OXIGENUL - terapia cu oxigen referat

OXIGENUL

Oamenii de stiinta sint constienti de mai bine de 200 de ani de importanta si proprietatile extrem
de benefice ale oxigenului. Oxigenul a fost descoperit ca element chimic in anul 1771 de catre
englezul Joseph Priestly. Peroxidul de hidrogen a fost descoperit in 1818 de catre chimistul
francez Louis Jacques Thenard, iar ozonul de catre Christian Friedrich Schonbein in anul 1840.
Prima incinta hiperbarica a fost creata in 1879 de catre medicul francez J. A. Fontaine.

Doctorii si oamenii de stiinta au inceput sa trateze anumite disfunctii si boli cu ajutorul

oxigenului, de mai bine de 100 de ani. Afectiunile pielii au fost la inceput tratate cu ajutorul
ultravioletelor (care activeaza procesul de oxidare cind sint absorbite in singe), pe la sfirsitul
secolului al XIX-lea de catre Niels Finsen, iar peroxidul este folosit inca din anul 1884. In 1898
se inregistreaza un caz de difterie tratat cu succes cu ajutorul unui spray nazal cu peroxid. In
timpul unei epidemii de gripa din anul 1919, doi doctori au administrat intravenos pacientilor lor
hidrogen peroxid, care a redus semnificativ rata mortalitatii.

Tratamentul cu ozon a fost folosit cu succes in timpul primului razboi mondial in combaterea
infectiilor de pe cimpul de lupta si, inca din anul 1924, dr. Frederick Koch a pledat in favoarea
folosirii hidrogenului pentru tratarea pacientilor bolnavi de cancer din Statele Unite.

Ce este si cum functioneaza terapia cu oxigen

Toate celulele, tesuturile si organele din organismul uman au nevoie de oxigen pentru a
functiona. Oxigenarea satureaza organismul cu oxigen prin folosirea gazului, citeodata la o
presiune ridicata (hiperbarica), ducind la cresterea cantitatii totale de oxigen disponibile in
organism. O oxigenare insuficienta poate duce la dezvoltarea agentilor patogeni, in timp ce o
oxigenare in exces poate deteriora tesuturile normale. Totusi oxigenarea folosita sub control
strict si sub o atenta ingrijire poate avea efecte terapeutice pozitive.

Dr. Otto Warburg, laureat Nobel de doua ori, sustine ca lipsa oxigenului de la nivelul celulelor
poate constitui o prima cauza pentru aparitia cancerului si ca terapia cu oxigen poate fi un
tratament eficient pentru tratarea sa. El a demonstrat ca celulele normale din culturi de tesuturi,
atunci cind sint lipsite de oxigen, se transforma in celule canceroase si ca oxigenul poate distruge
celulele canceroase din culturile de tesuturi.

Modalitati de tratare cu ajutorul terapiei cu oxigen

Terapia cu oxigen poate fi administrata prin mai multe modalitati: oral, rectal, vaginal,
intravenos, intraarterial, prin inhalare sau prin absorbtie prin piele. Oxigenul gazos in
concentratii ridicate poate sa fie administrat si prin masti sau tuburi sau in incinte cu oxigen
hiperbaric presurizat. Oxigenul se mai poate administra si prin injectare subcutanata (sub piele).
Oxigenul ionizat, incarcat atit pozitiv, cit si negativ, se administreaza prin inhalare sau dizolvat
in apa de baut sau de spalat.

Tipuri de terapii cu oxigen

Aceste terapii sint grupate in functie de tipul de proces chimic care are loc: asimilarea oxigenului
in singe sau tesuturi poarta numele de oxigenare. Celalalt proces, oxidarea, este reactia de
disociere a electronilor (particule incarcate electric) din orice fel de molecule chimice.

Oxidarea este un proces care poate sau nu sa implice folosirea de oxigen. Ea se refera la o reactie
chimica si nu neaparat la oxigenul in sine.

O terapie care foloseste procesul de oxigenare este terapia prin oxigen hiperbaric, in cadrul
careia este introdus oxigenul in organism intr-o incinta presurizata. Pe de alta parte, terapia prin
peroxid de hidrogen foloseste procesul de oxidare. Cit despre terapia prin ozon, aceasta foloseste
ambele procese chimice.

