PREMIUL NOBEL PENTRU FIZICĂ 351

Y
AR
toni de mercur cu o accelerație corespunzătoare unei energii de aproxima­
tiv trei milioane electroni volți, deși a întrebuințat diferențe de potențial
care atingeau, maximum, numai 79000 volți.
In felul acesta, inconvenientele tensiunilor foarte mari au fost înlă­

R
turate și cîmpul cercetărilor extins.

IB
Această metodă, numită a accelerării liniare prin rezonanță, nu dă­
dea rezultate bune în cazul atomilor de masă mică. E. O. Lawrence pro­
pune, în 1930, o modificare. Aceasta consistă în trecerea unor astfel de

YL
ioni, între doi conductori semi-cilindrici, goi, care formează un condensator
al unui circuit electric oscilant, de frecvență înaltă.
Deplasarea ionilor, între conductorii semi-cilindrici, fiind adusă în re­
zonanță cu variația cîmpului electro-magnetic, se obțin accelerații succesive

SIT
care dau ionilor o foarte mare energîe.
Datorită unui cîmp magnetic auxiliar, intens și uniform, traectoria a-
cestor ioni este o spirală. Astfel s’a născut acceleratorul magnetic cu rezo­
nanță sau cycfotfrort-ul.
R
Dificultățile tehnice ale unei astfel de realizări erau socotite de ne­
învins. Deaceia, cînd E. O. Lawrence și Livingston au anunțat realizarea
VE
acestui dispozitiv, «succesul a fost aplaudat de ambele părți ale Atlanticu­
lui», după cum se exprimă unul din biografi.
Pentru acest lucru, Academia Națională de Științe, acordă lui E. O.
NI

Lawrence, în 1937, premiul Comstock ; iar un an mai tîrziu, primește un alt

premiu, oferit de către Royal Society, pentru «cel mai important instrument
de cercetare în fizică, dela camera de ionizare a lui Wilson».
LU

După această realizare, E. O. Lawrence și colaboratorii săi își în­

dreaptă interesul spre vastul și foarte complexul cîmp al cercetărilor fizio­
logice, unde cyclotron-u\ aduce neprețuite servicii. I
Astfel, pe lîngă problemele de fizică nucleară, au studiat, pînă la e-
RA

puizare, efectele fiziologice ale neutronilor cît și metabolismul fosforului și

al altor elemente asemănătoare, care cu ajutorul cyclotron-u\u\ pot să fie
obținute într'o formă radioactivă.
Nu pot termina aceste cîteva rînduri, fără a nu mă face ecoul lite­
NT

raturii științifice americane care iaudă în E. O. Lawrence pe omul care

are calitatea mare de a fi prietenul celor care lucrează sau au lucrat cu el.
Colaborarea care depinde de oameni și puterea mijloacelor tehnice
CE

de investigație, ce ține de fonduri (cyclotron-u\ costă așa de mult că sînt,

pare-mi-se, numai trei pe lume), sînt astăzi condiții indispensabile desco­
peririlor în domeniul experimental.
A. D. POTOP.
I/
A?

PREMIUL NOBEL PENTRU CHIMIE.

UI

Premiul Nobel pentru chimie 1939 a fost împărțit în părți egale între
Prof. A. Butenandt, directorul Institutului de chimie biologică «Kaiser Wilhelm»
din Berlin și Prof. L, Ruzicka dela Școala Politechnică din Ziirich. Tot acum
s'a decernat și premiul pentru 1938, care nu fusese acordat anul trecut»
BC

profesorului Richard Kuhn dela Universitatea din Heidelberg.

 332 C. V. GHEORGHIU

Y
Prof. R. Kuhn s'a născut la 3 Decemvrie 1900, Ia Viena. Studiile uni­

AR
versitare Ie-a făcut în acest oraș și la Munchen, avînd profesor pe savantul
R. Willstătter, laureat al premiului Nobel 1915. în anul 1923 își ia docto­
ratul la Munchen și doi ani mai târziu este abilitat docent în chimie și în
1926 este numit profesor de chimie generală și analitică la Școala Poli-

R
technică federală din Ziirich. Revine în anul 1929 în Germania ca director
al secției de chimie dela Institutul «Kaiser Wilhelm» de cercetări medicale

IB
din Heidelberg și ca profesor titular la Universitatea din acel oraș. în 1937,
murind Khel, directorul Institutului «Kaiser Wilhelm», Kuhn este numit

YL
director peste întreg institutul.
R. Khun s’a distins prin lucrările sale de chimie organică și biologică.
In lucrarea de doctorat, Khun s'a ocupat cu mecanismul acțiunii amilazeior
și cu probleme de stereoizomerie. După aceia, a făcut un studiu asupra

