UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie

Antropologie

REFERAT - Evolutionsimul

Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici

Studentă: Florina Moldoveanu, AN 1 Licență, IFR

 Evolutionismul este o teorie. TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune
filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un
întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor (Dictionarul Explicativ Roman, 2000).

Asadar cand avem o teorie trebuie sa intrunim trei pasi si anume: observatii in urma carora
formam o ipoteza, ipotezele se testeaza in numeroase experimente, iar rezultatele trebuie sa fi
trecut proba timpului.

Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cautat un sens si o explicatie vietii. Poate primele
incercari de a defini viata au fost observatia filosofului Empedocle (490-430ien) care sugera ca
viata pe care o vedem astazi pe Pamant, este asa pentru ca cei mai puternici au supravietuit, iar
cei mai slabi au disparut, la care adaugam clasificarea lui Aristotel (384-322ien.). El a impartit in
lucrarea sa "Cercetare asupra animalelor" formele de viata in trei categorii: lumea vegetala,
lumea senzoriala (animala) si lumea rationala (Paul, Trench, Trubner, 1898).

Mult mai tarziu, parintele taxonomiei, Carl Linnaeus (1707-1778) in lucrarea uriasa
SYSTEMA NATURAE (1735 prima editie, 1758 a X-a editie) a clasificat sistemic lumea vie in
regn, clasa, ordin, gen si specie. A clasificat in aceasta lucrare peste 4400 de specii de animale si
7700 specii de plante, carora le-a dat un nume pt fiecare in parte. Astfel a fost clasificat pentru
prima data si omul ca "Homo Sapiens" (omul intelept) si l-a pus in categoria primatelor.

De precizat ca in lumea din acea perioada inca nu aparuse ipoteza evolutiei ci doar se faceau
observatii. Aceasta clasificare nu avea in spate un "logos", nu erau interpretate evolutiv pe baza
unor reguli ci doar inventariate.

Pana la inceputul secolului al XVII-lea, natura era explicata din perspectiva teologica.
Teologia naturala presupunea ca speciile sunt fixe si nu pot suferi modificari sau incrucisari,
speciile au fost create de divinitate, intr-un design perfect, intr-o perioada foarte scurta (6000 de
ani de la Facerea Lumii). John Ray (1627-1705) ornitolog, naturalist, a descris in 1676,
animalele din perspectiva istoriei naturale, fara o legatura directa cu divinitatea, insa pastrand
fixismul speciilor si pozitia de observator.

Buffon (1707-1788), naturalist si filosof, a sustinut ideea dinamicii speciilor corelata cu

teologia naturala, facand trecerea de la clasificarea istorica la ipoteze. Lucrarea de baza este o
enciclopedie de 44 de volume ''Historie Naturelle" in care a descris lumea inconjuratoare,
evidentiand chiar asemanarile dintre om si maimute, insa cu mari influente teologice. Plecand de
la zilele creatiei ca fiind epoci, acesta a ierarhizat speciile intr-o piramida care are la baza
plantele, pe treapta urmatoare, animalele, apoi oamenii, ingerii, arhanghelii, iar in varf pe
Dumnezeu. Ipoteza sa sustinea o involutie a speciilor realizata in timp, prin decaderea ingerilor
au aparut oamenii, din oameni au aparut animalele, taratoarele, samd.

Cel care a facut trecerea la anatomia comparata si si-a pus problema studierii speciilor in
sensul de a intelege cum functioneaza organismele a fost Georges Cuvier (1769-1832). El a facut
corelarea intre schelet, dinti si intestine si a descoperit ca unele specii sunt foarte bine adaptate
mediului in care se aflau. A descoperit asemanarea dintre fosilele de mamut si elefant.
Observand distributia pe straturi geologice a fosilelor ale mai multor specii, a fost primul care a
adus ideea catastrofismului. Atunci cand avem doar anumite fosile pe un strat, iar pe alt strat,
reprezentand alta perioada de timp, avem fosile diferite, este clar ca speciile nu au fost create
toate in acelasi timp, ci au aparut ulterior si au disparut fiecare in urma unui eveniment
catastrofal ce le-a schimbat conditiile la care erau adaptate.

