PRINCIPIILE TEORIEI LUI DARWIN

Cum am înţeles eu principiile teoriei lui Darwin, studiind materialele bibliografice .

La 24 noiembrie 1859, Charles Darwin a publicat celebra sa lucrare intitulată “Originea
speciilor prin selecție naturală”, stabilind astfel baza dezvoltării biologiei evolutive. În această
lucrare Darwin explică teoria selecției naturale, care susține că toată viața de pe Pământ a evoluat
de-a lungul generațiilor succesive, dezvoltându-se fiecare specie de la generație la generație,
evoluând până în momentul actual. El a pus de asemenea accent și pe ideea ca omul se trage din
maimuță, mergând spre idee că la un moment dat o specie de maimuțe s-a dezvoltat spre Homo
Sapiens.
Această teorie a structurat o adevărată paradigmă, o viziune asupra lumii și a vieții. Practic nu
există o arie a cercetării științifice care să nu fie influențată de gândirea evoluționistă. Miza
ideologică a premiselor teoriei dezvoltate de Darwin a fost amplificată de efortul de explicare
naturalistă și autonomă a universului și a omului. Cercetătorul american Hermann Joseph Muller,
laureat în 1946 al Premiului Nobel pentru medicină, estimează că teoria evoluționistă a lui Darwin
constituie cea mai revoluționară teorie din toate timpurile.
Contextul ideologic în care a apărut această teorie. În 1830, fondatorul geologiei moderne,
naturalistul Charles Lyell, a confirmat teoria conform căreia suprafața Pământului s-a schimbat în
timp, în funcție de fluctuațiile climatice, de activitatea vulcanică și de alți factori. Lyell a fost primul
care a sugerat că lumea organică nu a fost întotdeauna aceeași. Ideea sa a fost confirmată de
cercetările paleontologice ale naturalistului francez. Aceste premise pentru apariția teoriei lui
Darwin au dat naștere unor noi cercetări.
În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin
începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii
aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a
găsit trei aliați care să îl susțină:
Charles Lyell, geolog, ale cărui cărți au fost atent studiate de Darwin în timpul expediției maritime;
Joseph Dalton Hooker, fiul celebrului botanist Sir William Jackson Hooker;
Thomas Huxley, naturalist, care avea să devină unul din marii susținători ai teoriei evoluționiste.
În acea perioada, în Anglia, cultele religioase se aflau în plină dispută. Criticismul istoric,
curent de origine germană, considera Biblia ca fiind un simplu document, ceea ce stârnea indignarea
fundamentaliștilor, care considerau fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură ca fiind de inspirație divină.
Benjamin Jowett, unul din susținătorii mișcării evanghelice din cadrul Bisericii Anglicane, scrie, în
1855, The Epistles of St Paul în care face referință la relația dintre dogme și moralitate. Și această
acțiune generează un val de proteste din partea clericilor conservatori1 . Subliniind faptul că speciile
evoluează, se schimbă, Darwin zdruncină din temelii vechi concepte ca Marele lanț al existenței, în
cadrul căruia fiecare ființă vie își avea propriul loc, într-o ordine prestabilită de către divinitate.
Selecția naturală, teoria propusă de Darwin, în 1842 și enunțată în Originea speciilor, nu lasă loc
existenței vreunei divinități. Conform acestei teorii, speciile înregistrează, în mod aleator, o serie de
variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al
variațiilor, dar și aparenta risipire de mijloace de care natura dispune în mod inexorabil, toate

