Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Teologie Ortodoxa


Master- Istorie

Femeia si familia in islam si crestinism

-referat-

Durbăcea Rodica
-2006-
Pana la Hristos, toti ceilalti intemeietori de religii au acceptat, pe
langa barbatii din timpul lor, convingerea ca femeia este inferioara
barbatului.
In China, femeile erau considerate fiinte fara suflet. Femeile hinduse, pana
de curand, erau inmormantate de vii alaturi de sotii raposati.
La atenieni, femeii nu i se recunostea nici o libertate si era maritata
foarte devreme; astfel, era sechestrata in gineceu, de unde nu iesea
niciodata, ori daca iesea, era insotita de rudele cele mai apropiate. Barbatul
ateniencei nu se purta aspru, dar nici nu se ocupa de ea. Nu i se cerea decat
sa-i dea urmasi.
In Sparta, era crescuta in gimnaziu, in vederea unui ideal fizic. Se
facea din ea o unealta folositoare tribului. Era crescuta intr-un sistem de
conducere totalitar si dictatorial.
La romani, femeia putea avea doua situatii, din care nici una nu era
demna. Femeia era maritata sub regimul matrimonial, in virtutea caruia
barbatul devenea stapan ocrotitor cu drept de viata si de moarte asupra ei.
Daca nu se marita sub regimul acesta, femeia nu era supusa in asa masura
barbatului; in schimb nu era considerata in drepturi nu numai ca mama a
copiilor, dar nici ca sora a lor.
La vechii germani, femeile purtau tot greul grijilor, chiar si in timpul
cand barbatii nu mergeau la razboi. Si la ei femeia putea fi vanduta sau
daruita prin testament.
La evrei, femeia avea aceeasi trista soarta: poligamia. Femeia putea fi
alungata sub orice motiv.
“Dumnezeu este iubire. Din iubire de oameni a dat pe Fiul Sau, Iisus
Hristos, pentru a restabili legatura dintre Creator si creatie”.
Atitudinea lui Hristos fata de femeie a fost cu adevarat unica.Unor
femei li se arata Hristos dupa inviere, pentru ca tocmai ele erau pregatite
pentru a primi viziunea. Multe case au fost deschise lui Hristos, dar casa
Martei il primea intr-un mod deosebit, pentru ca acolo era o femeie care se
ingrijora mult, nestiind cum sa-L primeasca mai bine. O alta femeie pagana
vine la El in numele fiicei sale bolnave. Nu cere pentru ea, cere pentru fiica
ei. In cele din urma, Hristos ii spune: "O, femeie, mare este credinta ta!
Faca-ti-se dupa cum voiesti!" Femeia din casa lui Simon uda cu lacrimi
picioarele lui Hristos, le saruta, le unge cu mir si le sterge cu parul capului.
De ce scrie tocmai preotul despre aceasta tema
Se poate spune despre Islam ca a aparut intr-un moment cand
umanitatea femeii, in lumea preislamica (beduina), era negata, cand practic

