Asezarea elementelor chimice in tabelul periodic

ncercari de clasificare a elementelor chimice: A. Lavoisier; J. Berzelius - elementele au fost mpartite n metale si nemetale (sfrsitul sec. al XIX-lea); J. Dbereiner (1829) - clasificarea n triade (familii de elemente); B. de Chancourtois (1828) - aranjare elicoidala; J. Newlands (1864) - regula octavelor (la fiecare al optulea element proprietatile sunt asemanatoare) Clasificarea cea mai ingenioasa a elementelor a fost propusa de Mendeleev[ n anii 1869-1871. Pe vremea acestei mari descoperiri, notiunea de numar atomic nu era cunoscuta. La baza clasificarii lui Mendeleev a stat masa atomica a elementelor. Considernd sirul elementelor n ordinea crescatoare a maselor atomice, se constata ca din loc n loc apar elemente cu proprietati chimice asemanatoare. 242i89c n consecinta se poate scrie sirul elementelor pe mai multe rnduri, asa nct elementele cu proprietati asemanatoare sa se potriveasca unele sub altele. Se obtine astfel un tabel numit sistemul periodic al elementelor. n tabel apar neregularitati numai n trei locuri si anume: plasnd n coloanele verticale elementele cu proprietati asemanatoare, apar n tabel trei perechi de elemente, CoNi, Ar-K si Te-I, n ordinea inversa a maselor lor atomice crescatoare (dar n ordinea corecta a numerelor atomice). Aceste neregularitati sunt fara nsemnatate, fiindca nu masa atomica si numarul atomic determina locul unui element n sistemul periodic, multe elemente fiind amestecuri de izotopi cu mase atomice diferite. Pe vremea lui Mendeleev erau cunoscute numai 63 elemente. O grupa ntreaga de elemente, aceea a gazelor rare, nu fusese nca descoperita. De asemenea nu se cunosteau elementele radioactive. Dar chiar printre elementele mai comune multe nu fusesera izolate, asa ca n tabelul lui Mendeleev multe patratele erau nca neocupate. Cu att mai de admirat este intuitia clasificarii periodice a lui Mendeleev. Acesta a prevazut existenta mai multor elemente, printre care omologii superiori ai: borului[11] (scandiul), aluminiului (galiul) si manganului (technetiul si reniul), care au fost descoperite mai trziu. Asezarea elementelor pe grupe (verticale) si perioade (orizontale) este si n prezent cel mai bun sistem de clasificare al elementelor chimice conform proprietatilor lor. Acest sistem se bazeaza pe structura nvelisului de electroni al atomilor. Exista mai multe forme tabelare pentru a reprezenta sistemul periodic al elementelor, fiecare din ele cu anumite avantaje si dezavantaje. Forma adoptata aici (tabelul 6) este ntructva diferita de cea initiala a lui Mendeleev, de asemenea putin schimbata: grupa gazelor nobile, numita de obicei grupa 0 (pornind de la parerea ca aceste elemente nu formeaza combinatii chimice si deci au valenta 0) este notata aici VIIIA (pentru a

se tine seama de structura nvelisului electronic al acestor elemente si de faptul ca unele dintre aceste elemente formeaza combinatii cu fluorul si cu oxigenul); cele trei familii de elemente tranzitionale, Fe, Co, Ni, Ru, Rh, Pd si Os, Ir, Pt, cuprinse nainte ntr-o singura grupa (grupa VIII) sunt ncadrate aici n trei subgrupe, notate cu VIIIB, IXB, XB[. Aceasta varianta a sistemului periodic al elementelor (forma lunga) a fost propusa de Werner si prezinta avantajul de a reflecta cauza interna a periodicitatii. Utilizarea formei lungi a sistemului periodic a fost propusa n anul 1985 de catre IUPAC, ulterior fiind adoptata definitiv. Majoritatea savantilor sustin si solicita utilizarea acestui tabel n cercetare, precum si n procesul de nvatamnt. Tabelul 6.Sistemul periodic al elementelor (forma lunga)
IA (1) IIA (2) IIIB (3) IVB (4) VB (5) VIB (6) VIIB (7) VIIIB (8) IXB (9) XB (10 ) IB (11 ) IIB (12 ) III A (13 ) IV A (14 ) V A (15 ) VI A (16 ) VII A (17) VIII A (18)

H Li N a K R b C s

Be M g Ca Sr Ba

B Al Sc Y La* Ac*
*

C Si Ge Sn Pb

N P As Sb Bi

O S Se Te Po

F Cl Br I At

He Ne Ar Kr Xe Rn

Ti Zr Hf Unq[1 3]

V Nb Ta Unp[1 4]

Cr Mo W Unh[1 5]

Mn Tc Re Uns[1 6]

Fe Ru Os Uno[1 7]

Co Rh Ir Une[1 8]

Ni Pd Pt

Cu Ag Au

Zn Cd Hg

Ga In Tl

F r
*

R a

Lantanide Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb

La
**

Actinide Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No

Ac

Numarul de ordine al fiecarui element este numarul care marcheaza succesiunea elementelor n sistemul periodic. n acest caz este valabila relatia: Numarul de ordine= numarul de sarcini nucleare = numarul protonilor din nucleu = numarul de electroni din nvelisul electronic Perioada este sirul orizontal din sistemul periodic. Exista 7 perioade care se noteaza cu cifre arabe. Elementele ai caror atomi au acelasi numar de straturi electronice ocupate sunt ordonate n aceeasi perioada:

Numarul de straturi electronice ocupate = numarul stratului electronic exterior = numarul perioadei. Grupa - coloana verticala care cuprinde elementele cu aceeasi configuratie electronica pe ultimul strat. Forma lunga a sistemului periodic cuprinde 18 grupe ( 8 principale si 10 secundare). Elementele unei grupe principale contin n atomii lor acelasi numar de electroni pe ultimul strat. Numarul grupei corespunde, n cazul grupelor principale ale sistemului periodic, sumei electronilor s si p de pe stratul exterior (ultimul strat) al atomului: Numarul electronilor de pe ultimul strat = numarul grupei principale n perioade, numarul electronilor de pe ultimul strat al atomilor elementelor din grupele principale se schimba continuu, o data cu numarul de sarcini nucleare. Pozitia fiecarui element n sistemul periodic se bazeaza pe structura atomului sau. Legatura dintre
Structura atomului Numarul protonilor= numarul electronilor = Pozitia elementului n Structura sistemul periodic atomului 16 protoni Numarul de ordine

Sulf
Pozitia elementului n sistemul periodic

numarul de ordine 16

Numarul straturilor electronice ocupate = numarul ultimului strat Numarul perioadei electronic=

16 electroni 3 straturi Perioada a 3-a electronice ocupate al 3-lea strat electronic 6 electroni Grupa a pe ultimul principala strat

Numarul electronilor Numarul grupei de pe ultimul strat = principale

VI-a

n perioade, numarul electronilor de pe ultimul strat al atomilor elementelor din grupele principale de schimba continuu, o data cu numarul de sarcini nucleare. La trecerea dintr-o perioada n urmatoarea, numarul electronilor se modifica brusc. La atomii elementelor din grupele secundare se completeaza treptat un subnivel d (cu maxim 10 electroni), la atomii lantanidelor si actinidelor un subnivel f (cu maxim 14 electroni).