3.

METODE ŞI TEHNOLOGII DE STUDIU A NIVELULUI DE POLUARE A AERULUI

ATMOSFERIC
3.1. Metode şi tehnologii de studiu a nivelului de poluare a aerului atmosferic ân Republica
Moldova
Un aport deosebit esenţial ân studiul aerului atmosferic ân Republica Moldova deţine
„Serviciul Hidrometeorologic de Stat” care are ca obiectiv principal studiul, monitoringul
originii noxelor şi conţinutului lor ân toţi factorii de mediu şi desigur ân aerul atmosferic.
Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului a Serviciului Hidrometeorologici de Stat
efectuează observaţii asupra stării de poluare a aerului ân reţeua naţională de monitoring
amplasată ân cele 5 centre şi 2 localităţi ale Republicii Moldova: Chişinău, Bălţi, Tiraspol,
Bender, Rîbniţa, Mateuţi şi Leovo, ce includ 19 posturi staţionare de observaţii, inclusiv:
-17 posturi ce funcţionează conform Programului de 3 ori/24h (700, 1300, 1900);
- post automat ân satul Mateuţi (raionul Rezina);
- staţie în oraşul Leova.
În municipiul Chişinău sunt instalate 6 posturi staţionare
de observaţii:
- la strada Calea Ieşilor, 21
- la strada Vladimirescu, 1
- la strada Fântânilor
- la strada Grenoble, 134
- la strada Moscovei, 21
Post staţionar de supraveghere a calităţii
- la strada Uzinelor, 171; aerului cu prelevare manuală a probelor,
mun. Chişinău.
În municipiul Bălţi – 2 posturi staţionare de observaţii:
nr. 1 la strada Ştefan cel Mare, 140
nr. 2 la strada Cicicalo, 8;
În municipiul Tiraspol – 3 posturi staţionare de observaţii:
nr. 1 la strada Secrier, 2
nr. 2 la strada Ceapaev, 91
nr. 3 la strada Fedco, 28;
 În municipiul Bender – 4 posturi staţionare de observaţii:
nr. 1 la strada Prieteniei, 12
nr. 2 la strada Industrială
nr. 3 la strada Leningradscaia, 37
nr. 4 la strada Comunisticescaia;
În oraşul Râbniţa – 2 posturi staţionare de observaţii:
nr. 1 la strada Industrială, 3
nr. 2 la strada Gvardeiscaia, 25.
Investigaţii asupra calităţii aerului se efectuază: Echipamente utilizate la
supravegherea calităţii
 În mun. Chişinău pentru 7 parametri – suspensii solide, dioxid aerului ân loc. Mateuţi
de sulf, sulfaţi solubili, monoxid de carbon, dioxid de azot, monoxid
de azot, fenol şi aldehida formică;
 În mun. Bălţi pentru 5 parametri – suspensii solide, dioxid de sulf, sulfaţi solubili, dioxid
de azot şi aldehida formică;
 În mun. Tiraspol pentru 6 parametri – suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon,
dioxid de azot, fenol şi aldehida formică;
 În mun. Bender pentru 5 parametri – suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon,
dioxid de azot şi aldehida formică;
 În or. Râbniţa pentru 4 parametri – suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon şi
dioxid de azot.
Zilnic, se întocmeşte buletinul poluării şi prognozării calităţii aerului atmosferic, care se
transmite conform schemei difuzării buletinului zilnic şi amplasării lui pe Pagina - Web a
Serviciului (www.meteo.md).
Pentru evaluarea şi vizualizarea datelor cu privire la calitatea aerului atmosferic, zilnic se
elaborează hărţi privind gradul de poluare a aerului ân municipiile Chişinău, Bălţi, Tiraspol,
Bender, oraşul Râbniţa şi satul Mateuţi, raionul Rezina.

SERVICIUL HIDROMETEOROLOGIC DE STAT

DIRECŢIA MONITORING AL CALITĂŢII MEDIULUI
 Buletin zilnic privind poluarea şi prognoza poluării aerului atmosferic
în mun. Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Bender, or. Rîbniţa şi s. Mateuţi (r-nul Rezina)
la situaţia din 21 aprilie 2014, orele 12:00

Noaptea şi dimineaţa pe 21 aprilie vremea în republică a fost determinată de o zonă de aer

cu presiune atmosferică scăzută. Lipsa straturilor de reţinere, advecţia aerului rece, trecerea
frontului atmosferic şi ploile căzute au contribuit la dispersia poluanţilor din aer. Depăşiri ale
normelor sanitare s-au atestat pentru perioade scurte de timp.
Dimineaţa pe 21 aprilie în mun. Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Bender, or. Râbniţa şi s. Mateuţi
(r-nul Rezina) nivelul poluării aerului, conform evaluării indicilor calităţii aerului, s-a atestat ca
redus.