Desi in Europa, timp de multi ani, au fost folosite diferite terapii cu oxigen pentru vindecarea a
numeroase boli, in Statele Unite majoritatea sint extrem de controversate si neacceptate de unele
asociatii de sanatate. Legalitatea folosirii terapiilor cu oxigen variaza de la stat la stat.

Terapia cu oxigen hiperbaric

Terapia cu oxigen hiperbaric dateaza de la inceputul secolului XX, desi in Statele Unite este
folosita incepind din anul 1967. Acest tip de terapie poate fi administrata in cadrul unor incinte
individuale cu oxigen, care constau din tuburi din acril, de aproape 2 metri lungime si o jumatate
metru in diametru.

Pacientul este asezat pe o targa, care este introdusa in interiorul incintei. Incinta este bine
etansata si presurizata cu oxigen pur (de doua ori si jumatate mai mult decit presiunea atmosferei
de la nivelul marii) timp de 30 pina la 120 de minute. Presiunea marita face posibila respirarea
oxigenului la o concentratie mai mare decit este posibila prin orice alte mijloace. Dupa
incheierea tratamentului, incinta este depresurizata incet, in timp ce pacientul inca se mai afla
acolo.  

In numeroase universitati din Statele Unite sint folosite acum incinte cu mai multe locuri, in care
pot sa-si desfasoare tratamentul mai multi pacienti deodata si in care oxigenul este introdus in
organism prin intermediul mastii. Aceste incinte permit surorilor medicale si personalului tehnic
sa aiba grija de pacientii lor pe durata tratamentului. Avantajul incintelor cu mai multe locuri
este acela ca pacientul poate fi scos imediat afara, in cazul in care apar probleme, pe cind in
incintele individuale, pacientul nu poate iesi de acolo, pina cind incinta nu este depresurizata
complet.

Boli care pot fi tratate cu ajutorul terapiei cu oxigen hiperbaric

In Statele Unite acest tip de terapie este folosit in primul rind pentru tratarea diferitelor traume,
cum ar fi accidente, arsuri, rani, cangrene (moartea unui tesut, care se produce de obicei din
cauza deficientei sau a absentei aprovizionarii cu singe), intoxicare cu monoxid de carbon, ulcer
decubit, staza (oprire sau incetinire a circulatiei singelui sau a unei secretii interne a corpului),
necroza (distrugere a celulelor unei portiuni de tesut sau organ viu, ca urmare a unei infectii,
traumatism sau a unei tulburari circulatorii etc.). Unele proceduri chirurgicale necesare pentru
repararea si refacerea membrelor sectionate pot fi efectuate numai in cazul folosirii terapiei cu
oxigen in timpul interventiilor respective.

Terapia cu oxigen hiperbaric folosita imediat dupa interventia chirurgicala ajuta in majoritatea
cazurilor la o vindecare cu 60 la suta mai rapida si garanteaza ca nu vor exista edeme
chirurgicale (retinerea unor cantitati exagerate de lichide in tesuturile din organism.)

In diferite tari de pe glob, terapia cu oxigen hiperbaric este folosita in scopuri specifice. Astfel, in
Germania ea este folosita pe scara larga pentru a trata victimele care au suferit un atac; in Franta,
pentru tratarea problemelor arteriale si de circulatie periferice; in Rusia, pentru dezintoxicarea
victimelor alcoolului si drogurilor; iar in Marea Britanie, pentru tratarea pacientilor suferinzi de
scleroza multipla.

Crizele pulmonare precum intoxicarea cu monoxid de carbon, anemia datorata volumului redus
de singe si cianoza (decolorare albastruie a pielii datorata cantitatilor anormale de hemoglobina
oxigenata din singe) beneficiaza si ele de aceasta terapie.

Acest tip de terapie si-a demonstrat si valoarea ca terapie adjuvanta celei cu antibiotice in
tratamentul infectiilor anaerobe. A inceput sa fie folosita experimental si pentru tratarea
simptomelor infectiilor cu HIV si a oboselii cronice care o insoteste.