Primul care a sustinut ca speciile se schimba in timp si evolueaza in functie de habitat a

fost Jean-Baptiste Lamarck (1774-1829) El a admis faptul ca se pot transmite caractere
dobandite in cursul vietii indivizilor dintr-o specie catre urmasii lor, insa doar la nivel de ipoteza,
fara a putea demonstra prin suficiente experimente (Lamarck, 1914). Ipoteza lui Lamarck facea
referire la caracterele fizice, ceea ce stiinta moderna a demonstrat ca nu se transmit ereditar. Cu
toate acestea, dupa 1970, odata cu aparitia epigeneticii, oamenii de stiinta au descoperit o mica
asemanare cu ipoteza lui Lamarck, insa era vorba despre informatii genetice transmise de la o
generatie la alta, fapt ceea ce era imposibil de descoperit in secolul al XVIII-lea.

Gharles Lyell (1790-1875) concluzioneaza in cartea sa, Principiile Geologiei, faptul ca pe

Pamant au avut loc schimbari lente si in mod treptat, si nu doar prin evenimente catastrofale ce
avut loc foarte rar.

Thomas Robert Malthus (1766-1834) a publicat un "Eseu despre Principiile Populatiei"

in care sustine ca atunci cand populatia umana creste exponential, iar resursele cresc aritmetic,
popoarele cele mai puternice care vor avea acces la resurse vor triumfa iar popoarele mai slabe
vor disparea, resursele disponibile fiind limitate. Cele doua lucrari de mai sus l-a inspirat pe
Darwin sa propuna ipoteza selectiei naturale, a confruntarii indivizilor cu mediul.

Charles Darwin (1809-1882) pleaca la varsta de 22 de ani intr-o expeditie in jurul lumii
timp de 5 ani, in mare parte in emisfera sudica, vizitand zone din Africa, America de Sud, insule
din Oceanul Pacific si Australia. El a colectat numeroase specii de animale vii si fosile si le-a
clasificat dupa modelul lui Linnaeus. A observat diferente intre animale care seamana foarte bine
la o prima vedere, dar au anumite trasaturi diferite, pe care le-a corelat cu mediul in care traiesc,
tipul de hrana si prezenta sau absenta pradatorilor.

Intors din expeditie, timp de cativa ani, Darwin a cerut ajutor expertilor din lumea stiintifica a
vremii pentru a imparti animalele colectate in specii, iar apoi a publicat speciile noi descoperite.
Darwin a facut multe observatii asupra pasarilor, a testoaselor din diferite insule cu clima diferita
unde cresteau diferite tipuri de plante. Erau insule cu vegetatie predominant arbustiva, cu cactusi,
sau cu vegetatie la sol, si a realizat ca pasarile din speciile studiatale aveau forma diferita a
ciocului, sau testoasele aveau gatul de lungime diferita, in functie de vegetatia de pe insula in
care se aflau.

Astfel, Darwin a creionat ipoteza ca speciile evolueaza si se schimba pe baza selectiei naturale,
cel care este cel mai adaptat la mediu va avea urmasi, asigurand perpetuarea in generatiile
urmatoare. Intr-o populatie exista variabilitate, iar mediul selecteaza pe cei mai adaptati, nu
neaparat pe cel mai puternic. Pentru aceasta ipoteza avea nevoie de date cat mai multe si a
inceput un proces de colectare a datelor si observare timp de doua decenii. Observand diferentele
intre porumbei crescuti de oameni prin selectie, a explicat aparitia raselor si a explicat selectia
artificiala, in care este implicat omul, facand o paralela cum natura a realizat selectia naturala.

Alfred Russel Wallace (1823-1913) a avut o idee asemanatoare ca cea a lui Darwin si a
fost inspirat sa plece in expediti in sudul Asiei si in America de Sud, unde a observat diferite
specii, in special de fluturi, iar dupa multe observatii a concluzionat acelasi lucru, ca indivizii s-
au adaptat diferit in functie de mediul in care erau, iar in timp natura i-a selectat, reusind sa se
inmulteasca cei mai bine adaptati, intarind astfel ipoteza lui Darwin.