1 Josef L. Altholz, Professor of History, University of Minnesota (1976), "The Warfare of Conscience with Theology".
The Mind and Art of Victorian England, Victorian Web.
acestea se opun unei presupuse morale divine.2 Opozanții acestei teorii erau atrași de lamarckism, o
teorie evoluționistă pre-darwinistă, care punea accentul pe trăsăturile moștenite de indivizi.
După părerea mea Darwin a identificat un mecanism al evoluției speciilor, pe care el l-a
numit „selecție naturală”. Aceasta înseamnă că, dacă un membru al unei specii dezvoltă o nouă
caracteristică, atunci descendenții săi vor moșteni acea caracteristică și dacă această caracteristică
este favorabilă supraviețuirii, atunci membrii acelei specii care nu aveau acea caracteristică vor
dispărea treptat. Prin urmare, viața evoluează vreodată doar către ceva mai bun.
Cu toate acestea, progresele în știință – în special în biologie, biochimie și genetică – și
descoperirea și decodificarea ADN-ului în ultimele două decenii, au pus la îndoială teoria lui
Darwin, deoarece au dovedit că unele sisteme par prea complexe pentru a fi rezultatul unei selecții
naturale.
Oricum exista o mare verigă lipsă din teoria lui Darwin și anume faptul că teoria acestuia nu
rămâne în picioare în fata descoperirilor de fosile. Și anume, deși exista o sumedenie de fosile
descoperite dintr-o anumită specie ce se vede clar că provin din perioade diferite, la distanțe de la
zeci, la sute de mii de ani, și în unele cazuri milioane de ani, acestea nu au caracteristici diferite, ci
se vede clar că specia respectivă nu a suferit niciun fel de modificare. Aceasta constatare a
determinat majoritatea evoluționiștilor să-și fi retras sprijinul teoriei lui Darwin.
Un articol interesant al lui Brian Thomas din 2011, intitulat „Un nou studiu demonstrează că
enzimele nu pot evolua”, arată că enzimele, care sunt mașinării miniaturizate foarte bine proiectate,
trebuie să fi fost create într-un fel intenționat în loc să rezulte din progresia aleatorie a combinațiilor
chimice. În concluzie, nu există suficiente dovezi care să susțină teoria lui Darwin ca fapt, și
evoluția este încă sub control științific, explicând unele schimbări evolutive în viața de pe Pământ,
dar nu pentru toate creațiile.
Ca urmare a acestei lipse de dovezi pentru teoria evoluției și a descoperirii complexităților
ADN-ului nostru – tot mai mulți oameni de știință se întorc la ipoteza „Dumnezeu” a creației, și
anume la faptul ca ceva, cumva, ne-a proiectat pe toți, știind clar ceea ce face, iar fiecare dintre noi
suntem produsul final al creației.
Ca orice creștin eu personal cred că lumea a fost creată de Dumnezeu și prin urmare este
„proiectată inteligent”. Dumnezeu în mod sigur ar fi putut folosi procese darwiniste pentru a crea
lumea vie și pentru a o dirija în mersul ei. Prin urmare evoluția în sine nu implică faptul că nu ar
exista o direcție în istoria vieții. Ceea ce implică acel lucru nu este teoria evoluției în sine, evoluția
nedirijată, ideea că nici Dumnezeu nici vreo altă persoană nu a intervenit în a ghida, direcționa sau
orchestra cursul evoluției. Teoria științifică a evoluției nu afirmă nimic despre ghidarea divină sau
lipsa ei. Ea nu afirmă că evoluția ar fi ghidată divin și nici nu susține că nu ar fi așa. Ca aproape
oricare alt teist, resping evoluția nedirijată; dar teoria științifică de azi a evoluției — spre deosebire
de adaosurile ei filosofice sau teologice — nu afirmă că evoluția nu ar fi dirijată. La fel ca știința în
general, evoluția nu face afirmații despre existența sau activitatea lui Dumnezeu. Părerea mea este
că Evoluționismul nu este știință, ci o ideologie non-religioasă, îmbrăcată în straie de știință.
La 150 de ani după publicarea cărții lui Charles Darwin, „Despre originea speciilor”, vedem
efectele fatale, negative ale acestei gândiri. Ideile lui Darwin au dus la o schimbare radicală a
percepției despre lume. „Orice şi totul poate fi justificat de îndată ce îl scoți pe Dumnezeu din
ecuație.” (Melvin Rodes)3 Aşa se pot justifica curente ideologice ce pot duce la sfârșitul speciei
umane sau la apariția unor efecte ale teoriei evoluționiste în istoria omenirii, ce au dus la abrutizarea