Ce precautii sint necesare

Terapia cu oxigen hiperbaric poate cauza probleme pentru cei cu antecedente de infectii ale
urechii medii, emfizem sau pneumotorax spontan datorita presiunii ridicate pe care o implica.
Folosirea sa in cazul bolilor precum SIDA, boli de inima si dezintoxicarea narcomanilor si
alcoolicilor este inca in dezbatere.

Totusi aceasta terapie cistiga din ce in ce mai mult teren si este folosita atit in medicina
conventionala, cit si in cea alternativa. Spectrul sau larg de aplicatii ii confera si pe viitor un
potential ridicat de folosire ca terapie adjuvanta.

Medicină
Bio-oxidativă
Pentru că tu ești prioritatea noastră, oferim o serie de terapii inovatorii de
stimulare a proceselor reparatorii proprii, precum Oxigen-Ozonoterapia,
terapia Bio-Fotonică a sângelui, terapia cu Hidrogen Molecular, Vitamino-
Mineralo Terapia și Nutriția Integrativă cu efecte remarcabile asupra sănătății
tale.
Termenul de Medicină Bio-oxidativă a fost folosit pentru prima dată în 1986 de către Charles Farr, M.D., Ph.D.,
pentru a descrie utilizarea principiilor oxidării în procesul de îmbunătățire a sănătății. Pentru această cercetare, dr.
Farr a fost nominalizat pentru a primi premiul Nobel pentru Medicină din 1993.

Pentru a înțelege ce înseamnă Medicina Bio-oxidativă este important să înțelegem legătura dintre termenii de
Oxigenare / Oxidare și Oxidare / Reducere.

Medicina Bio-oxidativă prin terapiile sale oferă organismului mai mult oxigen, îl oxigenează si îmbunătățește în
special ceea ce privește absorbția și utilizarea oxigenului la nivel celular. Adăugarea de oxigen suplimentar are
multe beneficii atât pentru prevenirea cât și pentru tratamentul mai multe tipuri de afecțiuni și boli. Prin creșterea
disponibilității intracelulare a oxigenului, celulele încep să oxideze toxinele acumulate și să le elimine, celulele se
regenerează și inevitabil țesuturile întineresc.
Pe de alta parte reacția chimică care implică oxigen este cunoscută sub denumirea de oxidare. Reacțiile de oxidare
pot fi lente, cum ar fi ruginirea metalelor sau pot fi rapide, cum ar fi arderea focului. Corpul uman nu ar putea
supraviețui fără reacții de oxidare. Respirarea oxigenului este esențială și totodată este un proces de oxidare prin
care organismul transformă alimentele în energie utilizabilă pentru creștere și menținere.

Din perspectiva fizicii newtoniene tot ce ne înconjoară este format din atomi. Noi înșine suntem alcătuiți dintr-un
număr imens de atomi. Atomii se grupează în molecule – o moleculă de apă, de exemplu, element fundamental
pentru apariția și evoluția vieții, care compune 70% din organismul nostru, este formată din doi atomi de hidrogen și
unul de oxigen.

Atomii conțin un nucleu, compus din protoni și neutroni, în jurul căruia orbitează electroni, care în mod normal se
cuplează câte doi, alcătuind o combinație relativ stabilă. Când un atom pierde un electron, procesul se cheamă
ionizare iar atomul care conțin electroni impari este numit radical liber. Ca rezultat acest atom devine instabil și
foarte reactiv.

În contextul biochimic, oxidarea se referă la aceeași pierdere sau transfer de electroni de la un atom sau moleculă la
altul, astfel produsul secundar natural al metabolismului fiziologic al oxigenului duce la formarea speciilor reactive
de oxigen, numiți la fel radicali liberi. Speciile reactive de oxigen joacă un rol important într-un număr foarte mare
de procese biologice. Multe dintre acestea sunt necesare vieții, cum ar fi prima linie de apărare împotriva bacteriilor,
virusurilor, drojdiei și paraziților de către anticorpi și fagocite precum granulocitele și macrofagele. Principalii
radicali liberi ai oxigenului sunt peroxizii, superoxizii, radicalii hidroxil și oxigenul singlet. Aceștia derivă din
oxigenul molecular în condiții de reducere chimică. Din cauza reactivității lor, acești radicali liberi pot participa la
reacții adverse nedorite cu leziuni celulare. Creșterea excesiva a acestor radicali liberi poate avea ca rezultat
distrugerea unor structuri celulare, fenomen cunoscut sub denumirea de stres oxidativ si care apare într-un
dezechilibru care favorizează pro-oxidanții în fața antioxidanților. Un stres oxidativ crescut poate conduce la leziuni
extinse ale lipidelor, proteinelor și ADN-ului, conducând la mutații care pot afecta ciclul celular și conduce la
neoplazie. Procesul a fost implicat în îmbătrânire și în patogeneza unor boli degenerative precum: cancerul, atacul
vascular cerebral, infarctul miocardic, diabetul, arterioscleroza, bolile cerebro-vasculare, cataracta, Parkinson,
Alzheimer, artrita reumatoidă și afecțiuni autoimune etc.

