Camelia-Convulsii Febrile

SCOALA TEHNICĂ POSTLICEALĂ
HENRI COANDĂ TIMIŞOARA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE DIPLOMĂ
INGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII FEBRILE
COORDONATOR STIINTIFIC: ABSOLVENT:

DR.POPA IOANA
IACOB CAMELIA
COORDONATOR NURSING:
AS. SIMONA TAMAS
TIMISOARA
- 2012 -
MOTTO
„Nursingul este o artă. Deci necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică,

ca orice sculptor sau pictor. Ce este mai mult: să ai de-a face cu pânza de pictură sau
marmură, faţă de a avea de-a face cu un organism viu - templul duhului lui
Dumnezeu.”
FLORENCE NIGHTINGALE
CAPITOLUL I
Anatomia şi fiziologia sistemului nervos
Principalele funcţii ale sistemului nervos sunt:

1. integrarea organismului în mediul înconjurător;
2. coordonarea activităţii tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor care constituie
oragnismul.
Din punct de vedere morfologic şi funcţional sistemul nervos este constituit din 2
componente:
1. SN al vieţii de relaţie (SN somatic), care asigură legătura dintre oragnism şi
mediul extern, transformă excitaţiile în funcţie de natura şi intensitatea stimulilor
în senzaţii, reacţii de apărare sau de adaptare.
2. SN al vieţii vegetative care reglează şi coordonează activitatea organelor interne:
nutriţia, respiraţie, circulaţia, excreţia etc.
SN somatic cuprinde - sistemul nervos central SNC

- sistemul nervos periferic SNP
SNC este alcătuit din măduva spinării şi encefalul, format la rândul lui din trunchi
cerebral (bulb rahidian, puntea lui Varolio, mezencefal), cerebel, diencefal (talamus,
epitalamus, hipotalamus şi metatalamus) şi emisferele cerebrale.
SNP este alcătuit din ganglioni nervoşi şi nervi (cranieni şi spinali).
Sistemul nervos vegetativ cuprinde centrii nervoşi situaţi în SNC, ganglioni şi nervi, şi are 2
componente: SN simpatic şi SN parasimpatic.
Neuronul
Definiţie: este unitatea structurală şi morfofuncţională a sistemului nervos, capabilă de

excitabilitate, conductibilitate şi integrare.
Alcătuire:
1. corp celular: a) neurilemă sau membrană plasmatică, care este subţire şi are structură
lipoproteică.
b) neuroplasmă, care conţine organe celulare: mitocondrii, ribozomi, lizozomi,
reticuli endoplasmatici, organite specifice ce le întâlnim doar în neuroni.
2. prelungiri neuronale: a) dendrite – prelungiri ramnificate scurte ce conţin neurofibrile şi
corpii Nissl care produc impuls nervos centripet.
b) axonul – este o prelungire unică, lungă (poate atinge 1 m)
– conţine 3 teci de la interior la exterior:
1. teaca de mielină, formată din lipide şi proteine şi care dă culoarea albă fibrei
nervoase
2. teaca Schwan, formată din celule gliale, şi care secretă mielina, cu rol trofic şi de
protecţie
3. teaca Henle, formată din substanţă fundamentală şi fibre conjunctive elastice cu rol
în permeabilitate şi rezistenţă.
Nevroglia, sau celula glială, este al doilea tip de celulă nervosă, cu rol trofic şi în
fagocitoză.
Clasificarea neuronilor după funcţie:

a) neuroni senzitivi (receptori): sunt neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali ce
trimit impulsuri de la receptorii specifici pentru sensibilitatea exteroceptivă şi
proprioceptivă (neuroni somato-senzitivi).
b) neuroni motrici sau multipolari: determină contracţia muşchilor scheletici (prin
neuronii somato-motori) şi a musculaturii netede (prin neuronii viscerali-motori).
c) neuroni de oscilaţie sau intercalari: realizează legătura dintre neuronii senzitivi şi cei
motori.
Sinapsa reprezintă legătura morfofuncţională de continuitate între neuroni, sau dintre

neuroni şi alte structuri.
Are 3 componente: presinaptică, fanta sinaptică şi postsinaptică.
Sunt 2 tipuri de sinapse:
1. chimice, care transmit impulsul nervos unidirecţional
2. electrice sau joncţiuni gap, care transmit multidirecţional.
Prin intermediul sinapsei neuronale se realizează o reţea de receptare, conducere,
stocare şi integrare a informaţiilor, în vederea elaborării unor răspunsuri adecvate, reflexe sau
voluntare. Acestea sunt transmise prin intermediul sinapselor neuroefectoare la muşchi şi
glande, determinând reacţii de adaptare sau de apărare a organismului la condiţiile variabile
ale mediului.
Figure 1
Arcul reflex
SN îşi desfăşoară activitatea prin acte reflexe cu centrii nervoşi situaţi în substanţa
cenuşie din diferite segmente ale nevraxului, pe baza informaţiilor transmise prin fibre
nervoase, prin constituţia nervilor şi din substanţa albă a SNC.
Actul reflex este reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui stimulent din
mediul extern sau intern asupra unui receptor. Suportul anatomic al actului reflex este arcul
reflex, format din următoarele componente:
1. receptor – proprioceptori, exteroceptori
2. calea aferentă – reprezentată de prelungirile neuronilor din ganglionii spinali sau
ganglionii omologi ai nervului cranian
3. centrul reflex – reprezentat de neuroni motori medulari din trunchi, cerebel şi
cortex
4. calea eferentă – reprezentată de axonii neuronilor motori medulari şi de fibrele
motorii ale nervilor cranieni
5. efectorul – muşchiul
Figure 2
Măduva spinării
Configuraţia externă – măduva spinării se află în canalul medular delimitată superior

de gaura occipitală, inferior se termină la nivelul vertebrei L2, de unde se continuă cu filum
terminale şi coada de cal. Este învelită de 3 membrane:
a) la exterior – dura mater. Între dura mater şi canalul medular se află spaţiul epidural;
inferior se termină cu ligamentul coccigian.
b) median – arahnoida. Între ea şi dura mater se află spaţiul subdural.
c) în interior – pia mater. Între ea şi arhnoidă se află spaţiul subarhnoidian, în care se
găseşte lichidul cefalorahidian LCR
Aspectul măduvei – aceasta prezintă 2 umflături, un cervicală corespunzătoare
plexului brahial, şi una lombară corespunzătoare plexului lombar (L1-L2...L5-S1 – rădăcinile
nervoase).
Structura măduvei – este formată din substanţa cenuşie dispusă în centru, având
aspectul literei H, şi substanţa albă, la periferie, dispusă sub formă de cordoane (funicule).
Figure 3
Substanţa cenuşie este formată din corpii neuronilor. Bara transversală a H-ului
formează comisura cenuşie, iar porţiunile laterale sunt individualizate în coarne: anterioare,
laterale şi posterioare.
Comisura cenuşie prezintă în centru canalul ependimar ce conţine LCR. Această
comisură se dilată la nivelul trunchiului cerebral formând ventriculul IV, iar la nivelul
filumului terminale formează ventriculul V.
Coarnele anterioare conţin dispozitivul somato-motor şi conţin 2 tipuri de neuroni
motori:
- neuroni α ce ajung la muşchiul striat prin palca motorie
- neuroni γ ce ajung la poţiunea periferică (contractilă) a fusului neuro-muscular.
Coarnele posterioare conţin neuroni senzitivi numiţi şi deutoneuroni ( al II-lea
neuron), protoneuronul ( I neuron) fiind situat în ganglionii spinali.
Coarnele laterale sunt vizibile în regiunea cervicală inferior (C8), în regiunea toracală
(T1-T12) şi în regiunea lombară superioară (L1-L2), şi conţin neuroni vegetativi simpatici
preganglionari.
Substanţa albă conţine: - fascicule ascendente situate periferic (conduc informaţii
senzitive)
- fascicule descendente situate profund (conduc inform.
motorii)
- fascicule de asociaţie situate cel mai profund
Funcţia de conducere a măduvei spinării are ca substrat anatomic substanţa albă.
1. Căile ascendente sunt căile sensibilităţii:

a) căile sensibilităţii exetroceptive sunt căi lungi specifice cu proiecţie corticală:
A. sensibilitatea tactilă grosieră este condusă prin fasciculul spinotalamic
anterior; receptorii se află în piele şi sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi discurile
tactile Merkel.
B. sensibilitatea tactilă fină (epicritică) este condusă prin fasciculele
spinobulbare şi utilizează calea cordoanelor posterioare împreună cu calea proprioceptivă
kinestezică; receptorii sunt reprezentaţi de corpusculii neurotendinoşi ai lui Golgi şi
corpusculii Ruffini şi Paccini.
C. sensibilitatea termică şi dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic
lateral; receptorii sunt în piele şi sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase libere.
b) căile sensibilităţii proprioceptive sunt căi nespecifice cu proiecţie corticală şi

subcorticală.
c) căile sensibilităţii interoceptive sunt căi nespecifice, conduse prin fasciculele
spinotalamice alături de sensibilitatea exteroceptivă, şi prin substanţa reticulată medulară.
2. Căile descendente (ale motricităţii) – sunt voluntare şi involuntare:

a) căile motilităţii voluntare (piramidale) sunt conduse prin fasciculele piramidale
cortico-spinale direct şi încrucişat. Ambele căi pornesc din cortex şi ajung la motoneuronii
somatici medulari. Prin axonii acestora influxul nervos se distribuie musculaturii scheletice,
determinând contracţii musculare voluntare. Calea sistemului piramidal are doi neuroni:
- un neuron cortical, central, de comandă. Lezarea lui duce la paralizie spastică cu
exagerarea reflexelor osteotendinoase.
- un neuron inferior, periferic sau de execuţie. Este denumit şi calea finală. Lezarea lui
duce la paralizie flască şi atrofie musculară.
b) calea motilităţii involuntare (extrapiramidale) este automată, condusă prin căile
extrapiramidale cu origine în trunchiul cerebral. Motilitatea automată are rol în menţinerea
tonusului muscular şi a echilibrului în activitatea reflexă medulară, în coordonarea mişcărilor
şi în realizarea unor activităţi umane complexe: mersul, scrisul, condusul maşinii, înotul etc.
Figure 4
Nervii spinali conectează măduva spinării cu receptorii şi efectorii (somatici şi

vegetativi). Sunt în număr de 31 de perechi. În regiunea cervicală sunt 8 pereche de nervi, în
regiunea toracală – 12 perechi, în regiunea lombară – 5 perechi, în regiunea sacrală – 5
perechi, şi o pereche în regiunea coccigiană. Ei prezintă câte 2 rădăcini: - anterioară (ventrală)
motorie
- posterioară (dorsală) senzitivă
Ramurile ventrale ale nervilor spinali au în structura lor fibre motorii şi senzitive care
se distribuie la muşchi şi pielea membrelor şi a peretelui antero-lateral al trunchiului.
Ramurile ventrale sunt mai groase decât cel dorsale, şi, cu excepţia celor din regiunea
trunchiului, se anastomozează formând plexuri.
Plexul cervical este format din ramurile ventrale ale nervilor C1-C4. Ramurile
plexului cervical se distribuie gâtului. Una din ramurile lui, nervul frenic cu originea în C3-
C4, inervează diafragma.
Plexul brahial format din ramurile nervilor C5-C8 şi primul nerv toracal, inervează
centura scapulară şi membrul superior.
Ramurile ventrale ale nervilor toracici se numesc intercostali şi sunt în număr de 12 –
inervează pielea şi muşchii din pereţii trunchiului şi abdomenului.
Plexul lombar este alcătuit din ramurile ventrale ale nervilor L5, S1, S2, S3 şi este
destinat centurii pelviene şi membrului inferior.
Plexul ruşinos conţine fibre din ramura ventrală a nervului S4. El se distribui la
viscerele pelviene, organele genitale externe şi la perineu.
Plexul sacro-coccigian format din ramurile ventrale ale nervilor S4-S5 şi ale nervului
coccigian, se distribuie muşchii perineului.
Figure 5
Reflexele spinale somatice
Reflexul miotatic constă din contracţia bruscă a unui muşchi ca răspuns la întinderea
tendonului său. Este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tomusului muscular, a
posturii generale a corpului împotriva gravitaţiei (reflexul rotulian, achilian).
Reflexul nociceptiv (reflex de flexie, de retragere) este un reflex de apărare al
organismului şi constă din retragerea bruscă a unui membru din faţa unui agent nociv (corp
fierbinte, înţepătură etc).
Trunchiul cerebral
Este format din 3 etaje: - bulbul cerebral

