,,TOP 10 SUBSTANȚE

ANORGANICEDIN VIAȚA MEA ,,

Elaborat de:Cîrlig Ion

Profesor:Bludaru Victoria
Clasa a 8-a ,,B,,
Proiect la chimie
Oxigenul (oxizi)
 Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și
numărul atomic 8. Face parte din grupa calcogenilor și
este un element nemetalic foarte reactiv și un
agent oxidant care formează foarte ușor compuși (în
special oxizi) cu majoritatea elementelor.[1] După
abundență, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit
element în univers, după hidrogen și heliu.[2] În condiții
normale de temperatură și presiune, doi atomi de
oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, un compus
diatomic, incolor, inodor și insipid, cu formula O2.
 Oxigenul e un gaz incolor, inodor si insipid. El e putin
solubil in apa, dar e mai solubil în apă decât azotul. Apa
în echilibru cu aerul conține aproximativ o moleculă
de O
2 dizolvat pentru fiecare 2 molecule de N
2, comparat cu un raport atmosferic de 1:4.
Solubilitatea oxigenului în apă depinde de
temperatură, și de 2 ori mai mult
 Utilizările oxigenului în industrie includ producția de
oțel, materiale plastice și textile, lipirea, sudarea și
tăierea oțelurilor și a altor metale, folosirea pentru
funcționarea unor echipamente, precum propulsorul
de rachete, sistemele de susținere a vieții în avioane,
submarine, zboruri spațiale și scufundări.
Hidrogenul (acizi)
 Hidrogenul este elementul chimic
în tabelul periodic al elementelor
cu simbolul H și numărul atomic 1.
Este un gaz ușor inflamabil,
incolor, insipid, inodor, iar în
natură se întâlnește mai ales sub
formă de moleculă diatomică, H2.
 În tehnica
spațială hidrogenul lichid este un
combustibil obișnuit pentru
motoarele criogenice ale
rachetelor, și este stocat de
exemplu în rezervorul de
combustibil al rachetei de lansare
a navetelor spațiale americane.
Dioxidul de carbon (oxizi)
 Dioxidul de carbon(CO2), format dintr-un atom de
carbon și doi atomi de oxigen, este o anhidridă
labilă a acidului carbonic (CO2.H2O ~ H2CO3), un
compus chimic rezultat din oxidarea carbonului, în
majoritate de origine organică. Pe de altă parte,
este un produs secundar în procese industriale, cum
ar fi producția de ciment, oțel, amoniac, metanol,
etilena, acid acetic, acid acrilic și alți compuși
organici. Pentru a reduce emisiile nete, este
esențial creșterea eficienței proceselor chimice și,
pe de altă parte, captarea și transformarea a CO2 în
combustibili și compuși organici.
 Dioxidul de carbon este un gaz incolor, prezent și în
atmosfera terestră în concentrație de aproximativ
0,04 %. Este unul din cele mai importante gaze cu
efect de seră. În industria alimentară şi a băuturilor.
 Dioxidul de carbon este utilizat: pentru
carbonatarea băuturilor. ca agent antibacterian
natural, pentru creşterea duratei de viaţă pe raft a
produselor lactate, protejarea gustului şi a texturii,
şi reducerea necesităţii pentru conservanţi naturali
sau artificiali.
Ozonul (oxizi)
 Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind
constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa chimică
este O3. Molecula sa este instabilă și se descompune după
un timp scurt în oxigen diatomic. El este un agent oxidant
puternic din care cauză este dăunător omului, producând
dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor
respiratorii.
 Stratul de ozon prezent în atmosfera terestră acționează
ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația
ultravioletă nocivă solară, reglează temperatura din
atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei.
 Este slab solubil în apă. Este reactiv la temperaturi
ambientale cu compușii cu care oxigenul reacționează
numai la temperaturi ridicate.
 Cea mai mare solubilitate apare la tetraclorura de carbon,
trei volume de ozon absorbite per volum de solvent. Un alt
solvent este sulfura de carbon. Ambele variante de
dizolvare produc un amestec lichid colorat albastru.
 Este diamagnetic.
 În stare lichidă este parțial miscibil cu oxigenul lichid.
 Ozonul este utilizat pe scară largă în diferite domenii ale
medicinei și cosmetologiei, cînd tratamentul unui număr
de boli, vă permite să suprimați flora patogenă,
abandonând medicamente cu multe complicații sau
scăderea dozei de medicamente.
Calciu (săruri și oxizi)
 Calciul este elementul chimic cu numărul 20 în tabelul periodic al elementelor.
Este un metal alcalino-pământos de culoare gri, cel de-al cincea element din punct
de vedere al răspândirii în scoarța terestră. Calciul este de asemenea al cincilea
dintre cei mai răspândiți ioni dizolvați în apa mărilor, după sodiu, clor, magneziu și
sulfați.
 Sărurile de calciu și soluțiile ionice ale calciului sunt incolore indiferent de
contribuția calciului. Multe dintre săruri nu sunt solubile în apă. În soluție, ionul de
calciu are un gust variabil, fiind declarat ca având un gust ușor sărat, acru,
mineralic sau chiar liniștitor. Se pare că multe animale pot gusta calciul și utiliza
simțul pentru a găsi sărurile pe care le ling.