Deoarece radicalii liberi sunt necesari vieții, corpul are un număr de mecanisme enzimatice de minimalizare a
leziunilor radical induse și de a repara distrugerile. Opusul oxidării este reducerea în care electronii sunt dobândiți.
Antioxidanții sunt acele molecule care au capacitatea de a ceda sau de a primi electroni ai radicalilor liberi, având
astfel un rol cheie în aceste mecanisme de apărare. Împreună, acest schimb de electroni, numit reducere și oxidare,
este denumit redox. În organismele sănătoase, protecția față de efectele negative ale speciilor reactive de oxigen se
face prin menținerea acestei balanțe esențiale. Astfel, producerea continuă a radicalilor liberi în organismele aerobe
trebuie să fie egalizată de o rată similară de consum de antioxidanți. Enzimatici sau nonenzimatici, antioxidanții sunt
substanțe care previn formarea radicalilor liberi, îi caută și neutralizează sau repară distrugerile cauzate de aceștia.
Protecția împotriva leziunilor oxidative și a bolilor cronice determinate este realizată printr-o varietate de
antioxidanți endogeni și exogeni.

Oamenii de știință descoperă tot mai mult că Bio Oxidarea este mult mai complexă și mai importantă decât fusese
recunoscută anterior. Există multe teorii despre diferitele funcții ale oxigenului și hidrogenului în organism. Există o
mulțime de dovezi științifice care susțin aproape fiecare dintre aceste teorii. Aceste molecule fac parte din sistemul
redox care ajută la utilizarea oxigenului pentru respirație, care ajută la reglarea tuturor membranelor celulare vii care
este un regulator hormonal, necesar organismului pentru a produce substanțe precum estrogeni, progesteron și
hormoni tiroidieni, este important în reglarea zahărului din sânge și în producerea de energie în celule. Ajută la
reglarea anumitor compuși chimici necesari pentru funcționarea creierului și a sistemului nervos. Este utilizat în
sistemul de apărare pentru a ucide bacterii, virusuri, drojdie și paraziți. S-a constatat că atât oxigenul cât și
hidrogenul sunt importante în reglarea sistemului imunitar. Redox-ul inițiază reacțiile chimice, astfel toate procesele
vitale din organism depind de echilibrul dinamic (homeostazie) iar acest echilibrul chimic depinde de redox.
Îmbunătățirea homeostaziei redox este fundamentul Medicinei Bio-Oxidante.

Ca rezultat al multor factori din viața modernă, cum ar fi factori de stres din mediul interior și exterior, alimentația
procesată și de slabă calitate nutritivă, expunerea la radiații ionizante si electromagnetice și poluarea aerului, apei și
alimentelor, sistemele oxidative și antioxidante ale organismului pot fi copleșite. Acest lucru are ca rezultat un efect
negativ asupra funcției celulelor din organism și asupra sistemului imunitar al corpului și a capacității sale de a se
apăra împotriva infecțiilor, alergenilor, toxinelor, carcinogenilor și a altor stresori ai vieții.

Terapiile Bio-Oxidative, cum ar fi Oxigen-Ozonoterapia terapia Bio-Fotonică a sângelui și terapia cu hidrogen

molecular, stimulează sistemele redox ale organismului și ajută la întoarcerea corpului la echilibru și sănătate. Te
invităm în clinica noastră să experimentezi îmbunătățirea homeostaziei redox și amplificarea stării de bine prin
metode alternative.  Găsirea și tratarea cauzelor care generează dezechilibrul în organismul tău te vor face să trăiești
viața din plin.