- puntea lui Varolio
- mezencefal
Structura trunchiului cerebral
La exterior se află substanţa albă, exceptând faţa dorsală a mezencefalului unde se află
substanţa cenuşie formată din 4 coliculi cvadrigemeni. Substanţa cenuşie este localizată
central. Datorită încrucişării fibrelor descendente motorii şi a celor ascendente senzitive care
fragmentează coloanele de substanţă cenuţie, aceasta apare ca fiind formată din nuclei.
Figure 6
Nervii cranieni fac parte din SN periferic şi sunt în număr de 12 perechi. Nu au 2

rădăcini (faţă de cei spinali).
I, II, VIII – nervi senzoriali
III, IV, VI, XI, XII – nervi motori
V, VII, IX, X – nervi micşti
I – olfactiv, senzitiv
II – optic, senzitiv
III – oculomotor, motor
IV – trohlear, motor
V – trigemen, mixt
VI – abducens, motor
VII – facial, mixt
VIII – statoacustic (vestibulo-cohlear), senzitiv
IX – glosofaringian, mixt
X – vag, mixt
XI – accesor, motor
XII – hipoglos, motor
Funcţiile motorii ale trunchiului cerebral – activitatea motorie a trunchiului cerebral

este reflexă:
1) Menţinerea posturii prin - reflexe tonice
- reflexe de redresare
2) Menţinerea echilibrului - se datorează aceloraşi centrii motori responsabili de reglarea
tonusului şi a posturii.
Funcţiile trunchiului cerebral

1. Prin trunchiul cerebral trec toate căile ce leagă măduva spinării de etajele superiore ale
SNC precum şi căi proprii trunchiului ce conectează diferitele sale segmente.
2. La nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente, precum şi
nucleii de releu cu cerebelul.
Cerebelul
Topografie – ocupă fosa posterioară a creierului, fiind separat de emisferele cerebrale prin
cortul cerebelui, care este o formaţiune desprinsă din dura mater. Este situat înapoia
trunchiului cerebral, are forma unui fluture, prezentând o porţiune mediană numită vermis,şi
două porţiuni laterale voluminoase numite emisferele cerebeloase.
Cerebelul este situat în derivaţie pe toate căile senzitive şi motorii şi este în consecinţă,
informat asupra tuturor stimulilor proveniţi din mediul extern şi/ sau intern. Prin procesele de
integrare a informaţiilor primite poate exercita o acţiune coordonatoare asupra activităţii
musculare iniţiate de cortexul cerebral motor. Aşa se explică de ce leziunile cerebeloase dau
tulburări de coordonare.
Cerebelul este legat de bulb, punte şi mezencefal prin pedunculii cerebeloşi (inferiori, mijlocii
şi superiori). Aceştia conţin fibre aferente şi eferente. Din punct de vedere onogenetic şi al
localizării funcţionale, cerebelul poate fi divizat în 3 lobi:
1. lobul floculonodular – aici se găseşte centrul echilibrului vestibular, centrul de
orientare şi centrul de menţinere a poziţiei corpului.
2. lobul anterior, numit şi paleocerebel sau spinocerebel – constituie centrul de control
al tonusului de postură al muşchilor extensori antigravitaţionali, cu rol de compensare şi de
opoziţie a forţelor de gravitaţie.
3. lobul posterior, numit şi neocerebel – constituie centrul de control automat al
motilităţii voluntare şi semivoluntare.
Figure 7
Leziunile cerebelului produc o serie de tulburări clinice caracteristice:

 Astazia este o tulburare a posturii şi echilibrului static al corpului, care nu se poate
menţine în picioare fără lărgirea bazei de susţinere.
 Astenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de oboseală musculară la cele
mai uşoare mişcări.
 Atonia reprezintă scăderea tonusului muscular.
 Tremurătura intenţională reprezintă imposibilitatea executării de mişcări voluntare,
acestea efectuându-se sacadat.
 Mersul de om beat şi tulburări în vorbirea articulată, precum şi alte anomalii ale
motilităţii somatice, însoţesc, de asemenea, leziunile cerebeloase.
După câteva luni de la îndepărtarea cerebelului, gravitatea acestor tulburări se reduce prin
intervenţia unor mecanisme compensatorii.
Diencefalul (creier intermediar)

Este aşezat deasupra mezencefalului, pe care îl depăşeşte în sens anterior, şi sub
emisferele cerebrale.
Faţa bazală a diencefalului este singura faţă vizibilă prin simpla răsturnare a encefalului.
Este delimitat anterior de chiasma optică, lateral de tracturile optice şi posterior de
piciorele pedunculilor cerebrali.
Feţele laterale sunt acoperite de emisferele cerebrale şi vin în raport cu nucleii bazali.
Faţa dorsală este acoperită de corpul calos şi de fornix.
1 Talamusul
Este format din 2 mase de substanţă cenuşie de formă ovoidă, situate de o parte şi de alta a
ventriculului III. Este un centru senzitiv care din punct de vedere filogenetic cuprinde:
a) paleotalamusul – porţiunea cea mai veche; primeşte aferenţe de la trunchiul cerebral
şi este în legătură cu nucleii anteriori şi mediali.
b) arhitalamusul – are în componenţa sa nucleii de asociaţie; aceştia sunt în legătură cu
formaţia reticulată a trunchiului cerebral. În timpul stării de vigilenţă SRAA (sistemul
reticular activator ascendent) inhibă activitatea nucleilor nespecifici, iar în somn cortexul se
află sub acţiunea nucleilor nespecifici ai talamusului.
c) neotalamusul – primeşte aferenţe şi trimite eferenţe de la şi spre scoarţa cerebrală.
Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcţionalităţii emisferului stâng şi

determină afazia talamică manifestată prin deficienţe ale vorbirii articulate şi de interpretare şi
cunoaştere a cuvintelor.
Leziunile talamusului drept afectează emisferul drept şi se caracterizează prin:
- dificultăţi în perceperea relaţiilor spaţiale
- dezorientare spaţială în ceea ce priveşte stimuli din jumătatea controlaterală
a trunchiului
Leziunile bilaterale ale talamusului implică alterarea funcţiilor superioare psihice cu
labilitate emoţională, amnezie, alterarea personalităţii, mergând până la demenţă.
2 Metatalamusul
Este format din 2 corpi geniculaţi , mediali şi laterali, care sunt situaţi înapoia talamusului.
Corpul geniculat medial reprezintă releul tamalic al căii auditive, iar cel geniculat
lateral reprezintă releul talamic al căii vizuale.
3 Epitalamusul
Este situat posterior de ventriculul III şi în structura sa intră epifiza, comisura
habenulară, trigonul habenular şi nucleul habenular.
4 Hipotalamusul
Este partea din diencefal conectată la reglarea activităţii vegetative, viscerale şi a

funcţiilor endocrine. În structura hipotalamusului substanţa cenuşie este dispusă în 4 regiuni:
regiunea supraoptică, tuberală, mamilară şi laterală.
5 Subtalamusul
Este situat în continuarea pedunculului cerebral şi înapoia hipotalamusului.
Funcţiile talamusului:
1) Funcţia de releu – poate controla voluntar intensitatea senzaţiilor dureroase.
2) Fucnţia de asociaţie – elaborează comenzi voluntare împreună cu scoarţa
cerebrală.
3) Funcţia motorie – realizată de ganglionii bazali al neocerebelului şi al substanţei
negre de la care primşte aferenţe. Prin poziţia sa pe traiectul căilor senzitive şi
motorii, talamusul participă la integrarea senzitivo-motorie.
4) Funcţia nespecifică – realizată de nucleii talamici nespecifici, care fac parte din
formaţia reticulată; astfel talamusul participă la reglarea ritmului somn-veghe şi la
elaborarea unor procese afectiv-emoţionale.
Funcţiile hipotalamusului:
Numit şi creierul vegetativ al organismului nostru, hipotalamusul este organul cu cele

mai multe funcţii pe unitate de volum. Astfel, hipotalamusul, care reprezintă mai puţin de 1%
din masa cerebrală:
o este unul din cele mai importante căi eferente ale sistemului limbic
- controlează cea mai mare parte a funcţiilor endocrine şi vegetative, precum şi multe
aspecte ale comportamentului emoţional.
- porţiunea sa anterioară coordonează activitatea SN parasimpatic, iar porţiunea
posterioară pe cea a SN simpatic.
o are rolul de a integra activitatea cardio-vasculară cu cea respiratorie, digestivă,
excretorie etc.
o intervine în reglarea metabolismelor intermediare: lipidic, glucidic, protidic,
energetic.
- partea anterioară favorizează procesele anabolice, iar partea posterioară pe cele
catabolice, generatoare de energie. Lezarea hipotalamusului produce obezitate sau
slăbire exagerată, în funcţie de sediul leziunii.
- reglează activitatea secretorie a glandei hipofize. Prin intermediul hipofizei anterioare,
hipotalamusul coordonează activitatea întregului sistem endocrin al organismului.
o reglează temperatura corpului (37°C).
- reglează echilibrul hidric al organismului prin două mecanisme diferite: produce
senzaţia de sete şi controlează excreţia renală a apei.
o reglează aportul alimentar, aici găsindu-se centrii foamei şi ai saţietăţii.
- reglează activitatea de reproducere, prin participarea la geneza impulsului sexual, cât
şi prin reglarea secreţiei de hormoni gonadotrop şi hipofizari.
- este un centru important al vieţii afective alături de sistemul limbic. La acest nivel se
elaborează emoţiile, sentimentele şi pasiunile, precum şi expresia vegetativă a
acestora: variaţiile frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale, transpiraţia, determină
apariţia reacţiei de frică sau de pedeapsă, senzaţii de linişte, plăcere sau furie.
o reglează ritmul somn-veghe, participă la reacţia de trezire, la creşterea stării de
vigilenţă. Leziunile hipotalamusului pot produce boala somnului.
- hipotalamusul îndeplinşte încă o mulţime de roluri: reglează hematopoieza, creşte
capacitatea de luptă antiinfecţioasă etc. Activitatea sa este influenţată de scoarţa
cerebrală, atât de ariile vegetative, cât şi de cel de asociaţie.
Figure 8
Emisferele cerebrale
Prezintă partea cea mai voluminoasă a SNC. Sunt legate între ele prin comisurile
creierului, şi în interior conţin ventriculii laterali I şi II. Activitatea mai mare a membrului
superior, precum şi localizarea centrului vorbirii (aria 44 Broca) în emisfera stângă determină
asimetria de volum, emisfera stângă fiind mai dezvoltată la dreptaci.
Între cele 2 emisfere se află fisura longitudinală a creierului, în care se găseşte coasa
creierului, o dependenţă a dura mater ce separă cele două emisfere.
Feţele emisferelor cerebrale

a) faţa supero-laterală este convexă şi pe ea observăm mai multe fisuri sau şanţuri:
 fisura laterală a lui Sylvius
 şanţul central Rolando
 şanţul occipital transvers
 incizura preoccipitală
Aceste şanţuri delimitează cei 4 lobi:
- lobul frontal, situat înaintea şanţului central
- lobul parietal, situat deasupra fisurii laterale
- lobul temporal, situat sub fisura laterală
- lobul occipital, situat în spatele cutiei craniene
b) faţa medială – deasupra corpului calos se observă şanţul corpului calos

c) faţa bazală – începe de la fisura laterală a lui Sylvius, care împarte această faţă în
lob orbitar (situat înaintea fisurii) şi lob temporo-occipital.
Structura emisferelor cerebrale:

Ca şi la cerebel, scoarţa cenuşie este dispusă la suprafaţă, formând scoarţa cerebrală şi
în profunzime formând nucleii striaţi (bazali). Substanţa albă formează o masă compactă ce
înconjoară ventriculii cerebrali.
Corpii striaţi reprezintă un nucleu important al sistemului extrapiramidal şi sunt
reprezentaţi de nucleul caudat şi nucleul lentiform.
Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de protecţie, comisurale şi de
asociaţie.
Localizări corticale
Ariile corticale pot fi clasificate după funcţia lor în:
1. arii de proiecţie aferente – receptoare şi senzoriale
2. arii de proiecţie eferente – efectuare şi motorii
1. Ariile de proiecţie aferente sunt: - somestezice

