SISTEMUL NERVOS

Clasificarea sistemului nervos:

I.Din punct de vedere topografic (structural):

1.SISTEM NERVOS CENTRAL (SNC) – NEVRAX = AX CEREBRO-SPINAL este
format din:
a) Măduva spinării – localizată în canalul vertebral și se întinde de la gaura occipitală (C1=
prima vertebră cervicală) până la nivelul vertebrei a 2-a lombare (L2), de unde se continuă cu
filum terminale (coada de cal + nervii lombari + nervii sacrali).

b) Encefalul = creierul situat în cutia craniană și este alcătuit din:

*Trunchi cerebral format din: bulb rahidian, puntea lui Varolio și mezencefal; situat în
continuarea măduvei spinării.
*Cerebel format din două emisfere cerebeloase unite printr-o porțiune mediană numită istm;
situat în spatele trunchiului cerebral.
*Diencefalul cuprinde 4 mase de substanță cenușie: talamus, metatalamus, epitalamus și
hipotalamus.
*Emisferele cerebrale – partea cea mai voluminoasă a encefalului.

2.SISTEM NERVOS PERIFERIC format din nervi și ganglioni nervoși.

*Nervii periferici sunt alcătuiți din prelungirile neuronilor; sunt 12 perechi de nervi cranieni și
31 perechi spinali.
*Ganglionii nervoși sunt spinali, cranieni, vegetativi.

II.Din punct de vedere funcțional:

1.SISTEM NERVOS SOMATIC – AL VIEȚII DE RELAȚIE – asigură integrarea
organismului în mediul de viață (asigură activitatea motorie somatică).

2.SISTEM NERVOS VEGETATIV (SNV): simpatic și parasimpatic – coordonează

activitatea organelor interne.

SISTEMUL NERVOS SOMATIC

Organele nervoase au două componente în structura internă:

-substanța cenușie – constituită din corpii neuronilor și are funcție reflexă.
-substanța albă – constituită din prelungirile neuronilor și are funcție de conducere.

*MĂDUVA SPINĂRII:
a)substanța cenușie este dispusă la interior, sub formă de coloană, iar în secțiune, are formă
de fluture; formează 3 perechi de coarne:
-o pereche de coarne anterioare – conțin neuroni somatomotori
-o pereche de coarne posterioare – conțin neuroni somatosenzitivi
-o pereche de coarne laterale – conțin neuroni vegetativi
b)substanța albă este dispusă la periferie și formează cordoane nervoase.

*TRUNCHIUL CEREBRAL:
a)substanșa cenușie – dispusă la interior, fragmentată în nuclei: senzitivi, motori, vegetativi.
b)substanța albă – dispusă la exterior, dar pătrunde și printre nucleii de substanță cenușie.
*CEREBELUL:
a)substanța cenușie – dispusă la periferie formând scoarța cerebeloasă, dar pătrunde și în
interior sub formă de nuclei.
b)substanța albă este situată la interior.

*EMISFERELE CEREBRALE
a)substanța cenușie este situată la exterior formând scoarța cerebrală = cortex
b)substanța albă la interior.

La baza activității nervoase stă REFLEXUL = ACTUL REFLEX.

REFLEXUL este răspunsul organismului la acțiunea unui stimul asupra unei zone receptoare.

Baza anatomică a reflexului este ARCUL REFLEX cu următoarele componente:

1.RECEPTORUL
2.CALEA AFERENTĂ (SENZITIVĂ)
3.CENTRII NERVOȘI
4.CALEA EFERENTĂ (MOTORIE)
5.EFECTORUL

1.RECEPTORUL – structură care recepționează stimuli și îi transformă în influxuri nervoase.

-Clasificarea receptorilor:
a) După localizare se împart în:
* Exteroreceptori – recepționează informații din mediul extern și sunt situați la periferia
organismului.
* Proprioreceptorii – localizați în mușchi, oase, tendoane, articulații, periost și informează
cu privire la mișcările corpului.
*Interoreceptorii = visceroreceptorii sunt situați în pereții organelor interne și recepționează
informații din mediul intern.

b) După natura stimulului:

* Mecanoreceptori: tactili, termici, dureroși, auditivi, vestibulari;
* Baroreceptori: pentru presiune;
* Chemoreceptori: olfactivi, gustativi;
* Fotoreceptori: celule cu con și bastonaș;
* Termoreceptori: pentru diferențe de temperatură;
* Algoreceptori = nociceptori: pt durere.

c) După viteza de adaptare:

* Receptori fazici – activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea stimulului
(receptori olfactivi și gustativi).
* Receptori tonici – activitate constantă pe durata aplicării stimulului (receptori vizuali).