Terapiile Bio-Oxidative stimulează capacitățile oxidative ale organismului, care sunt necesare pentru metabolismul
energetic, detoxifiere și funcția imunitară.

Mai multe beneficii includ:

• Stimularea producerii de celule albe din sânge (celule imune);
• Distrugerea directă și indirectă virusurilor, bacteriilor, ciupercilor și celulelor canceroase;
• Creșterea conținutului de oxigen din sânge și țesuturi;
• Creșterea eliberării de oxigen din sânge în țesuturi;
• Anti-angiogenic: inhibă creșterea de noi vase de sânge care alimentează tumorile;
• Oxidează și degradează elemente petrochimicele, metale grele și alte substanțe toxice;
• Crește flexibilitatea membranei celulelor roșii, astfel încât oxigenul poate trece prin vase foarte înguste și bolnave;
• Stimulează producerea de interferon, factorul de necroză tumorală și alte citokine, care sunt necesare pentru
combaterea infecțiilor și cancerului;
• Crește eficiența sistemelor enzimelor anti-oxidante, care elimină excesul de radicali liberi din organism;
• Stimulează ciclul acidului citric (ciclul Krebbs), care este modul în care organismul produce energie din nutrienți
(carbohidrați, grăsimi, proteine) în prezența oxigenului (metabolism aerob) numit și „metabolism oxidativ” sau
„respirație celulară”.
Medicina Bio-Oxidativă poate fi folosită în calitate de tratament, precum și pentru prevenție și strategii anti-aging.

Te invităm în clinica noastră să experimentezi îmbunătățirea homeostaziei redox și amplificarea stării de bine prin
metode alternative. Găsirea și tratarea cauzelor care generează dezechilibrul în organismul tău te vor face să trăiești
viața din plin.

Oxigen-Ozonoterapia
Ozonul, din grecescul ozein, ceia ce înseamnă „a mirosi”, a doua forma (activă) alotropă a oxigenului, formatdin trei
atomi de oxigen (O3) – este ungazde culoare albăstruie, care se produce natural în atmosferă,cu un miros
caracteristic, in concentrații mici e plăcut ”miros de aer purificat si proaspăt”, in concentrații mari e înțepător si
intens iritant.
Molecula de ozon este o formă foarte activă de oxigen și se formează atunci când oxigenul este expus la un câmp de
energie înaltă, de exemplu unde ultra-violetele (UV), care creează ozonul atunci când o lungime de undă de 160 –
240 nm (nanometri) lovește un atom de oxigen. Ambele procese combină atomul de O cu molecula de oxigen (O2)
pentru a forma ozon (O3).

Ozonul este foarte reactiv și instabil, are o reacție reversibilă ceea ce înseamnă că se descompune rapid înapoi în
oxigen, este 100% ecologic și nu lasă reziduuri chimiceîn urma descompunerii.

Terapia cu ozon este o formă de tratament, efectuat cu ozon medical. Cu toate acestea, Ozonul medical nu este doar
ozon, dar și un amestec dintre oxigen și ozon în concentrații și doze care sunt selectate folosind un generator de
ozon. În clinica Grandismedozon, Ozonul medical este produs din oxigen pur, de un generator medical German de
ultimă generație.

Administrat o singura dată sau repetat, în concentrații și cantități terapeutice, ozonul medical determină un efect
biologic benefic și eficient asupra corpului. Aplicațiile terapeutice aleozonului medical se bazează pe capacitatea sa
oxidativă, capabilă să genereze un stres controlat care activează răspunsurile antioxidante din corp.

Odată administrat sistemic (în corpul uman) apare o reacție biochimică imediată care generează alți mesageri numiți
ozonide (peroxizi de ozon). Acestea vor desfășura o serie de reacții metabolice, care în cele din urma vor aduce
efecte și beneficii biologice pozitive: alimentarea cu oxigen a organismului, activarea sistemului imunitar și a
propriilor antioxidanți și captatori ai radicalilor liberi eficienți în protecția țesuturilor și întârzierea proceselor de
îmbătrânire, stimulându-se astfel regenerarea țesutului sănătos.

