Predică la Duminica a XXXII-a după Rusalii

Duminica lui Zaheu vamesul

O adîncul bogăţiei şi înţelepciunii şi al ştiinţei

lui Dumnezeu! Cît sînt de necercetate
judecăţile Lui şi cît de nepătrunse căile Lui!

Evanghelia de astăzi ne istoriseşte despre

vameşul Zaheu din Ierihon. Acesta, fiind mic
de statură, s-a urcat într-un sicomor ca să-L
vadă pe Iisus din Nazaret, Care trecea pe
strada lui.

Văzându-l, Hristos a răspuns dorinţei lui

Zaheu, rămânând în casa acestuia şi
răsplătindu-l cu cel mai mare bine: iertarea şi
mântuirea (cf. Lc. 19, 9).

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vrea să intre în

inimile şi în casele celor ce-L doresc fierbinte,
vrea să fie oaspetele nostru, ca să cineze cu

1
noi şi noi cu El (cf. Apoc. 3, 20). Dacă Îl
primim, precum Zaheu vameşul, Domnul ne
va curăţi sufletul, va risipi întunericul din noi,
dăruindu-ne iertarea păcatelor şi bucuria
mântuirii. (Romani 11, 33)

Iubiţi credincioşi,

Una din însuşirile cele nemărginite ale lui

Dumnezeu este atotştiinţa Sa, prin care toate
le ştie şi de toate poartă grijă. Această ştiinţă
atotcuprinzătoare nimiceşte ştiinţa şi
înţelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde
19, 21).

În Sfînta Evanghelie de astăzi se spune că

iudeii, văzînd pe Mîntuitorul intrat în casa lui
Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, s-
au aprins de mînie asupra Domnului şi
cîrteau că a intrat să găzduiască la un
păcătos (Luca 19, 7). Şi aceasta o făceau
2
fiindcă socoteau păcătoşi pe toţi vameşii care
adunau impozitele împărăteşti şi făceau multe
nedreptăţi în slujba lor. Iar Preabunul nostru
Mîntuitor, ştiutorul inimilor şi cunoscătorul
gîndurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci
cunoscînd de departe credinţa cea mare a lui
Zaheu şi aşezarea cea bună a sufletului său,
văzîndu-l urcat într-un dud ca să poată a-L
vedea, a zis către el: Zahee, grăbeşte-te de te
pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa
ta (Luca 19, 5).

În multe părţi ale Sfintei Scripturi şi în multe

părţi ale zidirii Sale, se arată ştiinţa cea fără
de margine a Atotputernicului şi
Preaînţeleptului Dumnezeu. Aşa vedem că
Mîntuitorul, cunoscînd aşezarea cea bună a
sufletului femeii samarinence, a venit ostenit
de cale şi stătea la puţul lui Iacov. În acel

3
timp a venit şi femeia samarineancă să scoată
apă şi prin cuvintele Lui cele dumnezeieşti, a
fost vînat sufletul ei la credinţa în Hristos şi
prin ea s-a vestit Evanghelia la toată cetatea
Samariei (Ioan 4, 5). Altădată venind
Mîntuitorul în Capernaum cu ucenicii Săi, în
acel timp au venit şi cei ce strîngeau dajdia
pentru templu şi au întrebat pe Apostoli,
zicînd: Învăţătorul vostru nu plăteşte
darea? (Matei 17, 24)

Auzind Mîntuitorul, a zis lui Petru: Mergînd

la mare aruncă undiţa ta şi la peştele care se va
prinde întîi, deschizîndu-i gura vei găsi un
statir (ban de argint). Ia banul şi dă-l lor
pentru Mine şi pentru tine (Matei 17, 27). Cine
nu poate înţelege de aici cît de nemărginită
este înţelepciunea lui Dumnezeu, că şi cele ce

4
sînt în pîntecele peştilor de faţă sînt înaintea
Lui.

