Respiratia vietuitoarelor

Sunt foarte multe fenomene pe care evolutionistii nu au cum sa le explice. Unul

dintre acestea este: RESPIRATIA.
Se stie foarte bine ca plantele, in general vorbind, au un sistem diferit fata de
animale. Plantele, prin fotosinteza, inspira dioxid de carbon si elimina oxigen.
Animalele, in procesul de respiratie, folosesc oxigenul si elimina dioxidul de
carbon.
Aici intervin 3 mari probleme inexplicabile de catre "stiinta" evolutiei:
- cand s-a creat stratul de ozon?
- cand s-au diferentiat cele doua categorii de vietuitoare dupa modul de a respira.
- cum s-a pastrat o proportie "normala" intre dioxidul de carbon, oxigen si alte
gaze?

In primul rand, daca nu ar fi existat stratul de ozon de la inceput, radiatiile ar fi

distrus orice forma de viata. Pamantul nu ar fi avut nici un fel de protectie pentru
organismele existante, indiferent de varianta.

In al doilea rand, daca nu ar fi fost DE LA INCEPUT, SIMULTAN cele doua forme

de respiratie (dioxid de carbon - oxigen si oxigen - dioxid de carbon) atunci, cel
putin o categorie dintre acestea doua ar fi trebuit sa dispara.
Presupunand ca la inceput era mai mult dioxid de carbon, animalele nu ar fi putut
rezista iar plantele s-ar fi dezvoltat mult mai mul,t pana cand ar fi consumat
dioxidul de carbon. Daca a fost mai mult oxigen, animalele ar fi fost in
expansiune in detrimentul plantelor.
Oricum ai incerca sa gasesti o varianta, tot nu merge.

In al treilea rand, sa vedem situatia gazelor din aerul respiratiei:

Invelisul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra constituie unul
dintre factorii esentiali existentei vietii pe planeta noastra. Acesta are grosimea
de 1000 - 3000 km.
Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul (O 2). Acesta este
indispensabil respiratiei vegetale si animale, oxidarea reprezentand principalul
proces din care rezulta energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer
(CO 2) intervine in asimilarea "hranei" la plante, iar azotul (N) atmosferic repre-
zinta una din verigile circuitului azotului in natura.
Compozitia aerului (în volume) este de 78,09% azot, 20,95% oxigen, argon
0,92% si aproximativ 1 % alte gaze (Neon, Heliu, Metan, Kripton, Xenon, Ozon,
Hidrogen, Radon etc.) La toate acestea se adauga proportii variabile de vapori
de apa (0,2 - 3%).
Volumul atmosferei este estimat la 40 – 50.109 km cubi.
Sa nu trecem cu vederea faptul ca orice modificare a proportiilor gazelor din
aerul destinat respiratiei ar produce efecte daunatoare nebanuite. Ce s-ar
intampla daca aerul nu ar mai avea aceeasi compozitie?
Evolutia, prin teoriile ei, nu poate explica fenomenele acestea, nici stiintific nici
rational.