Sunteți pe pagina 1din 11

APARATUL CARDIOVASCULAR

Sistemul circulator este format din inima , vase sanguine si vase


limfatice.
Inima este alcatuita din patru camere:
- atriul drept
- atriul stang
- ventriculul drept
- ventriculul stang,
cu ajutorul carora pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin
vene.
Atriile primesc sange prin vene , iar ventriculii prin atrii, pompandu-l
mai departe spre artere. Astfel: atriul drept primeste sange din venele cave,
iar atriul stang – din venele pulmonare. Sangele din atriul stang se varsa in
ventriculul stang, iar sangele din atriul drept– in ventriculul drept. Mai
departe, sangele din ventriculul stang ajunge in aorta, iar sangele din
ventriculul drept – in artera pulmonara.
Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial, iar ventriculii –
prin septul interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv
prin orificiile atrioventriculare, prevazute cu valve, care se deschid doar intr-
un anumit sens: dinspre atrii spre ventriculi: spre ventriculul stang se
deschide valva mitrala (bicuspida), iar spre ventriculul drept – valva
tricuspida. La baza arterelor care se desprind din ventriculi se afla valvele
sigmoide (semilunare).
Se formeaza astfel doua sisteme de circulatie:
- circulatia sistemica (marea circulatie) – incepe in ventriculul stang si este
formata din aorta, arterele mari si mici, capilare, venule, vene mijlocii si
mari, venele cave, care se varsa in atriul drept;
- circulatia pulmonara (mica circulatie) – incepe in ventriculul drept si este
alcatuita din artera pulmonara cu ramificatiile ei pana la capilarele
pulmonare (la nivelul carora au loc schimburile gazoase), care se continua
cu ramificatiile venei pulmonare, ce se varsa in atriul stang.
Plamanii aduc oxigen in organism, in timpul inspiratiei, si elimina
bioxid de carbon (in expiratie). Oxigenul din plamani este preluat de capilare
si, prin venele pulmonare, este transportat pana la atriul stang. De aici, prin
valva bicuspida (mitrala), sangele (bogat in oxigen) este varsat in ventricului
stang si pulsat in aorta. Aorta, prin ramurile sale mari si mici, iriga toate
organele si tesuturile organismului, ducand astfel oxigen la fiecare celula.
Celula foloseste oxigenul si elimina, prin reactii chimice, bioxidul de
carbon, care este preluat de venele cave si transportat catre atriul drept. Din

1
atriul drept sangele este varsat in ventriculul drept prin valva tricuspida, iar
ventriculul drept pulseaza sangele in arterele pulmonare. Arterele pulmonare
duc sange bogat in bioxid de carbon la plamani,
care va elimina gazul la exterior.
Peretele inimii este alcatuit din trei straturi concentrice: endocard,
miocard si pericard. Endocardul se afla la interior, miocardul la mijloc si
pericardul la exterior.
Pericardul este un sac dublu in care se afla lichid, cu rol de lubrifiere
(foitele pericardice aluneca mai usor in timpul miscarilor inimii). Are si rolul
de a limita expansiunea si umplerea in exces a inimii.
Miocardul este alcatuit din tesut muscular , cu rol in contractia inimii.
Miocardul este mai gros in ventriculi decat in atrii.
Endocardul tapeteaza cavitatile inimii , asigurand netezimea
suprafetelor ce vin in contact cu sangele circulant. Endocardul atrial este mai
gros decat cel ventricular. La nivelul orificiilor atrio-ventriculare si originii
marilor artere de la baza inimii, foita endocardica se rasfrange pe valve, care
se inchid si se deschid pasiv sub influenta presiunii sanguine.
In peretele inimii exista un sistem care controleaza bataile inimii, numit
sistemul excitoconductor nodal. Acest sistem are proprietatea de a da
impulsuri electrice miocardului, astfel incat inima se contracta automat, zi si
noapte, tot timpul vietii. Este format din:
-nodulul sinoatrial(NSA) – situat in peretele atriului drept , langa
orificiul de varsare al venei cave superioare;
-nodulul atrioventricular (NAV) – in septul interatrial;
- fasciculul His – care porneste din NAV, intra in septul
interventricular si, dupa un scurt traiect, se imparte in doua ramuri (dreapta
si stanga) ce se distribuie celor doi ventriculi, terminandu-se prin:
- reteaua Purkinje in miocardul ventricular.

