OXIGENUL

Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face parte din grupa calcogenilor
și este un element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care formează foarte ușor compuși (în
special oxizi) cu majoritatea elementelor. După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element în
univers, după hidrogen și heliu. În condiții normale de temperatură și presiune, doi atomi de oxigen se
leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomică incoloră, inodoră și insipidă, cu formula O.
Multe clase majore de molecule organice în organismele vii, cum ar fi proteinele, acizii nucleici,
carbohidrații, și grăsimile, conțin aer, la fel ca și cei mai importanți compuși organici, care fac parte din
cochiliile, dinții și oasele animalelor. Majoritatea masei organismelor vii o reprezintă oxigenul deoarece
face parte din apă, principala componentă a formelor de viață (spre exemplu, aproape 2/3 din masa
corpului uman). Oxigenul elementar e produs de cianobacterii, alge și plante, fiind folosit în respirația
celulară în toate formele complexe de viață. Oxigenul e toxic pentru organismele anaerobe obligate, care
erau forma dominantă de viață timpurie pe Pământ până când O 2-ul a început să se acumuleze în
atmosferă. O 2-ul liber elementar a început să se adune în atmosferă acum circa 2,5 miliarde de ani, la
aproximativ un miliard de ani de la prima apariție a acestor organisme. Dioxigenul constituie 20,8% din
volumul de aer. Oxigenul este cel mai abundent element după masă în scoarța Pământului, făcând parte
din compuși de oxizi ca dioxidul de siliciu, reprezentând aproape jumătate din masa scoarței terestre.
Oxigenul reprezintă o parte importantă din atmosferă, și e necesar la susținerea majorității vieții terestre,
fiind folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element liber în atmosfera
Pământului fără a ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din plante, care folosesc energia luminii
Soarelui pentru a produce oxigen elementar din apă. Altă formă (alotrop) a oxigenului, ozonul (O3),
absoarbe radiațiile UVB și, consecvent, stratul de ozon de la mare altitudine ajută la protejarea biosferei
de radiațiile ultraviolete, dar e un poluant lângă suprafață unde este un produs secundar al smogului. La
altitudini chiar mai mari, oxigenul atomic are o prezență ridicată și e o cauză pentru eroziunea rachetelor
spațiale. Oxigenul e produs industrial prin distilația fracțională a aerului lichefiat, folosirea zeoliților cu
adsorbția la presiune variabilă pentru a concentra oxigenul din aer, electroliza apei și alte metode.
Întrebuințările oxigenului elementar includ producția oțelului, plasticului și textilelor, lipirea, sudarea și
tăierea oțelurilor și altor metale, propulsoare de rachete, terapia cu oxigen și sisteme de susținere a vieții
în aeronave, submarine, zborul spațial și scufundare.
Oxigenul reacționează cu toate elementele, cu excepția gazelor nobile, pentru a forma compuși denumiți
oxizi. Capacitatea de reacție - cunoscută ca oxidare - variază. De exemplu, magneziul oxidează foarte
rapid, aprinzându-se în mod spontan în aer, ăn timp ce metalele nobile, cum ar fi aurul sau platina,
oxidează numai la temperaturi foarte ridicate.
Deși oxigenul în sine este neinflamabil, acesta favorizează combustia și permite tuturor materialelor care
sunt inflamabile în aer să ardă cu mult mai multă putere. aceste proprietați de susținere a combustiei
determină utilizarea sa in multe aplicații industriale.
Într-adevăr oxigenul pare a fi elementul care mă caracterizează, deoarece interacționez cu toți, fără
prezența mea nu există viață și când sunt supus presiunii externe devin foarte toxic pentru organisme.
V-am pupat.