2 George P. Landow, Evolutionary Theory before Darwin

3 Creaționism contra evoluționism, Editor: Bruno Schwengeler, Şcoala Particulară Ethos, Craiova, 2012, pp. 9-16
ființei umane. Efectele cele mai periculoase sunt: Avortul; Perceperea lumii ca fiind pradă
hazardului; Fascismul; Comunismul; Eugenia rasială / Igiena rasială; Revoluția sexuală.
Acolo unde Dumnezeul Creator, Autorul tuturor formelor de viață, este respins, omul decide
asupra vieții şi a morții.
Un studiu de mare anvergură, efectuat de către cercetători implicați în Programul pentru
studiul mediului dezvoltării umane de la Universitatea Rockefeller și de geneticieni de la
Universitatea din Basel, răstimp în care cercetătorii au izolat 5 milioane de coduri de bare ADN de
la peste 100.000 de specii de animale dezvăluie faptul că peste 90% dintre speciile de vietăți
existente pe Terra au apărut aproximativ în același timp!4 O atare descoperire științifică poate pune
rapid sub un grav semn de întrebare teoria evoluționistă a lui Charles Darwin.
Concluzia a fost năucitoare. Așa cum afirma unul dintre conducătorii programului de
cercetare, s-a descoperit ca 9 din 10 specii de animale de pe planeta au apărut în același timp cu
oamenii, în urma cu aproximativ 100.000 și 200.000 de ani:
“Aceasta concluzie este foarte surprinzătoare”, a ținut să precizeze David Thaler, de la
Universitatea din Basel, “și am luptat împotriva ei cât de greu am putut.”
În concluzie, eu cred că Darwin a enunțat o teorie greșită, a indus în eroare, până astăzi, o
mulțime de intelectuali și a inspirat mișcări politice și sociale cu ideologii dubioase. Împreună cu
Marx, a devenit unul din pilonii cei mai trainici și de lungă durată al secularismului. A generat o
religie seculară, a dat argumente noi în sprijinul ateismului şi a influențat, pe alocuri în mod
profund, creștinismul, religia și teologia.
În ultimii 50 de ani evoluționismul și darwinismul s-au metamorfozat în “neo-darwinism”, o
reinterpretare constantă a darwinismului original pentru a-l face compatibil cu descoperirile
științifice contemporane. Asta denotă că darwiniștii și-au pierdut încrederea inițială privind
veridicitatea evoluționismului și a teoriilor lui Darwin. Faptul că se vorbește despre “neo-
darwinism” mai mult decât despre “darwinism” dovedește ca darwinismul originar a fost ajustat și
continuă să fie reajustat și explicat pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice din ultimele
decenii, descoperiri care în mare măsură contrazic învățăturile inițiale ale lui Darwin.5
În zilele noastre geneticienii şi virusologii încearcă să se joace de-a Dumnezeu, implementând
în medicină un vaccin absolut nou, care are la bază structuri de ARN mesager, capabile să se
inserteze în genomul uman, să-i copie structura şi să modifice semnătura originală a Creatorului, în
numele științei atee. Abia acum vom vedea ce evoluție va avea în următorii ani un posesor al unui
astfel de vaccin. Este posibil ca această intervenție genetică ce încalcă bioetica să deschidă noi
orizonturi de evoluție a omului, dar într-un sens deraiat de la creația originală a Creatorului. Să
sperăm că această modificare genetică a semnăturii lui Dumnezeu în Om nu se va răzbuna
împotriva celor care s-au supus acestei impietăți.
Hristos este Alfa şi Omega, începutul şi sfârșitul, prin care toate s-au făcut! Ce e în afara Lui,
este deșertăciune!
Bibliografie
1. APOLOGETICA ORTODOXĂ, Volum 2, Adrian Lemeni, Editura Basilica, 2014
2. Josef L.Altholz, Professor of History, University of Minnesota (1976), "The Warfare of
Conscience with Theology". The Mind and Art of Victorian England, Victorian Web.
3. George P. Landow, Evolutionary Theory before Darwin

4 http://www.techtimes.com/articles/228798/20180530/massive-genetic-study-reveals-90-percent-of-earth-s-
animals-appeared-at-the-same-time.htm
5 “Darwin was wrong” (“Darwin a gresit”). A.N. Wilson, Charles Darwin, Victorian Mythmaker (“Charles
Darwin, fauritor de mit”) https://www.washingtontimes.com/news/2018/jan/31/book-review-charles-darwin-by-an-
wilson/
 4. Creaționism contra evoluționism, Editor: Bruno Schwengeler, Şcoala Particulară Ethos,
Craiova, 2012
5. http://www.techtimes.com/articles/228798/20180530/massive-genetic-study-reveals-90-
percent-of-earth-s-animals-appeared-at-the-same-time.htm
6. “Darwin was wrong” (“Darwin a gresit”). A.N. Wilson, Charles Darwin, Victorian
Mythmaker (“Charles Darwin, fauritor de mit”)
https://www.washingtontimes.com/news/2018/jan/31/book-review-charles-darwin-by-an-wilson/
7. Civilizaţia foametei, de Amalia Diaconeasa – biochimist. Editura Sitech, 2018
8. Darwin şi darwinismul, de Petru Derewenco, Casa Cărții de Ştiinţă, 2011