REFERATE

OZONOTERAPIA ÎN MEDICINĂ

N. AL-HAJJAR1, F. PIŢU2
1,2
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Cuvinte cheie: ozon, Rezumat: De la introducerea ei in anul 1840, ozonoterapia s-a dovedit a fi o terapie alternativă in medicină,
ozonoterapie, câmpuri cu beneficii importante pentru pacienti. Potentialul antimicrobian al ozonului, impreună cu capacitatea de
electrice intense, stimulare a sistemului circulator si de modulare a raspunsului imun, au dus la utilizarea ozonului intr-o
antimicrobian multime de afecţiuni. Anumite procese biologice ale organismelor vii și ale agenţilor patogeni pot fi stimulate
sau inhibate, in funcţie de necesităţi, utilizând câmpuri electrice, descărcări corona și concentraţii diferite ale
ozonului. Natura, intensitatea si forma câmpului, timpul de expunere și concentraţia oxigenului pot influenţa
in diverse moduri procesele biologice. In timp ce in unele domenii medicale ozonoterapia şi-a dovedit
eficienţa, in altele aceasta urmează sa fie validată.

Keywords: ozone, Abstract: Since its introduction in 1840, ozone therapy is providing to be a new therapeutic modality with
ozone therapy, intense great benefits for patients. The potent antimicrobial power of ozone, along with its capacity to stimulate the
electric fields, immune response, makes it a therapeutic agent in a lot of medical pathologies. The biological processes from
antimicrobian the living organisms and pathogens agents can be stimulated or inhibited, according to requirements by using
the electrostatic fields, of corona discharging or different concentrations of ozone. The nature, intensity and
shape of the field, exposure times and ozone concentration represent as many influence modes on the
biological processes. While in some medical domains ozon therapy proved its efficiency, in others the results
are in validation process.

ARTICOL ŞTIINŢIFIC PREDOMINANT TEORETIC
Deşi ozonul a fost semnalat de către Homer, de abia in
secolele XVIII şi XIX au fost puse în evidenţă metode de
generare şi proprietaţile sale. Ozonul este un compus chimic
constituit din trei atomi de oxigen (O3 – oxigen triatomic), o
formă cu energie mai mare comparativ cu cea a oxigenului
atmosferic (O2) (1).
În lume există puţine studii în ceea ce priveşte
potenţialul ozonului in medicină, acest domeniu fiind încă unul
de pionierat şi controversat pe plan internaţional. Terapia cu
ozon, tratarea pacienţilor cu un amestec de oxigen şi ozon, a fost
utilizată de mai mulţi ani ca şi o metodă auxiliară la tratamentul
convenţional, în special în acele cazuri în care tratamentul
tradiţional nu a oferit rezultate satisfăcătoare. Ozonul este
considerat ca fiind unul dintre cei mai puternici oxidanti, având
proprietăţi antiseptice, în special antibacteriene, ceea ce îl face
foarte eficient in combaterea infecţiilor microbiene (2).
Obţinerea ozonului şi modalitatea de acţiune
Principala modalitate de obţinere a ozonului pentru
aplicaţii medicale este metoda de descarcare corona. Avantejele
acestei metode sunt facilitatea tehnică, producerea de ozon în
concentratie crescută şi posibilitatea ajustării concentraţiei
ozonului in diferitele soluţii (1).
În ultima perioadă de timp, caracterul puternic oxidant
al ozonului a fost utilizat complementar cu alte facilităţi oferite
de radiaţia ultravioletă, apa oxigenată, clorul, etc. şi chiar
câmpurile electrice intense, ceea ce a conferit lărgirea ariei de
aplicabilitate a ozonului, în conservarea unor medii şi produse
alimentare, în obţinerea unor medicamente, în stomatologie,
pentru tratarea unor afecţini refractare la tratamentele
1
Autor Corespondent: N Al-Hajjar Clinica Chirurgie III, UMF “Iuliu Haţieganu”, Str. Croitorilor 19-21, Cluj-Napoca, cod poştal 400162, România;
e-mail: na_hajjar@yahoo.com; tel +40-0744104076
Articol intrat în redacţie în 06.04.2010 şi acceptat spre publicare în 15.04.2010
ACTA MEDICA TRANSILVANICA Iunie2010; 2(2)149-151
AMT, vol II, nr. 3, 2010, pag. 149
medicamentoase, etc. În general, în medicină este utilizat efectul
puternic antimicrobian al ozonului, dublat de fenomenul de
stimulare locală a leucocitozei.
