Sărurile solubile din sol

(2 ore)

dr., conf. univ. Olesea COJOCARU

o.cojocaru@uasm.md
Catedra de Agroecologie și Știința Solului

CHIȘINĂU, 2018
Extragerea sărurilor s
olubile din sol
 1. Extragerea sărurilor solubile din sol se face cu apa distilată, la raportul sol/apă de
1/5. În acest scop, într-un balon conic de 250 – 500 cm3, se introduc 10 g sol (cântărit la
balanța tehnică) peste care se adaugă 50 cm3 de apă distilată (măsurată cu o pipetă de 50
cm3 cu bulă), liberă de bioxid de carbon (fiartă în prealabil) pentru a nu dizolva carbonații
greu solubili (CaCO3, MgCO3) și a-i trece sub formă de bicarbonați. După ce s-a agitat 5 – 30
min, conținutul balonului se filtrează printr-o hartie cu o porozitate cât mai fină, pentru a se
obține filtratul limpede. Dacă filtratul obținut nu este limpede, se refiltrează, adăugând încă o
hârtie de filtru, repetându-se operația de încă două sau trei ori. În cazul când filtratul obținut
este totuși colorat, este necesar ca acesta să fie decolorat, deoarece nu se pot executa
determinări titrimetrice de precizie (nu se pot sesiza virajul indicatorilor). Decolorarea se
poate obține prin: ultrafiltrare, centrifugare, adăugarea de substanțe coagulate sau prin
oxidarea substanței organice (care determină culoarea extractului).
 Pentru decolorarea prin oxidarea substanței organice se pipetează într-un balon 5-20
cm3 din extractul apos și se adaugă 2 cm3 acid sulfuric 10% și 4 cm3 permanganat de
potasiu 0,5 N și se fierbe 2-3 minute. Excesul de permanganat se elimină adăugându-se 1
cm3 de soluție de glucoză 10% în soluție fierbinte. Apoi se răcește și se neutralizează
excesul de acid sulfuric cu soluție de carbonat de sodiu 10%, în prezența indicatorului
dinitrofenol, până la apariția culorii gălbui-deschis. Pentru decolorarea prin precipitarea
substanței organice cu sulfat de zinc la 25 cm3 de extract colorat se adaugă 2 cm3 soluție
sulfat de zinc 0,1 M și 2 cm3 de hidroxid de potasiu 1%. Precipitatul se filtrează și
reziduul de pe filtru se spală cu apă distilată de 1 – 2 ori.
Extractele de sol se modifică repede sub influența bioxidului de carbon din aer, fapt
pentru care se impune ca dozarea alcalinității să se facă imediat după obținerea acestora.
 2. Determinarea calitativă a sărurilor solubile
Din extractul apos se iau circa 1 – 2 cm3 în trei eprubete pentru efectuarea reacțiilor
calitative de identificare a carbonatului de sodiu Na2CO3, ionului sulfat SO42- și ionului
clorura Cl -.
Într-una din eprubete se introduc 1 – 2 picături de fenolftaleină care în prezența
carbonatului de sodiu, sare ce imprimă o puternică reacție alcalină, virează la roșu.
Intensitatea nuanței indicatorului la diluții mari este proporțională cu concentrația.
În a doua eprubetă se adaugă circa 3 – 5 picături de clorură de bariu 10% care în
prezența sulfaților precipită ionii SO42- sub formă de sulfat de bariu, BaSO4, conform

