PREZENTARE OZONOTERAPIE

Terapia cu ozon reprezinta un tratament revolutionar, cu efecte pe termen lung si cu actiuni vindecatoare remarcabile. Terapia si-a dovedit eficienta in numeroase domenii medicale dar este utilizata cu succces si in segmentul cosmetic, pentru tratamentele impotriva imbatranirii. Pornind de la faptul ca la originea oricarei afectiuni se afla oxigenarea insuficienta la nivel celular, tratamentul bazat pe un amestec de oxigen si ozon face "reparatia" din interior, reducind zona afectata si inflamatia.

Terapia oxigen-ozon constituie o metoda naturala de vindecare ce exploateaza proprietatile celor doua gaze. Printr-o amestecare perfecta se pot neutraliza toxinele acumulate de-a lungul timpului in interiorul corpului, se pot reduce inflamatiile, se regleaza pH-ul, se activeaza circulatia sangelui. Amestecul oxigen-ozon poate fi administrat atat local, cat si sistemic, in intreg organismul. Terapia cu ozon se bazeaza pe instabilitatea sa. Atomul in plus care formeaza O3 se poate desprinde si se poate combina cu alte molecule, oxidandu-le. Procesul dureaza de obicei cam o ora. Are efect asupra toxinelor, virusurilor, bacteriilor, mucegaiurilor, fungilor si celulelor canceroase. Spre exemplu, atomul de oxigen in plus se poate combina cu monixidul de carbon (CO1) si il poate transforma in dioxid de carbon (CO2). Corpul nu stie cum sa elimine monoxidul de carbon, care te va omori daca primesti suficient, dar stie cum sa lucreze cu dioxidul de carbon, pe care il va elimina. Modul in care ozonul stimuleaza sistemul imun este prin eliminarea toxinelor, lucru care elibereaza sistemul imun, permitandu-i sa faca alte lucruri. Exista medici care spun ca ozonul pare ii ca ia de fapt locul sistemului imun. Cel mai faimos doctor care spune asta este Dr. Atkins, cunoscut pentru dieta Atkins. El a tratat in propria clinica mai multi oameni cu cancer, folosind ozon si avand rezultate bune. Modul in care ozonul omoara celulele bolnave, si nu pe cele sanatoase, este prin intermediul enzimelor. Toate celulele sanatoase au trei enzime care le protejeaza impotriva oxidarii. Toate celulele sanatoase au nevoie de oxigen pentru a functiona corespunzator. Fiecare celula e in fapt o masina de ars oxigenul. Celulele nesanatoase nu au aceste enzime care sa le protejeze de a fi oxidate. Asta face ca toate celulele nesanatoase, inclusiv cele canceroase, sa fie lipsite de aparare in fata ozonului. Cancerul e destul de usor de distrus daca poti duce suficient ozon la nivelul tumorii. Prin urmare lipsa oxigenului, toxinele, si lipsa unei nutritii adecvate, sunt de fapt cauza TUTUROR cancerelor. Ozonul omoara virusurile, bacteriile, mucegaiurile, fungii si cancerul deoarece aceste organisme traiesc in medii cu oxigen putin. Toate acestea, cu exceptia cancerului, au trait pe Terra inainte de a exista oxigen. Toate au prosperat peste tot pana cand oxigenul a devenit prezent peste tot. Apoi au fost nevoite sa caute locuri in care sa se ascunda, cum ar fi in murdarie, in plante, animale, prin descompunerea materialelor organice, si in locuri din oameni care sunt medii cu oxigen putin.