Figura nr. 1. Instalaţie pentru ozonarea soluţiilor apoase –
UMF Cluj-Napoca 1 – tub (tanc sau rezervor) de oxigen;
2 – valvă (robinet); 3 – regulator de
presiune; 4 – generator reglabil de
ozon; 5 - difuzor poros de ozon; 6 –
coloană pentru difuzia ozonului în
soluţia apoasă (reactor cu bule); 7 –
măsura ozonului rezidual în soluţia
apoasă; 8 – vas colector a soluţiei
apoase ozonate; 9 – vas pentru soluţia
apoasă de ozonat; 10 – distructor de
ozon rezidual; 11 – evacuare gaze; 12
– evacuarea soluţiilor apoase ozonate,
(probe, eşantioane); 13 – măsura pH-
ului sau a altor parametri fizico –
chimici ai soluţiilor apoase ozonate
Tratamentele care utilizează efectele cumulative ale
câmpurilor electrice intense, împreună cu cele ale ozonului, pot
conduce la nişte procese benefice, de inhibare a
microorganismelor şi de biostimulare a celulelor utile din
organismele vii, umane sau animale, prin stimularea leucocitozei
la nivel local (3,4).
Ozonul reprezintă o formă de oxigen cu instabilitate
accentuată, având un timp de injumătăţire de mai puţin de o oră
în condiţii obişnuite de lucru. Descompunerea ozonului în
oxigen poate fi parţial controlată prin asocierea cu un lichid
 REFERATE
„vector” a carei compoziţie, mai apoasă sau mai văscoasă, poate
influenţa viteza de conversie a celor două forme de oxigen.
Figura nr. 2. Instalaţia de procesare directă în câmpuri
electrice intense a soluţiilor apoase- Universitatea Tehnica
Cluj-Napoca
1- evacuare gaze; 2 – distructor de ozon rezidual (opţional); 3 – celulă de
procesare directă; 4 - vas pentru soluţia apoasă de procesat; 5 – vas Petri pentru
procesarea directă, cu lichidul aflat în stare staţionară; 6 – valvă (robinet) pentru
alimentarea vasului Petri; 7 – electrod conectat la pământ, tip placă; 8 – robinet
regulator de presiune; 9 - tub (tanc sau rezervor) de oxigen; 10 - vas colector a
soluţiei apoase procesate; 11 - valvă (robinet) pentru colectarea apei procesate;
12 - măsura ozonului rezidual în soluţia apoasă; 13 - măsura pH-ului sau a altor
parametri fizico – chimici ai soluţiilor apoase procesate; 14 – piesă pentru
conectarea la pământ a soluţiei apoase; 15 – electrod activ, corona, de înaltă
tensiune; 16 – legături la centura şi priza de pământare; 17 – sursă reglabilă de
înaltă tensiune.
Deoarece în procesul de solubilizare a ozonului în
soluţiile apoase, dar mai ales la descompunerea / recombinarea
lui, pot rezulta şi o multitudine de radicali liberi, comportarea
ozonului, respectiv a radicalilor liberi în soluţiile apoase pot fi
considerate fenomene aproximativ identice (4).
Procesarea soluţiilor apoase trebuie efectuată numai cu
ozon rezultat din oxigen, sau numai in câmpuri electrice intense
aplicate acestor soluţii apoase în prezenţa oxigenului, şi nu a
aerului, când pot rezulta oxizi de amoniu, dăunători, care pot
compromite în totalitate efectele benefice ale ozonului (3,4).
Remanenţa ozonului sau a radicalilor liberi in soluţiile
apoase tratate in ozonator sau în instalaţia de procesare în câmpuri
electrice depinde de o multitudine de factori, printre care cei mai
semnificativi sunt: temperatura soluţiei apoase (la temperaturi de
peste 50oC viteza de descompunere şi recombinare a ozonului
creşte foarte mult), pH-ul soluţiei apoase, tipul şi gradul de
impurificare a soluţiei apoase, presiunea soluţiei apoase,
materialul recipienţilor de stocare, mediile cu care vine în contact
soluţia apoasă (4).
Efectul antimicrobian se datoreză atât acţiunii directe a
ozonului cât şi capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi
compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra
microorganismelor. Dacă în doze şi concentraţii mici ozonul are o
acţiune destructivă locală asupra membranei celulare, în doze mai
mari el blochează anumite sisteme enzimatice şi receptori celulari
care duc la moartea microorganismelor patogene. Efectul
bactericid al ozonului îl depăşeşte de 2 ori pe cel al clorului, este
la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibioticoterapie şi nu
induce rezistenţă. Rezultate la fel de bune au fost raportate şi
asupra virusurilor, fungilor si protozoarelor (5).