 Din punct de vedere chimic calciul este reactiv și moale pentru un metal. Este un
element metalic argintiu care trebuie extras prin electroliză din clorură de calciu
(CaCl2). Odată produs, formează rapid o crustă de oxid și nitrat când este expus la
aer. Este mai greu de aprins decât magneziul, dar atunci când se aprinde arde
intens cu o flacără roșie. Calciul reacționează cu apa, producând hidrogen la o
viteză îndeajuns de mare pentru a fi observabil, dar la o viteză prea mică pentru a
produce căldură la temperatura camerei, deși sub formă de pudră reacția este mai
intensă.
 Calciul pur nu se găsește în natură, el fiind găsit în roci sedimentare: calcar
(CaCO3), dolomit (CaMg(CO3)2) și ghips (CaSO4·2H2O).

 Calciul se utilizează:

 ca agent de reducere în extracția metalelor: uraniu, zirconiu și thoriu.

 pe post de deoxidant, desulfurant sau decarbonizant pentru diferite aliaje
 pe post de agent de aliere în producția aliajelor pe bază de aluminiu, beriliu, cupru
, plumb și magneziu.

 în prepararea cimentului și mortarului folosite în construcții

 în prepararea brânzei
Apa (oxizi și acizi)
 Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai
multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi
groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă
vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei
mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al
hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică
brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din
învelișurile acesteia, hidrosfera.
 Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate
locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări.
Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în
calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca
precipitații solide, sau ninsoare.
 Apa se găsește sub diverse forme în natură: vapori de
apă și nori în atmosferă, valuri și aisberguri în oceane,
ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub
pământ, râuri sau lacuri.
 Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa
este o parte vitală în multe din procesele metabolismului
din interiorul organismului. Cantități semnificative de
apă sunt utilizate de organism în digestia hranei.
 Substanță lichidă, inodoră, incoloră, punct de fierbere
100*C, punct de topire: 0*C, densitatea egală cu 1g/ml
Azotul(oxizi)
 Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are
simbolul N și numărul atomic 7. Este un gaz incolor, inodor, insipid, inert
chimic în condiții obișnuite, diatomic și nemetalic, constituie 78% din
atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.
 Azotul formează numeroși compuși chimici, precum aminoacizii,
amoniacul, acidul nitric și cianurile.
 Azotul este un nemetal. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și
cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Este mai ușor ca aerul.
Condensează la 77° K, la presiune, și îngheață la 63° K. Azotul lichid este
folosit adesea ca substanță criogenică.
 Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
 Interacțiunea cu nemetalele;
 Interacțiunea cu metalele;
 Interacțiunea cu hidrogenul.
 Electronegativitate e de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de aceea
este de obicei trivalent.
 Este nereactiv la temperatura camerei. Nu întreține arderea. Este un
diluant al oxigenului din aer, în absența lui din aer arderile ar fi foarte
intense
 Azotul gazos este produs din azot lichid prin încălzire apoi evaporare. Are
