Activitatea

cardiaca
Ghiocel Constantin-Alexandru și
Leșan Eduard-Alexandru
 Cuprins
I. Functiile aparatului cardiovascular VI. Factorii determinanti ai presiunii arteriale

II. Inima VII. Marea si mica circulatie

III. Proprietatile miocardului VIII. Factorii care influenteaza circulatia

sangelui
IV. Rolul inimii
IX. Electrocardiograma
V. Ciclul cardiac
X. Stiati ca…?
 I. Functiile aparatului cardiovascular
Aparatul cardiovascular asigură circulaţia
sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se
îndeplinesc două funcţii majore:

❖ distribuirea substanţelor nutritive şi a

oxigenului tuturor celulelor din organism;
❖ colectarea produşilor tisulari de catabolism
pentru a fi excretaţi.

Forţa motrice a acestui sistem este inima. În

timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie,
venele, rezervoarele de sânge, asigurând
întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia
(arteriole, metarteriole, capilare, venule), teritoriul
vascular la nivelul căruia au loc schimburile de
substanţe şi gaze.
 II. Inima
Inima este un organ muscular unic (pompa perfectă)
care pompează sângele prin organism aprovizionând celulele
cu oxigen şi compuşii necesari metabolismului celular.
Inima este compusă din 2 atrii şi 2 ventricule. Indicele
de bază al activităţii cardiace este cantitatea de sânge care
poate fi pompată într-un minut. În mod normal, pentru un
adult această cantitate nu trebuie să fie mai mică de 5,0
l./min(300 l/oră; 7200 l/24 ore) Inima efectuează mai mult de
100.000 de contracţii pe zi pompând sângele prin aproximativ
20.000 km de artere şi vene ale sistemului circulator uman. La
un adult în stare de repaos inima efectuează 60-80 de
contracţii/min. În stare de stres, activitate fizică intensă, ritmul
contracţiilor cardiace poate atinge valori de până la 200/min.
 III. Proprietatile miocardului

❖ A. Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli

care egalează sau depășesc valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau
nimic”. Inima este excitabilă numai în faza de relaxare (diastolă), iar în sistolă se
află în stare refractare absolută și nu răspunde la stimuli. Aceasta reprezintă „legea
neexcitabilității periodice a inimii”.

❖ B. Automatismul reprezintă proprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic.

Mecanismul se bazează pe modificări ciclice de depolarizare și repolarizare ale
membranelor celulelor acestuia.
❖ C. Conductibilitatea constituie proprietatea miocardului de a propaga excitația în
toate fibrele sale. Impulsurile generate automat și ritmic de nodulul sinoatrial se
propagă în pereții atriilor, ajung în nodulul atrioventricular și, prin fasciculul Hiss și
rețeaua Purkinje, la țesutul miocardic ventricular. Țesutul nodal generează și conduce
impulsurile, iar țesutul miocardic adult răspunde prin contracții.

❖ D. Contractilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea unui

stimul prin modificari ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se
produce o presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța
de contracție este mai mare în ventricule decât în atrii, iar cea mai mare este în
ventriculul stâng. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.
 IV. Rolul inimii
Rolul fundamental al inimii este acela de a pompa sânge. Fiecare
parte a inimii este echipată cu două seturi de valve care. În mod normal,
impun deplasarea sângelui într-un singur sens.

❖ Valvele atrio-ventriculare (mitrala şi tricuspida), care separă

atriile de ventricule, se deschid în timpul diastolei, permiţând
sângelui să treacă în ventricule. Aceste valve se închid în timpul
sistolei, interzicând trecerea sângelui înapoi în atrii.

❖ Valvele semilunare (aortice şi pulmonare) se deschid în timpul

sistolei, permiţând expulzia sângelui în artere, şi se închid în
diastolă, împiedicând revenirea sângelui în ventricule.
 V. Ciclul cardiac
Un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă şi o diastolă (sistola reprezintă
contracţia miocardului, iar diastola se referă la perioada de relaxare), iar pentru o
frecvenţă de 75 bătăi pe minut, durează 0,8 secunde. Durata unui ciclu cardiac este
invers proporțională cu frecvenţa cardiacă.

Ciclul cardiac începe cu sistola atrială care durează 0,1 secunde şi o precede pe
cea ventriculară. Ventriculele se află la sfârşitul distolei, sunt aproape pline cu sânge,
iar sistola atrială definitivează această umplere. În timpul sistolei atriale are loc o
creştere a presiunii în atrii. Sistola atrială este urmată de diastola atrială care durează
0,7 secunde. În paralel şi corespunzător începutului diastolei atriale, are loc sistola
ventriculară care durează 0,3 secunde şi se desfăşoară în două faze.
 Fazele sistolei ventriculare:

❖ faza de contracţie izovolumetrică (începe în momentul închiderii valvelor

atrio-ventriculare şi se termină în momentul deschiderii valvelor
semilunare.)

❖ faza de ejecţie (începe cu deschiderea valvelor semilunare şi se termină în

momentul închiderii acestora.)

Urmează apoi diastola ventriculară, care durează 0,5 secunde. Când

presiunea din ventricule devine inferioară celei din arterele mari, are loc
închiderea valvelor semilunare, care împiedică reîntoarcerea sângelui în
ventricule.
VI. Factorii determinanti ai presiunii arteriale
❖ Debitul cardiac;

❖ Rezistenţa periferică;

❖ Volumul sangvin (volemia);

❖ Elasticitatea.