Dumnezeu care ştie gîndurile omului de

departe (Psalm 138, 1-2; Matei 9, 4), căutînd
spre credinţa şi rîvna cea mare a lui Zaheu,
care dorea să-l vadă pe Domnul, îndată îl
cheamă zicînd: Zahee, grăbeşte-te de te
coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să
fiu (Luca 19, 5). Dar ce a făcut Zaheu cînd
Mîntuitorul a venit în casa lui? Ştiind că este
socotit de toţi om păcătos şi văzînd pe mulţi
invidioşi că Domnul a intrat la el să
găzduiască, socotindu-se dator şi nevrednic
înaintea Lui pentru păcatele sale, a zis către
Mîntuitorul: Doamne, iată, jumătate din
averea mea o dau săracilor şi de am năpăstuit
pe cineva cu ceva întorc împătrit (Luca 19, 8).

5
Vedeţi osîrdia cea mare a lui Zaheu de
îndreptare? Vedeţi ce face o inimă care
iubeşte pe Dumnezeu, cînd vine întru
cunoştinţa păcatelor sale? Vedeţi cum se
făgăduieşte să plătească datoriile celor pe
care i-a nedreptăţit, spre a cîştiga milă şi
îndurare de la Dumnezeu? Nimeni nu l-a
acuzat în faţa Mîntuitorului de nedreptăţile
ce le făcuse, dar strălucind în inima sa lumina
harului lui Dumnezeu, el singur s-a judecat pe
sine vinovat şi dator şi aşa făgăduieşte ca să
dea jumătate din averea sa la săraci şi dacă a
nedreptăţit pe cineva cu ceva să întoarcă de
patru ori mai mult.

Mustrarea conştiinţei i s-a făcut lui Zaheu

aspru judecător, spre a hotărî singur acest
mijloc de îndreptare în faţa Preaînduratului
nostru Mîntuitor. Această hotărîre a lui de

6
îndreptare a fost primită de ştiutorul
inimilor, Iisus Hristos, ca o jertfă deja făcută
pentru păcatele sale şi ca o arvună a mîntuirii
sufletului său. De aceea a auzit de la
Domnul: Astăzi s-a făcut mîntuire casei
acesteia, pentru că şi acesta este fiul lui
Avraam (Luca 19, 9).

O, fericite Zahee, cîtă milă şi îndurare ai

cîştigat de la Dumnezeu prin rîvna ta cea
mare ce ai avut-o pentru îndreptarea ta şi
iertarea păcatelor tale, căci nu numai
mîntuirea casei tale ai cîştigat, ci şi fiu a lui
Avraam te-ai făcut, mai înainte de a face
faptele lui Avraam! Ci numai hotărînd din
toată inima ta că te vei face milostiv şi drept,
urmînd lui Avraam cu credinţă şi făgăduinţă,
şi Dumnezeu a primit pocăinţa ta, căci
cercătorul inimilor fiind de faţă la a ta

7
mărturisire din inimă, ţi-a socotit ţie ca o
împlinire desăvîrşită a datoriilor tale şi fiul
lui Avraam te-a numit pe tine.

Iubiţi credincioşi,

La Dumnezeu nu există nici neştiinţă, nici

neputinţă. El pururea priveşte în inimile
tuturor oamenilor după mărturia care
zice: Tu singur ştii inima tuturor fiilor
omeneşti (III Regi 8, 39). Acest adevăr îl arată
Dumnezeu şi la alegerea lui David ca împărat
al lui Israel, cînd zice către Samuel: Să nu te
uiţi la chipul lui Saul nici la mărimea lui,
pentru că l-am lepădat pe el, că Dumnezeu nu
vede cum vede omul; că omul se uită la faţă,
iar Dumnezeu se uită în inimă (I Regi 16, 7).
Preabunul, Preamilostivul şi Atotştiutorul
nostru Mîntuitor a căutat de departe spre
inima lui Zaheu şi văzînd în inima lui

8
dragoste mare, credinţă, evlavie şi rîvnă
pentru poruncile lui Dumnezeu, a făcut
mîntuirea casei lui şi pe el l-a numit fiul lui
Avraam. Iar ca să arate celor zavistnici care
cîrteau că Domnul "a intrat să găzduiască în
casa unui om păcătos", i-a încredinţat că El
nu a venit în lume să caute pe cei drepţi, ci pe
cei păcătoşi. De aceea a zis: Că a venit Fiul
Omului să caute şi să mîntuiască pe cel
pierdut (Luca 19, 10). Dumnezeiasca
Scriptură zice: Că de mila Domnului este plin
tot pămîntul şi îndurările Lui sînt peste toate
lucrurile Lui (Psalm 32, 5).

