Sunteți pe pagina 1din 15

Oxigenul

Institutie de provenienta: Sc. Gimnaziala Al. Stefulescu


Nume elevi: Balica Teodora, Croitoru Laura
Profesor coordonator: Speranta Petcu
Defințiie
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8.
Face parte din grupa calcogenilor și este un element nemetalic foarte
reactiv și un agent oxidant care formează foarte ușor compuși (în special
oxizi) cu majoritatea elementelor.
După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element în
univers, după hidrogen și heliu. În condiții normale de temperatură și
presiune, doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o
moleculă diatomică incoloră, inodoră și insipidă, cu formula O.
Oxigenul reprezintă o parte importantă din
atmosferă, și e necesar la susținerea majorității
vieții terestre, fiind folosit în respirație. Totuși,
e prea reactiv chimic pentru a rămâne un
element liber în atmosfera Pământului fără a
ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din
plante, care folosesc energia luminii Soarelui
pentru a produce oxigen elementar din apă.
Istoric
Oxigenul a fost descoperit independent de Carl
Wilhelm Scheele, în Uppsala, în anul 1773 sau mai
devreme, și de Joseph Priestley în Wiltshire, în anul
1774, dar lui Priestley i se acordă mereu prioritate
deoarece munca sa a fost publicată prima. Numele
oxigen a fost inventat în 1777 de către Antoine Lavoisier,
ale cărui experimente cu oxigenul au contribuit la
discreditarea - atunci populară - teoriei flogisticului a
combustiei și coroziunii. Joseph Priestley
Primele experimente cunoscute despre relația
dintre ardere și aer a fost realizat de către Filon din
Bizanț, un scriitor din domeniul mecanicii din Grecia
Antică, secolul al II-lea î.Hr..
La sfârșitul secolului al XVII-lea, Robert Boyle a
arătat că este nevoie de aer pentru ardere.
Oxigenul a fost descoperit pentru prima dată de
către farmacistul suedez Carl Wilhelm Scheele. El a
produs oxigen gazos prin încălzirea oxidului mercuric și
a diverșilor azotați prin anul 1772.
Scheele a denumit gazul „aer de foc” (engleză fire air),
deoarece era singurul lucru care putea întreține arderea, și a
scris despre descoperirea sa într-un manuscris intitulat Tratat
despre Aer și Foc (engleză Treatise on Air and Fire), pe care l-
a trimis editorului său în 1775. Totuși, acel document nu a
fost publicat până în anul 1777.
Cunoscutul chimist francez Antoine Laurent Lavoisier a
spus că ar fi descoperit noua substanță independent. Totuși,
Priestley l-a vizitat pe Lavoisier în octombrie 1774 și i-a
povestit despre experimentul său și cum a produs noul gaz.
De asemenea, Scheele i-a trimis o scrisoare lui Lavoisier pe
30 septembrie 1774, în care descria propria descoperire a
substanței anterior necunoscute, însă Lavoisier nu a
recunoscut niciodată că ar fi primit-o (o copie a scrisorii a
fost găsită printre lucrurile lui Scheele, după moartea sa).[
Structură atomică

În condiții normale de temperatură și presiune, oxigenul este un gaz


incolor, inodor și insipid cu formula moleculară O2, în cadrul căreia doi
atomi de oxigen sunt legați chimic unul de altul printr-o configurație
electronică cu triplet de spini. Această legătură este de ordinul doi, și
este adesea simplificată în descriere ca o legătură dublă[33] sau ca o
combinație dintre o legătură a doi electroni și două legături a trei
electroni.
Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, O3) este starea
fundamentală a moleculei de O2. Configurația electronică a moleculei
are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari
degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură
(micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura
oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului
diatomic, în care toți orbitalii de legătură moleculară sunt sunt complet
ocupați, însă unii orbitali de antilegătură nu sunt.
Utilizari
Principalul rol al oxigenului:

