Inima (cordul) funcționează ca o pompă dublă ce împinge sângele în cele
două circuite: sistemic și pulmonar. Miocardul (mușchiul inimii) este un mușchi striat de tip cardiac și are următoarele proprietăți: 1.EXCITABILITATEA = proprietatea miocardului de a răspunde la stimuli. Stimulul = orice factor intern sau extern care acționează asupra organismului (factor extern=temperatura mediului înconjurător; factor intern=cantitatea de potasiu din organism). 2. CONTRACTILITATEA = proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat. 3. RITMICITATEA (AUTOMATISMUL) = proprietatea miocardului de a se contracta ritmic sub acțiunea impulsurilor produse de celule miocardice modificate (aceste celule formează țesutul nodal sau excitoconductor). Ca urmare a acestei proprietăți, inima își continuă contracția o anumită perioadă și după scoaterea sa in afara corpului. 4.CONDUCTIBILITATEA = proprietatea miocardului de a conduce unda de contracție de la locul producerii ei în tot mușchiul.
Activitatea inimii constă în contracțiile și relaxările miocardului din cele 4
camere ale acesteia. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările miocardului se numesc diastole. Succesiunea unei contracții (sistola) și a unei relaxări cardiace (diastola) constituie ciclul cardiac sau revoluția cardiacă. Ciclul cardiac are o durată de de 0,8 secunde (60-80 cicluri cardiace pe minut). In timpul fiecarui ciclu cardiac, intâi se contractă cele două atrii, apoi cele două ventricule. Există o perioadă în care toate cele patru camere ale inimii se relaxează, numită diastolă generală, cu durata de 0,4 secunde.
Numărul de contracții ale miocardului dintr-un minut reprezintă ritmul
cardiac sau frecvența cardiacă și are valoarea de 70 contracții pe minut. In timpul fiecărei sistole ventriculare, inima expulzează circa 70 ml de sânge în organism, care reprezintă volumul sistolic. Debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge expulzată de inimă intr-un minut și se calculează înmulțind volumul sistolic cu frecvența cardiacă.