Concentraţia maximă momentană a depăşit norma sanitară:

ân mun. Chişinău pentru dioxid de azot – de 1,3 ori, str. Uzinelor,

la ora 700 (21.04);

ân mun. Tiraspol pentru fenol – de 1,1 ori, str. Ceapaev,

la ora 700 (21.04);

ân or. Rîbniţa pentru dioxid de azot – de 1,3 ori, str. Gvardeiscaia,

la ora 700 (21.04).

DEBITUL DOZEI AMBIENTALE A RADIAŢIEI GAMA

Conform datelor colectate de la 17 staţii meteorologice, amplasate în teritoriul

republicii, valorile debitului dozei ambientale a radiaţiei gama pe 17 - 21 aprilie s-au încadrat
în limitele normei admisibile, constituind 0,06 - 0,20 μSv/h*.
(limita de avertizare – 0,25 mSv/h) *(1 μSv/h ≈100 mR/h, [Sv]SI = Sievert).

Minima: 0,06 μSv/h (06 μR/h) – la staţia Chişinău ân data de 20 aprilie la ora 0700 .
Maxima: 0,20 μSv/h (20 μR/h) – la staţia Bravicea ân data de 21 aprilie la ora 0700.

PROGNOZA CALITĂŢII AERULUI ATMOSFERIC

în intervalul 21.04 – 22.04.2014

Vremea va fi determinată de o zonă de aer cu presiune atmosferică normală. Lipsa straturilor

de reţinere, pe arii extinse ploile slabe de scurtă durată, vântul moderat, ziua izolat cu
intensificări de până la 15-20 m/s şi pe 22 aprilie schimbarea situaţiei sinoptice vor contribui la
dispersia poluanţilor din aer. Nu sunt excluse depăşiri ale normelor sanitare pentru perioade
scurte de timp.

3.2 Securitatea, normele și standartele ecologice

La baza sistemului de supraveghere stau concentrațiile maxime admisibile și normarea