Ştiinţa cea atotcuprinzătoare şi fără de

margine a lui Dumnezeu priveşte spre toate
inimile oamenilor şi dacă vede o inimă
înfrîntă şi zdrobită pentru ceea ce a greşit
înaintea Lui nu o pedepseşte (Psalm 50, 18), ci

9
cu mila şi cu darul Său o luminează şi o
păvăţuieşte la calea mîntuirii. Dacă bunătatea
şi mila lui Dumnezeu nu ar căuta spre cei
greşiţi şi smeriţi cu inima care sînt gata să se
întoarcă spre El, apoi nimeni dintre oameni
nu ar putea să se mîntuiască, deoarece, după
mărturia Sfintei Scripturi Toţi multe
greşim (Iacob 3, 2) şi Nimeni nu este bun fără
numai Dumnezeu (Marcu 10, 18). Căci dacă
întru fărădelegi ne-am zămislit şi întru păcate
ne-am născut, apoi cine, fără Sfîntul Botez şi
fără mila lui Dumnezeu, poate a zice că nu
are păcat sau nu are nevoie de pocăinţă? Ştim
iarăşi din Dumnezeiasca Scriptură
că Dumnezeu celor mîndri la stă împotrivă, iar
celor smeriţi le dă har (Luca 14, 11; I Petru 5,
5).

10
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ştia cu
adevărat păcatele lui Zaheu vameşul, dar a
văzut şi marea lui smerenie şi rîvnă pentru
pocăinţă. De aceea a venit să găzduiască în
casa sa şi l-a învrednicit de iertarea păcatelor.

Iubiţi credincioşi,

Pocăinţa casei lui Zaheu din Sfînta

Evanghelie de astăzi este un exemplu viu de
întoarcere la Hristos pentru familia creştină
din zilele noastre, pentru noi toţi care sîntem
fii ai lui Dumnezeu după har şi oameni
păcătoşi după fapte. Dacă n-ar fi mila lui
Dumnezeu şi pocăinţa prin care sîntem
miluiţi şi iertaţi, nimeni dintre creştini nu ar
putea fi mîntuiţi. Dumnezeu care ne-a creat
ne oferă în dar mila şi dragostea Lui de Tată,
iar noi ca fii trebuie să-i oferim pocăinţa

11
noastră, smerenia noastră, lacrimile noastre
de căinţă, spovedania şi părăsirea păcatelor.

Dumnezeu este atotştiutor şi cunoscător al

inimilor noastre. El ne ştie înainte de a ne
naşte. El cunoaşte şi vede cugetele minţii şi
inimii fiecăruia dintre noi. De la Botez şi pînă
în clipa morţii, îngerii noştri păzitori scriu
faptele şi gîndurile noastre bune şi rele. Ei ne
numără paşii pe care-i facem la biserică, la
pocăinţă, la cercetarea bolnavilor sau la
săvîrşirea faptelor rele. Iar în ceasul morţii,
îngerii noştri păzitori ne însoţesc, împreună
cu faptele noastre bune şi rele, pînă la scaunul
judecăţii, în faţa Dreptului judecător, Iisus
Hristos. Dacă în timpul vieţii noastre ne-am
spovedit păcatele la preoţi, dacă le-am părăsit
şi am făcut canon pentru ele, la judecată nu
vom mai fi întrebaţi şi osîndiţi pentru

12
păcatele mărturisite şi ispăşite. Iar dacă vom
muri nepocăiţi, adică nespovediţi şi în grele
păcate de moarte, cine ne va scoate din
chinurile iadului?

Pocăinţa vameşului Zaheu este un model de

pocăinţă pentru toţi creştinii şi este singura
cale de îndreptare şi împăcare cu Dumnezeu
pentru fiecare dintre noi.

