Tabelul periodic al elementelor

Proiect conceput de echipa ,,Alchimistii” din clasa a VII-a A :

1. Tudor Dimitriu
2. Mara Dobreanu
3. Flavia Oros
4. Raisa Iana
5. Raluca Rosu
6. Sonia Grigorescu
7. Antonia Grigore
Istoria tabelului periodic
 Elementele
Utilizarea elementelor ca bază pentru a descrie mediul (mai precis,
natura) a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri.
Vechii greci credeau că planeta pe care o locuim era formată din cele
patru elemente fundamentale: focul, pământul, apa și aerul.
Pe de altă parte, în China antică numărul elementelor era de cinci și, spre
deosebire de greci, acestea excludeau aerul și includeau metalul și lemnul.
Prima descoperire științifică a fost făcută în 1669 de germanul Henning,
care a descoperit fosforul; de la acea dată, toate elementele ulterioare au
fost înregistrate.
Merită clarificat faptul că unele elemente precum aurul și cuprul erau
deja cunoscute înainte de fosfor; diferența este că nu au fost niciodată
înregistrate.
 Simbologie
Alchimiștii (precursori ai chimiștilor de astăzi) au dat nume
elementelor în raport cu constelațiile, cu descoperitorii lor și cu locurile în
care au fost descoperite.
În 1808 Dalton a propus o serie de desene (simboluri) pentru a
reprezenta elementele. Mai târziu, acest sistem de notare a fost înlocuit
cu cel al lui Jöns Jacob Berzelius (folosit până în prezent), deoarece
modelul lui Dalton a devenit mai complicat pe măsură ce au apărut
elemente noi.
Evoluția schemei
Primele încercări de a crea o hartă care sa organizeze informațiile
despre elementele chimice, au avut loc în secolul al XIX-lea cu
Triadele Döbereiner (1817).
De-a lungul anilor, au fost găsite elemente noi, dând naștere la noi
modele organizaționale, până la atingerea celui utilizat în prezent,
creat de catre savantul rus Dimitri Ivanovici Mendeleev.
Pe 6 martie 1869, acesta a prezentat Societății Ruse de Chimie o
lucrare denumită ,,Dependența între proprietățile masei atomice a
elementelor”, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a
descrie elementele.
Perioadele
o Elementele chimice sunt grupate pe 18 coloane numite grupe și 7 linii orizontale numite
perioade.
o În cazul perioadelor-elementele chimice sunt organizate în funcție de nivelul energetic al
orbitarilor lor.
o Prima perioadă conține doar 2 elemente Hidrogen (H) și Heliu (He).
o Perioadele a doua și a treia conțin fiecare câte 8 elemente
o Perioada a patra și a cincea au câte 18nelemnete fiecare.
o A șasea perioadă conține 32 elemente. Din această perioadă, o serie de 14 elemente este
plasată în partea inferioară a sistemului periodic. Această serie de elemente cuprinsă între
Lantan și Lutețiu poartă denumirea de Lantanide sau pământuri rare. A șaptea perioadă este
incompletă dar se presupune că ar conține 32 de elemente. Din această perioadă, 14
elemente au fost plasate în partea inferioară a sistemului. Această serie poartă denumirea de
Actinide.
Grupele
• Grupa 1: Atomii elementelor din această grupă au electronul distinctiv în orbitalul ,,S” al
ultimului nivel electronic. Elementele din această grupă sunt numite metale alcaline.
• Grupa 2: Atomii elementelor din această grupă au 2 electronii în orbitalul ,,s” al ultimului
nivel electronic. Elementele din această grupă se numesc metale alcalino-
pământoase.
• Grupele 3-12: Formează blocul ,,d” sau metalele tranziționale.
• Grupa 13: Atomii elementelor din această grupă au 3 electroni pe ultimul nivel energetic.
• Grupa 14: Atomii elementelor din această grupă au 4 electroni pe ultimul nivel energetic.
• Grupa 15: Atomii elementelor din această grupă au 5 electroni pe ultimul nivel.
• Grupa 16: Atomii elementelor din această grupă au 6 electroni pe ultimul nivel.
• Grupa 17: Atomii elementelor din această grupă au 7 electroni pe ultimul nivel.
• Grupa 18: Atomii elementelor din această grupă au 8 electroni pe ultimul nivel.