SIT
combinațiilor cu multe legături duble, numite poliene, reușind să sintetizeze
un mare număr din aceste substanțe, trăgînd concluzii importante asupra
legăturilor duble conjugate în lanț luug, care se întîlnesc în unele sub­
stanțe naturale înrudite cu vitamina A, pe care Khun a reușit s’o prepare
R
sintetic. A găsit, odată cu O. Worburg, că grupui prostetic al fermentului
galbăn de oxidație, care produce degradarea esterilor fosforici ai zaharu­
VE
rilor, se află în vitamina B2.
Într'o conferință ținută la Congresul Palatului Descoperirilor (Paris,
Octomvrie 1937), Khun arată că elementele nutritive trebuie să aducă în
NI

mod obligator pe lîngă cantități mari de hidrați de carbon, grăsimi și albu-

mine, care constituesc organismul animal, și «substanțe active», care se gă­
sesc peste tot în cantitate mică. Din aceste substanțe fac parte și fermenții.
LU

Khun își pune întrebarea în ce mod influențează unele elemente nutritive

asupra substanțelor catalitice auxiliare ale celulei. Fermenții care conțin
fer, — combinații de fer-porfirină, — ca peroxidaza, catalaza, citrocromul și
fermentul respirației, nu pot fi elaborați decît dacă celula are la dispoziție
RA

fer; pe cînd compusul porfirinic legat la fer nu-i nevoie să fie în celulă,
căci poate fi fabricat ușor cu elementele nutritive de altă natură. In ade­
văr, analizele spectroscopice nu ne arată prezența porfirinei în albușul sau
gălbănușul de ou, dar în puiușorul, care abia a eșit din ou, se găsește
NT

materia colorantă din sînge și compuși catalitici analogi. Este interesant

faptul că metalele se pot manifesta și altfel decît luînd parte directă. Se
știe că, în absența ferului, unele vegetaie superioare nu fabrică clorofilă,
CE

deși aceasta este un compus de magneziu. Ce face ferul ? Probabil com­

pușii de fer-porfirină joacă un rol în sinteza clorofilei, care se formează
după un mecanism necunoscut.
Cercetările biochimice din ultimii ani au arătat că o serie de elemente,
I/

relativ rare, intervin în constituențli indispensabili celulei vii. Khun făcînd

o cultură de rriucegai (Penicillium glaucum) într'o soluție nutritivă, conți-
A?

nînd și o mică cantitate de acid boric, a constatat formarea unei substanțe

galbene, pe care a numit-o borocitrină. Această materie colorantă nouă
samănă cu lactoflavina (vitamina B2), are caracter acid și este lipsită de
UI

bor. Acidul boric este deci necesar formării borocitrinei, dar nu face parte
integrantă din moleculă. Khun, în colaborare cu H. Rudy și F. Weigand,
reușește să facă sinteza totală a esterului fosforic natural al lactoflavinei,
realizînd astfel prepararea unei grupe active a unei enzime. Prin cercetări
BC
 PREMIUL NOBEL PENTRU CHIIME

Y
353

AR
foarte delicate, Khun ajunge să dea o formulă de constituție fermentului
galbăn de oxidare, care ar fi format din vitamina Ba, cuplată cu acidul fos-
foric și cu o proteină. In lucrarea cea mai nouă, Khun se ocupă de natura
chimică a substanțelor sexuale necesare pentru cuplarea gârneților de di­

R
ferite alge.

IB
Prof. Adolf Butenandt s’a născut la 24 Martie 1903, la Wesermiinde-
Lehe și a făcut studiile universitare la Gdttingen și Marburg, avînd profesor
pe savantul R. Windaus (laureatul premiului Nobel 1928). în 1927, după

YL
trecerea doctoratului este numit asistent la Laboratorul de chimie generală
a Universității din Gdttingen și în 1930 ca Privat-docent conduce secția de
chimie organică și biologică dela aceiași universitate. In 1933, este numit
profesor de chimie organică la Școala Politechnică din Danzig. unde stă