Impulsul nervos porneste din nodulul sinoatrial, ajunge la nodulul


atrioventricular, de aici la fasciculul His, pana la reteaua Purkinje. Miocardul
se contracta la fiecare impuls electric ajuns prin reteaua Purkinje si se
relaxeaza intre impulsuri. Cand o camera a inimii se contracta, spunem ca se
afla in sistola, iar daca se relaxeaza, se afla in
diastola. In sistola, camera inimii se goleste , iar in diastola – se umple.
In conditii fiziologice (normale) activitatea cardiaca ritmica este
condusa de nodulul sinoatrial (NSA) cu o frecventa de 60 – 90 batai/minut.
Daca NSA este lezat, conducerea este preluata de nodulul atrioventricular
(NAV) cu o frecventa de 40 impulsuri/minut. Daca NAV este afectat ,
fasciculul His da o frecventa cardiaca de 20 – 25 batai/minut.

2
REVOLUTIA CARDIACA
La inceput,impulsurile descarcate de NSA se propaga la nivelul
peretilor atriali, determinand contractia acestora. Contractia atriilor (sistola
atriala) are rolul de a pompa sangele din atrii in ventricule prin valvele
mitrala si tricuspida. In acelasi timp impulsul electric este preluat de NAV si
se transmite mai departe prin fasciculul His si ramurile sale pana la reteaua
Purkinje, cand determina contractia ventriculilor (sistola ventriculara), cu
rolul de a pompa sangele din ventriculi in artere.
Intre sistole , atriile si ventriculii se relaxeaza (diastola atriala sau
ventriculara).
Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari cardiace (diastola)
constituie ciclul sau revolutia cardiaca si are o durata de 0,8 secunde.
Sistola atriala dureaza 0,1 secunde. In timpul acesteia sangele nu se
poate intoarce in venele mari, din cauza contractiei concomitente a unor
fibre cu dispozitie circulara care inconjura orificiile de varsare ale acestor
vene. Drept urmare, sangele intra activ in ventricule (30% din sangele care
trece din atrii in ventricule).
Diastola atriala incepe imediat dupa sistola atriala si dureaza 0,7
secunde. Orificiile de varsare ale venelor se relaxeaza si sangele curge in
atrii.
Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala si dureaza 0,3 secunde.
Presiunea intraventriculara creste, o depaseste pe cea din atrii, drept pentru
care valvele atrioventriculare se inchid. Presiunea din ventriculi o depaseste
pe cea din artere (aorta si artera pulmonara) si se deschid valvele semilunare,
sangele fiind evacuat din ventriculi in artere.
Diastola ventriculara incepe imediat dupa sistola ventriculara si
dureaza 0,5 secunde. Ventriculii se relaxeaza, presiunea scade rapid si, cand
ajunge sub nivelul celei din artere , se inchid valvele semilunare. Treptat
presiunea scade sub cea din atrii si se deschid valvele atrioventriculare, iar
sangele se scurge pasiv in ventriculi (intr-un procent de 70% din total).
De la sfarsitul sistolei ventriculare si pana la inceputul unei noi sistole atriale
, inima se gaseste in repaus total : diastola generala (0,4 secunde).
Debitul cardiac(DC) se obtine prin inmultirea debitului sistolic (70 –
90 ml sange /sistola) cu frecventa cardiaca (60 –90 sistole/minut) si
reprezinta cantitatea de sange care este pulsata intr-un minut de inima spre
tesuturile din organism. DC = 5,5 litri/minut
In timpul efortului fizic, tesutul muscular are nevoie de mai mult
oxigen, adica de mai mult sange care sa-i aduca oxigen. Pentru aceasta
creste frecventa cardiaca si debitul cardiac poate ajunge pana la 30 –40

3
litri/minut; debitul cardiac creste si in timpul sarcinii , febrei, dar scade in
timpul somnului (cand organismul se relaxeaza si are nevoie de mai putin
oxigen).
ZGOMOTELE INIMII
Zgomotul I (sistolic) - prelungit si de tonalitate joasa, este produs de
inchiderea valvelor atrioventriculare (mitrala si tricuspida) si de sistola
ventriculara (stanga
si dreapta).
Zgomotul II (diastolic) - scurt si ascutit, este consecinta inchiderii
valvelor
semilunare (sigmoide) ale aortei si arterei pulmonare si apare la inceputul
diastolei.
Zgomotul III (diastolic) poate fi ascultat uneori la adultii tineri, ca un
sunet
slab, ce apare dupa zgomotul II. Apare in momentul deschiderii valvelor
atrio-ventriculare,
cand sangele trece brusc din atriile pline in ventriculii relaxati.
Zgomotul IV (atrial) se aude uneori la copiii slabi, si se datoreaza
contractiilor atriale (sistolei atriale).