• Lantanidele și Actinidele: formează blocul ,,f”
Elemente ale tabelului periodic – blocul s
• Grupurile 1 și 2 se caracterizează prin faptul că au unul sau doi
electroni în orbitalele s. Acești orbitali sunt de geometrie sferică
și, pe măsură ce se coboară prin oricare dintre aceste grupuri,
elementele dobândesc straturi care măresc dimensiunea
atomilor lor.
• Deoarece prezintă tendințe puternice în proprietățile lor chimice
și modalitățile de reacție, aceste elemente sunt organizate ca
blocul s. Prin urmare, metalele alcaline și metalele alcalino-
pământoase aparțin acestui bloc.
Bloc p
Spre deosebire de blocul s, elementele acestui bloc au umplut
complet orbitalele s, în timp ce orbitalele lor p continuă să fie
umplute cu electroni.
Deci, unde se află acest bloc periodic pe tabelul periodic? În
dreapta: pă tratele verzi, violet și albastru; adică elemente
nemetalice și metale grele, cum ar fi bismutul (Bi) și plumbul (Pb).
Rețineți că cel mai important lucru despre acest bloc este că , din
perioada 4, elementele sale au umplut complet d orbital (casete
albastre în dreapta). Pe scurt: blocul s este în stânga tabelului
periodic, iar blocul p, în dreapta.
Elemente reprezentative
Acestea sunt cele care, pe de o parte, pierd cu ușurință
electroni sau, pe de altă parte, le câștigă pentru a completa octetul
de valență . Cu alte cuvinte: ele sunt elementele blocurilor s și p.
Grupurile lor s-au deosebit de celelalte printr-o scrisoare A la
sfârșit. Astfel, au existat opt ​grupuri: de la I-A la VIII-A. Dar, în
prezent, sistemul de numerotare utilizat în tabelele periodice
moderne este arabul, de la 1 la 18, inclusiv metalele de tranziție.
Din acest motiv, grupul de bor poate fi III-A sau 13 (3 + 10);
grupul carbon, TVA sau 14; și cea a gazelor nobile, ultima din
dreapta mesei, VIIIA sau 18.
 Pe 1 martie 1869, savantul rus Dimitri Mendeleev aducea ordinea în haosul chimiei din vremea
lui. Lucra la un tratat despre chimia anorganică, în care dorea să descrie proprietățile elementelor
chimice cunoscute până atunci. O muncă uriașă, care ar fi trebuit să se concretizeze, conform
contractului cu editorul, în două tomuri. Îl finalizase deja pe primul, dar în acesta nu adunase decât
8 dintre cele 63 de elemente chimice descoperite până în 1869. Situația era aproape fără ieșire. Nu
avea cum să cuprindă celelalte 55 de elemente chimice într-un singur volum. Era nevoit să găsească
o soluție, să grupeze elementele chimice în funcție de proprietățile lor. Așa a ajuns la marea sa
descoperire, Tabelul Periodic al Elementelor.
 Odată cu stăpânirea focului cunoștințele de chimie au început să se îmbogățească. Oamenii
au învățat să folosească focul pentru a pregăti mâncarea, pentru a fabrica vase din lut ars și așa
mai departe.  Probabil că întâmplător ei au descoperit pepite din cupru, care s-au topit atunci
când erau prezente în vatra focului. Încă de acum aproape 9.000 de ani cuprul începuse să fie
folosit în Orientul Mijlociu. Cu circa 6.000 de ani în urmă, în Egipt și Mesopotamia, alături de
minereu de cupru au fost puse pe foc și minerale care conțineau staniu. Astfel a rezultat un aliaj,
bronzul, cel care a dat numele unei întregi epoci umane, un material mult mai rezistent decât
cuprul. Undeva în jurul anului 478 î.H., filosoful Leucip a devenit primul care a propus o teorie
atomică a materiei. Din nefericire, scrierile lui despre acest subiect nu au supraviețuit, aflăndu-
se despre acestea prin intermediul discipolului său, Democrit.
Tabelul periodic al elementelor
Tabelul periodic al elementelor este un tabel cu elemente chimice
numit si tabelul lui Mendeleev dupa numele chimistului rus Dmitri
Mendeleev si publicat in 1869. La acea vreme erau cunoscute doare 63
de elemente ,deoarece grupa gazelor rare si cea a elementelor
radioactive nu erau inca descoperite,nici notiunea de numar atomic.
