Fluierul - legenda si istorie Traind in deplina comuniune cu natura, oamenii erei preistorice nu vor fi fost doar coplesiti de spaimele

provocate de nenumaratele primejdii care le amenintau viata, ci si sufletul lor vor fi tresarit la auzul cantecului pasarilor, la freamatul frunzelor in bataia vantului, la diferitele sunete ale vocii animalelor. Instinctul natural de a imita a facut ca intaia incercare de exprimare a diferitelor senzatii sa se fi produs prin voce, iar a doua, prin instrumentele muzicale care si ele, la randul lor, cautau sa imite vocea omeneasca. Legenda... Utilizarea in scopuri muzicale a producerii sunetelor prin trecerea (scurgerea) unui curent de aer peste tulpinile tubulare sectionate ale unor plante este atribuita de legendele grecesti zeului Pan, protectorul turmelor si padurilor. Indurerat de pierderea iubitei sale, nimfa Syrinx, metamorfozata de zei in trestie, nefericitul Pan a luat sapte tevi de trestie de lungimi si grosimi diferite pe care le-a lipit cu ceara, creind in felul acesta instrumentul muzical numit syrinx, cu care iese invingator in intrecerile muzicale cu alte zeitati, castigandu-si simpatia nimfelor, in ciuda urateniei sale. Nascocirea fluierului (flautului) este atribuita tot unor zeitati - Atena, zeita intelepciunii. Acesta il pierde sau il arunca si fluierul este gasit de Marsyas, un pastor frigian care, in scurt timp, ajunge vestit pentru arta sa. Impins de o trufie nemasurata, Marsyas il provoaca la o intrecere pe insusi Apollo, el urmand sa cante din fluier, iar zeus, din lira. Muzele il declara invingator pe Apollo, iar nesabuitul pastor este pedepsit, in urma ramasagului pierdut, prin jupuirea pielii. Zeul regreta asprimea pedepsei si-l metamorfozeaza pe Marsyas intr-un rau care ii poarta numele si pe ale carui valuri fluierul ajunge pe malurile Sicyonei, unde este gasit de un cioban. ... si istoria Adevarul este ca nu numai vechii greci, ci si alte popoare ale lumii antice au cunoscut asemenea instrumente care produceau sunete prin suflarea unui jet de aer peste sectiunea unui tub. Cercetarile arheologice au dat la iveala fragmente ale unor fluiere, a caror vechime a fost apreciata la peste 15 000 de ani, cum este cazul celui descoperit in statiunea arheologica Vezere din Franta. In mod surprinzator, formele primitive ale fluierului nu au disparut. Unele dintre acestea, cum este cazul tilincii bucovinene, pot fi intalnite si astazi. In oriental antic, in Grecia si, mai tarziu, la Roma, fluierul a avut o mare importanta muzicala si a cunoscut o mare diversitate de tipuri si forme determinate de specificul muzicii practicate in regiunile pe care acestea le reprezentau. Fluierele grecilor si romanilor se confectionau din trestie, soc dar si din oasele unor pasari (cocor, vultur) sau ale unor animale mari (cerb). Ocaziile in care se foloseau fluierele erau felurite: la petreceri si spectacole publice, la mese, la nunti, in cadrul unor ritualuri religioase, funebre sau magice. Dupa cat se pare, fluierele rituale se faceau din oase de om. O reminiscenta a unor astfel de practici s-a pastrat in denumirea data unui os al piciorului, denumire intalnita atat in Latina (tibia), cat si in limba romana: fluierul piciorului sau in dialectal aroman: calamea ciorlui. Importanta acordata fluierului este evidentiata si de faptul ca arta de a canta la acest instrument facea parte din educatia tineretului grec si roman. In evul mediu, fluierul cade in desuetudine. El este redescoperit in epoca Renasterii, timp in care este perfectionat. Conservand elemente arhaice, dar incorporand si descoperiri de data recenta ale stiintei si tehnologiei, realizat din materiale diverse: lemn, bambus, trestie, metal, plastic, ceramica etc., fluierul se bucura de o mare popularitate, el putand fi folosit in cultivarea oricarui gen de muzica, contribuind prin timbrul sau luminos la exprimarea celor mai diverse sentimente omenesti. Simplitatea, dimensiunile reduse sunt doar cateva dintre caracteristicile care i-au asigurat popularitatea si raspandirea.

Text preluat din cartea "Fluierul la romani". Autor: Traian Ciuculescu Preluare cu acordul autorului si a Centrului de Creatie Populara al Judetului Arges.

close window