2
ea era considerata doar o unealta a barbatului, fara drepturi, fara posibilitate
de exprimare. Odata cu aparitia Coranului aceasta problema, a femeii, este
tratata din mai multe perspective si are la baza ideea de fraternitate, de
egalitate : „Musulmanilor si musulmanelor, dreptcredinciosilor si
dreptcredincioaselor, celor supusi si celor supuse, celor iubitori de adevar
si celor iubitoare de adevar, celor statornici si celor statornice, celor
smeriti si celor smerite, celor ce dau milostenie si a celor dintre femei care
dau milostenie, celor care postesc si acelora care postesc dintre femei,celor
care isi pazesc castitatea lor sia celora dintre femei care si-o pazesc, celor
care il preamaresc pe Allah Preainaltul mereu si acelora dintre femei care
il pomenesc, Allah preinaltul le-a pregatit iertare si rasplata mare.”(Al
Ahzab:35)
In momentul creatiei umane, atat Adam cat si Eva, sotia sa, au fost
creati egal, cu aceleasi drepturi iar greseala caderii a apartinut amanduroara.
Ei si-au recunoscut greseala si si-au cerut iertare impreuna in fata Lui
Allah : ”Oare nu v-am orpit eu de la acet pom si nu v-am spus Eu ca Seitan
va este voua dusman marturisit? Si au raspuns ei : Allah, am fost nedrepti
cu sufletele nostre si daca nu ne ierti si nu te induri de noi, vom fi printre cei
pierduti”. (Al Araf:19-23)
Drepturile femeii musulmane sunt multiple: in primul rand are
posibiltate de a-si pastra numele si individualitatea in relatia de casatorie,
averea sotiei este administrata de ea fara a fi obligata sa isi intretina familia,
aceasta este datoria sotului, iar darurile ei sunt considerate acte de caritate.
Islamismul confera femeii dreptul la educatie si posibilitatea de exprimare,
si chiar impulsioneaza femeia sa caute cunosterea caci spune Profetul:
„cautarea cunosterii este datoria fiecarui musulman” iar fiecare musulman
inseama bineinteles atat femeia cat si barbatul intr-un mod egal, ea are
dreptul sa se argumenteze prin insusi Profetul Islamului. Practica religioasa a
femeii de religie islamica trebuie sa fie la fel ca cea a barbatului, iar faptele
femeii sunt rasplatite in aceeasi masura ca cele ale barbatului, la fel, ea este
implicata foarte mult si in activitatea sociala. Nu drepturile sunt cele care ii
diferentiaza pe barbat si femeia in fata lui Allah ci pietatea, evlavia, credinta:
„ Cea mai mare trecere in fata Lui Allah o are cel care este pios si drept, cel
care se teme cel mai mult de Allah, cel care il iubeste cel mai mult pe
Allah”.(Surah 49:13) Deci, diferentiera in fata lui Allah o face gradul de
virtute al persoanei ce apartine religiei musulmane.
Exista in cazul marturiilor un aspect care limiteaza int-o oarecare
masura credibilitatea femeii, Coranul afirma ca in cazuri grave sau in
tranzactiile comerciale, ca marturia sa fie crezuta, trebuie facuta de doi
barbati iar daca nu se poate, maturia unuia dintre ei poate fi inlocuita cu

3
marturia a doua femei, acest lucru este explicat prin faptul ca femeia nu avea
prea multe tangente cu astfel de probleme, fiind oarecum protejate de spatiul
familial.

Femeia mama

Coranul plaseaza pe un loc foarte important blandetea fata de parinti,


pe locul al doilea dupa adorarea lui Allah: „Sa va purtati frumos cu parinti
vostri, iar daca batranetile ii ajung langa tine, nu le ziceti lor Of ! si nu-i
certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase”.(Al Isra:23-24)
Profetul Muhammad a acordat mamei un loc privilegiat. Un om a
venit la profet si l-a intrebat cine merita cel mai mult respect. Profetul i-a
raspuns „mama ta”, omul a mai adugat – si mai cine? Iar trimisul lui Allah a
raspuns iar „mama ta”. Omul a intrebat si mai cine dupa ea? Profetul a
raspuns „tatal tau”. Printre putinele precepte pe care musulmanii le respecta
cu fidelitate si in ziua de azi sunt cele referitoare la tratamentul acordat
mamelor. Respectul profund fata de mama trebuie acordat chiar si in cazul
in care aceasta nu este o femeie credincioasa, iar o mama care a divortat are
mai multe drepturi asupra copilului dect tatal sau.
Mama musulmana care este atat de pretuita in islamism are
responsabilitatea ca sa-si creasca copii cu multa grija, sa le cultive in
atidudine virtutea, trebuie sa-i invete sa se supuna Lui Allah, sa-i incurajeze
sa lupte pentru adevar, sa nu-i opreasca pe ei in razboiul pentru Allah
(jihadul) din cauza sentimentelor ei materne, ci sa aleaga calea corecta,
dincolo de sentimente: „o mama credincioasa si-a indemant cei 4 fii in
batalia Qadesseya sa fie curajosi si puterinci. Atunci cand batalia s-a
terminat, la aflarea vestii ca fii ei au murit a exclamat: slavit sa fie Allah ca
m-a incununat cu martiriul lor pentru credinta nostra”.
La fel, si copii au obligatia de a fi buni cu mama lor, de a o respecta,
de a se supune ei fara sa nu fie supusi lui Allah, sa caute sa o multumeasca
in orice problema, chiar si in razboiul sfant.
Musulmanii acorda un respect deosebit amintirii unor femei
importante cum ar fi mama lui Moise, sau mama Profetului Iisus care prin
exemplele lor indeplinesc modelul ideal de mama.
Dincolo de respectul si grija deosebita pe care musulmani trebuie sa
le-o acorde parintilor este recomandata si grija pentru unchi, matusi atat din
partea tatalui cat si a mamei.
„Noi l-am povatuit pe om sa faca bine parintilor sai, amm lui l-a
purtat, suportand pentru el slabiciune dupa slabiciune iar intarcarea lui a