SISTEMUL CIRCULATOR
Vasele sanguine reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula
sangele de la inima spre tesuturi si de aici inapoi catre inima. Functie de
calibru, vasele se numesc: artere mari si mici, capilare, venule si vene.
Arterele pleaca de la inima, iar venele vin spre inima.
Aorta si ramurile sale transporta sange bogat in oxigen din ventriculul
stang pana la tesuturi (celule). Aici, prin capilare, oxigenul este cedat
tesuturilor spre utilizare. Venulele, care sunt legate de capilarele arterelor,
preiau de la tesuturi bioxidul de carbon si il transporta, prin vene, pana la
atriul drept. Din atriul drept sangele se varsa in ventriculul drept, care
pompeaza in arterele pulmonare. Arterele pulmonare se termina in plamani
prin capilare, care cedeaza plamanului bioxidul de carbon, la nivelul
alveolelor, prin membrane alveolo-capilara. Plamanul elimina bioxidul de
carbon prin expiratie si aduce oxigen prin inspiratie. Venulele care continua
capilarele pulmonare preiau oxigenul din plaman si il
transporta, prin venele pulmonare, pana la atriul stang, care varsa sangele in
ventricului stang. Ventriculul stang pompeaza sange in aorta si ramurile sale.
Apoi ciclul se repeta.

Circulatia arteriala si sistemul arterial

4
Circulatia sistemica (marea circulatie) incepe in ventriculul stang , de
unde pleaca artera aorta – din care se desprind toate arterele mari. Aorta
prezinta trei portiuni : aorta ascendenta , carja aortica si aorta descendenta;
cea din urma portiune are doua segmente: segmentul toracic
(supradiafragmatic) si segmental abdominal (subdiafragmatic). Segmentul
subdiafragmatic se bifurca in arterele iliace comune: dreapta si stanga.
Din aorta ascendenta se desprind cele doua artere coronare: dreapta si
stanga , care iriga cordul.
Din carja aortica (crosa aortica) se desprinde trunchiul brahiocefalic
drept,artera subclaviculara stanga si artera carotida comuna stanga.
Trunchiul brahiocefalic drept (pentru brat si cap) se imparte in artera
subclaviculara dreapta si artera carotida comuna dreapta. Fiecare artera
subclaviculara se continua cu artera axilara , artera brahiala , artera
radiala si ulnara (care formeaza arcadele palmare) si arterele digitale.
Aceste artere iriga membrul superior. Fiecare artera carotida comuna
se imparte in artera carotida interna (care iriga creierul) si artera carotida
externa (iriga organele fetei).
Din aorta toracica se desprind: arterele esofagiene (iriga esofagul),
arterele bronsice (pentru plamani), arterele intercostale (pentru muschii si
oasele care formeaza peretele toracic).
Din aorta abdominala (subdiafragmatica) iau nastere :
- trunchiul celiac din care se desprind:
- artera splenica ( la splina),
- artera hepatica (la ficat),
- artera gastrica stanga (la stomac);
- artera mezenterica superioara (pancreasul, intestinul subtire, colonul
drept);
- artera mezenterica inferioara (restul colonului si rectul);
- artera renala (rinichi);
- artera genitale (organele genitale interne, vezica urinara).
Arterele iliace comune sunt ramuri terminale ale aortei si se bifurca
fiecare in :
- artera iliaca interna (iriga organele bazinului);
- artera iliaca externa, ce iriga membrul inferior prin :
- a. femurala (coapsa);
- a. poplitee (genunchi);
- a. tibiala si fibulara (gamba)
- arcadele plantare (iriga piciorul) ,din care se desprind:
- arterele digitale (iriga degetele de la picioare).