numeroase utilizări, incluzând faptul că este folosit ca atmosferă
protectoare atunci când nu se dorește o reacție redox;
 la păstrarea prospețimii mâncărurilor împachetate (prin amânarea
râncezirii și altor forme de degradare oxidativă)
 la acoperirea explozibililor lichizi pentru siguranță
 la producția de componente electronice precum tranzistori, diode și
circuite integrate
 la producerea oțelului inoxidabil
 pentru umplerea camerelor roților avioanelor și autovehiculelor datorită
inerției sale și lipsei de umiditate și a calităților oxidative, spre deosebire
de aer (deși nu este necesar pentru automobilele obișnuite
Clor(săruri)
 Clorul este un element chimic cu numărul atomic 17 și cu simbolul Cl. Este
al doilea cel mai ușor halogen, fiind în grupa acestora situat sub fluor și
deasupra bromului, astfel încât proprietățile sale sunt oarecum
intermediare celor două elemente. Clorul este un gaz de culoare galben-
verzui în condiții normale de temperatură. Este un element extrem de
reactiv și un agent oxidant puternic: în comparație cu celelalte elemente,
are cea mai mare afinitate pentru electroni și a treia cea mai mare
electronegativitate (singurii mai electronegativi fiind doar fluorul și
oxigenul).
 Proprietăți fizice-Stare gazoasă;
 -Culoare Galben verzui;
 -Solubil în apă, formând o soluție numită Apă de clor;
 -Densitate mai mare decât a aerului;
 -Extrem de toxic;
 -Acționează asupra căilor respiratorii.
 Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
 -Reacționează cu substanțe simple
 Cl2+H2=2HCl
 Cl2+Mg=MgCl2
 3Cl2+Fe3=2FeCl3
 -Reacționează cu substanțe compuse
 -Reacționează cu baze tari
 Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O
 -Reacționează cu săruri
 Cl2+2KBr=2KCl+Br2
 -Din reacția clorului cu hidrogenul, in prezenta luminii, se
 formeaza acidul clorhidric:
 H2+Cl2=2HCl
Natriu sau sodiu(săruri și
oxizi)
 Sodiul (câteodată denumit și natriu)[1] este un element chimic cu
simbolul Na și numărul atomic 11. Este un metal alcalin, gri, moale, cu o
reactivitate ridicată. Din această cauză, sodiul nu există liber în natură, ci
doar sub formă de combinații chimice deosebit de stabile. În stare liberă,
reacționează violent cu apa și ia foc în aer la temperaturi de peste 115°C.
La temperatură obișnuită lăsat în aer fumegă. Datorită liniilor sale
spectrale din domeniul culorii galben, conferă unei flăcări culoarea
galben.
 Proprietăți fizice
 solid, alb-argintiu, metal alcalin;
 moale, ușor, luciu în tăietură proaspătă;
 bun conducător de căldură și electricitate;
 maleabil și ductil;
 punct de topire scăzut (98 °C).
 Proprietăți chimicePirostibiatul acid de potasiu sau formulat complex
hexahidroxostibiatul de potasiu K[Sb(OH)6] precipită pirostibiatul acid de
sodiu, alb cristalin (precipitarea se accelerează prin frecare cu bagheta).
 O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește
pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element
indispensabil existenței celulelor din organismele animale. Concentrația
sărurilor, deci și a ionului de sodiu, determină presiunea osmotică
normală a lichidelor. Sodiul mărește îmbibația cu apă a coloizilor din
celule. El se găsește în special în serul sanguin, sub formă de NaCl, dar și
de bicarbonat și fosfat de sodiu. Dintre utilizările sodiului, amintim:
 obținerea compușilor organici;
 obținerea Na2O2;
 obținerea NaCN (cianură de sodiu);
 agent de răcire pentru reactori nucleari;
 obținerea de aliaje antifricțiune;
 lămpi incandescente.