ȚESUTUL NERVOS

PROF. GHEȚEU MARIELA

 SISTEMUL NERVOS
- coordonează procesele complexe din mediul intern al organismului; După funcție, se împarte în:
- asigură integrarea organismului în mediul extern, răspunzând la stimuli; 1. SISTEM NERVOS SOMATIC:
ORGANIZARE:
- controlează mușchii scheletici;
După localizare, are 2 componente principale:
2. SISTEM NERVOS VEGETATIV
1. SISTEM NERVOS CENTRAL:
(AUTONOM):
– măduva spinării și encefalul = centru de control;
- controlează mușchii involuntari netezi
- integrează informații primite și determină reacții adecvate; și cardiac și glandele;
2. SISTEM NERVOS PERIFERIC:
- componenta autonomă a SN periferic
– receptori din organe de simț, ganglioni nervoși și nervi; prezintă 2 tipuri de nervi motori:
- 12 perechi de nervi cranieni și 31 perechi de nervi spinali; A. nervi simpatici – determină reacții la
TIPURI DE NERVI: - SENZORIALI (AFERENȚI) – aduc mesaje de la receptori; situații de stres (flight or flight)
- MOTORI (EFERENȚI) – transmit către mușschi sau alte organe. B. nervi parasimpatici – asigură starea
- MICȘTI – au fibre aferente și eferente relaxată a organismului și stimulează
digestia.
STRUCTURA NERVILOR

1. fascicule de axoni și/sau dendrite;

2. perinerv – teacă conjunctivă care
înconjoară fiecare fascicul nervos,
3. epinerv - țesut conjunctiv fibros care
solidarizează toate fasciculele între ele;
4. ganglioni – corpuri celulare grupate în
afara SNC; se găsesc pe traseul nervilor.
CELULELE ȚESUTULUI
NERVOS - NEVROGLII
NEVROGLII (CELULE GLIALE):
-sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii;
- Tipuri de celule gliale:
1. OLIGODENDROCITE: - în SNC - emit prelungiri care se înfășoară în jurul
prelungirilor neuronale formând teaca de mielină; un oligodenrocit produce
mielină pentru mai mulți axoni.
2. ASTROCITE: - în SNC și SNP
- au formă stelată, izolează țesutul nervos lezat;
- formează bariera hematoencefalică care previne sau încetinește
accesul substanțelor nedorite în țesutul cerebral;
3. MICROGLII: - mici, în encefal și măduva spinării;
- fagocitează microorganismele în țesutul nervos.
4. CELULE SCHWANN: - doar în SNP, corpul lor se înfășoară în jurul prelungirilor
neuronilor formând teaca de mielină; o celulă Schwann produce mielină pentru un
singur axon.
Teaca de mielină a unui axon este formată de mai multe celule Schwann, respectiv mai multe oligodendrocite!
CELULELE ȚESUTULUI NERVOS - NEURONII

Neuronul = unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos.

Clasificare după structură:
1. neuroni multipolari: - foarte numeroși;
– numeroase dendrite și un axon lung;
2. neuroni bipolari:
– o dendrită și un axon;
- în retină, urechea internă, mucoasa olfactivă;
3. neuroni pseudounipolari:
- o singură prelungire care se divide formând o dendrită și un
axon;
- majoritatea neuronilor senzoriali.
CELULELE ȚESUTULUI NERVOS - NEURONII

Clasificare după funcție:

1. neuroni senzoriali (aferenți): -
transmit informații de la receptori
spre SNC;
2. neuroni motori (eferenți): -
transmit mesaje către mușchi, inimă
și glande;
3. neuroni de asociație
(interneuroni): - doar în SNC,
conectează neuronii senzoriali cu cei
motori, dar și interneuronii între ei.
 NEURONUL - ALCĂTUIRE

1. CORP CELULAR:
- membrana celulară;
- citoplasmă;
- organite comune: mitocondrii, aparat Golgi, lizozomi;
- organite specifice – corpii Nissl = RErugos;
2. DENDRITE:
- prelungiri foarte ramificate ale corpului celular;
- recepționează impulsuri și le transmite către corpul celular;
- prezintă mii de formațiuni spinoase prin care realizează
joncțiuni cu alți neuroni sau cu receptorii;
NEURONUL - ALCĂTUIRE

3. AXON:
- prelungire unică, lungă, poate atinge 1,2m;
- pornește dintr-o porțiune îngroșată a corpului celular –
con de emergență;
- axoplasma – citoplasma;
- axolema – membrana;
- mii de ramificații terminale cu dilatări numite butoni
terminali ce conțin vezicule cu neurotransmițători
(substanțe chimice ce transmit imulsul de la neuron la
mușchi, glande sau alți neuroni).
 TEACA DE
MIELINĂ
- este o membrană stratificată care izolează axonul –
izolează reacțiile electrochimice care conduc implusurile
nervoase de-a lungul axonilor.
- fibrele mielinice conduc impulsurile rapid, iar cele
amielinice le conduc mai lent.
- în SNC, dar și în SNP se găsesc atât axoni mielinici cât și
amielinici.
MIELINA: este substanță lipidică de culoare albă, principala
componentă a membranei oligodendrocitelor și a celulelor
Schwann.
Partea externă a tecii de mielină, care înconjoară axonii sau
dendritele = neurilemă și are rol în regenerarea neuronilor
lezați. Deteriorarea mielinei în SNC determină
afecțiunea denumită SCLEROZĂ MULTIPLĂ.
Între 2 prelungiri succesive ale oligodendrocitelor sau
celulelor Schwann se găsesc spații numite noduri Ranvier.
La nivelul lor axonul nu prezintă mielină.