5
Tensiunea arteriala
Presiunea sub care circula sangele in artere si care se transmite
peretilor vasculari reprezinta tensiunea arteriala (TA). Ea este corelata cu
sistola si diastola : in timpul sistolei ventriculare, presiunea din aorta si din
arterele mari creste brusc pana la 120 – 140 mmHg,
valoare care reprezinta tensiunea arteriala maxima (sistolica). In timpul
diastolei are loc scaderea tensiunii arteriale pana la 70 – 80 mmHg, valoare
numita tensiune arteriala minima (diastolica). Tensiunea arteriala se
masoara la nivelul arterei brahiale (bratului) cu un aparat numit tensiometru.
Pulsul arterial
Este perceput cand se comprima o artera pe un plan osos. Este
rezultatul undei determinate de distensia peretilor aortei (unda ce se propaga
pana la periferie), ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din ventriculul
stang. Palparea pulsului informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac: 60
– 90 batai/minut. Pulsul perceput de noi coincide cu sistola si se masoara la
nivelul arterei carotide sau arterei radiale.
Circulatia capilara
Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici. Puse cap la cap
realizeaza o lungime de aproximativ 2500 Km. Capilarele se desprind din
ramificatiile arterelor, numite arteriole si fac legatura cu venulele.
Aceste vase intra in contact direct cu celulele tisulare din intreg organismul
si cu alveolele pulmonare, participand la schimburile gazoase.

Circulatia venoasa si sistemul venos


Venele sunt vase sanguine prin care sangele circula dinspre capilare
spre inima. Venele colecteaza sangele de la toate tesuturile si il transporta
spre atrii. Sistemul venos al marii circulatii se colecteaza in venele cave
superioara si inferioara , care se deschid in atriul drept.
Vena cava superioara (VCS) rezulta prin unirea celor doua trunchiuri
brahiocefalice, drept si stang. Acestea se formeaza prin confluenta venelor
jugulare interne (care dreneaza sangele din cap si gat) cu venele
subclaviculare (ce colecteaza sangele venos din membrele
superioare).Tot in vena cava superioara se varsa si venele bronsice.
Vena cava inferioara (VCI)colecteaza sangele din peretele si organele
abdominale , bazin (care contine vezica urinara si organele genitale interne)
si membrele inferioare. Se formeaza prin unirea celor doua vene iliace
comune. In traiectul sau ascendent, VCI primeste:
- venele genitale: vena testiculara / vena ovariana (organele genitale)
- venele renale (de la rinichi)
- venele hepatice (de la ficat).

6
O vena aparte a marii circulatii este vena porta, care transporta spre
ficat sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei
intestinale.
In vena porta se varsa venele:
- splenica,
- mezenterica superioara,
- mezenterica inferioara,
care colecteaza sange venos din tubul digestiv, pancreas si splina. Vena
porta intra in ficat si se ramifica, comunicand cu artera hepatica si cu vena
hepatica prin capilare.
Circulatia limfatica
Circulatia limfatica este o cale accesorie a marii circulatii, prin care
reintra in vene o parte din lichidele intertitiale.
Lichidul interstitial se afla in spatiul interstitial, adica in toate spatiile
libere dintre celule. Circulatia limfatica incepe in spatiul interstitial, prin
capilarele limfatice. Aceste capilare colecteaza substante care nu au reusit sa
fie preluate de sange sau celule, se colecteaza in vase din ce in ce mai mari si
se varsa in venele subclaviculare.
Vasele limfatice au acelasi traseu ca si venele. In traiectul lor spre
venele
subclaviculare, vasele limfatice strabat unul sau mai multi ganglioni
limfatici, de unde primesc limfocite si imunoglobuline (Ig). Limfocitele si
imunoglobulinele au rol in apararea organismului.
Lichidul din vasele limfatice se numeste limfa, sau chil. Limfa este un
lichid cu o compozitie asemanatoare plasmei (plasma este lichidul care intra
in alcatuirea sangelui, fara elementele figurate ale sangelui: eritrocite,
trombocite si leucocite). Lipidele din limfa (in concentratie mai mare decat
in plasma) dau aspectul laptos al lichidului.
In final vasele limfatice se colecteaza in doua vase limfatice mari,
numite trunchiuri limfatice: canalul (ductul) toracic si canalul limfatic
drept.
Canalul toracic dreneaza limfa (chilul) din membrele inferioare,
peretele abdominal, organele abdominale si organele genitale si se varsa in
locul unirii dintre vena jugulara interna si vena subclaviculara stanga. In
drumul sau toracic primeste limfa de la nivelul jumatatii stangi a corpului.
Canalul limfatic drept este un colector mai scurt care primeste limfa
din jumatatea dreapta a corpului (de la trunchi in sus). Se varsa in locul
unirii venelor jugulara interna si subclaviculara dreapta.

