Circulatia

Compozitia sangelui
• Sângele este un tesut conjunctiv fluid alcatuit din:
• 55-60% plasma care contine 90% apa si 10% reziduu uscat,
•format din 1% substante anorganice si
9% substante organice;
• 40-45% elemente figurate (hematii - globule rosii, leucocite -
globule albe si trombocite).
Existenta grupelor de sânge este determinata de:
• pe membrana hematiilor se pot afla proteine numite antigene sau
aglutinoge- ne: A, B si D;
• în plasma se pot afla proteine numite anticorpi sau aglutinine: a si
ß.
 Grupele de sange

Întâlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagă (A cu a şi B cu ß) duce la un conflict imun, care determină aglutinarea
hematiilor (alipirea hematiilor), urmată de hemoliză (distrugerea hematiilor). Cunoaşterea grupei de sânge este foarte
importantă în cazul transfuziilor de sânge.
Regula generală a transfuziilor afirmă că aglutininele din plasma primitorului nu au voie să întâlnească aglutinogenele
omoloage din sângele donatorului.
Conform regulii generale a transfuziilor: grupa OI - este donator universal, poate dona tuturor grupelor, dar primeşte doar
sânge izogrup; grupa ABIV - este primitor universal, poate primi de la toate grupele, dar poate dona doar către ABIV.
 Importanta cunoasterii factorului RH
S-a constatat că 85% din populația globului posedă pe hematii antigenul D
sau factorul Rh şi vor fi notați Rh+, iar cei care nu prezintă acest antigen vor fi
notați Rh _.
Prin transfuzii repetate de sânge Rh+ la persoane Rh_ , în plasma primitorului
produc anticorpi anti-D / anti-Rh care produc hemoliză.
În cazul mamei Rh, când tatăl este pozitiv, copiii rezultați pot moşteni
caracterul de la tată. Prima sarcina decurge în mod normal deoarece, în
conditii fiziologice, hematiile Rh+ ale fătului nu pot traversa placenta, aşadar
nu ajung în circulația maternă.
La sarcinile următoare, se pot produce accidente de incompatibilitate
deoarece prin rupturile vaselor de sânge care au loc în momentul dezlipirii
placentei de uter (la prima naştere), o parte din sângele fetal trece la mamă
şi stimulează producția de aglutinine anti-Rh, care, la o nouă sarcină, pot
traversa capilarele placentare și pot pătrunde în circulația fetală, distrugând
he- matiile fătului, putând duce chiar la moartea acestuia.
 Imunitatea
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a recunoaște și de a neutraliza particule sau celule străine acestuia numite antigene,
care odată pătrunse în mediul intern declanşează producerea de anticorpi. Imunitatea poate fi:

1. IMUNITATE NESPECIFICĂ (ÎNNĂSCUTĂ): este prezenţă la toți oamenii; se realizează prin mecanisme celulare (fagocitoza) şi
mecanisme umorale (producere de anticorpi);
-este o apărare primitivă, de eficacitate medie, dar foarte promptă;

2. IMUNITATE SPECIFICĂ (DOBÂNDITĂ):

se dezvoltă în urma expunerii la agenţi capabili să genereze un răspuns imun;

poate fi dobândită:

• natural pasiv - prin transfer transplacentar de anticorpi;

• natural activ în urma unei boli;

• artificial pasiv - prin administrare de antitoxine şi gammaglobuline;

• artificial activ - prin vaccinare. Imunitatea umorală este realizată de limfocitele B, iar imunitatea celulară este realizată de limfocitele
T.
 Inima
• organ musculos cavitar, alcătuit din muşchi striat
cardiac numit miocard,

• localizată în cutia toracică, între cei doi plămâni; e

• ste alcătuită din patru camere - două atrii (un atriu
drept şi un atriu stâng) şi două ventricule (un ventricul
drept şi un ventricul stâng);

• atriul drept comunică cu ventriculul drept prin

orificiul atrio-ventricular drept, mărginit de valvula
tricuspidă,
• iar atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin
orificiul atrio-ventricular stâng, mărginit de valvula
bicuspidă sau mitrală; miocardul este constituit din
două tipuri de celule:

• celule miocardice contractile şi

• celule miocardice modificate, care alcătuiesc țesutul

excitoconductor sau nodal ce are rolul de a genera
ritmic şi automat impulsuri.
Ciclul cardiac
Ciclul cardiac reprezintă succesiunea contracțiilor (sistole) şi relaxărilor(diastole) muşchiului cardiac, având o durată de
0,8 secunde pentru 75 de contracții/minut.

• Sistola atrială: durează 0,1 secunde;

• atriile se golesc de sânge, acesta trece din atrii în ventricule;

• la sfârşitul ei, se închid valvele atrio-ventriculare și produc zgomotul I.

• Diastola atrială durează 0,7 secunde;
• atriile golite de sânge, se relaxează.
• Sistola ventriculară: durează 0,3 secunde;
• ventriculele se contractă și pompează sânge în artere (ventriculele nu se golesc complet);
• la sfârsitul ei (începutul diastolei ventriculare) se închid valvele semilunare (valvele de la baza arterelor) şi produc
zgomotul II.
• Diastola ventriculară durează 0,5 secunde;
• ventriculele se relaxează.