Să cugetăm împreună cu Zaheu vameşul. Era

cel mai lacom şi mai zgîrcit dintre iudei, că
asuprea pe săraci şi pe văduve, punea dări
mari, lua o parte din bani pentru el, nu făcea
deloc milostenie şi nu voia să se pocăiască.
Dar ce a făcut? Fiind mustrat de conştiinţă
pentru păcatele sale, căuta un povăţuitor, o
călăuză, un salvator al sufletului său, ca să-i
arate calea spre Dumnezeu. Şi cînd a auzit că
vine Iisus Hristos în Ierihon, căuta cu mare

13
credinţă să-L vadă măcar de departe. Şi fiind
mic de statură s-a urcat într-un copac.

De acolo de sus el privea spre Hristos

Mîntuitorul lumii, iar Fiul lui Dumnezeu
privea spre el de jos. Şi cunoscînd că se
căieşte din inimă de păcatele lui şi doreşte să
se mîntuiască l-a chemat la Sine: Zahee,
grăbeşte-te de te coboară jos, căci astăzi trebuie
să rămîn în casa ta! Deci îndată a coborît şi L-
a primit pe Domnul în casa lui. Ce mare
bucurie avea că a intrat Dumnezeu-
Mîntuitorul în casa unde îşi adunase atîtea
averi furate de la săraci şi văduve! Dar îl
mustra conştiinţa pentru păcatele făcute şi de
aceea, silit de conştiinţă, a început să-şi
mărturisească singur păcatele şi să-şi ia de
bună voie aspru canon: Iată jumătate din

14
averea mea o dau săracilor şi de am nedreptăţit
pe cineva cu ceva, întorc împătrit!

Vedeţi ce a făcut Zaheu vameşul? Întîi L-a

căutat pe Dumnezeu. Apoi L-a primit cu
bucurie în casa sa. Apoi şi-a mărturisit
păcatele de bună voie. Apoi şi-a luat singur
canon de pocăinţă pentru cele făcute şi la
urmă Mîntuitorul l-a dezlegat de păcate prin
cuvintele: Astăzi s-a făcut mîntuire casei
acesteia, căci şi acesta este fiu al lui
Avraam! (Luca 19, 9).

Aşa trebuie să facem şi noi, fraţii mei. Fiecare

dintre noi semănăm oarecum cu Zaheu,
pentru că toţi sîntem biruiţi de lăcomie, de
zgîrcenie, de răutate, de nepăsare, de
nepocăinţă. Încă şi casele noastre seamănă cu
casa lui Zaheu, pentru că în ele, ca şi în noi,
stăpîneşte mîndria, grija numai pentru trup,

15
pentru averi, pentru desfrînare, pentru beţie,
pentru cele trecătoare. De aceea sînt şi atîtea
boli, certuri şi dezbinări în familiile
creştinilor, pentru că puţini mai sînt care
caută din inimă pe Dumnezeu şi doresc cu
adevărat mîntuirea sufletului. Poate niciodată
n-a fost familia creştină mai slăbită şi robită
de păcate ca acum.

Dar Dumnezeu, care ştie toate şi priveşte în

inimile noastre, are întotdeauna milă de noi.
Asemenea lui Zaheu, El vine înaintea noastră
să ne cheme la pocăinţă şi doreşte să intre în
casa sufletului nostru.

Hristos vine la noi mai ales prin rugăciune,

prin milostenie, prin pocăinţă. El vine la noi
prin Sfînta Spovedanie şi Sfînta
Împărtăşanie, care se sfinţeşte şi se dă celor
vrednici în timpul Sfintei Liturghii.

16
Dacă ne vom strădui să mergem cît mai
regulat la biserică, dacă ne vom plînge
păcatele şi le vom mărturisi la preot, dacă
vom face canonul rînduit şi vom primi cu
evlavie Trupul şi Sîngele Domnului atunci
Hristos ne va chema la El ca pe Zaheu şi El
Însuşi va veni la noi şi ne va zice: Astăzi s-a
făcut mîntuire casei acesteia, că şi acesta este
fiul lui Dumnezeu după dar. Amin.

17