7
Ganglionii (nodulii) limfatici sunt formatiuni mici , ovalare , situate
pe traiectul vaselor limfatice, in anumite regiuni formand grupuri: latero-
cervical, axilar, inghinal, mediastinal, abdominal.

Splina este un organ foarte bine vascularizat, fiind locul de întâlnire


între tesutul limfoid si sângele circulant. Are o culoare rosu închis si se afla
într-o capsula relativ groasa care trimite prelungiri si în profunzime
împartind astfel splina în mai multe compartimente incomplete.
Parenchimul seamana cu un burete cu ochiurile largi si este format din pulpa
alba si rosie.
Artera splenica patrunsa în organ se bifurca în ramuri din ce în ce mai
mici care sunt înconjurate de celule macrofage cu mare capacitate de
fagocitoza. Aici sunt distruse elementele figurate nefunctionale ("cimitirul
globulelor rosii").
Este un organ abdominal, nepereche, care apartine sistemului
circulator. Ea produce limfocite, distruge hematiile batrane, intervine in
metabolismul fierului si este un organ de depozit sangvin pe care il trimite in
circulatie in caz de nevoie( hemoragii, efort fizic).
Splina ocupa loja splenica, cuprinsa intre colonul transvers si
diapragm, la stanga lojei gastrice( este asezata in hipocondrul stang). Are o
culoare brun- roscata.
La exterior este invelita de o capsula fibro-elastica cu numeroase
fibre musculare netede care ii dau posibilitatea de a se contracta. Din capsula
pleaca septuri care formeaza o retea in ochiurile careia se gaseste
parenchimul. Parenchimul este format din tesut limfoid(pulpa alba) si
hematii (pulpa rosie).
Vascularizatia arteriala a splinei este realizata de artera splenica,
ramura a trunchiului celiac. Sangele venos este colectat in vena splenica,
aceasta participand la formarea venei porte.

Arborele vascular

-este format din artere , vene si capilare.


Arterele= vase prin care sangele dinspre inima spre tesuturi si organe.
Capilarele= vase cu calibru foarte mic, la nivelul carora se fac
schimburile( gaze, substante) intre sange si diferitele tesuturi.
Venele= vase prin care sangele este readus la inima.

8
Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie, cele mai mici fiind
arteriolele care se continua cu capilarele.

Artere-----------arteriole------------capilare-------------venule-------------Vene

Vasele sanguine sunt tuburile prin care este inchis si prin care circula
sangele.
Arterele pornesc din ventricule si, ramificandu-se, se raspandesc la
toate organele, unde se capilarizeaza.
Arterele mari sunt asezate, in general, profound, pe cand arterele mici
sunt superficiale.
In tunica mijlocie a arterelor mari(aorta, artera pulmonara) se gaseste
mai mult tesut elastic( artere de tip elastic), pe cand in tunica mijlocie a
arterelor mai mici predomina tesutul muscular( artere de tip muscular).
Stratul de tesut elastic se subtiaza pe masura ce ne departam de inima, iar
stratul muscular se ingroasa, cu cat ne departam de inima. Datorita acestui
fapt, arterele mari sunt extensibile si elastice, pe cand cele mijlocii si mici
sunt contractile.
Tunica externa si cea mijlocie nu au aceeasi grosime pe toata
lungimea arterelor( pe masura ce ne indepartam de inima si ne apropiem de
vasele capilare, ele se subtiaza din ce in ce mai mult, pana dispare la nivelul
capilarelor.
Venele sunt mai numeroase decat arterele, prin ele sangele circula de
la periferie spre inima. Sunt vene profunde care insotesc arterele si vene
superficiale care sunt asezate sub piele si nu insotesc arterele. Valvulele
venoase se gasesc numai in venele in care sangele circula de jos in sus ( de
ex. in venele membrelor inferioare si vena cava inferioara). Venele care au
valvule se numesc vene valvulare. Valvulele lipsesc in venele in care
sangele circula de sus in jos, ca, de ex. venele jugulare si vena cava
superioara. Venele care nu au valvule se numesc vene avalvulare. Valvulele
venoase au forma unor cuiburi de randunica si sunt asezate cu concavitatea
in sus.

