C0 – Public

OZONOTERAPIA CA METODĂ DE PROFILAXIE,

TRATAMENT ȘI REABILITARE ÎN CAZUL
COLECISTITEI ACUTE

AUTOR: Știrbu Marina

GRUPA: M1825
 OZONOTERAPIA

Cuprins

1. Introducere
2. Materiale și metode
3. Rezultate și discuții
4. Mecanismele de acțiune ale ozonului
5. . Doza sigură de ozon și protocolul clinic
6. Că ile și formele de administrare
7. Siguranța, contraindicațiile și efectele secundare
8. Ozonoterapia în colecistita acută
9. Concluzii

2
 OZONOTERAPIA
1. Introducere

Ozonul (O3 ), un gaz descoperit la mijlocul secolului al XIX-lea,

este o formă alotropică a oxigenului, formată din trei atomi de
oxigen. La temperatura camerei este un gaz instabil, se
descompune în timp scurt în oxigen obișnuit diatomic, este
prezent în atmosferă și în aerul ambiant în concentrații mici.
Ozonul are un timp de înjumă tă țire de 25 de minute la 30°C,
de 40 de minute la 20°C și de 140 de minute la 0°C. Gazul este
incolor, cu miros specific ușor acru și exploziv în formă lichidă
sau solidă .

Funcția sa de bază este absorbția razelor ultraviolete ale

Soarelui, protejâ nd oamenii de efectele nocive ale acestor
radiații. Utilizarea ozonului în medicină datează din 1915 în
Germania, unde doctorul Hans Wolff a observat efectul
bactericid al gazului. Actualmente, terapia cu ozon este o
practică medicală validată în literatură prin numeroase studii
clinice internaționale pentru multe maladii din diferite ramuri
medicale și chirurgicale.
3
 OZONOTERAPIA

Ozonoterapia are indicații în multe afecțiuni și

complicații, administrâ ndu-se atâ t ca schemă primară
și unică de tratament, câ t și ca adjuvant la terapiile
convenționale cu eficiență semnificativă . Efectele
ozonului sunt dovedite, consistente și sigure, posedă o
tolerabilitate bună și efecte secundare minime, care
pot fi prevenite.

Mai mult, combinâ nd-o cu terapiile standard, permite

în multe cazuri reducerea dozelor generale de
medicamente, a ratei de complicații, a perioadei de
tratament, diminuâ nd toxicitatea medicamentelor și
cheltuielile medicale. În contextul celor expuse, scopul
studiului efectuat a fost elaborarea unei sinteze
narative a studiilor contemporane privind
mecanismele de acțiune și modalită țile terapeutice de
aplicare a ozonoterapiei în profilaxia, tratamentul și
reabilitarea în cazul colecistitei acute.

4
 OZONOTERAPIA
2. Materiale și metode

Publicațiile au fost selectate din bazele de date PubMed, Hinari

și SpringerLink după cuvintele-cheie: ozon, ozonoterapia,
mecanismele de acțiune ale ozonului, efectele clinice ale
ozonului, că ile de administrare ale ozonului, indicațiile
ozonoterapiei, contraindicațiile ozonoterapiei și efectele
secundare ale ozonoterapiei, colecistita acută .

Conform criteriilor de că utare au fost gă site peste 100 de

articole integrale. După o analiză preliminară a titlurilor, au fost
selectate câ teva lucră ri originale cu design diferit de studiu,
inclusiv editoriale, articole de sinteză narativă , sistematică și
meta-analiză , studii caz-control și studii de cohortă , rapoarte de
caz sau serii de cazuri, care conțineau informații despre
mecanismele de acțiune, dozele, contraindicațiile și
modalită țile terapeutice de aplicare a ozonoterapiei. Adițional,
a fost studiată bibliografia articolelor selectate, în scopul
regă sirii altor publicații relevante pentru acest studiu.

5
 OZONOTERAPIA

3. Rezultate și discuții

Deși ozonul este cel mai puternic oxidant natural și, prin
urmare, potențial citotoxic, cercetă torii consideră că în
condiții controlate are multe efecte terapeutice, iar
reactivitatea la ozon poate fi redusă perfect de sistemul
antioxidant puternic sangvin și celular.