4
fost duap doi ani, asadar: „Adu multumire Mie si parintilor tai, caci la
Mine este intoarcerea! ””(Luaqman:14)

Femeia fiica

In timpurile preislamice arabii obisnuiau sa fie dezamagiti si suparati


pe faptul nasterii unei fete in familia lor, iar atunci and tatal isi informa sotia
ca a dat nastere unei fetite, spunea; „Pentru Allah ea nu este binecuvantata
precum un fiu, apararea ei este plansul si grija ei poate fi furtul”, asta
insemna ca nu-si putea apara tatal si familia, nu putea face altceva dect sa
planga si sa tipe, nu sa lupte si sa aiba indemanare la arme. Ea nu ar fi putut
sa fie buna cu parintii ei si sa ii ingrijeasca cu exeptia faptului ca le-ar fi
putut aduce un venit din partea sotului ei, de aceea traditia lor permitea
tatalui sa-si ingroape fiica de vie din cauza unei presupuse saracii sau tot din
cauza unei presupuse dizgratii pe care fata ar fi putut sa o aduca familiei
atunci cand va creste.
Coranul va descrie starea tatalui cand fiica lui se nastea: „si cand
vestea nasterii unei fetite era adusa la tatal sau, fata lui se intuneca si se
umplea de o durere inimaginabila. Se ascundea de oamnei din cauza raului
care i s-a intamplat: -sa tina familia in dezonoare sau sa o ingrape de vie?
Cu sigurata va alega posibilitatea de a o ingropa” (Surah 16: 58 - 59)
Unele legi mai vechi ii dadea tatalui dreptul de a-si putea pastra fiica,
sau daca nu, putea sa o dea altui barbat spre a o ingropa de vie sau o putea
pastra daca si lui respectivul tata ii omorase vreo fiica.
Cand isalmul a luat fiinta, nasterea unei fetite a fost facuta la fel de
importanta ca cea a unu baiat. In Coran nu se fac deosebiri intre fete si
baieti. Cu scopul de a distruge toate tentativele de infaticid din societatea
musulmana pe cale sa se nasca, Profetul Muhammad le-a promis
credinciosilor binecuvantati cu fete o mare rasplata daca isi vor trata cu
bunatate fiicele, ele ii vor proteja de focul iadului: Oricine creste bine doua
fete pana ajung la maturitate, in Ziua Invierii vor fi precum
acestea”( Bukhari-Muslim)
In Coran avem destule parabole in care sunt ilustrate exemple
remarcabile de fiice care au ramas imortalizate in amintirea Coranului, cum
ar fi Maria, nascuta si crescuta in credinta musulmana si binecuvatata de
Allah. Apoi avem cuvintele Profetelui adresate fiicei lui: „Fatima este parte
din mine, ceea ce o supara pe ea, ma supara pe mine si ceea ce ma
multumeste pe mine o multumeste si pe ea”.
Educatia data de tata, fetelor musulmane, se incadreaza in normele
unei educatii morale islamice, li se cere sa se roage la varsta de 7 ani, dar