Pentru a înțelege cum funcționează oxigenul, trebuie să ne întoarcem la


elementele de bază. Corpul uman contine 65% oxigen, iar acest procent scade
odată cu îmbătrânirea. Oxigenul joacă un rol-cheie în aproape toate procesele
corporale: este necesar pentru metabolismul celular și pentru a menține celulele și
țesuturile in stare de functionare. În consecință, deficiența de oxigen poate fi fatală.
Cercetările au arătat că aproape toate procesele de imbolnavire pot fi legate de
deficiența de oxigen. Dacă privim saturația oxigenului (valorile pO2) ale țesuturilor
infectate sau deteriorate, constatăm că aceste valori sunt mult mai mici decât ar fi
în stare de sănătate. Insuficiența pe termen lung a saturației oxigenului va pune
țesutul fază de imbolnavire cronică și nici o vindecare nu este posibilă ulterior.
Importanța oxigenului în organism a fost cunoscută de mult timp și
terapia cu oxigen este adesea practicată în zilele noastre. Exemplele
includ tancurile de oxigen hiperbaric, deoarece oxigenul susține sistemul
imunitar și are un efect inhibitor al infecțiilor. Un alt exemplu de bază pe
care îl cunoaștem cu totii este că rănile se vindecă mai lent sub daca
sunt acoperite decât atunci când li se permite să „se usuce la aer”.
Oxigenul este atât de puternic încât o celulă de cancer nu se poate
divide .
Sprijină procesele naturale de vindecare ale
organismului
In cazul leziunilor cronice, deoarece valoarea pO2 este redusă ,
corpul nu este capabil să repare țesutul; pentru asta, va avea nevoie de
oxigen. Prin aplicarea oxigenului, susțineți propriile procese de
vindecare ale organismului. Oxigenul stimulează diviziunea celulară și
ajută la formarea de noi vase de sânge (neovascularizare), permițând
ranii să iasă din faza cronică.
Bacterii aerobe și anaerobe
Bacteriile pot fi împărțite în două tipuri: cele care pot supraviețui numai cu oxigen
(aerobic) și cele care o pot face fără (anaerob). Bacteriile anaerobe („rele”) se găsesc
adesea în infecții. Dacă luăm cavitatea orală ca exemplu, practic toate problemele care
apar – cum ar fi caria, infecțiile gingivale și halitoza – sunt cauzate de bacterii anaerobe.
Bacteriile aerobe, pe de altă parte, au proprietăți utile și asigură menținerea echilibrului
florei bacteriane.

Cu toate acestea, substanțele antibacteriene utilizate pentru tratarea pacienților nu


vor face diferența între „bun” și „rău”; ei vor ucide toate bacteriile, dând naștere la un
dezechilibru al florei bacteriane. Aplicând o doză mică de oxigen pe o perioadă mai
lungă de timp, puteți să vă asigurați că numai bacteriile anaerobe sunt distruse.
Bacteriile aerobe vor supraviețui, evitând crearea unui dezechilibru. Pe lângă faptul că
are această proprietate antibacteriană, oxigenul este, de asemenea, o substanță
antifungică și antihistaminică.
Eliberare graduală a oxigenului
Zaharurile din mierea presată la rece se transformă în peroxid de
hidrogen în momentul în care mierea vine în contact cu saliva sau cu lichidul
din plăgi. Peroxidul de hidrogen (H2O2) se va împărți în apă (H2O) și oxigen
(O2). Organismul va evalua de la sine ceea ce au nevoie de cele celule
afectate și va aplica hidrogenul sau oxigenul în locul în care sunt necesare.
Această eliberare graduală, de lungă durată a oxigenului este bună pe
celulele și țesuturile organismului; dacă doza este prea mare (radicală),
țesutul poate fi ars. Cercetările au descoperit chiar că o concentrație scăzută
de peroxid de hidrogen ucide bacteriile infecțioase mult mai eficient decât o
singură doză de concentrație mare. În plus, în acest fel, celulele nu sunt
deteriorate și echilibrul organismului este menținut.
Bibliografie:
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Oxigen
• https://bluemcare.ro/oxigen-pentru-sanatate/
• https://www.google.ro/search?q=oxygen+gif&sxsrf=ALeKk01JTf_H-
3jZJnPgs03EWXEtiqfmfQ:1585827724446&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjk4sLR1MnoAhXbB
hAIHa1JDGcQ_AUoAXoECAsQAw&biw=1680&bih=937#imgrc=pKB5iHD50q1-fM
• https://www.google.ro/search?q=oxygen+gif&sxsrf=ALeKk01JTf_H-
3jZJnPgs03EWXEtiqfmfQ:1585827724446&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjk4sLR1MnoAhXbB
hAIHa1JDGcQ_AUoAXoECAsQAw&biw=1680&bih=937#imgrc=jZqZAN_kF33dA
• https://www.google.ro/search?q=oxygen+gif&sxsrf=ALeKk01JTf_H-
3jZJnPgs03EWXEtiqfmfQ:1585827724446&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjk4sLR1MnoAhXbB
hAIHa1JDGcQ_AUoAXoECAsQAw&biw=1680&bih=937#imgrc=TDEsGx8yAPJ-6M&imgdii=hI4X7on8n_yEYM
MULTUMIM PENTRU TIMPUL
ACORDAT

S-ar putea să vă placă și