Mecanismul iniţial prin care ozonul acţionează asupra
microorganismelor este reprezentat de oxidarea membranelor
acestora, proces in care sunt afectate glicoproteinele, glicolipidele,
diferiţi aminoacizi din peretele celular, avand ca rezultat
patrunderea in celulă a moleculelor de ozon, blocarea sistemului
enzimatic de control şi, implicit, moartea celulei (6).
AMT, vol II, nr. 3, 2010, pag. 150
Pe lângă acţiunea directă asupra agenţilor microbieni,
ozonul prezintă şi o acţiune imunomodulatoare stimuland atât
mecanismele celulare (T-limfocite, monocite), cât şi mecanismele
umorale (sinteza de citokine şi în primul rând a interferonului,
factorilor de necroză tumorală) (7). De asemenea, administrat in
concentraţii bine stabilite, ozonul joacă un important rol terapeutic
in diferite tipuri de infecţii prin generarea de radicali liberi de
oxigen (O2, OH, H2O2, NO, HOCl), radicali care sunt produşi şi
de granulocite şi macrofage in timpul proceselor infecţioase (8).
Efectul ozonului asupra microorganismelor este
proporţional cu concentraţia ozonului şi timpul de expunere.
Studiile efectuate au arătat că ozonul este eficient atât asupra
bacteriilor Gram pozitive, cât şi asupra celor Gram negative,
acestea din urmă necesitând pentru neutralizare o concentraţie mai
mare de ozon decat cele Gram pozitive. Asupra bacteriilor
anaerobe şi microaerofile ozonul are o acţiune toxică dramatică,
dat fiind metabolismul energetic specific al acestor bacterii care
folosesc compusi organici ca acceptor final de oxigen şi nu posedă
enzimele protective fată de toxicitatea oxigenului (9).
Aplicaţii in medicină ale ozonoterapiei
Proprietăţile oxidante ale ozonului au fost exploatate in
combaterea infecţiilor faciale, in chirurgia dentara (10). Intr-un
studiu pe 83 de pacienţi, supuşi unei intervenţii chirurgicale pentru
protezare totală de şold, Bialoszewski D. (11) nu a obţinut
complicaţii septice la cei la care s-a folosit ozonoterapia
profilactică intraoperatorie. In acelasi timp acesta nu a raportat
efecte adverse sau influenţe negative ale ozonului asupra
pacienţilor sau a personalului medical. Chen H. in 2007 (12), a
demonstrat potenţialul anti-apoptotic şi antiinflamator al ozonului
intr-un studiu experimental pe şoareci cu ischemie renală acuta,
iar Parkhisenko IuA. in 2003, a obţinut o mai rapida ameliorare a
insuficienţei hepatice şi o detoxifiere mai eficientă a organismului
in cazul pacienţilor icterici la care s-a practicat ozonoterapie
parenterală (13). Efectele antimicrobiene ale utilizării ozonului au
fost comunicate şi in fasceita necrozantă (14), în osteonecroza
maxilară (15), chirurgia prostatei (16), în plăgile suprainfectate şi
ulcerele refractare la tratament (17), unde, pe lângă accelerarea
vindecării, prin irigatii continue cu ozon s-a obtinut şi o reducere a
durerii, a stresului psihic şi scaderea costurilor de tratament.
Terapia cu ozon a fost aplicată şi sub formă de oxigenare şi
ozonare extracorporeală a sângelui. Di Paolo N. în 2005 într-un
studiu pe 82 de pacienţi a demonstrat proprietăţile terapeutice ale
ozonului de a controla reacţiile de stres in diferite disfuncţii ale
sistemului imun precum şi în unele patologii degenerative(18).