ecologică.
 Concentraţia maximă admisibilă CMA şi normarea ecologică (NE) capacitatea de
asimilare a substanţei poluante de către ecosistem într-o anumită unitate de timp, transformată
şi evacuată în afară ecosistemului fără a deregla funcţionarea normală a acestuia capătă
menirea de a restrânge efectele antropogene în limite ecologice normale orientate spre
optimizarea interacţiunii omului cu natura.
Normarea ecologică preconizează:
1. Evidenta, în cursul evaluării consecinţelor impactului antropogen, a multitudinei
modalităţilor de poluare şi de autopurificare a elementelor biosferei.
2. Identificarea verigilor, critice” ale biosferei şi ale factorilor de impact.
3. Dezvoltarea metodelor de abordare a normării impactului, ţinându-se cont de influenţa
acestora asupra ecosistemelor.
O importanţă primordială are valoarea normării ecologice (NE) concentraţia maximă admisibilă
(CMA). Concentraţia maximă admisibilă (CMA) este concentraţia unei substanţe nocive în
mediul ambiant a cărei acţiuni permanente de lungă durată nu are repercusiuni negative asupra
organismelor vii şi al urmaşilor lor. CMA este stabilită prin lege sau recomandate prin instituţii
competente. În prezent în lume funcţionează mijloace puternice de supraveghere, de colectare a
datelor privind starea mediului înconjurător.
În ultimii ani, succesele informaticii şi ale tehnicii de calcul a deschis metodelor de
modelare un larg acces în diferite domenii cum sunt ecologia, medicină, biofizica, fapt care în
acelaşi timp provoacă cercetările, le fac să devine mai complexe, în descrierea unei situaţii reale,
încât obţinerea unui model adecvat devine adesea imposibil.
În anii 70 ai secolului trecut sunt puse în funcţiune mijloace puternice de colectare cum
sunt aparatele aerocosmice cu programe bine înzestrate care întîlnesc dificultăţi numai în
finanţare.
Sistemele - automat cosmice oferă posibilităţi de a stabili: parametri care caracterizează
starea mediului, temperatura, salinitatea apelor, nivelul radiaţiei solare prezenta ionilor metalelor
în mediul acvatic, concentraţia celor mai frecvenţi poluanţi, a substanţelor tensioactive,
pesticidelo, a benzopirenei, dioximelor, a devenit posibilă cercetarea parametrilor biologici,
procesul de creştere a lemnului conţinutul humusului din sol, compoziţia stratului de celule de la
suprafaţa plantelor ș. a.
La baza monitoringului stau cercetări de prognozare care cuprind în primul rând
stabilirea, elaborarea unor modele matematice.
Construirea unui model matematic şi desfăşurarea proceselor lui preconizează devizarea acestora
în 3 grupe:
1. Procesele raportate la o scară selectată în timp.
2. Procesele în stare de echilibru dinamic fără de scară selectată de timp (procesele cu
desfăşurare rapidă).
3. Procesele calificate drept invariabile faţă de scara selectată de timp (procese cu
desfăşurare lentă).
Toate modelările matematice de monitoring includ procese legate nemijlocit de
ecosisteme, în acest context. Programul elaborat de Comitetul internaţional de pe lângă
UNESCO recomandă un complex de modele acestui sistem cu diferite direcţii de cercetare:
- determinarea unei reţele spaţiale de colectare a datelor privind legătura reciprocă dintre
modificările climatic şi comportarea ecosistemului;
- construirea de modele evidenţiind neomoginitatea structurilor verticale ale unor variabile
generalizate, cum ar fi vegetaţia şi solul;
- studierea legăturii reciproce a fenomenelor climatice din trecut şi prezent şi scoaterea în
evidenţă a acestor legături reciproce pentru teritorii separate,
- crearea modelelor vizând descrierea dinamicii gazelor persistente în atmosferă în decursul
unui interval de timp mai îndelungat sau mai scurt;
- organizarea de cercetări experimentele pentru obţinerea datelor menite să asigure
conceperea impactului gazelor atmosferice asupra asociaţiilor vegetale;
- descrierea numerică a dinamicii modificărilor apelor din zona litorală a oceanului
mondial, date respective fiind furnizate de către staţii de amplasare terestre şi de pe sateliţi.
Securitatea, normele şi standardele ecologice
În evitarea supunerii omului unui risc chimic în paralel cu avansarea chimiei în toate
domeniile vieţii, tot mai actuală devine stabilirea unor norme, standarde în asigurarea
securităţii ecologice.
Securitatea ecologică este un concept relativ nou, bine cristalizat în literatura de
specialitate străină și cu aplicare practică în mediul instutițional occidental.
Securitatea ecologică cuprinde în primul rând politici, reglementări, teorii, concepte care
deţin menirea de asigura desfăşurarea activităţilor cu scop de preântâmpinare şi limitare a acelor
procese, consecinţe care perturbează echilibrul ecologic, calitate existenţei ecosistemelor, să
asigure calitatea vieţii la nivel global, regional şi local.
Securitatea ecologică la general este asigurată în cazul funcționării reglementării
legislative ale relațiilor sociale din domeniul mediului.
Legislația națională din domeniu mediului este parțial codificată ceea ce înseamnă că
relațiile sociale de acest gen sunt reglementate atât de coduri, cât și legi.
Documente internaționale semnate de Repulica Moldova sunt:
1. Carta mondială a naturii (New York, 1982).
2. Declarația Conferinței ONU pentru mediu și dezvoltarea Durabilă (Rio de Janiero, 1992).
3. Agenda secolului XXI (Rio d Janiero, 1992).
4. Strategia paneuropeană privind conservarea diversității iologice și landșaftice (Sofia,
1995).
5. Strategia paneuropeană privind reducerea treptată a utilizării enzinei etilate (Aarhus,
1998).
6. Carta transportului, a mediului și a ocrotirii sănătății (Londra, 1999).
Republica Moldova este parte la un număr de convenții internaționale și acorduri, aplicarea
cărora contribuie la asigurarea securității ecologice a statului care se referă la utilizarea și
protecția cursurilor de apă și lacurilor transfrontariere (Helsenchii, 1992), cu privire la
schimările climatice (Rio de Janiero, 1992), cu privire la protecția stratului de ozon (Viena,
1995), cu privire la transportarea transfrontarieră a deșeurilor periculoase (Basel, 1989),
convenția privind Diversitatea biologică (11.10.2002, legea nr. 1381-XV), convenția privind
poluanții organici persistenți, semnată la Stocholm, Suedia în 2001 ș. A.
Organizaţia Internaţională ISO a elaborat standarde de mediu ISO 1400 care au ca
obiectiv principal furnizarea unui cadru comun de abordare a managementului de mediu
agenţiilor economici din lumea întreagă.
Standardele ISO pot fi reunite în două grupe, în funcţie de aspectele particulare ale
managementului de mediu pe care le tratează:
· standarde ce vizează evaluarea organizaţiilor care activează în domeniu,
al performanţei.
· standarde care se referă la produse şi procese.
Standardele de mediu stabilesc nivelul admis al unui poluant într-o anumită component a
mediului aer, apă, sol, etc.
Standartizarea este recunoscută astăzi ca fiind disciplină esențială, iar pașii alerți spre
integrarea europeană și decizia Comisiei CE de a da standardelor valoare decisivă au condus la
rolul cheie pe care îl joacă instrumentul normativ.