SIT
pînă în 1937 cînd trece director la Institutul de chimie biologică «Kaiser
Wilhelm» din Berlin. Butenandt se afla la Gdttingen, cînd Rschheim și
Zondek au făcut descoperirea clasică asupra prezenței în urina de femee
însărcinată a unei importante cantități de foliculină, care se află într’o stare
R
mai ușor de purificat decît acea extrasă din ovare sau din lichidul folicular.
Studiul foliculinei a devenit posibil abia în 1923, grație descoperirii savan-
VE
ților americani Rllen și Doisy a testului ei fiziologic asupra șoriceilor-femele
castrate. Butenandt, simultan cu Doisy, reușește să obțină hormonul sexual
feminin în stare cristalină către sfîrșitul anului 1929. Ulterior, Butenandt
NI

dovedește prezența nucleului de fenantren în molecula de foliculină șl dă

constituția acestui hormon (1932). Rstăzi se cunosc 8 hormoni sexuali fe­
minini (foliculine), a căror structură chimică a fost lămurită de Butenandt,
LU

Doisy, Girard, Marian și alții. |

Butenandt s'a ocupat apoi cu hormonii sexuali din testicul și a reușit
să izoleze din urina de bărbat două substanțe cristaline, androsterona și
dihidroandrosterona, substanțe înrudite din punct de vedere chimic cu co-
RA

lesterina. Ca să arătăm ce greutăți de lucru sunt în acest domeniu, amin­

tim că la începutul anulut 1933 Butenandt nu avea la dispoziți decît 25 mi-
ligrame de androsteronă cristalizată și pentru a avea un gram de produs,
trebuia să prelucreze 2 milioane litri de urină. In Noemvrie 1934, Butenandt
NT

reușește să îmbunătățească metoda de extragere, astfel ca un gram de an­

drosteronă să poată fi izolat numai din 5000 litri de urină.
Rmbii savanți germani, R. Kuhn și R. Butenandt, au fost opriți de
CE

guvernul german să primească premiul Nobel.

Profesorul L. Ruzibka s’a născut la 12 Septemvrie 1887 la Vukova, în
Croația. R făcut studiile de chimie la Școala Politechnică din Karlsruhe
(1906—1910), unde a rămas ca asistent al Profesorului H. Staudinger. în
I/

1912, pleacă la Ziirich cu profesorul său, care fusese numit la Școala Poli­
technică federală din acei oraș. In 1918 Ruzicka este însărcinat cu un curs
A?

de chimie la aceiași școală, Ia care în 1923 este numit profesor titular.

După doi ani, părăsește catedra, pentru a organiza laboratorul de cercetări a
Casei <Naef». In 1926 acceptă catedra de chimie organică dela Universitatea
UI

din Utrecht, unde stă pînă în 1929, cînd revine la Ziirich și ocupă de atunci
aceiași catedră la Politechnică federală fiind și director la Casa «Naef». Ruzicka
a făcut lucrări interesînd parfumurile, precum și o serie de lucrări asupra
politerpenelor; dar domeniul de cercetări în care s’a făcut cunoscut a fost
BC

acela al hormonilor sexuali.

 334 C. V. GHEORGHIU

Y
Cunoașterea structurii chimice a hormonilor activi din grupa steri-

AR
nelor (progesterona, testosterona, corticosterona etc.) a îndemnat pe chi-
miștii organicieni să încerce sinteza lor. Ruzicka, nemulțumit numai cu re­
zultatele analitice obținute asupra androsteronei și a similitudinii acestea cu
foliculina, încearcă să prepare hormonul masculin printr’un procedeu, care

R
poate, grosso modo, îl întrebuințează și natura și anume prin eliminarea
prin oxidație a catenei laterale din sterinele hidrogenate. Din cele 4 steri ne

IB
hidrogenate, una din ele (epi-dihidrocolesterina) a dat prin oxidare un produs
identic cu adrosterona naturală, extrasă din urină de Butenandt. Prin această

YL
sinteză s'a făcut pentru prima oară demonstrația complectă a constituției
unui hormon sexual. Profesorul Ruzicka a publicat împreună cu colabora­
torii săi 58 comunicări asupra hormonilor sexuali și peste 200 comunicări
asupra politerpenelor.

SIT
Amintim că dela 1937 Ruzicka, Ia început cu W. Stepp (Munchen) și
apoi cu E. Mellamby, editează o interesantă colecție de lucrări asupra vita­
minelor și a hormonilor (Ergebnisse der Vitamin-und Hormonforschung),
în care savanți din lumea întreagă publică articole cu rezultatele cele mai
noi din acest domeniu. R
Terminînd aceste rînduri, țin să remarc seriozitatea școlii de chimie
VE
organică dela Ziirich, unde prima oară a luat premiul Nobel A. Werner,
colegul profesorului A. Obregia, apoi P. Karrer și acum Ruzicka precum și
profesorul Kuhn, care și-a început activitatea științifică tot la Ziirich.
NI

C. V. GHEORGHIU.
LU
RA
NT
CE
I/
A?
UI
BC