In 1858 Darwin si Wallace, prezinta impreuna aceeasi idee in cadrul unei sedinte a
comunitatii stiintifice. Darwin a elaborat teoria mult mai amplu decat Wallace, adunand dovezi si
argumente timp de 23 de ani, recunoscandu-i-se meritul, iar un an mai tarziu, Charles Darwin
publica "Originea speciilor" si teoria selectiei naturale, devenind o regula care explica
diversitatea naturii, una dintre cele mai importante idei care a schimbat umanitatea.

De la ideea lui Darwin a fost posibila explicarea din punct de vedere stiintific a naturii,
iar in acel moment s-a nascut Biologia, care pana atunci era mai degraba un studiu al istoriei
naturale. Pe langa selectia naturala, Darwin mai explica si cum a fost posibila perpetuarea
speciilor care la o prima vedere nu par adaptate la mediu, aratand ca exemplu paunul
muticolorat, aproape imposibil de camuflat in peisajul natural, cu o coada care nu ii ofera
mobilitate prea buna, spunand ca exista si selectia sexuala, adica indivizii care se selecteaza intre
ei.

In acea vreme, implicatiile teologice din lumea stiintifica erau inca foarte influente, existand
ideea cum ca paunul este asa colorat pentru ca asa a fost creat de divinitate pentru a emana
frumusete. Darwin a demonstrat ca femelele prefera masculii mai colorati si cu coada mai mare,
pentru ca le ofera siguranta in cresterea puilor. In prezent stiinta moderna a demonstrat ca in
pene sunt carotenoizi, pigmenti care sunt precursori de vitamine, deci un paun mai colorat este
mai sanatos si are mai multa hrana, devenind mai atractiv pentru femela. Acelasi lucru poate fi
observat in cazul mai multor specii de animale sau insecte, unde femelele aleg sa se imperecheze
cu masculi mai sanatosi, mai puternici.

Aceste teorii ale lui Darwin au dus la o divizare in lumea intelectuala a vremii, intre cei
care credeau in fixismul speciilor, in faptul ca speciile raman asa si nu pot evolua, si cei care il
sustineau pe Darwin.

Unul dintre cei care au sustinut si continuat teoria evolutiei a fost Ernst Haeckel (1834-
1919) care a formulat legea biogeneticii fundamentale. El a realizat studii pe embrioni in diferite
stadii de dezvoltare, de la diferite specii, pestii, reptile, mamifere si om si a descoperit ca
embrionii seamana la inceput cu un peste, au arcuri branhiale, apoi incep sa apara membrele in
numar de patru, apoi seamana cu amfibieni, dispar arcurile branhiale, seamana cu reptilele, iar
apoi dispare coada si seamana cu mamiferele. Daca avem un embrion de peste va semana pana la
nastere cu un peste, daca avem un amfibian, va semana la inceput cu un peste si apoi cu un
amfibian, si tot asa, pana la mamifere al caror embrion va trece prin toate stadiile de dezvoltare
in care va semana cu un peste, amfibian, reptila si apoi mamifer. Haeckel a argumentat ca acest
lucru are la baza evolutia.

Alte contraargumente impotriva teoriei lui Darwin au inceput sa apara. Unul dintre ele
era calculul estimativ pentru varsta Pamantului, realizat de fizicianul Lord Kelvin, care facea
imposibila evolutia intr-o perioada asa de scurta. Ulterior s-a dovedit ca Pamantul s-a format cu
mult timp inainte, iar estimarea lui Kelvin a fost gresita. Alt contraargument a fost chiar o lacuna
din lucrarea lui Darwin deoarece el nu cunostea modul de functionare al ereditatii, pe care multi
oameni de stiinta au dispunat-o: cum este posibila transmiterea trasaturilor de-a lungul
generatiilor, in loc sa dispara. Aceasta problema a fost rezolvata ulterior de calugarul Gregor
Mendel.