Terapia cu ozon medical are efect cumulativ care poate fi văzut in timp, este considerată un tratament conservator
care nu deranjează organismul, care oferă o soluție inovatoare pentru multe probleme de sănătate pe care medicina
convențională nu le poate vindeca. Este foarte simplu și variat și, în unele cazuri, depășește rezultatele obținute prin
farmacoterapie. Această terapie are un potențial terapeutic major și se caracterizează prin simplitatea aplicării sale,
prin-o înaltă eficiență și toleranță și practic prin lipsa efectelor secundare.

Rezultatele sunt destul de evidente și, în general, pot fi observate din primele ședințe. Odată ce  țesuturile corpului
sunt oxigenate în mod adecvat, se îmbunătățesc capacitățile lui naturale de apărare, se întărește sistemul imunitar, se
îmbunătățește capacitatea de concentrare și memorie, de energie și vigilență mentala, se îmbunătățește viteza de
reacție și starea de spirit.

Terapia cu ozon sporește performanțele fizice și intelectuale, ajută la promovarea somnului odihnitor, diminuează
treptat durerea, sporește forța sexuală, îmbunătățește dispoziția și este, de asemenea, benefică pentru păr și piele.

De regulă, ozonoterapia este considerată o ramură a medicinei complementare și este folosită ca adjuvant
complimentar cu alte tratamente medicale convenționale. Cu toate acestea, cercetările științifice au stabilit că
aplicarea ozonului poate vindeca mai multe boli. În calitate de terapie complementară, indicațiile obișnuite ale
ozonoterapiei sunt: infecțiile bacteriene, fungice și virale, tulburările de aprovizionare cu sânge, bolile neuro-
degenerative și bolile acute sau cronice ale articulațiilor – inclusiv herniile de disc. Terapia cu ozon medical sporește
funcția de detoxifiere a ficatului, astfel fiind foarte eficientă în tratarea ficatului gras, hepatitelor virale și celor
cauzate de consumul excesiv de alcool.

Persoanele care suferă de stres asociat muncii sau persoanele expuse eforturilor fizice și psihice excesive sunt
candidați excelenți pentru terapia cu ozon medical. Aplicarea acestei terapii activează metabolismul celulelor roșii și
albe din sânge, stimulând și îmbunătățind starea generală a pacienților. S-a constatat că sportivii cu performanțe
ridicate pot beneficia în mare măsură de această terapie, deoarece contribuie la o recuperare si vindecare mai rapidă
a durerilor musculare. Oamenii în vârstă sunt foarte receptivi la terapia cu ozon, deoarece ozonul medical are o
influență favorabilă asupra tulburărilor vasculare cerebrale, adesea asociate cu o performanță și concentrare scăzută,
trezire incompletă și amețeli.

Terapia cu ozon a fost, de asemenea, dovedită a fi extrem de eficientă în tratamentul diabetului zaharat, și în
profilaxia complicațiilor sale. Eficiența sa ca și tratament adjuvant pentru cancer a fost dovedită de ample cercetări,
în special prin efectul pozitiv pe care l-a avut asupra calității vieții pacienților. Nu în ultimul rând, este recomandat
ca tratament cu efectepozitive de anti-îmbătrânire, datorită beneficiilor sale față de stresul oxidativ și de prevenire a
bolilor, datorită oxigenării suplimentare a celulelor tisulare.

Nu s-au găsit efecte secundare importante legate de terapia cu ozon medical. Cu toate acestea, câteva  contraindicații
exista si ele trebuie evaluate înainte de aplicarea tratamentului.

Există un volum imens de date clinice care arată eficacitatea și siguranța terapiei cu ozon medical, atunci când
această terapie este aplicată în conformitate cu protocoalele de lucru specifice.

În calitate de terapie complementară, ozonoterapia oferă un spectru larg de beneficii și se recomandă în următoarele
afecțiuni: infecții bacteriene, fungice și virale: Boala Lyme, Candidoze cronice, herpes, Epstein-Barr, HIV-SIDA,
hepatite.

În afecțiuni neurologice: scleroza multiplă, Boala Parkinson, Alzheimer, neuropatia diabetică.

În boli autoimune și degenerative: afecțiuni cardiovasculare, diabetul, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică,
artrita, Boala Crohn, Lupus, cancer, prevenirea bolilor cardiace și accidentelor vasculare cerebrale.