Ochiul de Șarpe

​Era un om care locuia într un ​templu​ de pe un ​munte​ din

aproapierea ​Atenei​.În fiecare seară acesta se uita la ​luna​ şi asculta
sunetele ​bufnitelor​ de pe un ​pod​ care trecea un rău din aproapiere.
Undele​ şi sunetele făcute de apă îl linişteau , ​norii​ alunecau lin pe cer
, dând senzaţia că lumea se învârte în jurul său . Acestuia îi dădeau
lacrimile​ şi u​n nod​ îi apărea în gât când i se făcea ​dor​ de vremurile pe
care le petrecea în ​abis​ în ​bibliotecă​ şi un ​ocean​ de gânduri se năpusti
supra lui, era un om cu o ​inimă​ curată şi sinceră . Se uita mai mereu la
turnul​ care era închis de ​Uşă Interzisă​ unde numai prinţii şi ​regii
aveau voie pentru că acolo se afla ​coroana lui Ulise şi a lui Penelopa
. Dimineaţa se uita în
oglinda​ admirând la ​ochiul​ lui de c​ ristal​ parcă ca de ​şarpe​ , se îmbracă
cu hainele lui ​de mătase​, ​pălăria​ , şi-a pus ​inelul​ său de aur norocos şi
a plecat, ca în fiecare zi, în pădure unde acesta încerca să găsească
cheia​ succesului în mânuirea perfectă a arcului. Avea ​săgeţi​ cu
vârfuri de ​plumb​ , un arc făurit chiar de el din lemn de stejar şi nsite
lupi​ care îi erau mai loiali decât prietenii .Îanainte de a pleca a trecut
pe la un ​pelerinaj​ unde ​simfonia de cuvinte​ a preotului l-au trimis în
paradis​. După aceea a luat o pe ​calea lui Apolo​ ,unde el ştia că e o
locaţie bună pentru a vâna.
Noaptea s a lăsat , aşa că a poposit intre nişte copaci . A făcut
focul punând nişte ​pietre​ în formă de c​ erc​ pentru a nu izbugni un
incendiu​. În timp ce privea scânteile focului sărind în aer a scos un
plic​ în care se aflau câteva scrisori de la fosta sa soţie să ,deodată ca
un ​uragan​ nostalgia şi-a făcut prezența prin urmare a hotărât să-şi
curme suferinţa prin a se adânci într un somn odihnitor pentru ziua
următoare . Noapte bună !