- vizuale
- auditivă
- gustativă
- olfactivă
- vestibulară
- Aria primară a sensibilităţii generale, numită şi aria somestezică primară, este
localizată în girul post-central, situat posterior de şanţul Rolando.
- Aria vizuală este localizată în lobul occipital.
- Ariile auditive sunt situate pe faţa superioară a girului temporal superior.
- Aria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral Sylvius.
- Aria vestibulară nu are o localizare precisă, însă se consideră a fi localizată în lobul
temporal.
- Aria olfactivă este localizată în cortexul piriform.
2. Ariile de proiecţie eferente au rol în iniţierea mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor

motorii şi modificarea tonusului muscular.
- Aria somato-motorie primară este localizată anterior de şanţul central Rolando.
- Ariile extrapiramidale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului.
- Centrul limbajului – emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin în
limbajul articulat. Lipsa dominanţei unei emisfere duce la bâlbâială.
- Centrii scrisului se află în lobul frontal, anterior de aria motorie principală. Lezarea lui
determină agrafia.
- Zonele de asociaţie determină activităţi psiho-motorii şi psiho-senzitive prin integrarea
funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale.
Sistemul limbic
Structurile care alcătuiesc acest sistem sunt interpuse între diencefal şi neocortex. Are
conexiuni cu sistemul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus, şi mai puţin cu neocortexul.
Este format din: - calea olfactivă
- substanţa perforată anterioară
- corpul amigdalian
- stria terminală
- aria septală
- hipocampul
Figure 9
CAPITOLUL II
CONVULSII FEBRILE
Convulsiile febrile reprezinta prototipul creizelor de convulsii ocazionale. Ele constituie

raspunsul unui creier imatur cu un prag convulsivand predispus genetic (MOSCHE 1985).
Convulsia febrila este cea mai comuna afectiune neurologica a copilului.
Un procent de 2-5% din populatia infantila face una sau mai multe convulsii febrile,inaintea
varstei de 5 ani. Este considerata o afectiune benigna,deoarece numai 3-7% dintre copii
avolueaza spre epilepsie (Annegers 1987) Rosman(1992).
In cazul convulsiilor febrile care debuteaza dupa varsta de sase ani procentul se ridica la
18,5% (Pavone 1989)
Convulsiile febrile sunt cele mai frecvente convulsii ocazionale ce apar ca expresie a unei
agresiuni de ordin fizic: cresterea brutala a temperaturii interne, asupra sistemului central al
sufarului si nervos al copilului mai mic si se manifesta drept convulsii toniclonice
generalizate.
Cresterea ratei metabolismului neuronilor cerebrali indusa de febra scade pragul lor
convulskivant.
Figure 10
DEFINITIE
Convulsiile febrile – Convulsiile febrile sunt convulsii ocazionale (accidentale), ce survin la

un copil de la 3 luni pînă la 5 ani, pe fondul unor pusee de febră > 38,0ºC, în absenţa oricăror
semne de suferinţă cerebrală. Sunt 3 factori principali care pot fi cauza convulsiilor febrile:
febra, vîrsta şi predispoziţia genetică.
Convulsiile febrile se clasifică în dependenţă de evoluţie în convulsii febrile simple
(benigne) şi convulsii febrile complexe.
Convulsiile febrile simple (benigne) – apar la un copil cu anamneză neurologică sugestivă
pentru
CF, în vîrstă de la 6 luni pînă la 5 ani, pe fond de febră. Sunt primar generalizate (tonice,
tonicoclonice sau atonice), durează pînă la 15 minute, nu se mai repetă pe parcursul aceluiaşi
puseu febril sau în afebrilitate. Deficitul motor postcritic este absent. Este absentă patologia
neurologică anterioară. Alcătuiesc 70-75% din CF.
Convulsiile febrile complexe - durează peste 15 minute, sunt focale sau unilaterale, pot trece
în
status epilepticus, se repetă în serie pe parcursul a 24 ore sau pe fond de febră, pot rămîne
deficite motorii postcritice (paralizia Todd). Survin pînă la vîrsta de 1 an. Este specific
retardul psiho-motor anterior crizei sau date anormale la examenul neurologic. Anamneză
familială sugestivă pentru epilepsie. Pot contribui la dezvoltarea epilepsiei în 10% cazuri.
Alcătuiesc 35% din CF.
ETIOLOGIE
Etiologia febrei în contextul căreia apar convulsiile febrile este în mod obişnuit
infecţia acută a căilor aeriene superioare, de regulă de etiologie virală (otita medie,
rinofaringită, boli eruptive), de unde şi incidenţa sezonieră a convulsiilor febrile.
Convulsiile apar de obicei precoce în cursul bolii, în perioada creşterii rapide a temperaturii şi
pot fi adesea prima manifestare a bolii.
Convulsiile pot apărea după unele vaccinări (D.T.P., antipoliomielitică, antirujeolică). Orice
altă infecţie febrilă poate asocia convulsii, dintre care cea cu Shigella şi Salmonella ridică
probleme deosebite de diagnosticare.
Figure 11
PATOGENIE
Convulsiile febrile sunt declanşate de creşterea rapidă a temperaturii corporale. Creşterea ratei
metabolismului neuronilor cerebrali indusă de febră, scade pragul lor convulsivant.
Convulsiile febrile par a necesita, de asemenea, o susceptibilitate (predispoziţie) genetică, căci
la aproximativ 1/4 din cazuri în antecedentele familiale sunt regăsite convulsiile febrile.
Transmiterea acestei predispoziţii poate fi autosomal dominantă sau poate fi poligenică.
TABLOU CLINIC
Convulsiile febrile se împart în:
a. convulsiile febrile simple;
b. convulsiile febrile complicate.
a. Convulsiile febrile simple (benigne):

o sunt cele mai frecvente;
o incidenţa maximă este între 1-5 ani;
o au durată scăzută, de obicei mai mică de 15 minute;
o clinic, de obicei sunt bilaterale, tip convulsii tonico-clonice, generalizate sau
numai clonice, rar hipotonice, dar niciodată mioclonice.
Criza este lipsită de manifestări respiratorii, copilul revine rapid la starea neurologică
normală, adesea înainte de a fi văzut de medic.
b. Convulsiile febrile complexe (complicate):
o sunt mai rare;
o apar de obicei înaintea vârstei de un an;
o se repetă în cursul unei zile;
o durata este mai mare de 15 minute;
o sunt unilaterale;
o apar la copii cu dezvoltare psihomotorie anormală anterior crizei (suferinţă
neonatală, dismaturitate);
o pot avea deficit neurologic post critic.
Figure 12
DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv: se va preciza dacă se întrunesc cunoscutele criterii principale şi
secundare după cum urmează:
a. Criterii principale:
- survin în legătură cu creşterea febrei (peste 380C);
- febra nu este în legătură cu o afecţiune acută a sistemului nervos central
(meningite, encefalite);
- copilul nu are antecedente neurologice;
b. Criterii secundare:
- criza durează sub 15 minute şi nu realizează starea de rău convulsiv;
- clinic, criza este generalizată;
- ârsta de debut a primei convulsii febrile este sub trei ani;
- electroencefalograma nu pune în evidenţă anomalii după o săptămână de
criză.
Diagnosticul diferenţial: Se vor exclude în primul rând “falsele convulsii”, relatate de

anturaj, de obicei ca: tremurături (de frică), frison, spasme; într-o a doua etapă vom exclude o
meningită, o encefalită, abcese cerebrale, embolii septice, intoxicaţii medicamentoase,
traumatisme craniene, sindrom gemolitic - uremic.
EXPLORĂRI
a. Puncţia lombară şi examenul lichidului cefalorahidian (L.C.R.)
Indicaţii:
- prima criză de convulsie apare în context febril;
- vârsta mică a copilului, sub 18 luni;
- suspiciunea de meningită (somnolenţă, bombarea fontanelei, rigiditatea
cefei);
- convulsii febrile complexe.
b. Electroencefalograma (E.E.G.)
E.E.G. nu are indicaţii în prima săptămână după convulsii, când poate arăta activitatea
postcritică cu unde lente difuze, prezenţa unor elemente procritice (vârfuri sau vârf - undă) nu
are nici o semnificaţia.
Figure 13
Factori de risc cu care se poate asocia cu debutul unei CF iniţiale

Rude de gradul I sau II cu istoric de CF sau afebrile;
• Condiţii insuficiente de îngrijire;
• Retard neonatal > 28 zile;
• Retard în dezvoltare;
• Febră foarte înaltă;
• Infecţii virale (influenza A, herpes virus uman-6, metapneumovirus);
• Anemie feriprivă;
• Concentraţie serică scăzută de Na;
• Dificultăţi de respiraţie;
• Asfixie neonatală;
• Circulare de cordon ombilical;
• Vaccinare: difteria-tetanus-pertussis (DTP), rujeolă, rubeolă, varicella.
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
În marea majoritate a cazurilor evoluţia convulsiilor febrile, chiar
recidivante, este favorabilă. În evoluţia convulsiilor febrile apar frecvent recidive. Ele survin
în aproximativ 1/3 din cazuri cel mai adesea în anul următor primei crize. Riscul este
identificat după o a doua criză.
Recidivele dispar după vârsta de 4-5 ani, riscul recidivelor nu este acelaşi pentru toţi copiii.
Au fost identificaţi următorii factori de risc:
- vârsta mică, sub 18 luni;
- antecedente familiare de convulsii febrile antrenează un risc mai mare de 50%, în timp ce în
absenţa acestora riscul este de numai 20%;
- crize complexe;
Epilepsia poate fi o “complicaţie” a convulsiilor febrile, fie că este vorba de epilepsie
primitiv generalizată, a cărei primă manifestare au fost convulsiile febrile, fie de o epilepsie
secundară lezională sechelară după o criză convulsivă febrilă prelungită.
Riscul epilepsiei este variabil, el atinge 50% după convulsiile febrile “complexe”, dacă există
antecedente familiale de epilepsie şi semne de afecţiuni cerebrale. Acest risc este de 40% în
absenţa acestor circumstanţe.
Nu există un risc crescut de tulburări neurologice sau mintale la copii normal dezvoltaţi
anterior convulsiilor febrile.
Tulburările intelectuale şi disabilităţile de învăţare sunt şi ele rare după convulsiile febrile cu
o frevenţă de 5 ori mai mare decât retard mintal, chiar dacă anterior convulsiilor febrile au
fost consideraţi normali.
De aceea riscul întârzierii mintale este greu de prevăzut după prima convulsie febrilă.
Contrar temerii populare, mortalitatea prin convulsii febrile este foarte scăzută chiar dacă
convulsiile febrile se repetă şi chiar dacă se produce status epileptic la copii anterior normali.
TRATAMENT
Intervenţia în criza acută:
Scop: oprirea cât mai rapidă a crizei, pentru a se evita leziuni cerebrale datorate hipoxiei.
Se va trata ca o urgenţă, în special când convulsia febrilă durează 10 minute şi nu are tendinţa
să se oprească spontan.
Poziţia: declivă laterală cu eliberarea căilor respiratorii şi cu asigurarea că circulaţia este
coprespunzătoare.
Tratamentul medicamentos:
Se administrează anticonvulsivante: DIAZEPAM în doză de 0,3 - 0,5 mg/kg corp, fără a
depăşi 10 mg (doza totală) înaintea vârstei de 10 ani.
Se administrează:
- lent intravenos în 2-3 minute;
- intramuscular;
- pe cale rectală.
După încetarea convulsiilor se administrează tratamentul antitermic, care vizează prevenirea
recidivelor în cursul acelei boli febrile.
Se foloseşte PARACETAMOL 20 mg/kg corp.
Tot în scopul scăderii temperaturii se utilizează împachetări, frecţii.
1.9. PROFILAXIE
Tratamentul profilactic al recidivelor convulsiilor febrile constă în utilizarea
medicamentelor anticonvulsivante în două variante: regim discontinuu sau continuu.
Tratamentul preventiv discontinuu este prescris numai în caz de febră şi constă în
administrarea de DIAZEPAM per os în doză de 0,5 - 1 mg/kg corp repartizat în 3-4 prize/zi
şi antitermice.
Figure 14
CAPITOLUL III
INGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII FEBRILE
Convulsiile sunt contracţii musculare ritmice, involuntare, tonice sau clonice, în accese
(crize), însoţite cel mai adesea de pierderea cunoştinţei.
→ Cauze:
~ Febră.
~ Hipocalcemie.
~ Hipoglicemie.
~ Hipomagneziemie.
~ Hipercaliemie.
~ Edem cerebral acut.
~ Meningite.
~ Encefalice.
~ Tumori.
~ Intoxicaţii medicamentoase.
→ Tipuri de convulsii:
~ Convulsii febrile – în primele 24 h de la apariţia febrei. Nu se dă Acalor.
~ Convulsii organice – care ţin de o patologie. Nu se face tratament profilactic, ci numai
tratamentul bolii de bază şi tratamentul de urgenţă al convulsiilor.
~ Convulsii metabolice – ţin de dezechilibre metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie
etc.) la care se urmăreşte prevenirea sau corectarea prin administrarea intravenoasă a
substanţelor corectoare.
~ Convulsii epileptice – caracterizate prin abcese paroxistice, necesită tratament de
specialitate.
→ Manifestări:
~ Debut brusc.
~ Copilul devine imobil, cu privirea fixă, îşi pierde cunoştinţa, cade din picioare.
~ În faza tonică (durează ½-1 minut) musculatura este contractată, maxilare încleştate,
globi oculari ficşi, apnee.
~ Faza a treia, clonică (1-2 minute → 10-15 minute sau 1 h) se caracterizează prin
contracţii generalizate ritmice, mişcări sacadate ale capului, musculaturii feţei,
membrelor, mişcări violente ce fac copilul să cadă din pat, limba este muşcată şi apară
saliva sangvinolentă, respiraţie zgomotoasă.
~ În faza a patra, de rezoluţie, contracţiile încetează, musculatura devine frască, copilul
îşi revine, dar este confuz, obosit, somnoros, dezorientat.
→ Conduita de urgenţă:
~ Transport cât mai urgent la spital.
~ Se asigură pat cu rezemători laterale.
~ Poziţie decubit lateral pentru a nu-şi aspira saliva.
~ Se interzic ciupiturile, pălmuielile, strigătele.
~ În febră se dau antitermice fără cofeină sau Acalor (Paracetamol, Aminofenazonă).
~ Nu se fac împachetări reci.
~ Se recomandă băi reci de la 370 C la 330 C.
~ Se administrează Diazepam cu efect anticonvulsivant.
~ Se fac recoltări biochimice pentru determinări de glicemie, uree, ionograma etc.
→ Îngrijirea generală:
~ Se asigură o ambianţă liniştită, fără zgomote.
~ Se împiedică autotraumatizarea.
~ Se culcă bolnavul pe pat cu capul într-o parte.
~ Se previne muşcarea limbii introducând un depărtător, o piesă din cauciuc sau material
textil între dinţi.
~ Se împiedică ştrangularea, desfăcând haina la gât, cravata etc.
~ Se aspiră secreţiile oro-faringiene.
~ Nu se fac manevre de resuscitare.
~ Nu se administrează oxigen.
~ După criză se face toaleta parţială şi se asigură lenjerie parţială.
SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL
INTERNAREA BOLNAVULUI
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului, el se
desparte de mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să
recurgă la ajutorul oamenilor străini.
Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive, de care personalul
care primeşte bolnavul în spital trebuie să ţină seama menajându-l cât mai mult.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul, şi de aceea este necesar ca
bolnavul să fie cât mai bine primit.
Internarea în spital se face pe baza biletului de internare emis de medicul de familie.
Bolnavul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat în cabinetul de consultaţii al
serviciului de primire, el va fi examinat la internare de medicul de gardă.
În acest scop el va culege datele anamnezice de la bolnavul sau de la martor, date pe
care le va trece în foaia de observaţie a bolnavului.
ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului în majoritatea cazurilor este vindecarea.
Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice necesare ridicării forţei de
apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea lui de sub eventualele influenţe nocive ale
mediului înconjurător.
Funcţiile întregului organism sunt controlate şi dirijate de scoarţa cerebrală. Excitaţiile
din mediul înconjurător, pot acţiona asupra SNC, atât prin numărul cât şi prin calitatea lor,
ceea ce duce la suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.
Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici de 2-4 paturi, în condiţii de
perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar. Saloanele trebuie să fie
luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se putea realiza o aeraţie permanentă.
Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.
Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte
negative asupra sistemului nervos.
Personalul secţiei trebuie să evite discuţiile în saloane şi pe coridoarele secţiei.
Convorbirile vor fi duse cu voci scăzute, dar în aşa fel încât ca să audă şi bolnavul, căci i se
deşteaptă bănuiala că i se ascunde gravitatea bolii sale.
Asistenta verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt transpirate, va
asigura lenjerie curată şi uscată de corp şi de pat, va efectua toaleta parţială a bolnavului, va
schimba lenjeria ori de câte ori este nevoie, va urmări în permaenţă mucoasa bucală (care se
deshidratează repede) se asigură igiena cavităţii bucale.
Asistenta verifică dacă bolnavul a mâncat.
ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