5
este aproape obligata sa se roage la varsta de 10, fetele nu pot dormi
impreuna cu fratii lor, si sunt obligate sa urmeze codul de imbracaminte,
modul de a vorbi, si tot ce tine de conduita.
Daca fata are banii ei, tatal ar trebui sa ii pastreze pentru ea si i se
interzice sa isi casatoreasca fata in schimbul casatoriei tatalui cu fata
presupusului ginere, nu ii este permis tatalui sa-si casatoreasca fata cu un
barabat pe care il uraste sau cu care nu este de acord, dar aceasta nu se poate
casatori fara permisiunea lui. Pentru ca mama este mai apropiata de fata,
aceasta le asculta doleantele in legatura cu mariajul si lasa la atotcunoasterea
lui Allah, alegerea fetei.

Femeia ca sotie

Islamul binecuvanteaza casatoria si o considera ca una dintre dovezile


existentei lui Allah, si spune despre sotia credinciosa ca este cea mai de pret
comoara dupa credinta in Allah si uramrea poruncilor lui, este considerata
cheia fericirii, asa cum afirma si Profetul : „Umar, ce poate avea omul mai
de pret este o buna sotie, doar faptul ca se uita la ea ii umple inima de
bucurie, numai ea ii este supusa, si daca el este departe ea ii ramane fidela”
.(Abu Dawud-Zakatt, 2/1664)

Sotia musulmana are in primul rand accesul la credinta si la


exprimare, ii este incredintat un dar inainte de casatorie –mahr- pe care are
dreptul sa-l administreze singura, acesta consta in mod obisnuit din bani, sau
pietre pretioase, iar obligatia sotului este de a avea grija de ea si sa o trateze
intr-un mod onorabil(bune maniere, atitudine ingaduitoare, cuvinte
dragastoase, etc), asa cum Profetul spune: „cei mai credinciosi sunt cei mai
manierati oameni si cei mai gentili cu cei din jurul lor”.( Transmis de Al-
Temithy, cu autoriatea lui Abu Huraira,1162)

In schimbul acestor „drepturi”, sotia trebuie sa se supuna sotului ei in


tot, mai putin in a nu-l asculta pe Allah, este obligata sa aiba grija de banii
lui si nu-i poate cheltui decat cu permisiunea lui, iar in casa lor nu poate sa
lase pe nimeni sa intre decat cu permisiunea lui, chiar si daca persoana
respectiva ii poate fi ruda; pentru ca asa spune Coranul: „fiecare dintre ei au
datorii reciproce”, asa ca femeile au atatea drepturi cat au si datorii.1

Viata de familie

1
Sh. Yusuf Al-Qaradawi,The status of women in Islam, http://jannah.org/sisters/qaradawistatus.html.

6
In domeniul familial, noile reguli instituite de dreptul musulman, s-au
suprapus nu numai vechilor datini, dar adesea, si unor practici de origine
magica, ce dainuiau in mediul popular.

Regulile juridice instituite de Islam privesc, in esenta, relatiile


conjugale si nu familia, care nu se situeaza pe primul loc in preocuparilor
sale pe care s-a multumit sa o stabilizeze in vechea sa forma patriarhala.
Islamul a legiferat poligamia, conditie a unei descendente masculine
numeroase si a usurat situatia femeii: Coranul reduce la patru numarul
sotiilor legitime si prevede ca sotului ii revine obligatia de a se purta perfect
echitabil fata de ele; pe de alta parte insa, sotul poate sa-si aleaga, din randul
sclavelor sale, oricate concubine doreste.2

Legislatia musulmana percepe casatoria ca un contract de drept civil


incheiat, in principiu, intre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii. Prin
contractul acesta sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani- o „dota”,
sotiei.