Ozonul poate sa si penetreze foarte bine si sa inlature mucegaiul chiar si din exteriorul casei. Un generator de ozon distruge mucegaiul in cateva luni, in EXTERIORUL casei. Ozonul e utilizat de multe companii ca remediu pentru sindromul "casei bolnave" (cand mucegaiul sau ciupercile invadeaza peretii casei). Ozonul este foarte eficient atat singur cat si in combinatii cu alte terapii, conventionale sau alternative. Ozonul este oxigen electrizat, si nu exista boala la care mai mult oxigen n-ar putea imbunatati rezultatele. Ozonul a fost descoperit, in 1840, de Schonbein, si a fost folosit peste 160 ani pentru purificarea apei si tratarea pacientilor. De la inceputul secolului orase mari din Europa au folosit ozonul pentru a purifica rezerva de apa. Centrul de tratare a apei a Los Angelesului foloseste ozonul, si e cel mai mare centru din lume. Majoritatea piscilelor din Europa folosesc mai degraba ozon decat clor (clorul gazos e arma de distrugere in masa) pentru purificarea apei. Se stie de cel putin 100 de ani ca ozonul e un germicid puternic prin faptul ca omoara aproape instantaneu practic toate virusurile, bacteriile, toti fungii, parazitii, mucegaiurile, cancerul, etc. Se stie ca oxideaza aproape toate chimicalele facute de om. Terapia cu ozon a fost o medicina acceptata in SUA cel putin din 1880 pana in 1932, o perioada de cincizeci si doi de ani. In 1881 Dr. J.H. Kellogg a folosit ozon in saunele cu aburi din clinica lui din Battle Creek, Michigan. A scris despre asta in cartea lui, " Difteria: natura ei, cauzele, preventia si tratamentul." In 1885, Asociatia Medicala din Florida a publicat "Ozon" de Dr. Charles J. Kenworthy, MD, detaliind folosirea ozonului in scopuri terapeutice. In 1896, geniul in electricitate Nikola Tesla si-a patentat primul generator de ozon, si in 1900 a format Tesla Ozone Co. Tesla le vindea doctorilor masini de produs ozon si ulei de masline ozonizat. In 1898 Dr. Benedict Lust, un medic german care practica in New York, si fondatorul Naturopatiei, a scris multe articole si carti despre ozon. Naturopatia are la baza utilizarea caldurii, luminii, aerului si apei. Ozonul se incadreaza la "aer". In 1902, in cartea sa "A Dictionary of Practical Materia Medica", publicata la Londra, J.H. Clarke descria utilizarea cu succes a apei ozonizate - pe care el o numea "Oxygenium" - in tratarea anemiei, cancerului, diabetului, gripei, otravirii cu morfina, ranilor ulcerate, otravirii cu stricnina si tusei convulsive.Tot in 1902 , Dr. Charles Linder MD, din Spokane, Washington a fost citat intr-un articol dintr-un zial local spunand ca injecta ozon in pacienti ca parte din practica medicala standard. In 1904 apare "Utilizarile medicale ale hidrozonului si glicozonului" de Charles Marchand, un chimist din New York. Hidrozonul era un alt nume pentru apa ozonizata, si glicozonul era o alta denumire a uleiului de masline ozonizat. Cartea se gaseste in Biblioteca Congresului avand pe ea stampila de aprobare a Generalului Chirurg al Statelor Unite (US Surgeon General). In 1910 Sears vindea generatoare de ozon. In 1911, Dr. Noble Eberhart, MD, seful departamentului de Terapii fiziologice de la Universitatea Loyola din Chicago, publica "Un manual functional de curenti de inalta frecventa". El detaliaza utilizarea ozonului in

tratamentul tuberculozei, anemiei, clorozei, tinnitusului, tusei convulsive, astmului, bronsitei, febrei fanului, insomniei, pneumoniei, diabetului, gutei si sifilisului. In 1912, Dr. H.C. Bennett publica "Ghid electro-terapeutic ". El descria inhalarea ozolului, care era ceea ce denumea el ozonul dupa trecerea lui prin ulei de eucalipt, de pin sau cimbru. In 1913, Dr. Eugene Blass si cativa asociati germani formeaza Asociatia Estica pentru Terapia cu Oxigen. In 1920, Dr. Charles Neiswanger, MD, presedintele Chicago Hospital College of Medicine a publicat "Practica electro terapeutica". Capitolul 32 avea titlul "Ozonul ca agent terapeutic". In 1929, in SUA a fost publicata o carte numita Ozonul si actiunea sa terapeutica". In ea erau listate 114 boli si modul in care pot fi tratate cu ozon. Autorii ei erau sefii spitalelor americane de varf. In 1930 Jurnalul Asociatiei Medicale Americane a publicat un articol numit Utilizarea terapeutica a oxigenului in tromboza coronariana". In 1931 Dr. Otto Warburg castiga primul Premiu Nobel pentru munca sa prin care a demonstrat ca de fapt cancerul e cauzat de o lipsa de oxigen in celule. El afirma in Prima cauza si preventie in cancer" ca ,cauza cancerului nu mai este un mister, stim ca el apare ori de cate ori o celula primeste mai putin de 60% din necesarul ei de oxigen. Lucrul asta are loc printr-o acumulare de poluare sau toxicitate in si in jurul celulei, care blocheaza si apoi lezeaza mecanismul de respiratie celulara a oxigenului.

Incercari de combatere si eliminare a terapiilor cu ozon

In 1933, la trei ani dupa ce a fost declarat terapeutic", Societatea Medicala Americana (AMA), condusa de M. Fishbein, s-a pornit sa elimine din SUA toate tratamentele medicale care erau in competitie cu terapia medicamentoasa.Atunci a inceput desfiintarea utilizarii terapiei cu ozon de catre medicii din SUA, care continua si in ziua de azi, mai putin in treisprezece state, unde in acest moment medicii sunt protejati prin legi statale. In 1938, Paul Aubourg, electro- radiolog de onoare in spitalele din Paris, a publicat, in Buletinul Medical Parizian, "Ozonul medical: producere, dozaj, si metode de aplicare clinica folosind insuflatia rectala", in care observa ca la cei 465 de pacienti capacitatea colonului varia de la 150 la 800 cm cubi, astfel incat tuturor li se facea radiografie pentru determinarea dozei potrivite. Si insuflatiile vaginale erau obisnuite. Concentratii respirabile de ozon erau aplicate de rutina pentru sinusurile infectate. Injectiile intramusculare au fost abandonate ca fiind prea dureroase si ineficiente. In 8000 de aplicari de ozon nu au avut loc accidente sau efecte secundare daunatoare.