Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intre timp, fiul cel mic a dorit sa ramana cu tatal si mama sa in casa parinteasca.
Vazand ca fratele sau se descurca mai bine decat el departe de casa, a inceput sa-l
pizmuiasca, gandind rau impotriva lui.
Mereu se plangea tatalui ca fratele lui mai mare vine rar pe la ei sa ii vada, ca nu ii mai
pasa de parinti si ca nu ii vor ajuta la batranete.
De fapt, el urmarea altceva! Vroia sa puna stapanire pe toata mostenirea parintilor,
otravindu-i pe cei batrani cu vorbe rele impotriva fratelui sau.
Se casatorise si el cu o fata de departe si o adusese acasa la parinti. Au avut un fiu, cu mult
inainte ca fratele cel mare sa se casatoreasca si sa aiba fii.
Si iata ca fiul cel mic a primit o mostenire din partea bunicilor sotiei sale, o suma mare de
bani, din vanzarea averii bunicilor care au decedat si care a lasat nepoatei lor toata munca lor de
o viata.
Fericire mare au cuprins pe fiul cel mic si pe sotia sa. Au inceput sa traiasca mai bine si sa
se imbrace cu haine pe care nici nu le visau vreodata.
Insa diavolul cel pizmas i-a insuflat in continuare fiului cel mic dorinta de a lua toata
mostenirea de la tatal sau, continuind sa ii propuna acestuia sa ii dea lui toata averea.
Tatal insa, in loc sa fie iubitor de fii in mod egal, s-a gandit numai la el si la sotia sa, si a dat
toata averea fiului cel mic, gandindu-se ca astfel acela va avea grija de ei la batranete. De fiul cel
mare nici nu i-a pasat, gandind ca el se va descurca oricum.
Dupa ce i-a dat zapisul cu toata averea inscrisa in el, tatal si mama au continuat sa traiasca
in aceiasi casa cu fiul cel mic, ascunzand fiului cel mare planurile lor.
Vremea trecea ca si cum nu se intamplase nimic. Insa constiinta ii chinuia pe parinti pentru
greseala facuta, chiar daca nu recunosteau ca au gresit. Astfel, tatal se hotara sa spuna fiului cel
mare despre fapta lor, dar nu stia cum.
Mama celor doi fii, mai curajoasa in cele rele, a spus ca o va rezolva ea cumva.
A plecat la fiul cel mare intr-o presupusa vizita, dar cu scopul de a rezolva cumva problema.
Ajunsa la fiul sau, aceasta luandu-l de-o parte l-a intrebat daca va mai veni vreodata acasa.
Se plangea ca trebuiesc facute reparatii la casa si ca fiul cel mic nu doreste sa le faca, pentru ca
nu este casa lui si ca nu vrea sa cheltuie banii pe o casa care nu este a lui.
Din rugamintea mamei catre fiul cel mare, reiesea ca fratele cel mic nu are unde sa se duca
in alta parte, pentru ca nu are bani sa isi faca alta casa si ca ar dori sa ramana cu ea acasa.
Mama insa, nu i-a spus ca fratele sau avea bani pentru a-si ridica o noua casa.
Intrebarea aceasta l-a luat pe nepregatite pe fiul cel mare, iar acesta i-a zis ca nu mai vine
sa locuiasca cu ei, pentru ca deja are o familie si o casa, incuviintand ca fratele sau sa preia si
mostenirea lui care ii revenea conform datinei si legii. Se gandea ca parintii vor imbatranii si ca e
bine ca fratele sau sa ramana langa ei pentru a-i ajuta.
Victorioasa, mama se intoarse acasa si dadu vestea tuturor ca fiul ei cel mare a fost de
acord sa dea partea lui de mostenire fratelui sau.
Toata lumea era fericita in casa tatalui. Fratele cel mic, avand zapis scris cu averea, a
inceput sa modernizeze si sa reconstruiasca vechea casa, pe care nici nu o mai recunosteai.
Doar ca minciuna are picioare scurte, iar adevarul iesind la iveala din iconomie
dumnezeiasca, fratele cel mare a aflat despre modul cum s-au pus la cale toate aceste urate
fapte, dar nu mai avea ce face.
Mergand la tatal si la mama sa si intrebandu-i de ce au procedat asa de urat, pentru ca
oricum el nu mai venea acasa si ii lasa fratelui sau totul, a avut parte din partea parintilor numai
de dojeni si vorbe urate, acuzandu-l ca vrea averile lor.
Mare dezamagire si tristete il cuprinse pe fiul cel mare, mai ales cand a vazut ca fratele sau
cel mic a inceput sa il desconsidere si sa se poarte tot mai distant si rece cu el, ca doar isi vazuse
sacii in caruta. Acum fratele cel mic era avut, avea carute si boi grasi, fiindu-i rusine cu fratele lui
mai mare.
Mai mult decat atat, fratele cel mic avea pretentii ca fratele sau mai mare sa se ocupe de
inmormantarea parintilor, cand acestia vor trece la cele vesnice, spunand ca el nu poate face
acest lucru.
Parintii s-au purtat in continuare distant si rece cu fiul lor cel mare, nevizitandu-l de la
savarsirea acelei fapte urate niciodata.
A trecut un timp de cativa ani, cand nici parintii cu fratele cel mic nu l-au vizitat pe fiul lor cel
mare, dar nici fiului cel mare nu ii mai venea sa treaca pe la parintii sai care i-au inselat asteptarile
si l-au tradat.
Se scuzau reciproc ca nu au cum sa se viziteze, trimitandu-si doar din cand in cand cate un
ravas.
Parintii, din scrisorile reciproce, nu isi recunosteau vina pentru fapta lor, acuzand tot pe fiul
cel mare ca a uitat de ei si ca nu mai vrea sa ii vada si sa ii ajute.
Fiul cel mare insa, luandu-si inima in dinti a hotarat ca trebuie sa mearga pe la parintii sai
sa ii mai vada. S-a suit intr-o trasura si a plecat spre parintii sai, singur, deoarece nu vroia sa
supuna familia sa la vre-o scena urata sau la discutii neprincipiale, pornite tot din partea parintilor
sai.
A mers, i-a vazut si imbratisandu-i si-a cerut iertare pentru ca nu a mai fost de mult timp pe
la ei. Iar parintii, tot ei putin frustrati, l-au iertat verbal. Insa dragostea....
Cu drag,
Fiul cel mare