Igiena corporală a bolnavilor se începe de la internare, când este îmbrăcat şi la nevoie
deparazitat. Ea rămâne însă şi pe mai departe în atenţia asistentei constituind unul dintre
factorii esenţiali ai vindecării.
Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielei şi reduce
posibilitatea de apărare şi regenerare a organismului.
Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau pretind de la personal
spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale, întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte
cu lenjerie proaspătă de zi.
Baia pe regiuni se efectuează ori de câte ori este nevoie în cazul bolnavilor imobilizaţi
la pat.
Baia generală la cadă se efectuează de 1-2 ori pe săptămână.
Baia se efectuează începând cu spălarea extremităţilor, cefalice, apoi trunchi, membre
superioare, membre inferioare, regiunea perineală cu organe genitale.
Îndepărtarea celulelor moarte se efectuează după înmuierea cu apă şi săpun.
După clătirea finală, se va efectua spălatul dinţilor, apoi tăierea unghiilor, uscarea prin
tamponare a conductului auditiv extern.
Întrucât prezenta lucrare de diplomă descrie îngrijirea copiilor cu convulsii febrile este
necesar să menţionăm că oaleta copiilor este făcută de mamă sau de asistenta medicală.
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE
TEMPERATURA
Termometrul maximal utilizat în medicină este gradat după scala Celsius de la 34,5-
o
42 C. Termometrele în uz sunt ţinute în soluţii dezinfectante de bromocet sau clorură 2%,
soluţia dezinfectantă trebuie schimbată zilnic.
Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit se face în cavităţile închise
sau semiînchise, pentru a o obţine pe cea mai apropiată de cea centrală.
Astfel temperatura se poate măsura în axilă, în plica inghinală, în gură, dar măsurători
mai precise se obţin totuşi numai în rect şi în vagin, valoarea lor este de 0,5 o C mai mare decât
temperatura axilară.
Temperatura se măsoară de 2 ori/zi - dimineaţa şi seara, valoarea obţinută se notează
cu culoarea albastră în foaia de temperatură a bolnavului respectiv.
Nou născut şi copil mic: 36,1o - 37,8o.
PULSUL
Este o destindere ritmică care poate fi palpată (apăsând uşor arterele pe suprafeţele
dure osoase, sub forma unei zvâcnituri uşoare ritmice, pulsabilă de unde numele de puls.
Pulsul poate fi măsurat la oricare arteră accesibilă, care poate fi comprimată pe un
plan osos (radială, temporală, carotidă, humerală, femurală, pedioasă).
La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10
minute înainte de numărare, întrucât un efort, o emoţie oarecare în timpul sau înaintea
pulsului (modifică rezultatul), se va face cu vârful degetului index, mediu şi inelar de la mâna
dreaptă.
La puls trebuie urmărit volumul sau amplitudinea, tensiunea pulsului, celeritatea.
Pulsul se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu culoarea roşie întrerupt în
foaia de temperatură a bolnavului respectiv.
În funcţie de vârstă, pulsul variază în felul următor:
- la nou născut 130-140 bătăi/min;
- la copil mic 100-120 bătăi/minut;
- la 10 ani 90 -100 bătăi/minut;
- la 20 ani 60 - 80 bătăi/minut;
- la 60 ani în sus 72 - 84 bătăi/munit.
RESPIRAŢIA
Respiraţia reprezintă nevoia funcţiei umane de a capta oxigenul din mediul
înconjurător, necesar pentru procesul de oxigenare din organism şi de a elimina CO2, rezultat
din arderile celulare.
Frecvenţa respiratorie reprezintă numărul de respiraţie pe minut, influenţează vârsta şi
sexul.
Respiraţia se măsoară în special dimineaţa, înainte ca pacientul să se trezească.
Deasupra cutiei toracice, se aşează zona plantară a mâinii în decurs de un minut se numără
inspiraţiile acestuia.
Tipuri de respiraţii:
- costal superior la femei;
- costal inferior la bărbaţi;
- de tip abdominal la copii.
Respiraţia se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu valoarea albastru
întrerupt, în foaia de temperatură.
la nou născut 30-50 respiraţii/minut;
la 2 ani 25-35 respiraţii/minut;
la 12 ani 15-25 respiraţii/minut;
la adult 16-18 respiraţii/minut;
vârstnic 15-25 respiraţii/minut.
TENSIUNEA ARTERIALÃ
Tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali, constituie tensiunea
arterială (T.A.). Valoarea este determinată, de forţa de contracţie a inimii (care asigură
propulsarea sângelui în arborele arterial), de rezistenţa întâmpinată de sânge, rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul sistemului muscular şi de vâscozitatea sângelui.
Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în poziţie culcat sau semişezând într-
un fotoliu rezemându-şi braţele.
Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.
Tensiunea arterială se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu culoarea roşie în
Foaia de temperatură.
- 1-3 ani T. max. 75-90, iar T. min. 50-60 mmHg;
- 4-11 ani T. max. 90-110, iar T. min 60-65 mmHg;
- 12-18 ani T. max. 100-120, iar T. min 60-65 mmHg;
- adult T. max. 115-140, iar T.min. 75-90 mmHg
peste 50 de ani T. max. 150/90 mmHg.
DIUREZA
Diureza are scopul de a elimina din organism substanţele inutile provenite din
metabolismul intermediar protidic, acumulate în sânge, devin toxice pentru organism.
Eliminarea acestor substanţe se face în soluţie apoasă şi împreună cu ele părăsesc organismul
şi sărurile minerale precum şi o serie de alte substanţe de catabolism, de care organismul nu
mai are nevoie.
Micţiunea - act fiziologic, conştient de eliminare a urinei.
Culoarea - galben deschis;
Mirosul - amoniacal.
pH : 4,5 -5,7 uşor acid.
Sensibile: 1010 - 1025 la 15oC.
Cantitatea: - la nou născut 30-300 ml/24 h;
- la copii 500-1200 ml/24 h;
- adulţi 1200-1400 ml/24 h;
- până la 1800/24 h.
Aspect: clar. Diureza se notează în Foaia de temperatură.
SCAUNUL
Reprezintă resturile alimentare expuse procesului digestiei eliminate din organism prin
actul de defecaţie.
Defecaţia: eliminarea materiilor fecale prin anus;
Frecvenţa: nou născut 1-2 scaune/zi;
adult 1/zi sau 1/2 zile.
Consistenţa: omogenă;
Culoarea: brună;
Mirosul: fecaloid;
Orarul: ritmic la aceeaşi oră a zilei de regulă, dimineaţa.
Cantitatea zilnică: 150-200 g. Se notează în Foaia de temperatură.
ALIMENTAREA BOLNAVULUI
Modul în care se face alimentarea bolnavilor depinde de natura bolii de care acesta
suferă precum şi de starea generală a acestuia.
Alimentaţie se face în trei feluri:
- alimentaţia ACTIVÃ, când bolnavul mănâncă singur;
- alimentaţia PASIVÃ, când starea generală a bolnavului nu îi permite să se
alimenteze singur şi deci, trebuie să fie ajutat;
- alimentaţia ARTIFICIALÃ, când alimentaţia trebuie introdusă în organism, prin
mijloace artificiale.
În general, în bolile care împiedică pătrunderea bolului alimentar din cavitatea bucală
în stomac, alimentaţia artificială poate fi efectuată:
- prin sondă gastrică sau intestinală;
- prin clisme alimentare;
- prin fistulă stomacală;
- pe cale parenterală: - subcutanat;
- intramuscular.
- sau în perfuzii subcutanate.
Alimentaţia bolnavului urmăreşte:
- să acopere cheltuielile enegetice de bază ale organismului;
- să asigure aportul de melamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului.
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare cruţând organele
îmbolnăvite şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului.
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente;
- să împiedice transformarea bolilor acute în cronice;
- să împiedice apariţia recidivelor;
- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.
Regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel ales încât să satisfacă atât necesităţile
cantitative cât şi pe cele calitative ale organismului.
În cazul copiilor cu convulsii febrile dieta va fi largă nutritivă şi fără restricţii
deosebite, Totuşi, în faza iniţială se prescrie o dietă lichidă şi semisolidă.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţe utilizate în scopul de a preveni, de a ameliora sau a
vindeca bolile. Ele sunt extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanţe
minerale. Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică,
dar o importanţă aproape tot atât de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de
administrare.
Administrarea medicamentelor se face pe mai multe căi, dintre care, cele mai
importante sunt:
- calea digestivă (internă);
- calea externă;
- calea parenterală.
Alte căi de administrare a medicamentelor:
- calea conjunctivă;
- calea vaginală;
- calea rectală.
Reguli generale de administrare a medicamentelor

 -respectarea medicamentelor prescrise;
 -identificarea medicamentelor prescrise;
 -verificarea - calităţii medicamentelor administrate;
 -respectarea căii de administrare;
 -respectarea dozelor prescrise;
 -respectarea orarului de administrare;
 -respectarea somnului bolnavului;
 -cruţarea combinării medicamentelor;
 -administrarea medicamentelor deschise în ce condiţii acestea pot fi administrate;
 -respectarea succesivă de administrare a medicamentelor;
 -luarea medicamentelor în prezenţa asistentei;
 -servirea bolnavului;
 -lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;
 -raportarea medicului a greşelilor de administrare a medicamentelor.
Asistenta trebuie să cunoască:

