Descoperire

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm

Scheele și Joseph Priestley , independent unul de
altul.

Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid

roșu de mercur într-o capsulă așezată sub un clopot
de sticlă din care se scosese aerul și care a fost
scufundat parțial în mercur. După încălzirea
capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el
a constatat prezența unui gaz. Chimistul a numit
noua prezență gazoasă „aer deflogisticat”.

Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă

denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce).
 Simbol O Formula O2

Conține în nucleu p+ =8
n =8
în înveliș e - =8

K2 L6 => perioada a 2-a

grupa 16( VI A)
numărul de ordine 8

Nemetal , constant divalent :electrovalența -2 și

covalența 2

Formă alotropică – ozon ( formula O3)

  Stare naturală
➢ Este elementul cel mai frecvent întâlnit pe pământ : 49,13%;

➢ Reprezintă aproximativ 38% din materia vegetală și 62,43%

din materia animală;

➢ Reprezintă 20,9% (în volume) din atmosferă, 46,6% din

compoziția scoaeței terestre și 89% din compozișia mărilor
și oceanelor;

➢ Se găsește liber - fie sub formă moleculară O2 în aer, fie sub

formă de ozon O3, în straturile superioare ale atmosferei și
combinat în apă, oxizi,săruri oxigenate și compuși organici .
 Prepararea oxigenului
 Atât în laborator cât și în industrie , oxigenul
poate fi obținut prin electroliza apei( acidulate sau
alcalinizate).

 În laborator , electroliza apei acidulate se

realizează cu ajutorul unui aparat numit voltametru
.

 În urma electrolizei:
 - la anod se degajă oxigenul,
 - la catod se degajă hidrogenul.
  Proprietăți fizice
➢ Stare de agregare - gaz

➢ Culoare - incolor

➢ Gust - insipid

➢ Miros - inodor

➢ Densitate - 1,42 g / l

➢ Solubilitate în apă - parțial solubil, permite viața subacvatică

➢ Constante fizice - temperaturi foarte scăzute

  Proprietăți chimice
➢ Substanțele ard în aer și mult mai energic în oxigen .

➢ Substanțele organice în a căror compoziție intră C, H și O

reacționează cu oxigenul(ard) și formează întotdeauna CO2
și H2O alături de lumină și căldură .

➢ Identificarea oxigenului – cu o așchie de brad aprinsă

 Oxigenul întreține arderea dar NU arde.

 Oxigenul dă reacții de
combinare exoterme atât cu
nemetalele cât și cu metalele,
formând oxizi nemetalici(oxizi
acizi) și oxizi metalici (bazici)

 Toate reacțiile cu oxigenul
poartă numele de arderi
 Reacția cu nemetale:
 C + O2 = CO2
 dioxid de carbon
 S + O2 = SO2
 dioxid de sulf
 Reacția cu metale:
 4Al + 3O2 = 2Al2O3
 oxid de aluminiu
(alb)
 2Cu + O2 = 2 CuO
 oxid de cupru
(negru)
 4Na +O2 = 2Na2O
 oxid de sodiu (alb)
 2Mg + O2 = 2MgO
 oxid de
magneziu(alb)
 Importanță și utilizări
Doctorii și oamenii de știință au
început să trateze anumite
disfuncții și boli cu ajutorul
oxigenului de mai bine de 100 de
ani;

➢Se utilizează în medicină – chirurgie ,

reanimare;

➢ Este administrat pacienților care au

probleme de respirație și celor ce
zboară la mari altitudini unde
concentrația scăzută de oxigen nu