Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o lege a hidrostaticii, care afirmă că un corp

scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forță egală
cu greutatea volumului de fluid dislocuit de către corp. Această forță se numește forță
arhimedică sau forța lui Arhimede. A fost descoperită în mod empiric de către Arhimede în secolul
al III-lea î.Hr. și demonstrată în secolul al XVI-lea. Uneori este utilizat și termenul legea plutirii
corpurilor pentru acest principiu.
Forța arhimedică apare în situația în care sistemul este plasat într-un câmp gravitațional; forța
respectivă are aceeași direcție cu cea a câmpului gravitațional și sens opus. Punctul de aplicație al
forței arhimedice este centrul de masă al fluidului dezlocuit de corp. Valoarea și direcția forței
arhimedice nu depind de forma sau densitatea corpului.
Legea lui Arhimede este denumită astfel în onoarea savantului antic grec Arhimede.

Cuprins

 1Cauza
 2O demonstrație parțială
 3Aplicații
 4Vezi și
 5Legături externe

Cauza[modificare | modificare sursă]
Forța arhimedică este cauzată de variația presiunii hidrostatice cu adâncimea de scufundare.
Asupra suprafeței unui corp scufundat într-un fluid acționează presiunea hidrostatică a
fluidului. Presiunea hidrostatică fiind egală în punctele situate la aceeași adâncime, forța rezultată
din presiunea exercitată pe fețele laterale este nulă. În schimb, deoarece presiunea hidrostatică la
nivelul părții inferioare a corpului scufundat este mai mare decât cea la nivelul părții superioare, forța
exercitată în sus pe fața inferioară este mai mare decât forța exercitată în jos asupra feței
superioare, diferența celor două forțe fiind forța arhimedică.

O demonstrație parțială[modificare | modificare sursă]

Se pot distinge trei cazuri de fluide diferite, cel al lichidelor, cel al gazelor și cel al plasmei. În general
este mai ușor de studiat cazul în care fluidul este un lichid pentru că lichidele au volum propriu și, ca
atare, densitatea lichidelor variază relativ puțin o dată cu schimbarea presiunii. Cazurile gazelor și al
plasmei sunt mai complicat de studiat, din cauza variației importante a densității cu adâncimea.
Forța lui Arhimede apare din cauza variației presiunii cu adâncimea: presiunea pe care fluidul o
exercită asupra „bazei” (părții de jos) a corpului este mai mare decât cea exercitată asupra părții de
sus a corpului. O demonstrație completă folosește deci o integrală pe suprafața (cufundată în lichid)
a corpului. Pentru un corp de formă paralelipipedică nu e nevoie de integrală, și calculele se
simplifică.
Fie deci un paralelipiped de dimensiuni , ,  cufundat complet în lichid (și având baza orizontală).
Presiunea într-un lichid este ,  fiind presiunea atmosferică (pe care o putem neglija pentru că este o
constantă aditivă pentru toate relațiile următoare),  este densitatea lichidului,  este modulul
accelerației gravitaționale, iar  dă nivelul la care facem măsurătoarea („adâncimea” la care
măsurăm).
Presiunile asupra pereților laterali se anulează (am presupus suprafețe egale și corpul vertical, deci
și presiuni egale), iar forța netă va fi diferența între forțele exercitate de presiune asupra bazei și
respectiv asupra „tavanului”:
  fiind suprafața bazei (volumul corpului este suprafața bazei înmulțită cu înălțimea).
Volumul corpului fiind egal cu volumul de lichid dezlocuit avem , care este tocmai greutatea acestui
volum. Am notat cu  nivelul la care se află peretele superior al paralelipedului, dar se vede că forța
arhimedică este independentă de acest nivel (ca și de greutatea corpului!). Depinzând de greutatea
volumului de lichid dezlocuit, depinde de accelerația gravitațională.
 Observație:  desemnează aici valoarea accelerației gravitaționale, care pe Pământ este în
medie 9,81 m/s2 (variază cu latitudinea locului în care se face experimentul sau măsurarea:
la ecuator greutatea e mai mică decât la poli din cauza rotației planetei și a formei sale
nesferice).