Pe de altă parte, deși ozonul este foarte reactiv, nu este

neapă rat toxic, ca oricare alt medicament, atunci câ nd este
utilizat în mod corespunză tor, în doză sigură . Este toxic
pentru plă mâ ni, dar toxicitatea sa raportată se termină aici.

Terapia cu oxigen-ozon, aplicată inițial ca o abordare

empirică , a ajuns acum într-un stadiu în care majoritatea
mecanismelor biologice de acțiune ale ozonului au fost
studiate și clarificate, fiind amplasate în domeniile
biochimiei, fiziologiei și farmacologiei.

6
 OZONOTERAPIA
4. Mecanismele de acțiune ale ozonului

În practica medicală cele mai importante efecte ale

ozonului sunt urmă toarele.

Efectele bactericid, virusocid, fungicid și antiparazitar

ale ozonului. Avâ nd proprietă ți oxidante mai mari,
ozonul are activitate antimicrobiană intrinsecă ,
acționează direct asupra membranei celulelor
bacteriene, perturbă și deteriorează integritatea
membranelor celulare bacteriene prin oxidarea
fosfolipidelor și lipoproteinelor, blocâ nd funcția lor
enzimatică .

Efectul ozonului asupra celulelor sangvine. Ozonul

îmbună tă țește microcirculația vasculară și
proprietă țile reologice ale sâ ngelui, mă rește volumul
de oxigen din plasmă , facilitează cedarea oxigenului
de oxihemoglobină că tre celule și, ca urmare, reduce
severitatea hipoxiei tisulare
7
 OZONOTERAPIA

Efectul ozonului asupra leucocitelor. Ozonul acționează ca o

citokină slabă și este un inductor de citokine de că tre limfocite
și monocite cu stimularea sistemului imunitar, promovarea
sintezei matricei intercelulare și procesului de vindecare.

Efectul ozonului asupra trombocitelor. Peroxidul de hidrogen

(H2O2) și alte specii reactive de oxigen, generate de ozonarea
sâ ngelui, activează o serie de enzime, care cresc treptat Ca2
intracelular și eliberarea prostaglandinelor, cu agregare
plachetară ireversibilă . Nivelul crescut al factorilor de creștere,
eliberate din trombocite, au efect benefic de vindecare a
leziunilor cauzate de afecțiunile arteriale periferice.

Stimularea metabolismului oxigenului. Ozonoterapia majorează

rata glicolizei eritrocitelor cu creșterea cantită ții de oxigen
eliberat în țesuturi, stimulează producția adenozintrifosfatului,
a enzimelor sistemului antioxidant, corectâ nd astfel stresul
oxidativ cronic prezent în multe afecțiuni, și a prostaciclinei,
care are efect antiagregant plachetar și vasodilatator

8
 OZONOTERAPIA

Activarea sistemului imunitar. Ozonul contribuie la creșterea

producției de interferon și a unor citokine, care lansează ulterior o
întreagă cascadă a reacțiilor imunologice.

Așadar, efectele clinice generale ale ozonului sunt:

1) dezinfectant și trofic directe (regenerare tisulară , vindecarea
plă gilor și ulcerelor de diferite etiologii și refractare cu redu-
cerea durerii asociate) atunci câ nd este aplicat local,
2) antibacterian și antiviral sistemic datorită oxidă rii fosfolipidelor
și lipoproteinelor,
3) antioxidant intra- și extracelular și citoprotector prin reducerea
daunelor stresului oxidativ,
4) imunomodulator,
5) antiinflamator,
6) analgezic,
7) antiedem,
8) de detoxifiere,
9) antihipoxic,
10) hemostatic.
9
 OZONOTERAPIA

5. Doza sigură de ozon și protocolul clinic

Doza sigură de ozon este variabilă în funcție de tipul tratamentului, scopul

tratamentului și zona de aplicare.

În general, dozele terapeutice de ozon sunt divizate în trei tipuri, în funcție de

mecanismul de acțiune:
a) Dozele mici au efect imunomodulator și sunt utilizate în afecțiunile cu sistem
imunitar foarte compromis (cancer, pacienți vâ rstnici, etc.).
b) Dozele medii, cu efect imunomodulator și stimularea enzimelor antioxidante,
sunt cele mai utile în maladiile cronice degenerative (diabet, ateroscleroză , boala
pulmonară obstructivă cronică , sindromul Parkinson, boala Alzheimer, etc.).
c) Dozele mari au un efect inhibitor asupra mecanismelor care apar în bolile
autoimune (artrita reumatoidă , lupus), se folosesc în ulcere sau leziuni infectate,
dar și pentru prepararea uleiului și apei ozonate.