reacției: Na2SO4 + BaCl2 = BaSO4 + 2NaCl

Opalescența suspensiei (albă – lăptoasă) este proporțională cu concentrația.
În ultima eprubetă se adaugă circa 3 – 5 picături AgNO3 10% care în prezența
clorurilor precipită ionii Cl- sub formă de AgCl, conform reactiei:
NaCl + AgNO3 = AgCl + NaNO3
Ca și în cazul precedent, opalescența suspensiei (albă – lăptoasă) este proporțională cu
 3. Determinarea cantitativă a sărurilor solubile.
Determinarea cantitativă a sărurilor solubile din sol se poate efectua global sau pe grupe
(cloruri, sulfați, bicarbonați și carbonați). Determinarea globală a sărurilor solubile din sol se
poate face prin măsurarea conductibilității electrice a extractelor apoase din sol, dar mai exact
prin cântărirea reziduului fix rezultat în urma concentrării sărurilor prin evaporarea totală a
apei.
3.1. Determinarea gravimetrică a conținutului global de săruri prin metoda reziduului
fix ( după Peterburski).
Într-o capsulă de porțelan tarată la balanța analitică cu precizia de 0,0001g se pipetează o
parte alicotă de extract apos, care să conțină cel puțin 100 și cel mult 1000 mg de reziduu
uscat, care se apreciază după analizele calitative sau conductometrice și se pune la evaporat
pe o baie de apă. Când volumul extractului este mare, se adaugă succesiv, pe măsură ce se
evaporă până la terminarea acestuia, când trebuie spălat vasul în care s-a păstrat extractul, iar
apa rezultată se adaugă în capsulă. După evaporarea totală a apei se introduce reziduul la
etuvă la 105oC pentru 3 – 4 ore, apoi se trece la calcinat într-un cuptor electric la temperatura
de 550oC timp de 20 – 30 minute. După răcire se cântărește la balanța analitică.
 Se face diferența între greutatea capsulei cu reziduu și greutatea capsulei goale
pentru a determina cantitatea de reziduu corespunzătoare părții alicote luate în
analiză.
Reziduul fix se determină cu ajutorul relației:

în care:
m – cantitatea de sol luată pentru analiză, g;
a – greutatea reziduului uscat cântărit în capsulă;
V – volumul total al extractului;
v – partea alicotă de extract apos folosit pentru determinare, în cm3;
100 – factor pentru raportarea procentuală.
Rezultatele se recalculeaza la sol uscat la 105oC.
 Prelevarea probelor este cea mai importantă etapă pentru un proces
analitic. Prelevarea poate implica procedee foarte complicate necesitând
adesea mai multe stadii de subîmpărţire înainte de a se obţine rezultatul
analitic final. Pentru elaborarea unei proceduri eficiente de prelevare trebuie
să se ţină seamă de următoarele aspecte:
proba luată trebuie să fie reprezentativă pentru volumul întregului
material
trebuie determinată cantitatea de probă ce urmează să fie prelevată
manipularea şi păstrarea ulterioară a probei trebuie să fie corectă.
O procedură de prelevare poate implica mai multe etape înaintea
realizării materialului ( figura nr. 1). Probele de sol recoltate nu se analizează
în laborator în mod direct ci sunt funcţionate în sub-probe de sol. Recoltarea
probelor de sol pentru analiză este influenţată de anumiţi factori (microrelief,
varietatea culturilor), care pot conduce la erori de recoltare (figura nr. 2).
 PROCEDURĂ DE
PRELEVARE

1.unitatea de 2.incrementul
prelevare

3. proba 4.sub-proba
brută

5. proba de
analizat

Figura nr. 10.1.1. Prelevare de probe Figura nr. 10.1.2. Erori de recoltare.
 Determinarea Reactivi Modul de lucru Prelucrarea datelor
sărurilor minerale
2V1 • f • n • r
CO32-
H2SO4, soluţie 10 ml de extract apos şi se
- metodă 0,01N; introduc într-un vas conic de CO32- = ——————
titrimetrică fenoftaleină, 100 ml; m
indicator, soluţie 3 picături fenoftaleină, [mechiv / 100g sol]
1% în alcool etilic soluţia se colorează în roz
70%. (pH ≤ 8,4); unde: f = factorul
soluţiei de H2SO4 0,01 N ;
n = normalitatea
soluţiei de H2SO4;
V1= volumul
soluţiei de H2SO4 folosit la
titrarea probei, ml;
r = raportul
dintre volumul extractului
obţinut şi volumul de extract
luat pentru titrare;
m = masa probei
de sol folosite pentru
obţinerea extractului;