Pentru ca respectivul contract sa fie valabil este nevoie: - sa nu existe


piedici in calea casatoriei, sa existe consimtamantul persoanelor determinate;
sa se constituie dota; sa fie ideplinite formalitatile legale. Piedicile in calea
casatoriei sunt de doua tipuri: - permanente (inrudirea de sange sau prin
alianta, consumarea casatoriei in perioada numita idda,juramantul de
anatema) si temporare (religie mixta, starea de sclavie, poligamia, inrudirea
intre sotiile aceluiasi sot, perioada de idda, tripla repudiere).

Casatoria antreneaza drepturi si datorii din partea ambilor soti. Este


vorba de datorii reciproce, cum ar fi coabitarea, respectul si afectiunea
mutuala, drepturi de succesiunesi drepturi ale fiecari parti. Sotia are dreptul
la intretinere(hrana, imbracaminte, locuinta, ingrijire medicala), dreptul la
tratament egal cu al celorlalte sotii, in caz de poligamie. Sotula are dreptul
sa-i ceara sotiei fidelitatea, supunere, alaptarea la sin a copiilor. Se remarca
faptul ca, in dreptul canonic musulman, sotii traiesc in regim de completa
separare a bunurilor. Desfacerea casatoriei se face fie prin decesul unuia
dintre soti, fie prin divort.

Unul dintre reprosurile adresate frecvent in Europa modelului


musulman de familie este cel privitor la poligamie. Poligamia nu a fost
raspandita in Islam, exceptand din motive economice paturile instarite.
Astazi poligamia este limitata in tarile arabe la un numar redus de cazuri,
2
Dominique Sourdel, Islamul, Ed Humanitas, 1993, pg.76.

7
majoritatea legislatiilor favorizeaza casatoria monogama, iar Codul Tunisian
al familiei interzice din 1957 poligamia.3

Nu se poate vorbi de casatorie religioasa in Islam, pentru ca nu se


concepe o altfel de casatorie, actul in sine este in intregime sacralizat.
Elementele propriu-zis religioase sunt putine in ceremonial, ele se reduc la
citirea in casa a surei introductive din Coran, si la incheiera contractului in
prezenta martorilor.

Urmand Coranul, legislatia musulmana staruie asupra separarii si


complementaritaii sexelor, asupra asumarii depline a statului respectiv, care
tebuie sa se reflecte si in tinuta vestimentara. S-a discutat mult despre val in
islam. In Coran in diferite sure, se vorbeste despre pudoare, depsre
necesitatea ca femeia sa-si acopere parul si trupul, in epoca moderna situatia
este complexa, renuntarea la val a constituit la un moment dat un semn al
emanciparii, al modernizarii.
Miscarea de emancipare face parte din miscarea de modernizare din
Tarile musulmane. La safarsitul secolului tecut si inceputul secolului nostru
egipteanul Quasim Amin vorbeste despre eliberarea femeii o face in ideea
eliberarii societatii in intregul ei. Din punctul lui de vedere, nu religia este
vinovata de situatia jalnica a femeii, ci regimurile despotice din Orient, cu
obisnuinta pe care o creeaza de a dispretuii fiintele slabe si umile. Numai
educatia poate, dupa prerea lui, sa puna capat injustitiei. Din punctul de
vedere al unor musulmani nu numai al celor ultratraditionalisti, Coranul
proclama superioritatea fizica a barbatului asupra femeii, superioritate pe
care femeile nu au nici un interes sa o nege. 4