Protocolul clinic de ozonoterapie depinde de severitatea maladiei și scopul

tratamentului, variind de la o să ptă mâ nă pâ nă la luni, și poate fi administrat ca
schemă primară și unică de tratament sau ca adjuvant la terapiile convenționale
10
 OZONOTERAPIA

6. Căile și formele de administrare ale ozonului sunt multiple și

variază în funcție de ramura medicinei în cauză , patologia de
tratat și caracteristicile pacientului. Au fost utilizate urmă toarele
că i de administrare: intravenos, intramuscular, în cavită țile
corpului (rect, vezică urinară , vagin), articulații, țesut subcutanat,
țesut moale, intraperitoneal și intratecal. În funcție de metoda de
administrare, ozonoterapia este:

1.Locală sau loco-regională: insuflații cu ozon, mai frecvent cu

amestec gazos oxigen-ozon, unguente cu ozon (uleiuri ozonate),
apă ozonată , soluție salină ozonată (auricular, vezico-uretral,
pungi, nazal, tubar, oral, pleural)

2. Parenterală: injecții intravenoase sistemice (autohemoterapie

majoră cu ozon) sau injecții locale (autohemoterapie minoră cu
ozon intramuscular, intramuscular-paravertebral, subcutanat,
intraarticular, intradiscal, intraforaminal, intrapatelar, peritoneal)

11
 OZONOTERAPIA

3. Sistemică: insuflație vaginală cu oxigen-ozon, insuflație

rectală de oxigen-ozon, expunerea cvasi-totală a corpului la
oxigen-ozon.
Terapia cu ozon este disponibilă sub formă de gaz (amestec
oxigen-ozon), soluție salină ozonată , ulei ozonat (ulei de
floarea soarelui, ulei de mă sline, ulei de cocos), apă ozonată .
Aplicațiile topice profită de puterea germicidă și de efectul
pozitiv al ozonului asupra proceselor de vindecare, inclusiv
vindecarea plă gilor și ulcerelor de diferite etiologii și
refractare cu reducerea durerii asociate.
Se aplică de obicei direct, cu ajutorul pungilor cu fermoar sau
cu folosirea apei ozonate sau a uleiurilor ozonate. Ozonul
infiltrat la concentrații cuprinse între 4 și 30 μg/mL este util
pentru tratarea maladiilor musculoscheletice precum artrita,
tendinita, miozita, fasciita, nevrita sau durerea miofascială .
Ozonoterapia sistemică constă în administrarea amestecului
de gaze în principal prin două că i: calea indirectă intravenoasă
(autohemoterapie majoră cu ozon) și insuflația rectală .

12
 OZONOTERAPIA
7. Siguranța, contraindicațiile și efectele secundare ale terapiei cu ozon, ca
în toate terapiile și practicile clinice, trebuie cunoscute.
Toți autorii sunt de acord cu siguranța sporită a ozonoterapiei, determinată , în
special, de generatoarele moderne de ozon medical cu mare precizie.
Incidența efectelor adverse ale terapiei sistemice cu ozon este foarte mică
(0,0007-0,1%).

Nu există contraindicații pentru terapia locală cu ozon. O contraindicație

absolută pentru ozonoterapia sistemică este deficiența severă de glucoză -6-
fosfat dehidrogenază (favism), deoarece această enzimă este crucială în
prevenirea deterioră rii structurilor celulare ale eritrocitelor, cauzate de
stresul oxidativ.