• Diastola generală durează 0,4 secunde; marchează perioada în care atât atriile, cât şi ventriculele inimii se relaxează.
 Activitatea cardiaca
• Ţesutul excitoconductor sau nodal este alcătuit
din:
• nodulul sinoatrial - localizat în peretele atriului
drept; produce 70-80 bătăi/ minut;
• conduce activitatea cardiacă; nodulul atrio-
ventricular - localizat în partea inferioară a
septului interatrial; produce 40 bătăi /minut;
• fasciculul His şi reţeaua Purkinje - produce 25
bătăi /minut; fasciculul His este localizat în septul
interventricular, iar rețeaua Purkinje în pereții
ventriculari.
 Manifestarile activitatii cardiace
• Manifestările care însoțesc ciclul cardiac sunt: electrice, mecanice şi acustice.

• Manifestările electrice sunt reprezentate de înregistrarea activității electrice a inimii, numită electrocardiogramă (EKG).
• Manifestările mecanice sunt reprezentate de:
• socul apexian - expansiunea sistolică a peretelui toracelui în dreptul vârfului inimii; -
• pulsul arterial - expansiune sistolică a peretelui arterei.

• Manifestările acustice sunt zgomotele inimii:

• zgomotul I (sistolic) are următoarele cracteristici: tonalitate joasă; este mai lung şi intens este datorat închiderii valvelor atrioventriculare la
începutul sistolei ventriculare;

• zgomotul II (diastolic) are următoarele caracteristici: tonalitate înaltă; este mai scurt, mai puțin intens; este produs la închiderea valvelor
semilunare de la începutul diastolei ventriculare.
• Deşi se contractă ritmic toată viața, inima nu oboseşte deoarece: într-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decât cea a sistolei; exista o
diastolă generală în care întreg miocardul se relaxează; miocardul nu funcționează pe datorie de oxigen deoarece aportul de oxigen este
crescut în timpul diastolei.
 Parametrii functionali ai activitatii
cardiace
1. Frecventa cardiacă - reprezintă numărul de contracții ale inimii pe minut, frecvenţa cardiacă normală
este de 70-75 bătăi/minut.

2. Debitul sistolic este cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare 1 sistolă (70-90 ml).
3. Debitul cardiac - reprezintă cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un minut; este produsul dintre
debitul sistolic și frecvența cardiacă pe minut.

4. Tensiunea (presiunea) arterială - este forța exercitată de către coloana de sânge asupra pereților
vaselor de sânge prin care circulă. Se măsoara nive- lul brațului, cu ajutorul tensiometrului. Tensiunea arterială
maximă, sistolică 120-140 mmHg, iar tensiunea arterială minimă, diastolică = 70-80 mmHg.

5. Pulsul arterial - este o expansiune sistolică a peretelui arterial, transmisă de-a lungul arterelor. Poate fi
perceput prin comprimarea unei artere superficiale pe un plan dur şi furnizeaza informații asupra ritmului
cardiac și calitatea arterelor.
 Circulatia Mare/ sistemica
Sângele este pompat de inimă spre organe prin artere şi se întoarce
la inimă prin vene. La om circulatia sangelui este
• dubla (sangele trece de doua ori rpin inima)
• Inchisa( sangele circula printr-un sistem circulator inchis)
• Completa (cele doua tipuri de sange oxigenat si neoxidenat nu se
amesteca)
Circulaţia mare = sistemică = nutritivă: inimă → corp→inimă:
începe din ventriculul stâng prin artera aortă, care transportă
sângele cu O, şi substanţe nutritive spreţesuturi şi organe. La nivelul
acestora, sângele se încarcă cu CO₂ şi este adus la inimă,în atriul
drept, prin două vene cave (vena cavă superioară şi vena cavă
inferioară).

Artera aorta 2 vene cave

VENTRICUL STANG. ORGANE SI TESUTURI. ATRIUL DREPT
Sange cu O2 Sange cu CO2
Circulatia mica/ pulmonara
Circulaţia mică =pulmonarăfuncţională: inimă → plămâni →
inimă:
începedin ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare,
care transportă sângele cu CO₂spre plămâni. Trunchiul
pulmonar se împarte în două artere pulmonare care duc
sângelecu CO₂ la cei doi plămâni. La nivelul lor, sângele se
încarcă cu O, şi este adus la inimă,în atriul stâng, prin patru
vene pulmonare

2 artere pulmonare
4 vene pulmonare
VENTRICUL DREPT. PLAMANI. ATRIUL STANG
Sange cu CO2
Sange cu O2
 Notiuni elementare de igiena si
patologie
CARDIOPATIE ISCHEMICA
CAUZE: ingustarea si infundarea arterelor corornare care iriga miocardul, spasm, consum mare de grasimi
MANIFESTARI: dureri in regiunea inimii (chiar si in repaus), senzatie de constrictie,

HEMORAGII
CAUZE: scurgeri de sange in afara sistemului vascular datorita traunmatismelor, leziunilor, diverse boli ale vaselor de sange
MANIFESTARI: paloare, hipotensiune, accelearea pulsului si a respiratiei, transpiratie, sete

LEUCEMII
CAUZE: boli ale globulelor albe, activitate anormala a tesuturilor ce produc leucocite
MANIFESTARI: anemie, febra, hemoragii, sangereri gingivale si nazale, splina si ficat marit

ANEMII
CAUZE: scaderea nr de hematii si a hemoglobieni din sange, infectii, rani, accidente, sarcina extrauterina, cauze toxice,
parazitare
MANIFESTARI: paloare, slabiciune, ameteala
 Masuri de prevenire

• Regim echilibrat
• Echilibru intre activitate si odihna
• Evitarea consumului exagerat de cafea, tutun, alcool,
condimentre
• Evitarea consumului de droguri
• Evitarea sedentarismului