Astfel clasificarea elementelor chimice s-a facut la acel moment dupa
principalele propietati aperiodice ale elementelor: numar atomic Z si
masa atomica . Pe langa propietatile aperiodice ale elementelor mai
exista propietatile periodice ale elementelor chimice si fizice ( spectrele
electronice ale atomilor, potentialele de ionizare ale atomilor ) si
diferite propietati structurale – razele atomice.
 Scopul principal al tabelului este compararea si clasificarea
comportamentul elementelor chimice, dar are roluri si in alte
discipline - inginerie chimica, biologie sau fizica.
Recunoasterea tabelului lui Mendeleev a venit datorita
faptului ca acesta a lasat locuri libere pentru elementele ce nu
fusesera inca descoperite, dar si pentru ca a ignorat ordinea
sugerata de greutatea atomica si a trecut la elementele
adiacente, precum teluriul si iodul pentru a le putea clasifica
mai bine in familii chimice. Amplasarea spatiilor goale a indicat
faptul ca noul element in conformitate cu congenerii sai ar
trebui sa reactioneze intr-un mod similar si chiar mai mult ar
putea fi gasit in aceleasi surse minerale.
 Tabelul insusi este o reprezentare vizuala a legii periodicitatii, care afirma
ca unele propietati ale elementelor chimice se repeta periodic atunci cand
acestea sunt aranjate dupa numarul atomic . Pentru a afisa aceste trasaturi
comune, tabelul dispune elementele in coloane verticale numite grupe si in
randuri orizontale numite perioade . Tabelul periodic al elementelor este
prezent la toate nivelurile pregatirii academice, fiind chiar o icoana a
cunoasterii generale . Desi este esential in chimie, adevarul este ca este
important si in fizica si in biologie,precum si ca sursa de studiu si inspiratie
pentru iubitorii de istorie si literatura :
-este baza chimiei organice
- arunca lumina asupra cunostintelor chimice
- stocheaza cantitati uriase de informatie
- fereastra catre istoria stiintei
Predicția formulelor de oxid
Pentru oxizii metalelor alcaline, deoarece au un singur electron
de valență și, prin urmare, o valență de +1, formula oxizilor lor este
de așteptat să fie de tip M2O. Acest lucru este verificat cu oxid de
hidrogen, apă, H2O. 
Pentru celelalte grupuri, oxizii lor trebuie să aibă formula
generală M2SAUn, unde n este egal cu numărul grupului (dacă
elementul este din blocul p, se calculează n-10). Astfel, carbonul,
care aparține grupului 14, formează CO2 (C2SAU4/ 2).
Cu toate acestea, acest lucru nu se aplică metalelor de tranziție.
Acest lucru se datorează faptului că fierul, deși aparține grupului 8,
nu poate pierde 8 electroni, ci 2 sau 3.
Valențele elementelor
Tabelele periodice (unele) arată valențele posibile pentru
fiecare element. Cunoscând acestea, nomenclatura unui compus
și formula sa chimică pot fi estimate în avans.
Valențele depind mai mult de structura electronică a atomilor
și de ce electroni pot câștiga sau pierde de fapt.
Cunoscând numărul de electroni de valență, putem începe, de
asemenea, cu structura Lewis a unui compus din aceste
informații. 
Importanța tabelului periodic
Astăzi, tabelul periodic este cel mai important instrument de organizare în
chimie datorită relațiilor detaliate ale elementelor sale. Utilizarea acestuia este
esențială atât pentru studenți și profesori, cât și pentru cercetători și mulți
profesioniști dedicați ramurii chimiei și ingineriei.
Doar uitându-vă la tabelul periodic, veți obține o cantitate și informații imense
rapid și eficient, cum ar fi:
- Litiu (Li), beriliu (Be) și bor (B) conduc electricitatea.
- Litiul este un metal alcalin, beriliul este un metal alcalino-pământos, iar
borul este un nemetal.
- Litiul este cel mai bun conductor al celor trei numiți, urmat de beriliu și, în
cele din urmă, de bor (semiconductor).
Astfel, prin localizarea acestor elemente pe tabelul periodic, tendința lor către
conductivitatea electrică poate fi concluzionată instantaneu.
 Echipa ,,Alchimistii”
va multumeste
pentru atentia acordata!