Date biografice S-a nscut la Eschersheim lng Frankfurt.

n 1823 Whler a terminat studiile de medicin la Heidelberg n laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrnd apoi cu Jns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia ntre 1825 i 1831 la coala Politehnic din Berlin; pn n 1836 a lucrat la coala Politehnic din Cassel, devenind apoi professor de chimie la Universitatea din Gttingen, unde a rmas pn la sfritul vieii. Contributii in chimie Whler este considerat pionierul chimiei organice datorita sintetizarii ureei (sinteza Whler - Ureea se obtine prin sinteza directa din amoniac si bioxid de carbon, sub presiune si la temperatura ridicata, urmata de concentrare si granularea topiturii. Se utilizeaza ca ingrasamant de suprafata, individual sau in amestec cu alte ingrasaminte. Poate fi incorporata in sol atat primavara timpuriu, cat si ulterior In cursul perioadei de vegetatie. Are o eficienta ridicata la culturile cu intervalul de vegetatie mai lung. Este un ingrasamant preferat pentru plantele care folosesc direct azotul amidic din sol: citrice, piersici, ridichi, tutun ) in 1828. Pina in 1828 se credea ca substantele chimice se pot forma doar sub influenta "fortei vitale" in corpul animalelor si plantelor. Whler a demonstrat ca aceasta teorie este falsa prin prepararea artificiala a ureei folosind numai materiale inorganice. Sinteza ureei a fost esentiala pentru biochimie deoarece ea a dovedit ca un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs in laborator, in anumite conditii, din materiale fara viata. Aceasta sinteza in vitro de materie organica a invalidat teoria general acceptata la acea vreme (vitalism) despre vis vitalis, o "forta a vietii" transcedentala necesara pentru producerea compusilor organici. Aratind ca cianatul de amoniu se poate transforma in uree printr-o transpozitie interna de atomi, fara cistig sau pierdere de masa, Whler a aratat unul dintre primele exemple de izomerie, abolind vechea idee prin care doua corpuri, A si B, avind proprietati fizice si chimice diferite, nu pot avea aceeasi compozitie. n anul in care a realizat sinteza ureei, Whler devine profesor la virsta de 28 de ani. Doi ani mai tirziu, in 1830, Whler a publicat, in colaborare cu Justus von Liebig, rezultatele cercetarilor privind caracterul polimeric al acizilor cianic si cianuric. Berzelius, in raportul sau catre Academia Regala de tiinte din Suedia, a calificat aceste lucrari drept cele mai importante din acel an in domeniiles fizicii, chimiei si mineralogiei. Aceste rezultate, imprevizibile, au adus dovezi suplimentare in favoarea conceptului de izomerie.Descoperirile lui Whler au avut o mare influenta asupra teoriei chimiei. http://www.cerceteaza.eu