Structura peretelui vascular( vaselor sanguine, vaselor limfatice)


La nivelul vaselor mari( artere, vene) intalnim o structura reprezentata
de trei tunici:
-intim a( tunica interna)
-media( tunica mijlocie)

9
-adventicea(tunica externa)

Intima este formata dintr-un endoteliu asezat pe membrane


bazala(subendoteliu).
Tunica mijlocie difera de la un tip de vas la altul. La nivelul arterelor
,in functie de structura mediei, exista artere de tip elastic si de tip muscular.
Arterele de tip elastic au in medie predominant fibre elastice, fibre care sunt
grupate in lame elastice.Aceste artere sunt mari( aorta, arterele pulmonare,
carotidele, iliacele). Arterele de tip muscular sunt de calibru mai mic, au
media reprezentata de cellule musculare netede si fibre elastice in numar
redus.
La aceste artere de tip muscular fibrele elastice se concentreaza la cele
2 limite ale mediei numite limitante( membrane) elastice( interna si externa).
Aceste limitante elastice lipsesc la arterele mari si nu le intalnim in structura
venelor.
Media( tunica mijlocie) venelor( sanguine si limfatice) este
reprezentata de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice,colagene si cellule
musculare netede.
Adventicea este o patura de tesut conjunctiv, prezinta fibre elastice,
fibre colagene.

Capilarele

Capilarele sanguine- se interpun intre vasele sanguine( se interprun


intre arteriole si venule sau intre 2 arteriole sau intre 2 venule.
Pot fi obisnuite( lumen constant regulat) si sinusoide( au calibru mult
mai mare si foarte variabil), de ex. in parenchimuri(de ex. hepatic)

Capilarele limfatice-se termina in fund de sac, calibrul este destul de


neregulat.
Peretele capilarelor sanguine si limfatice este foarte subtire, format din
endoteliu sprijinit pe membrane bazala.

Circulatia prin capilare se face cu viteza si presiune scazute. Acestea,


precum si peretele subtire, unistratificat al capilarelor, favorizeaza
schimburile de substante dintre sange si cellule.
Presiunea sanguina din capilare forteaza o parte din plasma sa iasa
printre celule, formand lichidul intercelular. El scalda celulele si prin
intermediul lui se realizeaza schimburile de substante dintre celule si sange :
oxigenul si nutrimentele trec din capilare in lichidul intercellular, iar

10
dioxidul de carbon si produsii toxici sau nefolositori intra in sangele din
capilare.
O parte din lichidul intercellular intra in capilarele limfatice, vase in
forma de” deget de manusa”, inchise , formand limfa.

Marea si mica circulatie

In alcatuirea arborelui vascular se disting 2 teritorii de circulatie:


Circulatia mare-sistemica, si circulatia mica –pulmonara.
Circulatia mica/ pulmonara= incepe in ventriculul drept, prin
trunchiul arterei pulmonare, care transporta spre plaman sange cu CO2.
Trunchiul pulmonar se imparte in cele 2 artere pulmonare, care duc
sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor, unde il cedeaza
alveolelor care-l elimina prin expiratie. Sangele cu O2 este colectat de
venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele 4 vene pulmonare
sfarsesc in atriul stang.
Circulatia mare/ sistemica= incepe in ventriculul stang, prin artera
aorta care transporta sangele cu O2 si substante nutritive spre tesuturi si
organe. De la nivelul acestora, sangele incarcat cu CO2 este preluat de cele 2
vene cave care-l duc in atriul drept.

Inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc


activitatea miocardului= electrocardioagrama.Inregistrarea se poate face la
suprafata inimii sau a corpului.
ECG(electrocardiograma) consta din unde(care sunt deflexiuni
/devieri de amplitudini variabile, exprimate in mV), segmente(liniile
orizontale dintre 2 unde vecine) si intervale( distanta intre inceputul unei
unde si inceputul alteia).
Unde: P, Q, R, S, T
Segmente: PQ
Intervale: PR
Orice tulburare care afecteaza sistemul de conducere/ miocardul,
genereaza modificari de Ecg.

11