Ozonoterapia şi-a dovedit eficienţa şi în cazul pacienţilor cu
degenerescenţa maculară, boli ischemice, infecţioase, plăgi
refractare, unde terapia conventională a eşuat (19). Efectul oxidant
şi capacitatea antimicrobiană a ozonului au fost dovedite şi în
peritonite. Ozmen V. et all., utilizând irigaţia intraperitoneală la
şobolani cu soluţie salină ozonată, a obţinut reducerea mortalităţii
şi a abceselor reziduale după peritonite (20). De asemenea, s-a
obţinut o scădere a mortalităţii în peritonitele acute severe prin
utilizarea ozonoterapiei de la 62,07% până la 37,23% (21) şi o
scădere de 1,7 ori a mortalităţii şi de 1,8 a complicaţiilor
infecţioase (22). La pacienţii cu sepsis şi şoc septic folosirea ca
tratament adjuvant a ozonoterapiei a condus la scăderea
mortalităţii de la 39,2% la 25,6% (23). Ozonul poate avea un
important rol terapeutic în diferite tipuri de infecţii deoarece
generează radicali liberi de oxigen (O2, OH, H2O2, NO, HOCl),
radicali care sunt produsi deasemenea de granulocite şi macrofage
in timpul proceselor infecţioase (24). Ozonul este foarte activ şi
nu induce rezistenţă fiind eficace şi in cazul bacteriilor anaerobe şi
rezistente la antibiotice.
În România, cercetările recente de la UMF Cluj-Napoca
şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, au propus utilizarea
combinată a ozonului şi a câmpurilor electrice intense la tratarea
 REFERATE
diverselor medii biologice, care au condus la obţinerea, pe lăngă
inhibarea proceselor nocive, şi o biostimulare a proceselor utile
din respectivele medii tratate (3,4).
În ceea ce priveşte calea de administrare, în funcţie de
efectul scontat ozonul poate fi administrat pe cale sistemică, locală
sau combinat. Atunci când se vizează preponderent un efect
antimicrobian, ozonul se administrază in concentraţii mari, ţintit,
în focarul de infecţie. În cazul infecţiilor cavităţii abdominale
(pancreatite infectate, peritonite de diverse cauze), calea optimă de
administrare este cea intraperitoneală, cu asigurarea unui flux cât
mai constant al soluţiei ozonate, astfel încât să se obţină în zonele
de interes o concentraţie constantă de ozon cât mai apropiată de
concentraţia minimă bactericidă. Acest lucru se realizează prin
intermediul unui sistem de tuburi de dren de tip „lavaj continuu”.
Capacitatea ozonului (un oxidant puternic) de a induce
creşterea enzimelor celulare anti-oxidante, inhibând astfel stressul
oxidativ, stă la baza utilizării acestei forme de oxigen într-o
multitudine de boli. În pancreatitele acute severe cu necroze
pancreatice şi peripancreatice infectate cercetările sunt incă in
stadiu experimental la UMF Cluj-Napoca. Pancreatita acută
reprezintă una dintre entităţile patologice in care modificările
oxidative produse de radicalii liberi de oxigen in exces reprezintă
unul dintre principalii factori patogenetici. De asemenea, un alt
punct de interes in pancreatita acută il constituie autodigestia
enzimatică a glandei. Unele studii arată că soluţiile saline ozonate
conţinând doze mici de ozon produc un efect pozitiv asupra
sistemului proteolitic, în timp ce dozele mari de ozon induc o
scadere a activităţii alfa1-antitripsinei şi alfa2-macroglobulinei
plasmatice (25).
CONCLUZII
Aşadar, în contrast cu dogma care spunea că ozonul este
intotdeauna toxic, în ultima perioadă s-a aratat că ozonul, în
anumite concentraţii, poate avea proprietăţi dezinfectante,
imunomodulatoare, de inducere de enzime antioxidante, poate
contribui la stimularea metabolismului, la inducerea sintezei de
oxid nitric endotelial, şi chiar la activarea celulelor stem, cu
efecte benefice în neovascularizaţie şi refacere tisulară.
Ozonoterapia este un domeniu promiţător pentru medicina
neconventională, dovedindu-şi aplicabilitatea în anumite
patologii, urmând ca cercetările viitoare să îi valideze eficienţa
şi în alte afecţiuni.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Carlos Goes Nogales, et all., Ozone Therapy in Medicine and
Dentistry. The Journal of Contemporany Dental Practice. 2008
May; (9)4: 075-084
2. Richard A. Lerner, et all., Ozone in Biology. PNAS. , 2003(6):
3013-3015
3. Suarăşan, I.,et all., High Intense Electric Fields and Ozone –
Inhibiting or Biostimulating Factors of the Seeds Treated and
Food Security. IOA Conference and Exhibition Valencia,
Spain - October 29-31, 2007
4. I. Munteanu, Suarăşan, I et all., The Biologically Processes
Modelation by Using High Intensity Electric Fields with
Ozone Generation. IOA Conference and Exhibition Valencia,
Spain - October 29-31, 2007
5. Kouhey Yamaschita, et all.,Ozone production by amino acids
contributes to killing of bacteria. PNAS. November 4,
2008:16912-16917
6. Louise A Fletcher, et all., Bactericidal ac tion positive and
negative ions in air. BMC Microbiology 2007, 7-32
7. Hiromichi Ohtsuka, et all., Changes in Leukocyte Population
after Ozonated Autohemoadministration in Cows with
Inflamatory Diseases. J. Vet. Med. Sci. 68(2): 175-178, 2006
AMT, vol II, nr. 3, 2010, pag. 151
8. O. S. Leon, et all., Ozone oxidative preconditioning: a
protection against cellular damage by free radicals. Mediators
of Inflamations, 7, 1998:289-294
9. Carlos Estrela, et all., Antimicrobial Potential of Ozone in an
Ultrasonic Cleaning System Against Staphylococcus aureus.