- medicamentele după aspect exterior şi proprietăţile fizice;
- dozele terapeutice;
- calea obişnuită de administrare;
- modul de administrare cu artificii şi manopere ce pot fi utilizate pentru a
masca gustul sau mirosul unor medicamente;
- incompatibilitatea medicamentelor;
- modul de păstrare a medicamentelor;
- efectele ce se aşteaptă de la medicamente;
- timpul după care se realizează efectul;
- efectele secundare ale medicamentelor;
CAPITOLUL IV
PLAN DE INGRIJIRE CONVULSII FEBRILE
CAZUL I
1. CULEGERE DE DATE
IDENTIFICARE
NUME: BOBDAN
PRENUME: Darius
NUMELE TATĂLUI: B.C. 27 ani
NUMELE MAMEI: b.d. 35 ani
LOCUL NAŞTERII: MATERNITATEA ODOBESCU
DOMICILIU: TIMIŞOARA, STR. POLONĂ 2
DATA TRANSFERULUI DE LA MATERINITATEA ODOBESCU LA SPITALUL
CLINIC LUISÉ ŢURCANU: LA 4 ZILE DE LA NAŞTERE
ISTORIC
Antecedente personale: -primul copil
-născut la 37 săptămâni
-cu greutate la naştere de 2000 g
-grupa sangvină AII pozitiv
-greutate la internare 1850 g
MOTIVUL INTERNARII
-Stare generală alterata

-tegumente icterice
-convulsii repetate
F. VITALE PULSUL RELATIV NORMAL
MECONIU PREZENT
CARDIAC Ac 100-120 b/minut
FA: ½
STARE LA 72 ORE -TEMPERATURĂ PERSISTENTĂ

-ALTERAREA INTEGRITĂŢII TEGUMENTARE
MANIFESTATĂ PRIN COLORAŢIE ICTERICĂ
CONVULSII FEBRILE
PERSISTĂ –CRIZELE DE APNEE CU CIANOZĂ
examene de laborator
HEMOGRAMĂ HEMATII /mm3 5220000
HEMOGLOBINĂ G% 17,5
LEUCOCITE /mm3 1049,0
RETICULOCITE 48%
LI % 28,5
Sg % 66,1
Mo % 5,4
TS 2’
TC 4’30
TQ 20”
TH 3’ 40”
IP 60%
ELECTROFOREZA
TGO UL/L 8 PROTEINE g/L 54,8
TGP UL/L 31 ALBUMINE % 62,1
BI DIRECTĂ μno/l 22,23 ALFA 1 % 4,7
BI INRICETĂ μno/l 101,38 ALFA 2 % 10,1
BETA % 10
GAMA % 13,1
AST GRUP
PH 7,397
PCO2 mmHg 24,0
BE μno/1 – 10,4
HCO3 μno hG 109,2
IMUNOCANTITAŢIE
IgA < 0,36
IgM 0,49
Igg 0,85
IONOGRAMĂ
Na mol/1 142
K mol/l 4,38
Ca mol/L 2,5
Cl mol/L 105
LDH U/L 895
Ac lactic ny % 11
Glicemie nmol/l 4,11
Uree nmol/l 3,85
Creatinină μmol/l 54
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1. Alterarea stării -NN să Se asigură pat cu rezemători laterale. Obiectivul a
generale prezinte o Poziţie decubit lateral pentru a nu-şi fost nerealizat
Cauze uşoară aspira saliva temperatura
Temperatură ameliorare în -tot ce vine în contact cu NN trebuie să persistă
39,5° următoarele fie steril, pentru a combate infecţiile URMĂRIRE
-Tulburări de 48h nosocomiale A FV
termoreglare -urmărirea FUNCTIILOR VITALE T° = 39,5°
-Prematuritatea -urmrirea palorii tegumentare P 120b/minut
-imaturitatea -cateterizarea unei vene FR 18/20
centrilor -urmărirea perfuziei să nu meargă resp/minut
termoreglori ai paravenos Persistă
organismului Pt temperatura persistentă t 39,5° luată tegumentaţia
-Epidermolize rectal - 0,5° icterică
buloase La indicaţia medicului administrând TEMPERAT
-suprainfecţia medicaţie antipiretică URA luată
leziunilor buloase -Luăm temperatura din 2 în 2 ore rectal
cu E coli Administrăm medicaţie prescrisă 9h = 39,5°
-septicemie cu Fenobarbital – pentru combaterea 10h = 39°
stafilococ aureus convulsiilor febrile 12h = 39°
-orice modificare se anunţă medicul de 14h = 38,5°
gardă 16h = 38°
-se notează scaunele: - consistenţa
- mirosul,culo
area
APLICAREA ÎN PRACTICĂ - ZIUA I
2. Risc înalt de pacientul în pacientul este hidratat parenteral Pacientul este

deshidratare următoarele -mai administrăm lichide prin gavaj hidratat
Cauze 24h să prezinte ceaiuri călduţe corespunzător
-hipertermie o uşoară -orice modificare se anunţă medicul de -starea de
ameliorare gardă deshidratare
-să fie hidratat -urmărirea FUNCTIILOR VITALE nu a prezentat
corespunzător încă o
-să nu mai ameliorare
prezinte pliu coresp.
cutanat -trat. este în
curs de
desfăşurare,obi
-ectivele pot fi
înde plinite în
urm. zile
ZIUA I
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME EVALUARE
ŞI DELEGATE
4) TULBURĂRI Nou născutul să fie Asigurarea de oxigeno-terapie Pacientului i s-a
RESPIRATORII stabilizat respiratorAspirarea secreţiilor nazale cu administrat O2
cauza: imaturitatea -urmărirea crizelor pompiţa
centrilor care de apnee -administrarea de aer efedrinat în
reglează respiraţia -urmărirea ambele narine
-crize de apnee spasmului -urmărirea FV în special a F
manif. hohotului de plâns respiratorii
-spasmul hohotului -urmărirea în -OXIGENO-TERAPIE
de plâns continuare a -salonul este dotat cu ventilaţie cu
funcţiilor vitale autoumplere
-urmărirea palorii Oxigenul trebuie să fie încălzit şi
tegumentare umectat
-cooperarea cu -mască de oxigen
echipa de lucru -urmărim atmosferele
-cadre medicale -oxigenul se pune intermitent fiind
superioare şi cadre desobturate căile respiratorii în
medical inferioare prealabil
-ochii sunt protejaţi pentru a nu
face dezlipire de retină
5) NN să nu prezinte Nou născutul este alimentat prin Nou născutul a
ALIMENTAŢIE stări de vărsături gavaj din 3 în 3 h cu lapte praf fost alimentat
DEFICITARĂ -să se alimenteze îmbunătăţit cu fier şi vitamine. corespunzător
corespunzător şi -asigurarea alimentaţiei se face de A avut scaune
respectarea orarului către asistenta medicală consistente
meselor -în condiţii stricte de asepsie; tubul Nu a prezentat
Respectarea de gavaj trebuie sterilizat la fiecare alte probleme
normelor de masă îl punem pe o aleză şi din cauza
asepsie în cazul mânuim sonda de la lobul urechii alimentaţiei
meselor gavate până la comisura gurii şi cu Starea de vomă
mişcări blânde introducem sonda nu mai este
în cavitatea stomacală şi persistentă
introducem cantitatea de lapte per
kg corp.zi
Nou născutul trebuie să aibă
minim 7 mese maxim 9 mese pe
zi.
După ce îl alimentăm îl punem pe
burtică să regurgiteze.
-ne asigurăm că bebeluşul este
bine poziţionat cu capul încât să
nu se înece după ce mănâncă
ZIUA II

ŞI DELEGATE
1) temperatură Pacientul: La indicaţia medicului administrăm febra persista
-să prezinte o medicaţia
uşoară scădere a -asigurarea alimentaţiei
temperaturii corespunzătoare în funcţie de
-să nu prezinte necesitatea NN
deshidratare din -să urmărească ieşirile, să îi
cauza febrei înalte schimbe aleza (lenjeria) să aibă
-să fie alimentat la temperatură optimă
timp -se face toaleta locală a bebeluşului
-să fie schimbat de -urmărim FR
pampers -orice modificare anunţăm medicul
-asigurarea unui -hidratarea nou născutului ţinând
aport alimentar în cont de pierderile de lichide
funcţie de nevoile -aspirarea secreţiilor din cavitatea
NN nazală pentru a favoriza o mai
bună respiraţie
-pensarea cordonului ombilical cu
soluţie antiseptică
2) Potenţialul de Prevenirea -asigurarea condiţiilor stricte de
suprainfecţie complicaţiilor asepsie
Cauze -pentru a nu se infecta cu alte
-leziunile buloase bacterii
-deficienţa -lenjeria trebuie schimbată cât mai
sistemului des şi pe regiunea fesieră se aplică
imunitar un unguent prot.
-prematuritatea -asigurarea tratamentului prescris
-se va verifica temperatura laptelui
şi ale lichidelor care urmează să i le
administrăm prin gavaj care se face
în stricte metode de asepsie
-netulburarea liniştii bebeluşului
-nu se trezeşte din somn să îi dăm
să mănânce
ZIUA II

DELEGATE
3) Potenţial de Pacientul să fie NN este alimentat la ore fixe şi au Nou născutul a
alterare a nutriţiei alimentat 6-7 mese pe zi cu o pauză de 6 h fost alimentat
-vărsăturile corespunzător noaptea corespunzător
-temperatura -să nu prezinte -alimentaţia NN se face prin gavaj Administrarea
alimentaţie prin deshidratare şi având încă semnele arhaice de medicaţiei a fost
deficit -să nu prezinte deglutiţie, se face în stricte metode efectuată
pierdere de de asepsie NN nu mai
greutate -la masa de ora 900 – la indicaţia prezintă stări de
medicului se pun două picături de vomă
vigantol pentru combaterea Nou născutul a
rahitismului fost cântărit la
-şi soluţie de TANAKAM pentru ora 1930 şi a avut
ameliorarea encefalopatiei hipoxice greutatea de
-hidratăm corespunzător NN prin 2150g, anterior
perfuzie parenterală cu soluţia de a avut 2100g.
NaCl 9‰ 500 ny/zi şi soluţie de
glucoză 10% 400 ny/zi
-NN este evaluat în fiecare zi pentru
a vedea urcarea sau scăderea în
greutate
-aspirarea secreţiilor
-evacuarea gavajului
4) Paloare Continuarea Urmărim funcţiile vitale: Pacientul a fost
tegumentară din fototerapiei, dar nu Paloarea tegumentară supravegheat în
cauza icterului mai mult de 16 Amplitudinea respiraţiei permanenţă
prelungit ore/zi Cooperarea asistentei medicale cu -i-am acordat
-urmărirea în echipa de medici competenţi toate îngrijirile
permanenţă a NN -protejarea ochilor de razele Alb- necesare
albastru cu un bandaj PH – 7,326
-recoltarea astgrup pentru
evidenţierea paramentrului Ph
ZIUA III

DELEGATE
1) Alterarea NN să fie făcută Asistenta cu un supliment de halat NN i-a fost
curăţeniei toaleta în limitele intră în salon făcută toaleta şi
tegumentare din posibilităţii -pune NN pe o aleză sterilă şi uşor a fost aşezat
cauza leziunilor ţinând cont de încălzită înapoi în
buloase -leziunile -având în vedere perfuzia care merge incubator
-şi a vermixului persistente -cu blândeţe şi răbdare face toaleta
cazeoza încă corporală, cu soluţie de
prezente la NN permanganatde K şi băi de muşeţel şi
prematur gălbenele
-se asigură că totul se face în stricte
metode de asepsie
-schimbă pampersul bebeluşului şi
notează în FO scaunul - consistenţa
- culoarea
- mirosul
2) Orfalită acută NN – să fie Bontul ombilical se spală cu apă Bontul

prin infecţia pensat şi oxigenată se lucrează cu tampoane ombilical a fost
bontului aseptizată zona sterile şi faşă sterilă se tamponează pensat cu
ombilical pentru a fi păzită -asistenta îşi ia toate măsurile de soluţii
de infecţiile asepsie antiseptice
nosocomiale -orice modificare anunţă medicul
neonatolog
Asigură medicaţia prescrisă de medic
-urmăreşte în continuare starea NN
-asigură dezinfecţia salonului şi a
obiectelor din salon
DELEGATE
Paloare NN să nu mai NN să fie protejat la ochi cu un Pacientului i s-
tegumentară prezinte paloare bandaj atât timp cât este la au recoltat
persistentă tegumentară fototerapie probele
Cauza: icter accentuată -să se recolteze probe biologice biologice şi au
prelungit -să fie echilibrat TGO HEMATII UREE fost duse de
hidroelectrolitic TGP HS urgenţă la
să nu prezinte CREATININĂ laborator
scădere în BD LEUCOCITE
greutate Se administrează medicaţia
-să fie alimentat antimemetică
şi hidratat Se urmăresc funcţiile vitale; se
corespunzător protejează NN;
Asistenta se asigură că are toate
materialele necesare în caz de urgenţă
în salon cooperează cu echipa de
lucru;
Urmăreşte perfuzia să nu meargă
paravenos
ZIUA IV