In crestinism, tipul reprezentativ al femeii crestine este reprezentat de


Sfanta Fecioara Maria, care intruchipeaza icoana ideala a mamei. Menirea
femeii ca sotie si tovarasa credinciosa de viata a barbatului a fost consfintita
de Insusi Mantuitorul Hristos prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii,
prin aceasta spre deosebire de Vechiul Testament casatoria este ridicata la
rangul de Taina, iar femeia ca sotie este pusa pe picior de egalitate cu
barbatul. Ea e nu mai e de acuma inainte cu atat mai putin o simpla sclava ca
in paganism, ci tovarasa de viata a sotului sau. 5

3
Nadia Anghelescu, Introducere in Islam, Editura Enciclopedica, 1993, pg 98-100.
4
Ibidem, pg.110-111.
5
Pr. Iordache B. Pascu, Rolul femeii in biserica crestin ortodoxa, Bucuresti, Tipografia Ziarului
„Universului”, 1931.

8
Unirea dintre soti este indisolubila in crestinism purtand pecetea
vesniciei, ea are un caracter atat de inalt incat Sfantul Ap. Pavel aseamana
legatura dintre barbat si femeie cu unirea stransa dintre Hristos si Biserica.
Odata insotiti prin casatorie, barbatul si femeia nu mai sunt deosebiti
unul de altul, ei alcatuiesc un singur tot, aspiratiile unuia, se contopesc
celuilalt: viata amandurora are un singur tel, dupa cum citim si in Sfanta
Scriptura. Asemenea sotii devotate au fost si sotiile crestinilor din primele
veacuri iar ca mame si educatoare au fost si vor fi neintrecute.
Femeia a fost intotdeuna nu numai un ajutor credincios al barbatului
dar si cel mai fidel interpret al imprejurarilor implinind totdeuna prin
sarguinta sa lipsurile pe care aceste imprejurari le aduceau in mod inerent cu
ele. Fara a-si neglija familia, unde ea trebuie sa dea dovada de adevarata
sotie si de mama, pe de o parte, iar pe de alta parte sa fie o adevarata
gospodina ce stie rostul casei, iubind munca si sarguinta si dispretuind
trantavia si luxul. 6
Potrivit referatului biblic, Dumnezeu l-a creat pe om in doua moduri
distincte: pe barbat l-a plamadit din tarana si din Duhul Sau; iar pe femeie,
din barbat. Misoginii si feministele vad aici subordonarea femeii fata de
barbat. Misoginii o decreteaza, afirmand ca aceasta este vointa lui
Dumnezeu. Feministele se revolta - si Il resping pe Dumnezeu. Si unii, si
celelalte interpreteaza dubla creatie umana ca pe o degradare a femeii.
Potrivit acestei interpretari, femeia este o umanitate secunda, indirecta,
inferioara.
Sunt limpezi motivele pentru care misoginii decreteaza un astfel de
"adevar", si pentru care feministele il resping. Dar ambele atitudini sunt
eretice. Subordinationismul misogin este o versiune a arianismului. "A fost o
vreme in care Fiul nu exista", proclama Arie, incercand sa demonstreze
caracterul subordonat, inferior al Fiului in raport cu Tatal. Daca Fiul este
nascut din Tatal, sustinea preotul eretic, inseamna ca fiul are un inceput in
timp - spre deosebire de Tatal, Care este vesnic. Prin urmare, Fiul este
ontologic inferior Tatalui. "A fost o vreme in care femeia nu exista",
proclama, la randul lor, misoginii. Creat direct de Dumnezeu dupa chipul si
asemanarea Sa, barbatul este o persoana, are demnitate ontologica deplina.
Femeia, in schimb, creata din barbat, nu este o persoana. Sau, daca totusi
este, ea este o persoana indirecta, ontologic subordonata barbatului. Este
remarcabil faptul ca Sfintii Parinti care ne-au dat Crezul nu au vazut
analogia profunda dintre arianism si misoginism. Si astfel l-au combatut pe
primul, dar l-au ignorat pe al doilea. Este iarasi remarcabil faptul ca, in
lumea iudeo-crestina cel putin, relatiile "sociale" curente dintre barbat si
6
Preotul C.Gh. Vartolomeu, Rolul femeii in crestinism, Conferinta, 1923.