Există numeroase substanţe cu acţiune toxică asupra organismului uman. Multe din
acestea pot avea o acţiune toxică specifică asupra unor specii de plante şi animale, fiind foarte
toxice pentru unele sau netoxice pentru altele.
Pentru astfel de substanţe s-a calculate doza medie letală DL50, DML, care este
exprimată, de regulă în mg/kg corp, care pe un lot de animale experimentale provoacă moartea în
50% din cazuri. În altele cazuri doză letală se exprimă şi în produs dintre concentraţie şi durata
de expunere.
Produs letal se formează în organismul viu atunci când reacţiile de focare a toxinei în
organism sunt ireversibile (în cazul otrăvirilor cu clor, fosghen, acid cianhidric). Pentru a evita
orice pericol de intoxicare, s-au stabilit concentraţii maxime admisibile (CMA), ale
substanţelor nocive din aer, apă, sol, produse alimentare, medicamente etc.
Actualmente sunt stabilite CMA pentru 1900 substanţe din componenţa apelor naturale,
1500 din atmosferă, 130 în sol, peste 2000 din produsele alimentare etc. Concentraţiile maxime
admisibile se controlează, cercetează şi se întocmesc în permanenţă de organele de decizie
respective.
Concentraţiile maxime admisibile se stabilesc:
- în funcţie de perioada de timp la care se referă, poate fi prevăzută pentru o singură dată,
pentru 24 ore, (CMA24) care este numită concentraţie medie zilnică (CMAm.z),
concentraţie medie lunară (CMA30zile), concentraţie medie anuală (CMAan).
- în funcţie de teritoriul asupra căruia se răsfrânge este ce preconizează CMA pentru zona
de (CMAz.m) muncă, pentru zona denspopulată (CMAd.p), zona slab populată (CMAs.p) ş.a.
- în funcţie de nocivitate, CMA pentru substanţele nocive este mai mică decât pentru cele
mai puţin nocive. Supertoxicanţii, în general, nu se admit dacă merge vorba de produsele
alimentare, poluanţii organici nerezistenţi, Hg ş.a.
- în funcţie de factorul de mediu, CMA a amoniacului NH3 pentru zona de muncă în aer
este de 20mg/m3, este 0,04mh/m3, a emisiilor de o singură dată alcătueşte 0,2 mg/m 3, iar
pentru apele naturale CMAap. este de 20mg/l.
Diferenţa dintre concentraţiile maxime admisibile a poluanţilor din zona, locul de muncă şi
locul dens populat este destul de impunător (tab. 2.1).

Tabelul 2.1 Concentraţiile maxime admisibile ale unor substanţe poluante la locul de
muncă şi în locurile dens populate.
CMA în locurile dens populate
Substanţele CMAmedie în 24 ore CMAmaximală de o singură dată
CMAz.m, mg/m3
poluante mg/m3 mg/m3