Braz Dent J (2006) 17(2):134-138
10. Azarpazhooh A., Limeback H. The application of ozone in
dentistry: A systematic review of literature. Journal of
Dentistry;36:104-116, 2008
11. Białoszewski D. The use of the intraooperative ozone -
theraphy as prophylaxis of infections in surgery of locomotor
system with special regard to total hip plasty - a preliminary
study. Ortop Traumatol Rehabil. 2003 Dec 30;5(6):781-6.
12. Chen H, Xing B, Liu X, Zhan B, Zhou J, Zhu H, Chen Z.
Ozone oxidative preconditioning inhibits inflammation and
apoptosis in a rat model of renal ischemia/reperfusion injury.
Eur J Pharmacol. 2007 Nov 28
13. Parkhisenko IuA, Bil'chenko SV. The ozone therapy in
patients with mechanical jaundice of tumorous genesis. Vestn
Khir Im I I Grek. 2003;162(5):85-7.
14. Di Paolo N, Bocci V, Cappelletti F, Petrini G, Gaggiotti E.
Necrotizing fasciitis successfully treated with extracorporeal
blood oxygenation and ozonization. Int J Artif Organs. 2002
Dec;25(12):1194-8.
15. Agrillo A, Ungari C, Filiaci F, Priore P, Iannetti G. Ozone
therapy in the treatment of avascular bisphosphonate-related
jaw osteonecrosis. J Craniofac Surg. 2007 Sep;18(5):1071-5.
16. Mustafaev EM, Martov AG,et all., The role of ozone therapy
in prevention of pyoinflammatory complications after
transurethral resection of prostatic adenoma. Urologiia. 2007
Jan-Feb;(1):18-23, 27.
17. Kiyokawa K, Takahashi N,et all., New continuous negative-
pressure and irrigation treatment for infected wounds and
intractable ulcers. Plast Reconstr Surg. 2007 Oct;120(5):1257-
65.
18. I Paolo N, Gaggiotti E, Galli F. Extracorporeal blood
oxygenation and ozonation: clinical and biological
implications of ozone therapy. Redox Rep. 2005;10(3):121-30.
19. Bocci V. The case for oxygen-ozonetherapy. Br J Biomed Sci.
2007;64(1):44-9.
20. Ozmen V, Thomas WO, Healy JT, Fish JM, Chambers R,
Tacchi E, Nichols RL, Flint LM, Ferrara JJ. Irrigation of the
abdominal cavity in the treatment of experimentally induced
microbial peritonitis: efficacy of ozonated saline. Am Surg.
1993 May;59(5):297-303.
21. Bulynin VI, Glukhov AA. Treatment of peritonitis using ozone
and hydropressive technology. Khirurgiia (Mosk). 1999;(7):9-
11.
22. Vasil'ev IT, Markov IN, et all., The antibacterial and
immunocorrective action of ozone therapy in peritonitis. Vestn
Khir Im I I Grek. 1995;154(3):56-60.
23. Parkhisenko IuA, Glukhov AA. Use of ozone therapy and
hydro-pressure technologies in complex intensive therapy of
surgical sepsis. Khirurgiia (Mosk). 2001;(4):55-8
24. Connie Chen, et all., Effects of Chronic and Acute Ozone
Exposure on Lipid Peroxidation and Antioxidant Capacity in
Healthy Young Adults. Environmental Health Perspectives.
2007;(12): 1732-37
25. Zullyt B. Zamora, et all., Effects of Ozone Oxidative
Preconditioning on TNF alfa Release and Antioxidant-
Prooxidant Intracellular Balance in Mice During Endotoxic
Shock. Mediators of Inflamations.2005:1(2005) 16-22