9
femeie se intemeiaza pe o grava erezie, inca necombatuta. (Cat priveste
ateismul militant al feministelor, prefer sa nu il comentez. Aici lucrurile sunt
evidente). .

Combaterea ereziei reprezinta una dintre obligatiile fundamentale ale


oricarui crestin ortodox. Un criteriu al iubirii adevarate este libertatea mea.
Este creatia de sens contrar, reciprocitatea, implinirea. Devenit persoana prin
iubirea mea, celalalt ma creeaza la randul sau ca persoana, si astfel devine
sursa libertatii mele. Celalalt ma alege, iar eu ii confirm alegerea prin
chemare. Din acest punct de vedere, "Te iubesc" are un sens strict
confirmativ: eu sunt confirmarea iubirii celuilalt. Si astfel rezulta doua
persoane cu aceeasi fiinta. Doua persoane care exista cu adevarat, care nu
mai pot fi confundate una cu alta, nu mai pot fi subordonate una alteia - si
care nu mai pot fi despartite. Iubirea adevarata este asadar un schimb de
daruri: o nunta.
Femeia dintotdeauna a constituit sufletul viu al credintei si al Bisericii. In
Vechiul Testament, femeia este asezata de Dumnezeu la hotarele vietii, in
cel nou – la hotarele Invierii. Ortodoxia cunoaste o pleiada intreaga de Sfinte
femei care s-au nevoit intru Hristos si care prin rugaciuni si chinuri s-au
rugat neincetat pentru intreaga omenire. Dar cea mai Sfinta si cea mai presus
decit toti Sfintii, „mai cinstita decit heruvimii si mai preamarita decit
serafimii”, este bineinteles Maica Domnului, Preasfinta Nascatoare de
Dumnezeu. Ea este acoperitoarea, aparatoarea si mijlocitoarea
credinciosilor, inaltind rugaciunile lor la tronul lui Dumnezeu si a Fiului
Sau. Dupa cum Eva protoistorica a luat parte la caderea si moartea lui Adam,
tot asa Fecioara Maria a participat la „intoarcerea” chipului celui intinat la
chipul cel dintii. Viata este un dar dumnezeiesc, care apartine femeilor
crestine (pentru care Biserica a rinduit cea de-a treia Duminica dupa Pasti).
Nicaieri, nici intr-o alta religie, femeia nu este cinstita asa cum se intimpla
acest lucru in Ortodoxie. In familia crestina ea nu este un fel de sclava, cum
era socotita in vechime la unele popoare, ci se bucura de aceeasi cinste ca si
barbatul. In cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Femeile sa se supuna barbatilor ca
Domnului, pentru ca barbatul este capul femeii, precum si Hristos este capul
bisericii” nu este vorba de o supunere de sclav, ci de o supunere care
porneste din iubire si raspunde la iubire, pentru bunul mers al micii societati
care este familia. Femeia nu cauta in lume altceva decit viata, fie in prunc,
fie in societate unde ea ingrijeste, mai ales in spitale, acolo unde viata se
lupta cu moartea. Mina gingasa si inima iubitoare a femeii, care este aproape
de cele sfinte pot genera viata curata, pot mingiia si zidi suflete.
1. Dominique Sourdel, Islamul, Ed Humanitas, 1993

10
2. Preotul C.Gh. Vartolomeu, Rolul femeii in crestinism, Conferinta, 1923

3. Pr. Iordache B. Pascu, Rolul femeii in biserica crestin ortodoxa, Bucuresti,


Tipografia Ziarului „Universului”, 1931.

4. Nadia Anghelescu, Introducere in Islam, Editura Enciclopedica, 1993, pg 98-100.

5. Sh. Yusuf Al-Qaradawi, The status of women in Islam,


http://jannah.org/sisters/qaradawistatus.html.

11