Căință și iertare – Pilda fiului risipitor

„Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine
din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară
depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara
aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis
la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă
nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici
de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă
departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis
fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale:
Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi
aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat,
pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat
de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a
răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a
mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi
slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne
bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Luca 15, 11-32).
Dicționar:
 Pocăință – părere de rău
 Desfrânare – destrăbălare; imoralitate; depravare.
Ideile lecției
 Un om (un tată) avea doi fii.
 Fiul cel mai mic își cere partea de avere
 Tatăl împarte averea.
 Fiul cel mic pleacă de acasă, își risipește averea în chefuri cu „prietenii” și desfrânatele și
ajunge paznic la porci.
 „Își vine în fire”, își de seama de greșeala făcută și se hotărăște să se întoarcă smerit acasă la
tatăl său, cerându-și iertare.
 Tatăl îl primește și se bucură nespus pentru întoarcerea lui, iar apoi îl liniște pe fiul cel mare
care era supărat pentru primirea făcută fiului celui mic.

Învățături
Toți oamenii suntem fii lui Dumnezeu. Când unii dintre oameni păcătuiesc din neascultare de
Dumnezeu se îndepărtează de El, de aceea să încercăm să fim ascultători de poruncile lui Dumnezeu.
Fiul cel tânăr (risipitor) din pilda îl reprezintă pe omul care se îndepărtează de Dumnezeu, făcând
păcate mari. Plecarea lui nesăbuită de acasă, casa reprezintă Biserica, îl reprezintă pe omul care a părăsit
dreapta credința și a ales să trăiască o viață în robia păcatului. Țara îndepărtată reprezintă țara păcatelor,
păcatul. Fiul cel tânăr ajunge să fie neascultător de sfatul tatălui, necumpătat și desfrânat. Angajarea lui ca
păzitor la porci arată starea de păcat în care a ajuns, dorind să se sature din roșcovele de la porci,
asemănătoare păcatului, la început sunt dulci (păcatul), apoi amare și asemănătoare paielor. Era în
mocirla păcatelor. Pentru evrei, porcii simbolizează lăcomia și murdăria, fiind considerați spurcați. În
starea de păcat în care se află, își vine în fire, mai are o rază de speranță și i-a hotărârea de a se întoarce
acasă, adică în Biserică, adică trezirea din păcat și nădejdea că va fi iertat. Venirea în fire a lui îi arată
pocăinţa pentru păcatele săvârșite, smerenia pentru că își recunoaște păcatele, iar întâlnirea cu Tatăl, adică
cu Dumnezeu (Tatăl Ceresc) Care este drept, bun, iubitor, răbdător, blând și generos îi aduce fiului celui
mic îndreptare. Tatăl primindu-l cu brațele deschise îl arată pe Dumnezeu Care primește cu bucurie în
Împărăția Sa, și pe cei păcătoși care se întroc la el, nu numai pe cei drepți. Tatăl nu-i cere socoteală pentru
că a cheltuit averea (Talanții - darurile), este mulțumit doar că s-a întors fiul acasă. Deci, nici Dumnezeu
nu ne cere socoteală pentru păcatele noastre dacă ne căim de ele, ci ne primește cu brațele deschise. Haină
cea mai bună sau haina cea dintâi cu care este îmbrăcatul fiul risipitor reprezintă haină primită la botez,
albă, fără pată, fără păcat devenind din nou albă prin Taina Sfintei Spovedanii. Inelul primit este semnul
comuniunii, al continuării legături dintre Dumnezeu şi oameni. Sandale din picioare, încălțămintea,
reprezintă umblarea doar în Harul lui Dumnezeu Tatăl. Înjunghierea vițelului celui îngrăşat, reprezintă
Sfânta Împărtăşanie, Trupul şi Sângele Domnului vărsat de Iisus pentru iertarea noastră. Veselia pentru
întorcea fiului acasă este ospăţul Sfintei Liturghii.
Fiul cel mare reprezintă pe orice om credincios, care respectă poruncile lui Dumnezeu. El este
ascultător, drept și cuminte. Dar atunci când slugile (Îngerii lui Dumnezeu) îl anunță de întoarcerea fratelui
său, în loc să se bucure, este apucat de invidie și mânie. El încă nu a ajuns să cunoască bunătatea Tatălui,
nu a ajuns la iubirea desăvârșită pe care o arată și pe care o are Dumnezeu.
Pilda (învățătură în formă alegorică, povestire cu tâlc; parabolă) ne îndeamnă să fim ascultători
de Dumnezeu și de sfaturile părinților noștri. Ea ne arată că Dumnezeu-Tatăl chiar dacă am plecat din casa
Sa, adică din Biserică, ne așteaptă. Rămânem în inima Sa. Cât suntem vii aici pe pământ ne putem
întoarce către Tatăl. El se v-a bucura de întoarcerea noastră. Ne v-a schimba hainele noastre cele rele, ne
v-a dat inelul pe mână ca semn al iubiri veşnice ce ne-o poartă, ne va da încălţăminte ca să umblăm doar
în voia Lui şi cel mai mare lucru: și-a dat Fiul, pe Mântuitorul, să moară pentru păcatele noastre ca noi să
ne mântui, deci Dumnezeu iartă pe cei păcătoşi care se întorc la El.
Evanghelia ne mai cheamă să cerem iertare celor pe care i-am supărat, să ne mărturisim păcatele
în Taina Spovedaniei și să ne unim cu Hristos prin Taina Sfintei Euharistii și să nu fim invidioşi.