Proprietățile fizice și chimice ale oxigenului

Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face parte din
grupa calcogenilor și este un element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care formează
foarte ușor compuși (în special oxizi) cu majoritatea elementelor.
Este cel mai răspândit element din învelișul gazos, lichid și solid al Pământului și se găsește
în - stare liberă (sub formă moleculară – O2 în aer – 20,9% în volume și 23% masă; sub formă
de ozon O3 în straturile superioare ale atmosferei)
- în compuși (în substanțe organice – grăsimi, proteine, zaharuri, alcooli; substanțe anorganice
– apa 98%, oxizi, silicați, carbonați, azotați, fosgați, sulfați)
Proprietățile fizice ale oxigenului:
 este un gaz incolor, inodor și insipid;
 în strat subțire este incolor; în strat mai gros este albăstrui;
 p.t. = -2190 C, p.f. = -1830 C, densitate 14289 kg/m3;
 este mai greu decât aerul, deci poate fi cules în vase cu gura în sus, și concentrația sa în
aer scade cu cresterea altitudinii (rarefierea atmosferei);
 parțial solubil în apă, făcând posibilă viața subacvatică;
 nu arde; întreține viața și arderea;
 are structură cristalină cubică.
Proprietățile chimice ale oxigenului:
Oxigenul reacționează cu majoritatea elementelor și cu multe substanțe compuse. Reacțiile
care au loc cu creșterea conținutului de oxigen al unei substanțe se numesc reacții de oxidare.
Reacțiile de oxidare pot avea loc cu degajare de lumină și/sau căldură (numite și reacții de ardere)
sau fară degajare de lumină și căldură (oxidări lente).
1) Reacția cu nemetalele - oxigenul nu reacționează direct cu halogenii
O2 + 2 H2 → 2 H2O (amestecul de hidrogen și oxigen se aprinde cu explozie)
O2 + 2 N2  2NO↑ monoxid de azot (reacția are loc la temperaturi de peste 3000 0C)
O2 + S → SO2 ↑ dioxid de sulf
 2) Reacția cu metalele - oxigenul se combină cu majoritatea metalelor, dar compușii
formați diferă în funcție de reactivitatea metalului.

O2 + 2 Na → Na2O2 peroxid de sodiu

O2 + K → KO2 superoxid de potasiu
O2 + 2 Mg → 2 MgO oxid de magneziu
3) Reacția cu oxizii inferiori - oxigenul poate oxida unii oxizi inferiori ai elementelor cu
mai multe valențe la oxizi superiori.
O2 + 2 NO → 2 NO2 dioxid de azot (reacția are loc imediat)
4) Reacția cu compușii organici - oxigenul poate oxida mulți compuși organici. O
importanța deosebită o are oxidarea glucozei care are loc lent, la nivel celular, proces prin care se
obține energia necesară desfășurării proceselor vitale din organism, precum si arderea
combustibililor și a carburanților, proces din care se obține căldură (sobe, centrale termice),
electricitate (centrale termoelectrice) sau energie mecanică (motoare termice).
2 O2 + CH4 → CO2 + 2 H2O
Utilizări: menține viața prin arderile de la nivelul celular; oxigenoterapie; agent oxidant;
în metalurgie; tăierea și sudura metalelor; butelii pentru scafandri, aviatori, mineri etc.; albirea
hârtiei și a țesăturilor.