Sunteți pe pagina 1din 6

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT PROFIL ECONOMIC ANUL I

REFERAT ECOTEHNOLOGIE

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

COORDONATOR: Prof. CIUBOTARU VIRGINIA

AUTOR: ROMAN MIHAI COSTEL

PIATRA NEAMT 2007/2008


In 1985 specialistii care cerceteaza atmosfera, au adus la cunostinta un fapt deosebit
de important: primavara continutul de ozon deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida s-
a micsorat cu 40% din anul 1977 pâna în anul 1984. Aceasta descoperire a fost
confirmata si de alti cercetatori, care au demonstrat ca regiunea cu continut redus de
ozon se intinde dincolo de hotarele Antarctidei si se afla la o distanta de la 12 pâna la 24
km. Cercetarile au demonstrat ca deasupra Antarctidei exista "o gaura" de ozon. La
inceputul anilor 80 dupa masurarile de pe satelitul "Nimbus-3" o asemenea gaura a fost
descoperita si deasupra Arcticii, numai ca era de dimensiuni mai reduse, iar continutul
de ozon s-a micsorat cu 9%. în medie pe glob, continutul de ozon s-a micsorat cu 5%.

Degradarea stratului de ozon a fost observată în urma cercetărilor de după 1963 când s-
a constatat că iarna şi primăvara se formează goluri în stratul de ozon în Arctica şi
Antarctica, cantitatea de ozon putând scădea uneori cu 30-40% din total. În acelaşi timp
şi eficienţa la reţinere a razelor ultraviolete-B scade simţitor.
Stratul de ozon este localizat la 10-15 km de suprafaţa pământului şi conţine
aproximativ 90% din ozonul atmosferic (O3). Acest strat protejează viaţa pe pământ
deoarece el absoarbe razele ultraviolete-B din radiaţia solară, radiaţie ce este foarte
periculoasă pentru organisme (cancerul pielii, cataracte, etc.) şi în general pentru
mediu.
Prima idee despre actiunea distrugatoare asupra ozonului a fost formulata la sfârsitul
anului 1960, precum ca un pericol pentru stratul de ozon il constituie emanatiile
vaporilor de apa si NOx din motoarele supersonice ale avioanelor si rachetelor. Oxizii de
azot, de asemenea, erau considerati periculosi pentru stratul de ozon, deoarece sunt
instabili si se descompun în straturile inferioare ale atmosferei.

In 1974 M. Molina si F. Roulend de la Universitatea din California (S.U.A.) au aratat ca


clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugatoare asupra stratului de ozon. De
mai bine de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigirenti în frigidere si conditionere, si ca
propelenti pentru amestecuri de aerosol, în timpul curatirii chimice a hainelor. Cândva
au fost considerate drept substante chimice ideale si practice, deoarece sunt foarte
stabile si neactive. Aceasta inseamna ca ele sunt netoxice. Când moleculele de CFC
ajung la 25 km deasupra Pamântului, unde concentratia de ozon este maxima,
moleculele sunt predispuse actiunii intensive a razelor ultraviolete, care transforma
moleculele active de CFC în stare normala în radicali cu o reactivitate foarte mare. CFC
transporta clorul de pe suprafata solului prin troposfera si alte straturi inferioare ale
atmosferei, unde legaturile inerte ale clorului se distrug, spre stratosfera, unde
concentratia de ozon este mai mare.
În timpul descompunerii ozonului, clorul joaca rolul unui catalizator. Din aceasta cauza,
un atom de clor poate descompune pâna la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca
atomul de clor sa fie inactivat sau transportat în troposfera. Cercetarile au demonstrat
ca în lipsa oxizilor de azot distrugerea ozonului de catre clor este mai rapida. în prezent
în aer se arunca milioane tone de CFC. Se considera ca durata de viata în atmosfera a
celor mai raspândite CFC freon-11 (CFCl3) si freon-12 (CF2Cl2) este de 75, respectiv
100 de ani.