Dioxidul de sulf
10 0,05 0,500
SO2

Dioxidul de azot
2 0,04 0,085
NO2

Atât CMA a poluanţilor din apă potabilă, cât şi aer, sol trebuie să fie în acea cantitate,
care nu ar afecta sănătatea umană. CMA a substanţelor poluante din sol înseamnă acea
concentraţie care direct sau indirect nu ar putea avea impact negativ asupra sănătăţii umane cât şi
asupra altor factori de mediu.
Stabilirea CMA în sol este dificilă prin faptul că solurile sunt foarte variate, deţin
proprietatea de acumula în permanenţă substanţele nocive, solul dispune de proprietatea de
migrare a substanţelor mai mică faţă de alţi factori ai mediului. În aşa mod acumularea metalelor
grele în sol depinde de capacitatea solului de a le acumula, conţinutul de humus, mediul soluţiei
solului şi deaceia pentru sol mai degrabă se stabileşte concentraţia orientativă admisibilă care
are aceeaşi valoare ca CMA, se măsoară în mg/kg de sol uscat.
Datele despre CMA a substanţelor poluante sunt date în anexe. Ele sunt cu stricteţe
valorificate şi conform legii trebuie respectate.
 În lipsa datelor despre nocivitatea unor substanţe poluante A.O. Loit propune cercetarea
nocivităţii cu ajutorul unor proprietăţi fiziochimice ca masa molară (M), densitatea (ρ),
suprafeţei tensioactive a substanţei poluante ș. a.
Pentru a se determina CMA în zona de lucru a substanţei poluante după masa moleculară se
utilizează formula:
lgCMAz.m = 1,3lgLD50-5,7+lgM
sau CMAz.m = 0,01DL50
CMAz.m = 0,91lgDL50+0,1lgM
În cazul când se cunoaşte şi densitatea substanţei se foloseşte formula:
lgCMAz.m = 2,2ρ+1,6+lgM
Un interes deosebit prezintă posibilitatea determinării CMAz.m după activitatea biologică a
substanţei, capacitatea legăturii chimice din substanţa poluantă de a reacţiona.
Concentraţia maximă admisibilă (CMA) se calculează în raport cu concentraţia reală a
substanţei poluante, numită concentraţia de fond (CF), în dependenţă de temperatură, viteza de
sedimentare, înălţime la care se efectuează emisiile ş.a.în dependență de temperatură, viteza de
sedimentare, înălțimea la care se efectuează emisiile ș.a.
23
CF⋅H √ V t ΔT
CMA= , g /m3
A⋅F⋅m (pentru emisiile fierbinți)
unde:
A – coeficient special, care se determină după temperatura stratului de aer, care de altfel
determină viteza mişcării aerului;
F – coeficient care determină viteza de emisie a poluantului din coş;
M - coeficient care determină condiţiile de emisie;
ΔT – diferenţa de temperatură dintre temperatura poluantului şi temperatura aerului;
Vt - Volumul amestecului de gaze evacuat;
H – înălţimea la care sunt evacuate substanţele poluante.
Unităţile de măsură pentru CMA pot fi diferite:
g/l; g/m3; %; p.p.m. (part per milion-părţi pe milion); p.p.d. (part per bilion-părţi pe bilion), care
înseamnă că poluantul se găsește numai sub formă de urme.

După modul de acţiune asupra organismului uman, substanţele poluante se împart în 4

clase:
1. substanţe cu toxicitate foarte mare;
2. cu toxicitate înaltă;
3. cu toxicitate moderată;
4. cu toxicitate mică.
Nocivitatea se apreciază în dependenţă de anumiţi parametri (tab - 2.2)

Tab.2.2 Parametrii de toxicitate a principalelor clase de substanţe poluante

Normele de administrare
Indicii cercetaţi 1 2 3 4
CMAz.m., mg/m3 < 0,1 0,1 - 1,0 1,1 – 10,0 > 10
DL50 la introducerea în stomac
< 15 15 - 150 151 - 5000 > 5000
mg/kg.
Dcrt50, mg/m3 < 100 500 - 5000 5001 - 5000 > 50000
Coeficient posibil pentru
> 300 300 - 30 29 - 3 <3
intoxicare prin inhalare
Zona acţiunii acute a
< 6,0 6,0 - 18,0 18,1 - 54,0 > 54
poluantului, m
 Zona acţiunii cronice a
> 1,0 10,0 - 5,0 4,9 - 2,5 < 2,5
poluantului, m
DL50 fiind administrat pe
< 100 100 - 500 501 - 2500 > 2500
piele, mg

Se menţionează faptul, că dacă în aer se găsesc în acelaşi timp mai mulţi poluanţi fie în
pereche şi ; şi fenol; şi aerosoli ai ;
; , şi atunci se calculează suma raporturilor concentraţiilor
substanţelor poluante la concentraţiile maxime admisibile care nu trebuie sa fie mai mare decât
1.

Cu toate că CMA se stabileşte conform standardelor sanitaro-igienice, ea nu întotdeauna

serveşte drept garant al sănătăţii, deoarece nu în deajuns este studiat comportamentul poluantului
la trecerea de la o veriga a lanţului trofic la alta, nu este studiat complet procesul de
bioacumulare, urmările interacţiunii mai multor poluanţi (şi neregitismul) între ei, nu sunt
studiaţi toţi factorii de acţiune a poluantului.