ŞI DELEGATE
1) N nu mai Menţinerea Asigurarea medicaţiei în Se vede o uşoară
prezintă stare de continuare a stării continuare prescrisă de medic 3x1 ameliorare
disconfort din de bine plic/Metoclopramid şi antibioticele -nu mai prezintă
cauza vomei -urmărirea din ziua anterioară complicaţii de
evoluţiei să nu fie Se observă o uşoară ameliorare a risc înalt
defavorabilă stării generale
NN nu mai trebuie ţinut la
OXIGENOTERAPIE
-urmărim în continuare paloarea
tegumentară; urmărim frecvenţa
respiratorie şi amplitudinea
mişcărilor
-NN prezintă o uşoară ameliorare a
leziunilor buloase
-majoritatea făcând o crustă subţire
în continuare facem baie
antiseptică cu permanganat de K şi
tamponări cu ceai de muşeţel şi
gălbenele; învăţăm mama cum să
urmeze acelaşi tratament acasă;
educăm mama să fie atentă la orice
modificare a NN fiind un NN cu
risc înalt
2) Paloarea -NN nu mai NN este ţinut la fototerapie doar 8 NN prezintă o
tegumentară necesită 16 ore de h/zi. uşoară
încă persistă din fototerapie, ci Nu mai prezintă tegumente icterice ameliorare
cauza icterului doar 8 ore pronunţate Bontul ombilical
-să urmărim FV Asistenta urmează conduita pentru nu mai prezintă
Să urmărim toaleta locală şi asigură aportul un grad înalt de
perfuzia necesar hidroelectrolitic parenteral infecţie
Asistenta pansează bontul
ombilical care prezintă o
ameliorare; bontul ne mai fiind cu
secreţii purulente se lasă puţin mai
liber şi se pun soluţii antiseptice
ŞI DELEGATE
3) Alterarea Pacientul să fie Asistenta medicală bagă treptat NN se
alimentaţiei din alimentat cu alimentaţia cu tetina alimentează cu
cauza inapetenţei tetina 2 mese/zi fiind făcute prin gavaj, tetina şi nu mai
-stării de Copilul să iar celelalte 4 cu tetina prezintă stări de
somnolenţă crească în în metode stricte de asepsie vomă
greutate Tetinele şi sticluţele se sterilizează NN nu mai
Copilul să se la fiecare utilizare prezintă colici
alimenteze şi să -se asigură că se administrează abdominale
se hidrateze laptele la temperatură optimă NN nu mai
corespunzător -nu forţăm bebeluşul să bea laptele întâmpină
-îl ridicăm în sus să regurgiteze greutate la
-aşezăm NN în pătuţ în decubit alimentaţie
ventral pentru a favoriza vânturile Copilul creşte
administră, 10x3 picături de progresiv în
bonisam pentru combaterea greutate
colicilor abdominale
-la fiecare masă de ora 1900 NN se
cântăreşte şi se măsoară
perimetrele; se notează în foaie de
observaţie
4) Alterarea Efectuarea în NN la ora 19 i se face baie Pacientul
tegumentară continuare a băilor antiseptică cu soluţie de prezintă o
antiseptice permanganat de K uşoară stare de
Urmărirea -se aşează înapoi în pătuţ care în ameliorare
evoluţiei leziunilor prealabil s-a schimbat lenjeria şi s- -temperatura nu
buloase a pus o aleză sterilă să prevenim mai prezintă un
Urmărirea FV infecţiile nosocomiale risc înalt
-leziunile prezintă crustă în
majoritatea suprafeţelor
-urmărirea FV
ZIUA V
ŞI DELEGATE
Coloraţia Nou născutul Nou născutul – nu mai prezintă NN este dus la
galbenă a -să nu mai fie o paloare tegumentară sau a investigaţii
tegumentelor şi a nevoie să facă sclerelor accentuată -nu mai prezintă
sclerelor nu mai fototerapie -la indicaţia medicului stare generală
au o tentă aşa de Să se urmărească Neonatolog NN nu mai necesită alterată
pronunţată evoluţia lui fototerapie cu lumini alb-
-să fie alimentat albăstrui
corespunzător -pătuţul NN este mutat la o sursă
-să îi urmărim de lumină naturală
funcţiile vitale -este supravegheat în continuare
-să ne luăm măsuri să nu prezinte convulsii pot fi
de protecţie diferite
-tipic apnee
-mişcări anormale ale ochilor
-sau plescăitul
Ducerea NN la investigaţii
paraclinice cum ar fi
EEG
Ecografie de craniu
Ecografie abdominală
Radiologie toracică
Carenţe ale Nou născutul să Se face de către medic necesarul Prin
alimentaţiei prezinte o zilnic energetic, proteic, suplimentare
alimentaţie glucidic, lipidic la prematuri. Se Fe+2 mmKg
corespunzătoare: administrează alimentaţie Nou Născutul nu
-să urmărim colicile preparată industrial pentru mai necesită
abdominale prematuri; sunt respectate reco- alimentaţie prin
-să urmărim în mandările pentru cele mai multe gavaj
continuare minerale şi oligoelemente s-au introdus
temperatura, pulsul, Cantitatea nutritivă a toate mesele cu
frecvenţa prematurului se realizează tetina
respiratorie şi treptat 30 ml la fiecare masă
paloarea NN nu mai necesită alimentaţie
tegumentară prin gavaj
-i s-au introdus toate mesele pe
cale orală cu tetina
-dacă bebeluşul s-a oprit din

supt îl ridicăm în sus şi îl
tapotăm uşor pe spate pentru ai
favoriza regurgitaţia după ce a
fost alimentat se poziţionează în
poziţie ventrală pentru a-i
favoriza gazele
Administrăm medicaţia
prescrisă de medic
Notăm şi comunicăm medicului
orice semn de îngrijorare
-asigurarea microclimatului
corespunzător
-asigurarea lenjeriei
EVALUARE
În urma îngrijirilor efectuate sugarul nu mai prezinta convulsii febrile, prezintă

tegumente integre, candidoza bucală a dispărut, la fel şi eritemul fesier.
Pe parcursul perioadei în care am urmărit sugarul, tuşea a cedat treptat, secreţiile
sunt în regres iar temperatura corpului este în limitele normale vârstei. Se face EPS pentru
evitarea reformării candidozei şi în vederea înţelegerii necesităţii îngrijirilor tegumentelor la
sugar. Mama va fi instruită în vederea respectării băii generale şi a toaletei locale. Sugarul se
alimentează normal cu 7 mese a 150 mp lapte de mamă.
CAZUL NR.2.
1. CULEGEREA DE DATE
IDENTIFICARE:
Nume: B.
Prenume: C.
Numele tatălui: N. A., 40 ani
Numele mamei: B. I., 40 ani
Locul naşterii: MATERNITATEA ODOBESCU
Domiciliul: Judeţul Timiş - Cenad
Data internării: 30.04.2003
Antecedente personale: - al şaselea copil
- născut la data de 28.04.2003
- născut la 37 săptămâni cu 2000 g
- înălţimea la naştere 40 cm
- grup sangvin A II pozitiv
- greutate la internare 1900 g
ISTORIC
Prematur gr.II cu tulburări de adaptare neonatală, cianoză perioronazală, icter. A

primit tratament cu antihemoragice vitamina K, fenobarbital, antibiotice: cefolid, fototerapie.
Se transferă la clinica prematuri pentru tratament şi îngrijiri de specialitate pentru recuperarea
ponderală.
Diagnostic la internare: - suferinţă neonatală
- prematuritate gr.ll
- icter neonatal
-convulsii
Diagnostic la 72 ore: - hemoragie cerebrală intraventriculară gr.ll

- icter neonatal intens
- prematuritate gr.II
-convulsii
Examene de laborator: - hemocultură - 7 zile sterilă

- secreţii nazale - steril
- exudat faringian - floră normală
- urocultură - steril
- examen urină - alb.absent
- Na-130
- K-3,2
- proteine - 54,1
- glicemie - 4,18 -Hb-16% -Tr-
-H-
-L-
- Reticulocite - 40%
- CRP - pozitiv
- GOT - 61
- GPT - 20
APLICAREA ÎN PRACTICĂ
Ziua I
Problema Obiectiv Intervenţie Evaluare
- cianoza - copilul să - administrare de 02 pe mască 2-4 1 - copilul continuă

perioronazală prezinte coloraţia - recoltare de produse pentru ex.biochimice să prezinte
tegumentelor ionogramă, Astrup, bilirubină directă şi indirectă, cianoză
normală proteine, CRP, VSH, HLG+FL perioronazală cu
- dacă este necesar poziţionarea în unghi de 45 o intensitate mai
în decubit dorsal pentru favorizarea respiraţiei mare la efortul de
- administrarea tratamentului început în supt
maternitate - se continuă
- antihemoragice vit.KI O2 terapie
- antibiotice: cefolid şi gentamicină intermitent
- anoleptice - fenobarbital
- foto terapie
- dificultate în a -copilul să se - se va recolta exudat faringian înaintea mesei de - copilul primeşte
se alimenta şi alimenteze dimineaţă pentru evidenţierea eventualilor greu alimentaţia
hidrata corespunzător germeni - se măreşte
vârstei - se va testa apetitul copilului numărul meselor
- copilul va fi alimentat în braţe la 9 şi se mic
- copilul va primi raţii mici şi dese - copilul
- nu se obligă copilul să mănânce staţionează în
- copilul va face pauze repetate pentru a nu greutate
obosi
- deshidratarea - copilul să - recoltare de ionogramă, astrup, proteine - copilul prezintă
prezinte - pev. cu soluţie de glucoza, ser fiziologic şi pliu cutanat la
tegumente electroliţi pensare
elastice fără pliu - pev. cu Aminovenos 6% - se aşteaptă
cutanat - intralipiol rezultatele
- arginină sorbitol ionogramei
sangvine
- eliminare de
urină şi fecale în
limite fiziologice
Problema Obiectiv Intervenţii Evaluare
- atingerea - copilul să aibe - pregătirea materialelor pentru baia parţială - în urma

integrităţii tegumentele - efectuarea îngrijirilor igienice până la căderea îngrijirilor sugarul
tegumentelor curate şi bontului ombilical prezintă
integre - tegumentele vor fi spălate zilnic cu apă şi săpun tegumente integre
apoi uscate prin tamponare
- pe regiunea fesieră se va aplica un unguent
protector
- ştergerea ochilor se va face cu o compresă
sterilă, dinspre unghiul exterior spre cel interior
- imobilitatea - copilul să - asigur o poziţie adecvată nevoilor sale - copilul prezintă
prezinte - mobilizez copilul ori de câte ori este nevoie din mişcări active
mişcări active decubit dorsal în decubit lateral stâng şi drept având prezente
reflexele de
apucare, de
orientare şi de
extensie a capului
Ziua a II-a
- deshidratarea - copilul să fie - se suplimentează aportul de lichide pe cale - se menţine un

bine hidratat parenterală uşor pliu cutanat
- copilul să - copilului i se administrează tratamentul prescris
prezinte - se măsoară diureza
tegumente normal - se notează în F.O.
colorate
- combaterea
icterului
- cianoza perioro- - copilul să - 02 terapie - copilul prezintă

nazală prezinte - administrarea tratamentului prescris cianoza
tegumente normal - corecţia hidroelectrolitică şi acido-bazică perioronazală la
colorate fără urmărirea, măsurarea şi notarea în F.O. a efort
cianoza valorilor de temperatură, puls, respiraţie - - continuă terapia
cu 02 cu
intermitenţe
- alimentaţia - copilul să se - copilul va fi alimentat în braţe - copilul continuă
inadecvată prin alimenteze fără a - raţia va fi ingerată cu pauze pentru odihnă să primească cu
deficit întâmpina - laptele va fi menţinut cald în dispozitivul greutate
probleme special alimentaţia
- se suplimentează aportul caloric şi lichidian cu - la indicaţia
pev. medicului de salon
copilul va fi
alimentat
alternativ cu tetina
şi sonda
- atingerea - prevenirea - înlăturarea surselor cu potenţial de accident: - copilul este
integrităţii fizice accidentelor seringi, ace, liniştit şi s-au
tampoane, obiecte ascuţite, medicamente luat măsuri de
- patul prevăzut cu bare de protecţie protecţie
împotriva
accidentării
ZIUA a III-a
- cianoza - copilul să - 02 terapie intermitent - cianoza persistă

perioronazală prezinte coloraţia - alimentaţia se face alternativ sondă-tetină la efort
tegumentelor pentru reducerea efortului - se administrează
normală - recoltarea de ionogramă şi astrup de control O2 doar la nevoie
- se urmăresc
funcţiile vitale
Fr: 50-55 resp/min
puls: 133 b/min
- alimentaţie - copilul să se - copilul va primi alimentaţia alternativ cu tetina - copilul primeşte
inadecvată prin alimenteze şi relativ bine
deficit corespunzător sonda gastrică alimentaţia
vârstei - se menţin raţiile mici şi dese - începe să pună în
- laptele se va administra la temperatură greutate 20 g
constantă - se menţine încă
alimentaţia
alternativă
- dezhidratare - copilul să fie - se recoltează ionogramă, bilirubină, proteine - icterul în uşor