Oxigenoterapia devine o opțiune eficientă de tratament în diferite afecțiuni:

plă gi infectate, boli infecțioase, tulbură ri circulatorii, afecțiuni cu depresie
imunitară , afecțiuni geriatrice, afecțiuni ale sistemului nervos central, boli de
piele, afecțiuni cardiovasculare, boli degenerative, tulbură ri musculo-
scheletice, boli virale, diabet zaharat, boala pulmonară obstructivă cronică ,
patologia ortopedică (reumatism, artrită , artropatii acute și cronice), afecțiuni
stomatologice, maladii oftalmologice, hernie de disc, cancer, SARS-COV-2,
SIDA, complicații ale chirurgiei intervenționale și dereglă ri de estetică . 13
 OZONOTERAPIA

8. OZONOTERAPIA ÎN COLECISTITA ACUTĂ

Colecistita acută este o inflamație gravă a peretelui vezicii

biliare însoțită de tulbură ri de tonus și motilitate ale că ilor
biliare extrahepatice.
Este determinată de boala colelitiazică , uneori colecistita acută
este privită ca o complicație a colelitiazei. Colecistita acută se
dezvoltă în urma pă trunderii infecției în peretele vezicii biliare.
Speciile bacteriene mai frecvent izolate sunt E. Coli,
Enterococcus, Staphylococcus, Pseodomonas aeruginosa etc.

14
 OZONOTERAPIA

Tratamentul

Bolnavii cu suspecție la colecistită acută sunt internați în

secția de chirurgie. Pâ nă la stabilirea diagnosticului cert, se
efectuează tratamentul conservativ: se recomandă regim la
pat, restricție alimentară , punga cu gheață în regiunea
hipocondrului drept, se administrează preparate anal­getice
și spasmolitice. Se instituie terapia infuzională și se indică
anti­biotice cu spectru larg de acțiune.
Dacă timp de 24 de ore de tratament intensiv procesul
inflamator nu regresează , se indică intervenția chirurgicală
de urgență .

15
 OZONOTERAPIA
Argumentarea patogenetică a ozonoterapiei în colecistita acută

După cum a fost menționat anterior, colecistita acuta se dezvoltă la

penetrarea infecției în peretele vezicii biliare. S-a constatat că provoacă
infecția agenții patogeni E. coli, Enterococcus, Staphylococcus, Pseu­
domonas aeruginosa ș.a. Dereglarea fluxului bilei (staza) și lezarea mu­
coasci veziculare conduce la pă trunderea infecției din lumenul vezicii
biliare în peretele ei.

Cauza cea mai frecventă a stazei biliare este inclavarea unui calcul în
colul vezicii biliare, în colecist sau în coledoc, de ase­menea procesele
patologice în zona pericistică (papilita, stenoze cicatri­ceale, tumori
ș.a.). Sunt importante și modificarea proprietă ților bactericide ale bilei
și lezarea mucoasei veziculare de că tre enzimele pancrea­tice. Esențială
este și dereglarea microcirculației în peretele vezicii bilia­re. Infecția
poate pă trunde în colecist pe cale ascendentă (enterogenă ),
hematogenă și limfogenă .

Ț inand cont de faptul că colecistita acută se dezvoltă la pă trunderea

Infecției în peretele vezicii biliare, importanță deosebită se acordă acțiu­
nii bactericide și imunostimulatorii a ozonului.
16
 OZONOTERAPIA

Ț inta primară a acțiunii biocide a ozonului o reprezintă membranele plasmatice

ale celulelor. La acțiunea ozonului asupra membranei celula­re, oxidarea
lipidelor membranare are loc, prevalent, dupa mecanismul ozonolizei
legă turilor duble. Acțiunea ozonului este direcționată în primul râ nd spre
regiunile mai polarizate ale membranelor, datorită accesibilită ții lor
extracelulare. Cauza directă a distrugerii bacteriei Ia actiunea ozonului sunt
leziunile locale ale membranei plasmatice care conduc la dereglarea activită ții
vitale a celulei bacteriene sau pierderea capaci­tă ții de a se reproduce.

Nu trebuie de exclus și acel mecanism pe care organismele vii il folosesc pentru

a elimina antigenele stră ine, cu acțiunea radicalilor liberi ai oxigenului care se
formează la descompunerea ozonului în mediul apos. Anume prin prezența
radicalului hidroxil înalt reactiv se explică acțiunea distructivă a ozonului asupra
majorită ții microorganismelor.

A fost demonstrată creerea sensibilită ții bacteriei la acțiunea bac­tericidă a

complementului sub influența ozonului. Soluțiile ozonate au un impact eficient
asupra Staphylococcus aureus meticilin rezistent. S-a descoperit o puternică
acțiune virusolitică împotriva enteroviruilor și virusului poliomielitic.
17
 OZONOTERAPIA

Potrivit datelor lui Viebahn, molecula electrofilă a ozonului

poate interacționa cu o pereche de electroni liberi ai azotului
din N-acetilglu­cozamina care se depistează în acceptorii virali
ai celulei-gazdă , redu­câ nd sensibilitatea celulelor față de viruși
și înlă tură fenomenul de dependență .