Degradarea stratului de ozon se datorează intervenţiei unor gaze nocive, provenite de pe


pământ din activitǎţile antropice şi ajunse în atmosferă. Aceste gaze au în conţinutul lor:
carbon (CO, CO2, CH 4), hidrocarburi (fără CH4), azot (NOX, NO2 în principal), clor
(freoni), brom (haloni), hidrogen (H2 si H2O), care au rol vital în fotochimia troposferei
şi stratosferei.
Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apa. De aceea, ele prezinta un pericol mare
pentru ecosistemele marine. Experientele au demonstrat ca planctonul, în timpul maririi
intensitatii UV, poate sa dispara. Planctonul reprezinta prima treapta în lantul trofic,
adica sunt producatori, de care depind toate celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate
spune ca lipsa planctonului din mari si oceane poate duce la disparitia vietii din aceste
ecosisteme. Plantele sunt mai putin sensibile, dar la o marire a dozei UV pot sa fie
afectate.

Reducerea stratului de ozon are efecte negative nu numai asupra ecosistemelor acvatice
şi terestre, dar şi asupra materialelor, asupra proceselor chimice din atmosferă, asupra
climatului influenţând întreg echilibrul vieţii pe pământ.
Refacerea stratului de ozon se produce vara, când temperatura creşte, vortexul scade în
intensitate, iar reacţiile chimice distructive au condiţii nefavorabile dezvoltării

Impactul asupra mediului (datorat degradării stratului de ozon) este foarte intens.
Formarea şi distrugerea ozonului depinde de emisiile şi concentraţia elementelor de
poluare, care mai sunt numite şi precursori, şi care contribuie la aceasta în principal
compuşi organici volatili, oxizi de azot şi monoxid de carbon precum şi de cantitatea şi
intensitatea luminii solare.

Expunerea ecosistemelor şi a culturilor agricole la ozon are drept efect afectarea vizibilă
a frunzelor şi diminuarea recoltei şi a cantităţii de seminţe produse. Efecte nefaste
asupra vegetaţiei se pot observa la concentraţii relativ scăzute de ozon, care se
înregistrează în mod frecvent în Europa.

Ecosistemele acvatice, sub influenţa ozonului, sunt prejudiciate prin dereglarea


strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate),a funcţiilor psihologice (reacţii de
fotosinteză şi enzimatice), a dezvoltarii anormale a organismelor marine (peşti tineri,
larve), cu consecinţe în reducerea producţiei de biomasă, respectiv de hrană umană.
Se constata de asemenea degradarea unor materiale de construcţii, la care efectele se
conjugă cu temperatura şi luminozitatea, cel mai evident efect constatându-se la
plasticele dure, care plesnesc şi se decolorează.

Continutul redus de ozon are consecinte grave si pentru sanatatea omului. Fiind în
atmosfera în cantitate de 0,0001%, are actiune distructiva asupra celulelor organismelor
vii. Scaderea concentratiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensitatii razelor
ultraviolete deasupra solului cu 2%. Dupa modul de actiune asupra organismelor vii,
razele ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante insa, din cauza lungimii de unda
mai mari decât la razele gama, nu pot patrunde adânc în tesuturi. De aceea, el afecteaza
numai suprafata organelor. Razele ultraviolete au energie destula pentru distrugerea
ADN-ului moleculelor organice, ceea ce poate provoca cancerul pielii, cataracta,
melanina si imunodeficienta. Provoaca, de asemenea, arsuri pe piele si retina.
Astfel, în privinţa sănătăţii umane trebuie menţionate maladii ale ochilor, ale pielii
(cancerul pielii, în special mai intens la cei cu pielea de culoare mai închisă) şi maladii
infecţioase, prin creşterea incidenţei acestora. Expunerea omului la concentraţii mari de
ozon poate produce efecte nefaste asupra sistemului respirator şi poate duce la scăderea
funcţiei plămânilor. Simptomele observate pe durata producerii de smog sunt tuse,
dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, dureri de cap şi iritaţii ale ochilor.

În septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tari, care au semnat o conventie,


care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pâna în 1999 tarile
dezvoltate trebuiau sa scada intrebuintarea CFC pâna la jumatate din nivelul anului
1986. Pentru folosirea în aerosoli a fost gasit un nou inlocuitor al CFC - amestecul de
propan-butan. Dupa proprietatile fizice se aseamana cu freonul, dar este extrem de
inflamabil. Astfel de aerosoli se prepara în multe tari, chiar si în Rusia. O problema
primordiala este fabricarea frigiderelor - a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta consta
în aceea ca din cauza polaritatii moleculei, CFC au o temperatura inalta de evaporare.
în prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie amoniacul, care insa este toxic.