bine - se menţine pev. de întreţinere cu soluţie de regres
hidratat glucoza 10% şi electroliţi - tegumentele se
- copilul să menţine icterice şi
prezinte cu uşor pliu
tegumente elastice cutanat
la - eliminări de
pensare urină şi fecale în
limite normale
- funcţii vitale - măsurarea şi - se măsoară şi se notează în foaia de temperatură - s-au obţinut
notarea în foaia de a copilului temperatura, pulsul, TA, respiraţia, următoarele
temperatură a eliminările valori:
temperaturii, temperatura 37C
pulsului, pulsul 133 b/min
TA, respiraţiei FR 50-55 resp/min
eliminările diureza 250 ml/24
h
scaune galbene 2-
3/zi
Ziua a IV-a
- alimentaţia - copilul să se - alimentaţia de la ora 6 va fi cu tetina - copilul primeşte

inadecvată prin alimenteze - copilul va fi luat în braţe bine alimentaţia
deficit corespunzător - capul copilul sprijinit pe braţul asistentei - nu prezintă
- copilul să ajungă - poziţia va fi uşor înclinată vărsături
la greutatea - se vor face pauze pentru ca copilul să se poată alimentare
normală pentru odihni - copilul creşte
vârsta sa - copilul va fi alimentat prin gavaj progresiv în
- se va ţine copilul cu capul ridicat pe umărul greutate ajungând
asistentei la
pentru ca acesta să eructeze 1940g
- la sfârşitul fiecărei zile copilul va fi cântărit
- cianoza - copilul să - administrare de 02 numai la nevoie - cianoza persistă

prezinte - se administrează tratamentul prescris la efort
tegumente normal - limitarea efortului fizic - se reduce
colorate fără - completarea aportului hidroelectrolitic, acido- administrarea de
cianoza bazic, proteic prin suplimentare parenterală O2 doar 5-10'
după alimentaţie
- copilul este
echilibrat
hidroelectrolitic şi
acido-bazic
- dezhidratare - combaterea - se menţine hidratarea parenterală concomitent - icterul mult
icterului cu cea orală diminuat
- copilul să - se va măsura şi nota în F.O.: diureza, nr. - tegumentele mai
prezinte scaunelor şi consistenţa lor prezintă
tegumente normal - se efectuează tratamentul prescris pliu cutanat la
colorate pensare
- copilul să fie - se menţine
bine uscăciunea dată
hidratat de descuamarea
fiziologică
Ziua a V-a
- cianoza - copilul să - se administrează O2 numai la nevoie - cianoza este mult
perioronazală prezinte - se administrează tratamentul prescris diminuată
tegumente normal - la indicaţia medicului se face consult - se produce doar
colorate fără a mai cardiologie şi ECO la efort (supt şi
prezenta cianoza cardiac plâns)
- se urmăresc în continuare funcţiile vitale şi - ECO nu
vegetative evidenţiază
modificări
cardiace
- copilul este
echilibrat
hidroelectrolitic şi
acido-
bazic
- se recomandă
mutarea lui din
incubator în pătuţ
- dezhidratarea - copilul să - se va măsura şi nota în F.O. diureza, nr. - icterul păleşte

prezinte scaunelor şi consistenţa lor - tegumentele
tegumente elastice - se efectuează tratamentul prescris elastice
- copilul să fie - se recoltează bilirubină de control - descuamaţia se
bine - ionogramă menţine
hidratat - proteine - diureza 250 ml/zi
- combaterea - scaune galbene
icterului 2-3/zi
- alimentaţie - copilul să - la indicaţia medicului se creşte progresiv raţia - copilul nu mai
inadecvată prin crească în greutate alimentată întâmpină greutate
deficit - copilul să se - copilul nu mai oboseşte în timpul mesei la alimentaţie
alimenteze şi - se sistează alimentaţia prin gavaj şi se reduce - s-au redus
hidrateze numărul de mese numărul meselor
corespunzător - se continuă tratamentul cu antibiotice, vitamine de la 9 la 7, iar
necesarului zilnic - se instituie de asemenea pev. de întreţinere raţia este de 60
precum şi substanţe nutritive ml/masă
- copilul creşte
progresiv în
greutate ajungând
la 1960g
- nu prezintă
vărsături
postalimentare
EVALUARE FINALĂ
În urma îngrijirilor acordate se reduce simţitor cianoza perioronazală. Copilul nu

mai prezintă convulsii,cianoză marcată la efortul de plâns sau supt. Starea de deshidratare este
diminuată, icterul cedează treptat. Se menţine descuamaţia fiziologică, dar se fac intervenţii
de rigoare pentru rezolvarea acestei disfuncţii. Copilul este echilibrat hidro-electrolitic şi
prezintă eliminări adecvate vârstei. Copilul se alimentează normal cu 9 mese în primele zile
alternativ prin gavaj şi tetină, ajungându-se la 7 mese a 60 ml lapte Morinage B.F.P.
CAZUL NR. 3
1. CULEGEREA DE DATE
IDENTIFICARE:
Nume: P.
Prenume: C.
Numele mamei: P.M.
Numele tatălui: P.A.
Vârsta mamei: 24 ani
Vârsta tatălui: 26 ani
Locul naşterii: Maternitatea Bega
Data naşterii: 25.05.2003
Greutatea la naştere: 900 g
Domiciliul: Timişoara, str.Mureş, nr. 100, judeţul Timiş
INFORMAŢII MEDICALE:
Data internării: 03.06.2003 Diagnostic la internare:
- stare toxică septică
- pneumonie congenitală
- prematuritate gr.IV
- EHIP formă severă
- convulsii
STAREA LA INTERNARE
- G - 1160 g
- T - 39 cm
- stare generală profund influenţată
- tegumente uşor palide, cianoză perioronazală
- timp de recolorare prelungit
-convulsii febrile repetate
- pulmonar stetacustic raluri subcrepitante bazai
- zgomote cardiace ritmice AV.120 b/min.
- abdomen suplu elastic
- diureză prezentă
- hipoton
- hiporeactiv
- reflece arhaice schiţate
4. APLICAREA ÎN PRACTICĂ
ZIUA I (03.06.2003)
- dificultate în - copilul să - aspirarea secreţiilor nazale - se menţin secreţiile

eliberarea respire liber pe - aerisirea încăperii abundente
căilor nas - administrarea tratamentului indicat - sugarul respiră pe
respiratorii - copilul să îşi - recoltare de produse pentru ex.bacteriologice: guriţă
recapete s.nazală, ex. - FR 60R/min
coloraţia faringian - AV 160-170 b/min
normală a - poziţionare în decubit lateral pentru drenajul - după recoltarea
tegumentelor secreţiilor hemogramei se
- administrare de 02 pe mască constată o scădere a
- încălzirea prematurului prin creşterea Hb sangvine de la
temperaturii în incubator la 32 C 7,8 gr %
- administrarea medicaţiei prescrise
- măsurarea funcţiilor vitale
- notarea acestora în F.O
- recoltare de sânge pentru gr.Sg şi RH
- copilul să fie - transfuzie de sânge integral AII - se menţine
echilibrat - recoltare de sânge pentru testul de cianoza
hematologic compatibilitate
- administrarea tratamentului cu tului cu HSH 1,5
ml
- ca gluconic 1 ml + 1 mlgl.10% IV
- fenosemid 0,2 ml IV
- alimentaţie - copilul să se - pregătirea materialelor pentru sondaj gastric - copilul reţine

neadecvată prin alimenteze - aspirarea nazală înainte de gavaj alimentaţia prin gavaj
deficit corespunzător - sondă de calibru mic, sterilă - raţia va creşte
nevoilor sale - seringă de 20 ml sterilă progresiv la fiecare
- se măsoară distanţa între cavitatea bucală, masă
ureche, apendicele xifoid
- se introduce sonda cu blândeţe
- se verifică dacă se află în stomac prin aspirarea
conţinutului gastic
- se scoate pistonul seringii
- se pune laptele(10 ml) şi se lasă să curgă singur
pentru a nu produce reflux gastric şi aspirare în
căile respiratorii a conţinutului gastric
- sonda va fi fixată cu un plasture pe obrazul
copilului sau la baza nasului
- sonda va fi spălată după fiecare alimentaţie cu
ser fiziologic
- copilul va fi - recoltare de ionogramă sangvină - ionogramă este
echilibrat - astrup, proteine, glicemie scăzută
hidroelectrolitic - administrare de pev cu ser fiziologic 30 ml/30' Na- 128
gl 10%, NaHCO3-4ml K-2,90
NaCI - 3 ml, KCI - 1 ml
ritm 5 h
- B.O. - copilul să - evitarea băii generale - în jurul B.O. sunt
nedetaşat prezinte - toaleta B.O. secreţii cu miros fetid
tegumente - recoltare de secreţie ombilicală - se efectuează primele
integre - pregătirea materialelor necesare pentru toaleta îngrijiri
- copilul să B.O. - se ţine sub observaţie
prezinte B.O. - alcool 70 , apă oxigenată plaga
fără secreţii
- Nitrat de Ag 5%
- comprese sterile
- eprubetă cu tampon steril pentru recoltarea
- se detaşează pansamentul vechi
- se curăţă tegumentele din jurul ombilicului cu
alcool 70
- cu un alt tampon se curăţă B.O.
- B.O. se nitrează
- B.O. se pansează cu compresă sterilă. Se
urmăreşte şi se schimbă ori de câte ori este
necesar
ZIUA a II-a
- dificultate în - copilul să aibă secreţii - aspirarea secreţiilor nazale de câte

- secreţiile nazale se
eliberarea nazale reduse ori de câte ori este necesar menţine
căilor - copilul să poată respira - efectuarea tratamentului prescris de
- în secreţia nazală s-a
respiratorii singur pe nas medic decedat staphilococ
- poziţionarea în decubit lateral pentru
aureus
drenajul secreţiilor - se aşteaptă
antibiograma
- copilul să prezinte - administrarea de 02 pe mască 2-4 1 la - cianoza se menţine
tegumente normal colorate indicaţia medicului - parametrii astrup mult
- recoltare de produse de sânge pentru modificaţi
examene biochimice: ionograma - copilul se află în
sangvină, astrup, TQ, TH, IP, glicemie, acidoză cu un PH de
CRP, VSH, GOT, GPT, proteine 7,28
- urmărirea şi notarea funcţiilor vitale
în F.O.
- anemie severă - copilul să fie - se recoltează hemoglobina de control - în urma transfuziei
hematologic echilibrat post transfuzie Hg creşte până la 9 gr
- se administrează tratament cu %
antihemoragice vit. K1 - 0,3 ml I.V.
-B.O. nedetaşat - copilul să prezinte - recoltare de secreţie ombilicală - B.O. mumificat

B.O. fără secreţii - pregătirea materialelor pentru toaleta - B.O. prezintă secreţii
- copilul să prezinte B.O. cu mi
tegumente integre - alcool 70% ros fetid
- apă oxigenată - se trimite la laborator
- tinctură de iod exudatul ombilical
- comprese sterile
- faşă sterilă
- copilul să fie echilibrat - instalarea de pev. cu soluţie de - la indicaţia medicului
hidroelectrolitic glucide 10% + după termina rea
NaHCO3 - 3 ml + NaCI -2 ml KCI - 1 pev.cu gl.şi electroliţi
ml se va recolta
- aminovenos 30 ml+20 ml gl ionogramă şi astrup de
- arghină sorbilol 20 ml + 20 ml gl. control
- aspatofort 1 ml + 9 ml.gl.
- alimentaţie - copilul să se - se aspiră căile respiratorii - copilul primeşte prin
prin deficit alimenteze corespunzător - se verifică conţinutul gastric gavaj 20 ml lapte
- se ataşează seringa la sondă - nu prezintă reziduu
- se introduc 20 ml lapte lăsându-se să gastric
curgă liber pentru a nu crea reflux - se creşte raţia
gastric progresiv cu 1 ml la
- se extrage sonda fiecare masă
- se spală, se sterilizează - numărul meselor va fi
de 7-8/ 24 h
ZIUA a lll-a
- dificultate în - copilul să aibă secreţii - aspirarea secreţiilor de câte ori este - se menţine secreţiile
eliberarea nazale reduse necesar nazale
căilor - administrarea tratamentului prescris
respiratorii - poziţionarea corectă
- copilul să poată pentru o respiraţie eficace