Mai mult decâ t atâ t, a fost stabilit că ozonul poate inactiva

virusul atâ t extracorporal, câ t și intracelular.
În afară de aceasta, multe infecții s-au dovedit a fi rezistente la
anti­biotice, dar posibile de inactivat cu ozon în concentrații
netoxice pentru celulele organismului.

Un rol important revine influenței ozonului asupra sistemului

nes­pecific de apă rare a organismului (activarea fagocitozei,
intensificarea sintezei citokinelor - interferonului, factorului de
necroză tumorală , in­terleukinelor), precum și a componentelor
imunită ții unorale și celulare.

18
 OZONOTERAPIA

Concluzia tratamentului colecistitei acute prin

ozonoterapie

Aplicarea ozonoterapiei în colecistita acută , în special în

forma ca­tarală , permite instituirea tratamentului fă ră a
recurge la antibiotice.

Este important și efectul antiinflamator al ozonoterapiei.

Ozonoterapia în colecistita acută conduce la scă derea
semnificativă a sindromului algic, fapt ce permite reducerea
dozei analgeticelor, iar uneori, chiar și renunțarea la ele.

La stoparea procesului inflamator în colecistita acuă

contribuie proprietatea ozonului de a intensifica
microcirculația și de a mă ri oxigenarea țesuturilor.

19
 OZONOTERAPIA

9. Concluzii

1.Efectele clinice generale ale ozonului sunt: dezinfectant

și trofic directe (regenerare tisulară , vindecarea plă gilor
și ulcerelor de diferite etiologii și refractare cu reducerea
durerii asociate) atunci câ nd este aplicat local,
antibacterian și antiviral sistemic datorită oxidă rii
fosfolipidelor și lipoproteinelor, antioxidant intra- și
extracelular și citoprotector prin reducerea daunelor
stresului oxidativ, imunomodulator, antiinflamator,
analgezic, antiedem, de detoxifiere, antihipoxic,
hemostatic, imunomodulator.

2. Concentrațiile optime de ozon sunt esențiale pentru

obținerea unui rezultat terapeutic: astfel încâ t acestea
trebuie să fie chiar peste nivelul pragului pentru a
produce un stres oxidativ acut, absolut tranzitoriu,
capabil să declanșeze efecte biologice utile și fă ră
toxicitate.
20
 OZONOTERAPIA

3. Administrația externă a ozonului include utilizarea salinelor

antiseptice ozonate, aplicarea unguentelor și uleiurilor vegetale
ozonate, pungilor de plastic aerat cu ozon sub presiune scă zută (saci
de gaz), balneoterapie. Metodele parenterale includ autohemoterapie
majoră și minoră cu sâ nge ozonizat, perfuzii intravenoase cu soluție
fiziologică ozonată , tratament plasmatic și limfatic extracorporal,
injecții subcutanate de ozon în puncte biologic active, injecții
intramusculare paravertebral, perfuzii intravenoase cu soluție
fiziologică ozonată . Metoda enterală include aportul de apă distilată
ozonată per os, irigarea intestinală cu apă distilată ozonată , insuflații
rectale cu amestec de ozon și oxigen.

4. Nu există contraindicații pentru terapia locală cu ozon. O

contraindicație absolută pentru ozonoterapia sistemică este deficiența
severă de glucoză -6-fosfat dehidrogenază (favism).

5. Ozonoterapia este o metoda de reabilitare a maladiei de vibrație, cu

efect pozitiv, îmbună tă țește starea pacientului și calitatea vieții.

21
 OZONOTERAPIA

Bibliografie

https://library.usmf.md/ro/library/terapie/eficacitatea-terap
iei-cu-ozon-medicina-monografie

https://www.medigraphic.com/pdfs/ozonoterapia/ozo-2008
/ozo081f.pdf

https://shawellness.com/shamagazine/en/intestinal-ozone-t
herapy-for-your-digestive-health/

https://www.medicalnewstoday.com/articles/320759

22