Conştienţi de impactul dăunător al modificării stratului de ozon asupra sănătăţii umane


şi a mediului înconjurător, oamenii de ştiinţă şi politicienii au adoptat la Viena, la 22
martie 1985, Convenţia privind protecţia stratului de ozon. Programul Naţiunilor Unite
pentru Mediu UNEP prin rezoluţia 49/114 din 1995 a declarat ziua de 16 septembrie
Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, luând în considerare ziua de 16 septembrie
1987 când s-a adoptat Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează
stratul de ozon.Acest protocol a fost semnat de 176 de tari. În anul 2006 se sǎrbǎtoreşte
aceastǎ zi sub deviza: „Protejand stratul de ozon, salvaţi viaţa planetei !”.

Aceste documente nominalizează substanţele care afectează stratul de ozon. Se


consideră că şi oxizii de carbon, oxizii de azot, respectiv metanul au capacitatea de a
modifica proprietăţile fizice şi chimice ale stratului de ozon. De asemenea, se stabileşte
lista substanţelor controlate, potenţialul de epuizare a stratului de ozon, cu program de
limitare şi reducere a producţiei şi consumului acestor substanţe, cu sarcini de înlocuire
a lor şi de introducere a tehnologiilor curate. Cercetările ulterioare au fost conduse spre
găsirea substanţelor alternative, lista acestora crescând de la an la an.

Problematica protecţiei mediului în România, datorită condiţiilor economice şi sociale


existente pe parcursul ultimilor ani a fost şi este, în continuare, deosebit de complexă.
Prin Legea nr. 84/1993, România aderă la Convenţia privind protecţia stratului de ozon,
adoptată la Viena, la 22.03.1985 şi la Protocolul privind substanţele care epuizează
stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16.09.1987 şi acceptă Amendamentul la
Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la
cea de-a doua reuniune a părţilor de la Londra, din 27-29 iunie 1990, începand cu 26
februarie 2001.

În acest context a început armonizarea legislaţiei nationale cu prevederile acestor


convenţii şi protocoale. Prin Ordonanţa 89/1999 sunt introduse restricţii privind regimul
comercial şi utilizarea hidrocarburilor halogenate care epuizează stratul de ozon. De
asemenea, a fost initiata si se afla intr-un stadiu avansat procedura de acceptare a
Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat la Montreal in 1997, care
prevede instituirea unui sistem de licente pentru productia, importul si exportul de
substante care epuizeaza stratul de ozon, in scopul prevenirii traficului ilicit cu aceste
substante.

Perioada 1 iulie 1999-1 iulie 2000 a reprezentat anul inghetarii consumului de


clorofluorocarburi (CFC) la nivel national si intrarea intr-o noua etapa a procesului de
eliminare treptata a acestor substante, in concordanta cu obligatiile care revin tarii
noastre ca semnatara a tratatelor internationale mentionate. Cu un consum de 350 tone
CFC, Romania s-a incadrat in limitele de productie si consum stabilite in cadrul
protocolului.

Romania a facut progrese in implementarea regimului juridic al ozonului, prin:

 continuarea dezvoltarii cadrului legislativ si institutional necesar aplicarii regimului


ozonului;

 implementarea transferului de tehnologie nepoluanta care au condus la eliminarea a


1069 de tone, consum anual la utilizatorii industriali de substante care epuizeaza stratul
de ozon;

 instituirea controlului comertului cu aceste substante (prin obligativitatea obtinerii


acordului de mediu pentru importul/exportul de substante care epuizeaza stratul de
ozon;
 introducerea unor restrictii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug
stratul de ozon.

Dar mai avem inca foarte mult de facut pentru implementarea si realizarea
dezideratelor Conventiei de la Viena privind protectia stratului de ozon si a Protocolului
de la Montreal privind substantele care distrug stratul de ozon la nivel national si
international. Ministerele, departamentele si agentii economici care importa si utilizeaza
substante care distrug stratul de ozon, vor intreprinde masuri privind respectarea
cerintelor Protocolului de la Montreal. Iar cetatenii, societatea civila, consumatorii
principali ai resurselor mediului in general, sint obligati sa constientizeze si sa sesizeze
fenomenul epuizarii stratului de ozon si a inrautatirii vadite a sanatatii lor din cauza
aceasta. Este necesar sa intreprindem masuri concrete nu numai pentru redresarea
situatiei dar, in primul rind, pentru revenirea la normal, la echilibrul durabil dintre
natura si societate.