Gregor Johann Mendel, (1822 -1884) a lucrat la experimente si observatii pe plante. A

descoperit faptul ca este posibila transmiterea de trasaturi peste generatii, fara sa apara la
generatiile din mijloc. Astfel demonstrat printr-un experiment in care a incrucisat mazare verde
cu mazare galbena, generand in a doua generatie doar mazare verde, pe care a imperecheat-o iar
si in a treia generatie a obtinut printre mazarea verde si cateva exemplare de mazare galbena.
Fapt explicat mai tarziu prin gene si cromozomi de catre Thomas Morgan. (V. Ramakrishnan,
2019)

In prezent stim cu ajutorul geneticii ca aceste trasaturi se transmit prin cromozomi si a

fost explicat si inteles ADN-ul si am inteles unde apare variabilitatea indivizilor. Teoria
evolutionismului a fost sintetizata de biologul Ernst Walter Mayr, ca fiind formata din Ecologie,
Genetica si Teoria lui Darwin. (E. Mayr,1991)

La inceputul secolului al XX-lea, neodarwinistii s-au confruntat cu provocarea de a

convinge oamenii ca evolutia speciilor este reala si se desfasoara in perioade indelungate de
timp. Richard dawkins a sugerat in cartea "The Selfish Gene" (1976), si prin alte carti scrise pe
intelesul tuturor, ca lupta pentru supravietuire care coordoneaza evolutia nu este cea intre
organismele individuale, ci cea dintre genele acestora, deschizand noi orizonturi in cercetare.
Insa, persoanele religioase respingeau conceptul evolutiei darwiniene deoarece era in
contradictie cu Biblia, desi dovezile stiintifice erau tot mai numeroase. Chiar si mai recent, in
Statele Unite au avut loc controverse pe tema excluderii din invatamant a teoriei evolutioniste in
favoarea celei creationiste. (N.Calder, 2003)

Adevarul stiintei si sensul credintei, trebuie sa functioneze prin omonimie. Nu putem

separa ideile stiintifice de ideile filozofice si politice. Evolutionismul a servit in numersoase
randuri inca de la aparitia teoriei lui Darwin pentru a justifica ideologii politice. Evolutionismul a
fost un urias progres in constiinta fiintei umane, dar si in prejudecati de natura sociala, in ceva cu
totul strain fata de spiritul sau initial, astfel ca in lumea moderna si contemporana, au derivat idei
nesanatoase precum puritatea raselor umane, rasismul, eugenismul, si alte idei politice sau
sociale care duc la dezbinare si denaturarea adevarului stiintific. Evolutionismul nu este relatia
simplificata brutal a trecerii de la maimuta la om si la degradarea fiintei umane. Evolutionismul
nu paleste exceptionalitatea omului, ci il plaseaza pe om intr-un mod de gandire a lumii
moderne.

Asa cum a precizat Carl Linnaeus, homo sapiens nu inseamna numai omul intelept ci
inseamna omul care se recunoaste in ceilalti. Evolutionismul ne-a aratat ca venim dintr-un
stramos comun si suntem foarte inruditi cu celelalte forme de viata de pe Pamant, ca nu suntem
in varful piramidei evolutiei, ci suntem o parte dintr-un intreg foarte divers, suntem o crenguta
dintr-un intreg arbore trofic, care a evoulat datorita unor reguli care au fost intelese in decursul
anilor si probabil vor fi intelese si mai bine in timp.
Bibliografie:

E. Mayr, (1991), One Long Argument- Charles Darwin and the Genesis of Modern Evolutionary
Thought;

K. Paul, Trench, Trubner, (1898), The First Philosophers of Greece;

J. B. Lamarck, (1809), Philosophie zoologique ou exposition des considérations relatives à

l'histoire naturelle des animaux (Zoological Philosophy, or Exposition with Regard to the
Natural History of Animals);

J. B. Lamarck, (1914), Zoological Philosophy, London;

N. Calder, (2003), Magic Universe: Oxford Guide to Modern Science;

V. Ramakrishnan, (2019), Gene Machine. The Race to Decipher the Secrets of the Ribosome;

Resurse web:

https://ucmp.berkeley.edu/history/cuvier.html

https://ucmp.berkeley.edu/history/buffon2.html

https://ucmp.berkeley.edu/history/linnaeus.html

https://ucmp.berkeley.edu/history/ray.html