Hipertensiunea arterială sistemică reprezintă creşterea presiunii arteriale

sistolice şi/sau diastolice peste 130mm Hg. Hipertensiunea determină creşterea
lucrului mecanic cardiac şi poate duce la afectarea vaselor sangvine şi a altor organe,
mai ales a rinichilor, cordului şi ochilor.
 VII. Marea si mica circulatie
În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie:

❖ A. Circulaţia mică — pulmonară;

❖ B. Circulaţia mare — sistemică.

A. Circulaţia mică: Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare care
transportă spre plămân sânge cu C02.

Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare, care duc sângele cu C02 spre reţeaua capilară
din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu 02 este colectat de venele
pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

B. Circulaţia mare: Circulaţia sistemică incepe în ventriculul stâng, prin artera aortă care transportă sângele cu
Oz şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu C02 este preluat de cele
două vene cave care îl duc în atriul drept.
VIII. Factorii care influenteaza circulatia sangelui
Sistemul circulator poate fi comparat cu un sistem fizic de transport format dintr-o
pompă şi o reţea de tuburi. El se deosebeşte printr-un regim de funcţionare foarte variabil,
din cauza mai multor factori, la rândul lor variabili.

❖ Volumul sângelui (volemia): influenţează presiunea sângelui. El depinde de

schimburile dintre sânge şi celelalte componente ale mediului intern;
❖ Vâscozitatea sângelui: influenţează pierderile de presiune prin frecare şi face ca
presiunea să scadă continuu de la nivelul ventriculelor până la întoarcerea în atrii;
❖ Debitul cardiac: este reglat în funcţie de efort prin acţiunea sistemului nervos şi a
unor hormoni. Când efortul creşte, el măreşte presiunea sângelui.
❖ Calibrul vaselor: este, de asemenea, reglabil. De el depind: presiunea sângelui şi
repartizarea lui în diferite teritorii. Pe măsura depărtării de inimă, calibrul individual
al vaselor scade, dar suma secţiunilor creşte.;
❖ Elasticitatea vaselor: scade cu vârsta, influenţează presiunea şi regimul de curgere a
sângelui.
 IX. Electrocardiograma
Electrocardiograma (ECG sau EKG) este
o înregistrare a activității electrice a fibrelor
musculare ale inimii. Fiecare contracție a
miocardului este urmarea unei excitații electrice
care provine de la nodulul sinusal și transmis
musculaturii inimii.
Aceste modificări ale potențialelor
electrice ale inimii se pot măsura la suprafața
organismului, fiind prezentate printr-o imagine
repetată a activității cardiace electrice. Cu
ajutorul electrocardiogramei se pot enunța o
serie de proprietăți și boli ale inimii.
 X. Stiati ca…?
❖ Aproximativ 100.000 de bătăi pe zi, 35 milioane de bătăi într-un an, trei
miliarde de batai într-o viată. Cu asta își „ocupă timpul” inima ta.

❖ O inimă normală poate crea atat de multă presiune încât să arunce sângele
pompat la o distantă de nouă metri.

❖ Cel mai mare vas de sânge al corpului tău, artera aorta, are în jur de 3,5
centimetri în diametru, deci cam cât un furtun de grădină.

❖ Capilarele, cele mai mici vase de sange, au un diametru mediu de opt

microni. Un micron este egal cu un metru împărțit la un milion.

❖ În corpul uman se află aproximativ cinci litri de sânge, care circulă prin tot
corpul de trei ori în fiecare minut.

❖ Sângele este format din apă în proporție de 78%.

❖ Pe lângă alimentația sănătoasă, exercițiile fizice au efecte benefice
asupra sistemului circulator contribuind la:
- diminuarea nivelului de colesterol din sânge;
- reducerea riscului apariției cheagurilor de sânge;
- ameliorarea tensiunii arteriale și prevenirea hipertensiunii;
- atingerea și menținerea greutății ideale;
- refacerea inimii după un atac de cord.

❖ Renunțarea la fumat are efecte benefice imediate pentru inima

dumneavoastră:
- tensiunea și pulsul încep să scadă la 20 de minute după ultima țigare
fumată;
- după 8 h, nivelul de monoxid de carbon și de oxigen din sânge ajung la
normal;
- după 24 de h, riscul de atac de cord scade;
- după 72 de h, căile respiratorii se relaxează, respirați mai usor și
capacitatea pulmonară sporește;
- în una - pană la 3 luni după ce v-ați lăsat de fumat, circulația sanguină și
funcționarea plămânilor se ameliorează în proporție de o treime.
❖ Reducerea nivelului de colesterol din sânge cu doar 1%
diminuează riscul afecțiunilor cardiace coronariene cu 2-3%.
Nivelul colesterolului poate fi scăzut prin reducerea consumului
de carne grasă, care conține o cantitate mare de grăsimi saturate –
existente în uleiul de măsline sau de rapita, în nuci și în avocado.

❖ Toate vasele sanguine puse cap la cap ar avea o lungime de peste

96.000 de km. Circumferința Pămânului la Ecuator este de numai
40.075 de km.

❖ Dacă am așeza globulele roșii din sângele unei persoane, la rând

s-ar forma un lanț lung cât jumătatea distanței de la Pământ la
Lună (aproape 200.000 km) ceea ce ar însemna de 4 ori
înconjurul Pământului, deși ar încăpea într-un cub cu latura de 20
cm.

❖ În fiecare secundă se nasc 10.000.000 de globule roșii.

 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Inimă

https://cardioprevent.org/functionarea-inimii/

https://www.cardioclinic.ro/23-de-lucruri-fascinante-despre-inima/

https://www.medlife.ro/articole-medicale/10-lucruri-uimitoare-despre-inima-ta.html

https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/inima/
Va multumim
pentru atentia
acordata!