2.CALEA AFERENTĂ (SENZITIVĂ) – face legătura dintre receptori și centrii nervoși;

-este reprezentată de: * dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali
* dendritele și axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi
cranieni.
3.CENTRII NERVOȘI – analizează și prelucrează informațiile primite și trimit comenzi către
efectori.

4.CALEA EFERENTĂ = MOTORIE face legătura dintre centrii nervoși și efectori,

transmițând comenzile.
-Este reprezentată de axonii neuronilor motori din măduva spinării și fibrele motorii ale
nervilor cranieni.

5.EFECTORII sunt mușchii și glandele care dau răspunsul caracteristic: contracția, respectiv
secreția.

CALE CALE
SENZITIVĂ MOTORIE
Stimul → RECEPTOR → CENTRII NERVOȘI → EFECTOR → Răspuns

FUNCȚIA DE CONDUCERE

Se realizează prin substanța albă care formează căi de proiecție (lungi): ascendente și
descendente.

Clasificarea căilor de conducere:

A.CĂILE ASCENDENTE:
- Sunt căi ale sensibilităților, senzitive = conduc influxurile nervoase de la receptori la centrii
nervoși;
1.Căile sensibilității exteroceptive:
-sunt căi specifice;
-conduc impulsuri de la receptorii tactili, termici și dureroși la scoarța cerebrală pentru
formarea senzațiilor specifice;
-au pe parcurs trei neuroni și au proiecție corticală.

a.Sensibilitatea termică și dureroasă – condusă prin fasciculul spinotalamic lateral;

b.Sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică) – condusă prin fasciculul spinotalamic

anterior;

c.Sensibilitatea tactilă fină, epicritică – condusă prin fasciculele spinobulbare Goll și

Burdach (gracilis și cuneat).

2.Căile sensibilității proprioceptive (kinestezice):

-sunt căi specifice și conduc informațiile de la proprioreceptori (din mușchi, oase, tendoane,
articulații);
-au proiecție corticală sau subcorticală.

a.Sensibilitate proprioceptivă inconștientă (de control al mișcării) – este condusă prin

fasciculele spinocerebeloase direct (Flechsig)-preia informații din partea inferioară a
corpului și încrucișat (Gowers)-preia informații din partea superioară a trunchiului și de la
membrele superioare;
-informațiile ajung la cerebel (au proiecție subcorticală).
b.Sensibilitatea proprioceptivă conștientă (kinestezică) – condusă prin fasciculele
spinobulbare Goll și Burdach;
-informațiile de la proprioreceptori ajung la scoarța cerebrală (au proiecție corticală).

3.Căile sensibilității interoceptive (visceroceptive):

-sunt căi nespecifice reprezentate de substanța reticulată de la măduvă până la talamus;
-căi specifice prin fasciculele spinotalamice.

B.CĂILE DESCENDENTE – ALE MOTILITĂȚII

-Sunt căi motorii și deservesc motilitatea corpului;
-Conduc impulsuri nervoase de la centrii nervoși ai encefalului spre măduva spinării;

1.Căile motilității voluntare – căi piramidale (corticospinale): direct și încrucișat;

-sunt formate din doi neuroni: primul în aria corticală motorie și al doilea în cornul anterior al
măduvei spinării.
-rol: conduc comenzi pentru mișcările voluntare, precise, coordonate.

2.Căile motilității involuntare – căi extrapiramidale cu origine:

a)corticală
b)subcorticală, iși au originea în trunchiul cerebral;
exemple: -fascicul olivospinal (originea în olivele bulbare din bulbul rahidian);
-fascicul vestibulospinal (originea în nucleii vestibulari din bulb)
-fascicul rubrospinal (originea în nucleul roșu din mezencefal)
-fascicul nigrospinal (originea în substanța neagră din mezencefal)
-fascicul tectospinal (originea în coliculii cvadrigemeni din mezencefal)

-rol: conduc comenzi către mușchii scheletici și determină contracții musculare automate, dar
și semiautomate implicate în activități umane cum ar fi: mersul, scrisul, înotul,condusul
mașinii, cântatul la instrumente.