respira liber pe nas - menţinerea umidităţii în incubator,
prin introducere de apă în dispozitivul
special
- copilul să prezinte - administrarea de O2 pe mască 4-6 1 - cianoza în uşor regres
tegumente normal - recoltare de astrup pentru - se menţine cianoza
colorate evidenţierea parametrilor PH perioronazală la
- recoltare ionogramă sg. manevre sau la
- măsurarea temperaturii, respiraţiilor, efort(plâns)
notarea în F.O. - parametrii astrup se
menţin scăzuţi
PH - 7,326
Bef-5 02 sat - 90%
- alimentaţie - copilul să fie alimentat - aspirarea secreţiilor - la indicaţia medicului
prin corespunzător - executarea gavajului alimentaţia se întrerupe
deficit - verificarea conţinutului gastric - se va verifica
- se extragem conţinutul gastric bilios conţinutul gastric
cu striuri sangvinolente periodic
- se sistează alimentaţia
- se fac spălaturi gastrice cu etamsilat
şi S.F. rece
- se introduce pe sondă soluţie de S.F.
şi etamsilat şi se aspiră apoi conţinutul
- operaţia se repetă până când soluţia
extrasă va fi limpede
- se va lăsa sonda montată şi fixată
- copilul să fie echilibrat - recoltare de ionogramă, proteine, - valorile ionogramei
hidroelectrolitic astrup se menţin scăzute
şi acido-bazic - se încearcă dublu abord venos Na- 130 K-2,4
- pev. cu plasmă proaspătă proteine 58
- pev. cu rol de glucoza şi electroliţi astrup-pH-7,236
- pev. cu aminovenos BCEF- 5 O2 sat.90%
- pev. cu introlipid
- pe alt abord pev. cu dopamină
-B.O. nedetaşat - copilul să prezinte - se va efectua baie parţială - B.O. prezintă secreţii
B.O. fără secreţii - toaleta B.O. cu apă oxigenată reduse
- se atinge bontul cu pansament - se schimbă
înmuiat în tinctură de iod pansamentul
- se introduce praf de sufamidă în - Ex.otic- staphilococ
plagă aureus
- se pansează cu comprese sterile - se aşteaptă
- se urmăreşte plaga de mai multe ori antibiograma
pe zi
- anxietate - înlăturarea anxietăţii - asigurarea climatului de salon liniştit - sugarul este mai
- îndepărtarea surselor de accidente şi a liniştit,
factorilor de zgomot uşor acceptă mediul în
- comunicare pentru specificul vârstei care se află
- se menţine agitat doar
când se pregăteşte
administrarea
tratamentului
Ziua a IV-a
- dificultate - reducerea secreţiilor - aspirarea secreţiilor de câte ori este - se menţin secreţiile
în eliberarea nazale necesar nazale, acestea devin
căilor - copilul să respire singur - menţinerea umidităţii în incubator purulente cu striuri
respiratorii pe nas - urmărirea şi notarea în F.O. a sangvine
- copilul să prezinte funcţiilor vitale - se menţine cianoza
tegumente normal colorate - poziţionarea corectă pentru drenajul devenind generalizată
secreţiilor
- administrarea de 02 pe mască
- eliberarea căilor respiratorii prin
aspirarea secreţiilor
- menţinerea temperaturii în incubator
la 30-32 C
- măsurarea şi notarea în F.O. a
parametrilor de temperatură, puls,
respiraţie
1 Problema Obiectiv Intervenţii Evaluare
- apnee - copilul să îşi reia - administrarea de O2 pe mască cu un - starea copilului se

respiraţia debit mai ridicat de 6-8 I înrăutăţeşte
- administrarea medicaţiei resuscitare - copilul îşi reia
respiratorie respiraţia doar stimulat
- alimentaţie - copilul să fie alimentat - aspirarea secreţiilor nazale - copilului i se sistează
neadecvată corespunzător vârstei - verificare conţinutul gastric alimentaţia până la
prin deficit - se extrage conţinutul gastric cu striuri dispariţia hemoragiei
sangvine
- copilul să prezinte - se efectuează spălaturi cu etamsilan, digestive
conţinut gastric fără striuri axid şi ser fiziologic rece
de sânge - se lasă sonda pentru repetarea
spălaturilor
- se cere efectuarea timpilor de
coagulare şi sângerare şi numărul de
Tr.
- copilul să fie - se menţine pev cu soluţii de glucoza - starea copilului se
echilibrat hidroelectrolitic 10% şi S.F. + menţine
electroliţi - în urma in-
- se recoltează din nou astrup şi vestigaţiilor în
Timpii Quik şi Hawell parametrii astrup apar
modificări în special
pH dar şi saturaţia de
02'
Timpii sunt şi ei
modificaţi
peste 1' respectiv 3'
- anxietate - înlăturarea stării de - asigurarea condiţiilor de mediu - sugarul este liniştit,
anxietate - aşezarea sugarului într-un salon izolat acceptă comunicarea
- vulnerabilitate - crearea unui mediu de - patul prevăzut cu bare de protecţie cu
faţă de pericole siguranţă - patul căptuşit pentru evitarea personalul
accidentelor - se menţine însă agitat
la vederea seringii
- înlăturarea surselor cu potenţial de

accident: seringi, ace, tampoane,
obiecte ascuţite, medicamente
- comunicare conformă vârstei
- măsuri de evitare a infecţiilor
nozocomiale
- B.O. cu - copilul să prezinte - efectuarea toaletei cu apă oxigenată - B.O. se detaşează
secreţii B.O. fără secreţii - se atinge plaga cu soluţie de nitrat de - se menţin secreţiile
purulente Ag 2% dar în
- se aplică pansament steril cantitate redusă
- se instituie tratament cu antibiotic - în plagă s-a format un
după antibiogramă granulom
ZIUA a V-a (07.06.2003)
- dificultate în - reducerea secreţiilor - aspirarea secreţiilor - secreţiile se

respiraţie nazale - administrare de O2 continuu pe menţin
- copilul să îşi reia mască
respiraţia pe nas - poziţionare de drenaj
- umiditatea în incubator la 50-75%
- notarea şi măsurarea funcţiilor vitale
şi vegetative în F.O.
-copilul să prezinte - administrare de 02 - copilul este în
tegumente mal colorate - eliberarea căilor respiratorii continuare
- administrarea medicaţiei prescrise: cianotic
miofilin, Ca giuconic, adrenalină - copilul nu îşi reia
- notarea în F.O. a parametrilor respiraţia nici după
înregistraţi RCP si administrare de
droguri
-apnee - copilul să îşi reia - intubaţie orotraheală

respiraţia - administrare de O2 pe sondă
- administrarea tratamentului
- ajutor la resuscitare cardiorespiratorie
- alimentaţie - copilul să fie alimentat - aspirarea şi curăţirea căilor -copilului i se sistează
neadecvată corespunzător respiratorii alimentaţia p.o.
prin deficit - copilul să prezinte - verificarea conţinutului gastric - apar vărsături în zaţ
conţinut gastric fără - efectuarea de spălaturi gastrice cu de
striuri de sânge soluţii hemostatice cafea
- combaterea hemoragiei - urmărirea şi notarea în F.O. a - starea se menţine
parametrilor vitali gravă
- granulom - eliminarea granulomului - toaleta ombilicală cu apă oxigenată - se menţine

ombilical ombilical - se va atinge mugurul cu soluţie de granulomul
- copilul să prezinte Nitrat de Ag 5% ' ombilical
tegumente integre - se va aplica pansament steril cu - secreţiile sunt mult
alcool 70% diminuate
- se schimbă de câte ori - plaga ombilicală este
este necesar bine îngrijit
- anxietate - înlăturarea stării de - comunicare conformă cu vârsta - sugarul este liniştit
anxietate copilului - comunică conform
- asigurarea microclimatului prin vârstei
- vulnerabilitate - crearea unui izolarea copilului într-un salon liniştit - se menţine agitat la
faţă de pericole mediu de siguranţă - îndepărtarea obiectelor cu potenţial vederea seringii
de accident
- măsuri de evitare a infecţiilor
intraspitaliceşti prin izolare de
persoane bolnave, îndepărtarea
scutecelor murdare, a seringilor, acelor
folosite
EVALUARE FINALĂ
În urma îngrijirilor efectuare, cu tot efortul depus, starea copilului s-a înrăutăţit.
Au continuat crizele de apnee, ajungându-se la intubaţie orotraheală cu 02 terapie
continuă.
Alimentaţia a fost sistată din cauza hemoragiei digestive, copilul neputând fi
reechilibrat hidroelectrolitic-hematologic. Dată fiind greutatea mică la naştere şi problemele
apărute ulterior copilul a decedat.
S-au întocmit actele necesare care au cuprins data naşterii, data decesului, ora
decesului şi secţia unde s-a produs decesul.
Copilul a fost transferat cu actele însoţitoare la laboratorul de anatomie patologică în
vederea efectuării necropsiei.
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Albu Roxana Mari  "Anatomia şi fiziologia omului", Editura Corint,

Bucureşti, 1996
2. Titircă Lucreţia  "Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţii medicali", Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2000
3. Titircă Lucreţia  "Manualul de îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de asistenţii medicali", Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 1998
4. Titircă Lucreţia  "Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală

Românească, Bucureşti, 1995
5. Carmen şi Eugen Ciofu  "Esenţialul în pediatrie", Editura Medicală

AMALTEA, Bucureşti, 1997
6. Dr. Carol Mozeş  "Tehnica îngrijirii bolnavului", Editura

Medicală, Bucureşti, 1978

Camelia-Convulsii Febrile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Camelia-Convulsii Febrile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCOALA TEHNICĂ POSTLICEALĂ

HENRI COANDĂ TIMIŞOARA

COORDONATOR STIINTIFIC: ABSOLVENT:

„Nursingul este o artă. Deci necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică,

Anatomia şi fiziologia sistemului nervos

Principalele funcţii ale sistemului nervos sunt:

SN somatic cuprinde - sistemul nervos central SNC

Definiţie: este unitatea structurală şi morfofuncţională a sistemului nervos, capabilă de

Clasificarea neuronilor după funcţie:

Sinapsa reprezintă legătura morfofuncţională de continuitate între neuroni, sau dintre

Configuraţia externă – măduva spinării se află în canalul medular delimitată superior

1. Căile ascendente sunt căile sensibilităţii:

b) căile sensibilităţii proprioceptive sunt căi nespecifice cu proiecţie corticală şi

2. Căile descendente (ale motricităţii) – sunt voluntare şi involuntare:

Nervii spinali conectează măduva spinării cu receptorii şi efectorii (somatici şi

Reflexele spinale somatice

Este format din 3 etaje: - bulbul cerebral

Nervii cranieni fac parte din SN periferic şi sunt în număr de 12 perechi. Nu au 2

Funcţiile motorii ale trunchiului cerebral – activitatea motorie a trunchiului cerebral

Funcţiile trunchiului cerebral

Leziunile cerebelului produc o serie de tulburări clinice caracteristice:

Diencefalul (creier intermediar)

Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcţionalităţii emisferului stâng şi

Este partea din diencefal conectată la reglarea activităţii vegetative, viscerale şi a

Este situat în continuarea pedunculului cerebral şi înapoia hipotalamusului.

Numit şi creierul vegetativ al organismului nostru, hipotalamusul este organul cu cele

Feţele emisferelor cerebrale

b) faţa medială – deasupra corpului calos se observă şanţul corpului calos

Structura emisferelor cerebrale:

1. Ariile de proiecţie aferente sunt: - somestezice

2. Ariile de proiecţie eferente au rol în iniţierea mişcărilor voluntare, în integrarea funcţiilor

Convulsiile febrile reprezinta prototipul creizelor de convulsii ocazionale. Ele constituie

Convulsiile febrile – Convulsiile febrile sunt convulsii ocazionale (accidentale), ce survin la

a. Convulsiile febrile simple (benigne):

Diagnosticul diferenţial: Se vor exclude în primul rând “falsele convulsii”, relatate de

Factori de risc cu care se poate asocia cu debutul unei CF iniţiale

INGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII FEBRILE

SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL

ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

Reguli generale de administrare a medicamentelor

Asistenta trebuie să cunoască:

PLAN DE INGRIJIRE CONVULSII FEBRILE

-Stare generală alterata

STARE LA 72 ORE -TEMPERATURĂ PERSISTENTĂ

2. Risc înalt de pacientul în pacientul este hidratat parenteral Pacientul este

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME EVALUARE

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE

2) Orfalită acută NN – să fie Bontul ombilical se spală cu apă Bontul

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME EVALUARE

-dacă bebeluşul s-a oprit din

În urma îngrijirilor efectuate sugarul nu mai prezinta convulsii febrile, prezintă

Prematur gr.II cu tulburări de adaptare neonatală, cianoză perioronazală, icter. A

Diagnostic la 72 ore: - hemoragie cerebrală intraventriculară gr.ll

Examene de laborator: - hemocultură - 7 zile sterilă

- cianoza - copilul să - administrare de 02 pe mască 2-4 1 - copilul continuă

- atingerea - copilul să aibe - pregătirea materialelor pentru baia parţială - în urma

- deshidratarea - copilul să fie - se suplimentează aportul de lichide pe cale - se menţine un

Problema Obiectiv Intervenţii Evaluare

- cianoza perioro- - copilul să - 02 terapie - copilul prezintă

- cianoza - copilul să - 02 terapie intermitent - cianoza persistă

- dezhidratare - copilul să fie - se recoltează ionogramă, bilirubină, proteine - icterul în uşor