HCO32- metiloranj, în 10 ml de extract apos (V2 –V1) • f • n • r

- metodă titrimetrică indicator, soluţie se introduce indicatorul, se HCO32-=

Cl-
KCrO4 , soluţie apoasă 10%
- metodă Ag NO3 , soluţie 0,01 N
gravimetrică
Cloruri clorurile din extractul de argint
Metoda Mohr (Ag) 0,1N se cântăresc 17g
AgNO3 şi se trec cantitativ într-
un balon de 1000 cm3 cu apă
bidistilată;
se determină factorul cu o
soluţie de NaCl de aceea
normalitate;
soluţie de KCrO4, 10%.
soluţia rămasă de la determinarea Cl
anionilor CO3 şi HCO3
2- 2-
se adaugă 1 ml KCrO4
se titrează cu o soluţie de Ag [mechiv / 100g sol]
NO3 , soluţie 0,01 N până la
apariţia culorii brun-roşcat /galben unde: f = factorul soluţiei Ag NO 3 de
- cărămiziu
20 g sol. se adaugă 100cm3
apă bidistilată şi se agită timp
de 15 minute;
se filtrează;
se iau 25cm3 din filtrat şi se
diluează până la 50cm3 cu apă
bidistilată;
se adaugă 2-3 picături de
KCrO4;
se titrează cu o soluţie AgNO 3
(galben brun).
V1 • f • n • r
-
= —————— • 100
m
0,01 N ;
V1= volumul soluţiei Ag NO3 de
folosit la titrarea probei, ml;
r = raportul dintre volumul
apei distilate folosite pentru
obţinerea extractului apos 1:5 şi
volumul cotei părţi folosite la titrare;
m = masa probei de sol
folosite pentru obţinerea extractului
apos.
mg Cl - /g sol uscat la 1050C =
( N•f•3,55•D•K) / g
N= cantitatea de soluţie de
azotat de argint 0,1N folosită la
titrare, în cm3 ;
f = factorul soluţiei de azotat
de argint 0,1N ;
3,55= echivalentul în mg Cl –
al unui cm3 de soluţie de azotat de
argint 0,1N;
D=factorul de multiplicare
pentru a calcula concentraţia
clorurilor în extractul total de sol ;

Ca2+
complexon III 0,01 N;
- metodă soluţie de hidroxid de sodiu
titrimetrică (NaOH) 0,01N;
indicator murexid.
 complexon III, soluţie 0,1 N;
Mg2+  HCl, soluţie 0,1 N;
- metodă titrimetrică  Na OH, soluţie 0,1 N;
 negru eriocom T;
 albastru de brom-timol;
 soluţie tampon..
10 ml extract apos în vas
Erlenmayer (100 ml);
se diluează cu apă distilată până
la 50 ml;
se adaugă 2 ml soluţie de NaOH
0,01N;
se adaugă un vârf de spatulă
indicator;
se titrează cu soluţie de
comlexon III până la virarea
culori de la roz la violet.
 se pipetează 10 ml extract apos
1:5 în două vase Erlenmayer
(100 ml);
 vasul I: se adaugă 50 ml de apă
distilată; se titrează cu soluţie
de NaOH / HCl ( în funcţie de
pH-ul extractului), în prezenţă
de albastru de brom - timol
până la albastru – verzui; ­
 vasul II: se pipetează 1ml de
soluţie tampon şi se diluează la
V1 • f • n • r
Ca2+ = —————— • 100
m
[mechiv / 100g sol]
unde: f = factorul soluţiei de
complexon 0,01 M;
V1= volumul soluţiei de
complexon III folosit la titrarea probei,
ml;
n = normalitatea soluţiei de
complexon III;
r = raportul dintre volumul apei
distilate folosite la extracţie şi volumul
cotei părţi folosite la titrare;
m = masa probei de sol folosite
la extracţie, g.
V1 • f • n • r
Mg2+ = —————— • (100 –
Ca2+)
m
unde: f = factorul soluţiei de
complexon;
V1= volumul soluţiei de
complexon III folosit la titrarea probei,
ml;
r = raportul dintre
  soluţii tampon de acetat;  se cântăresc 10g sol uscat
Mg2+  soluţie de galben de titan  se adaugă 0,5 g cărbune C·D·K
- metoda (0,05%); activ şi 50 cm3 soluţie mg Mg/g sol uscat la 1050 C =
colorimetrică cu  cărbune activ (lipsit de carbon acetat ———
galben de tiazol Mg);  se introduc 10 cm3 filtratul
(titan)  soluţie de hidroxilamină diluat într-un balon cotat g·1000
5%; soluţie de amidon 1%; peste care se adaugă
 soluţie NaOH, 2,5 N; amestec reactiv şi soluţie intensitatea coloraţiei se citeşte
 soluţie etalon stoc pentru de NaOH la
Mg;  extractul de sol < 12 λ = 545Nm
 soluţie etalon . μgMg/cm3
unde: C – concentraţia în μg din
proba colorimetrică;
D – factorul;
K – constanta de corecţie
pentru umiditate;
g – cantitatea de sol luată
în lucru, g.
Mg2+  spectrofotometru cu  prepararea extractelor de
- metoda absorbţie atomică sol-ca la colorimetrică,C< C·D·K
spectrofoto-  lampă catodică pentru Mg 10 μg/cm3. mg Mg/g sol uscat la 1050 C =
metrică  soluţie etalon  metoda este foarte ———
cu absorbţie reactiv sensibilă, rapidă, simplă,
atomică reproductibilă g·1000
 Determinarea cantitativă a sărurilor solubile din sol se efectuează prin analiza soluției
nemijlocit în sol, a apelor din izvoarele de coastă, a apelor freatice, a apelor din canalele
de drenaj deschis, a soluției solului obținute prin intermediul lizimetrelor, prin stoarcerea
soluției prin presare sau centrifugare, separarea soluției solului cu ajutorul alcoolului