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV (SNV)

- Coordonează activitatea viscerală (activitatea organelor interne).

- SNV are două componente:
1. Sistem nervos simpatic - acționează în situații neobișnuite de viață: frică, teamă, furie,
spaimă.
2.Sistem nervos parasimpatic – acționează în situații obișnuite de liniște și relaxare.

La baza activității SNV stă REFLEXUL = ACTUL REFLEX VEGETATIV.

ARCUL REFLEX VEGETATIV este alcătuit din 5 componente:

a) RECEPTOR – interoreceptori = visceroreceptori situați în pereții organelor interne și
în mediul intern.

b) CALEA AFERENTĂ – fibre nervoase senzitive vegetative care transmit informațiile

de la interoreceptori la centrii nervoși vegetativi.
 c) CENTRII NERVOȘI : * SIMPATICI = situați în măduva spinării, în coarnele laterale
din zona toracală și lombară.
*PARASIMPATICI = situați în trunchiul cerebral și măduva
spinării din regiunea sacrată.

d) CALEA EFERENTĂ VEGETATIVĂ – este constituită din doi neuroni: preganglionar

și postganglionar; transmite comenzile către organele efectoare.

e) EFECTORUL – dă răspunsul caracteristic;

- este reprezentat de mușchii netezi din pereții organelor interne și răspund prin
contracție și glande care răspund prin secreție.

EFECTE ALE STIMULĂRII SIMPATICULUI ȘI PARASIMPATICULUI

Nr. Organul inervat Efectele stimulării Efectele stimulării

crt. simpaticului parasimpaticului
1. Globul ocular
-mușchii radiari ai irisului -pupilodilatație (midriază) -nu are efect
(mușchi dilatator)

-mușchi circulari ai irisului -nu are efect -pupiloconstricție

(mușchi constrictori) (mioză)

-mușchi radiari ai corpului -aplatizarea cristalinului pt -nu are efect

ciliar vederea la distanță

-mușchi circulari ai corpului -nu are efect -bombarea cristalinului

ciliar pt vederea de aproape

2. Glande lacrimale -vasoconstricție -vasodilatație

-diminuarea secreției -stimulează secreția
lacrimale

3. Glande salivare -secreție salivară vâscoasă -secreție salivară

(cu conținut enzimatic apoasă (cu multă apă și
bogat) conținut enzimatic
redus)

4. Glande gastrice - stomac -scade secreția -stimulează secreția

-scad tonusul și motilitatea -cresc tonusul și
motilitatea

5. Inima și vasele coronare -cardioaccelerator - cardiomoderator

(creșterea ritmului cardiac)
-coronadilatator -coronaconstrictor

6. Plămâni -bronhodilatator -bronhoconstrictor

7. Intestin
-glande intestinale -nu are efect -stimulează secreția de
suc intestinal
-tonus și motilitate -scad tonusul și motilitatea -cresc tonusul și
motilitaea

8. Pancreas -inhibă secreția exocrină -stimulează secreția

exocrină și endocrină

9. Ficat -inhibă secreția de bilă -stimulează secreția

Vezicula biliară (colecist)
10. Glande suprarenale
-depozitarea bilei în
perioadele interdigestive
-stimulează secreția
hormonală
-evacuarea bilei în
duoden în perioadele
digestive
-nu are efect

11. Splina -stimulează contracția -nu are efect

12. Rinichi -diminuarea diurezei -creșterea diurezei

13 Vezica urinară -relaxarea mușchilor -contracția mușchilor

vezicali vezicali
-contracția sfincterului -relaxarea sfincterului
intern intern

14. Vase sangvine

-tegument -vasoconstricție -nu are efect
-mușchi -vasodilatație -vasodilatație
-creier -vasoconstricție ușoară -nu are efect

15. Uterul -contracție și relaxare -nu are efect

16. Termoreglare -termogeneză -termoliză