concentrat uleiurilor și apei etc. Una din cele mai vechi anul (1788) și mai răspândite
metode de determinare a sărurilor solubile din sol este metoda extractului apos, la care
raportul între cantitatea de sol și apă trebuie să fie 1:5.

Determinarea cantitativă a anionilor în extractul apos

În extractele apoase de sol se deosebesc mai multe tipuri de alcalinitate:
alcalinitatea provenita de la carbonatii alcalini numita si alcalinitate normala;
alcalinitatea provenita de la bicarbonatii alcalini sau alcalinitatea bicarbonatica si
suma acestora sau alcalinitatea totala.

În extractul apos se determină conținutul total de substanțe solubile care permite

a stabili gradul de salinizare a solului conform tabelului 10.2.2.
 Conținutul total al substanțelor Gradul de salinizare a solului
hidrosolubile (reziduul uscat, %)
< 0,2 Ne salinizat
0,2 – 0,5 Slab salinizat
0,5 – 0,7 Moderat salinizat
0,7 – 1,0 Puternic salinizat
> 1,0 Foarte puternic salinizat (solonceac)
Mai des se manifestă salinizarea de tipul clorico-sulfatică, sodică și mai rar clorico-
nitratică numai în regiunile aride. Salinizarea sodică este răspândită în zonele de silvostepă
și stepă.
La dominarea sărurilor clorurilor de natriu (NaCl) la suprafața solului formează crustă.
Conținutul mare a clorurilor de Ca și Mg cu o hidroscopicitate mare aduc la formarea
solonceacurilor umede, iar la predominarea sulfatului de sodiu (Na2SO4) se formează

solonceacuri puhave (afânate ca vata). Conținutul mai majorat de sodă Na2CO3 și

intensifică solubilizarea substanțelor organice inclusiv și profilul capătă o culoare mai
închisă (neagră).
Gradul de salinizare a solurilor poate fi redat în combinație cu conținutul total al
sărurilor (reziduului uscat, %) și compoziția lor în extractul apos.
 Aspecte de ameliorare a solurilor saline pe baza rezultatelor analitice obţinute:
- în cazul salinizării clorice puternice solurile se spală cu 16000 m3 apă la hectar sau
la salinizare mai slabă prin irigare numai corectă luând în seamă valoarea deficitului de
apă în sol (CC - u) şi umezind solul numai în zona rădăcinilor active a plantelor;
 În cazul salinizării sodice, se aplică gipsarea, numaidecit cu construirea în
prealabil a sistemului de drenaj pentru a capta şi evalua surplusul de Na2SO4 care
apare în sol în urma substituirii Na+ din:
Na+
Cas cu Ca
Na+