Holocaustul este, fără îndoială, cel mai oribil eveniment care a

avut loc în istorie. Deși a fost un act monstruos, a fost și este

încă un exemplu, care trebuie folosit la evitarea evenimentelor
asemanatoare. Trebuie să înțelegem ce i-a împins pe oameni
să-i urască atât de mult pe naziști, astfel încât să putem preveni
întâmplări similare. Acest eseu este orientat spre studierea
Holocaustului și cum putem să prevenim repetarea răului.
A fost o perioadă plina de ură, o perioadă care ar putea fi
uitată, dar fotografiile și amintirile bântuitoare vor continua să
ne amintească de atrocitățile care au avut loc odată cu venirea
la putere a lui Adolf Hitler.Al Doilea Război Mondial, Hitler,
Holocaustul, Ghetoul, lagărele de concentrare, pentru mulți
dintre noi, acestea sunt doar niste simple cuvinte, dar pentru
unii au fost o cruda realitate. Pentru ei, pentru oamenii, care au
simţit durerea acestor cuvinte, trebuie să continuăm să
păstrăm, să împărtășim și să ne expunem părerea asupra
evenimentelor tragice care au avut loc sub stăpânirea marelui
dictator.Sarcina cade acum pe umerii noștri de a proteja
generațiile viitoare de o nouă teroare a Holocaustului
Când văd fotografii cu toți evreii,romii, homosexualii și martorii
lui Iehova care au fost torturați ,înfometați și tratați ca o turmă
de animale bolnave, mă simt îndurerată. Mă gândesc, de ce?
Care a fost ideea? Și mai ales,CUM? Cum ar putea ființă umană
să-i trateze pe cei din propria rasă cu atîta ură cu care naziștii i-
au tratat pe evrei? Simt o repulsie de acest cult al ucigașilor.
 S-ar fi crezut că, după un eveniment precum Holocaustul, ar
exista mari tulburări și amărăciuni în întreaga lume, dar ca o
tăietură adâncă, Holocaustul s-a vindecat lăsând doar o
cicatrice de amintire. Mă mir, surprinsă de acceptarea celor
care au simțit durerea Holocaustului. Iertarea lor față de cei
care i-au rănit fără milă este o dovadă pentru mine că rasa
umană este în general puternică și iubitoare. În timp ce Anne
Frank, tânăra evreică germană, victimă a Holocaustului din cel
de-al Doilea Război Mondial,scria „Încă cred că oamenii sunt cu
adevărat buni la inimă”. (251)
În general, Holocaustul a fost o filă neagră a istoriei.Povestirile
și imaginile ne dovedesc asta, dar prin întunericul durerii
strălucește o lumină. Lumina de aur a speranței ne-a ridicat din
această perioadă a durerii și ne-a permis să învățăm din
greșelile făcute de semenii noștri, astfel încât să putem deveni
în general ființe umane mai bune.

"Vreau să continui să trăiesc chiar și după moartea mea" (283) a

fost dorința Annei Frank și a devenit realitate atât pentru ea,
cât și pentru ceilalți care au suferit durerile Holocaustului.
Amintirile acestor oameni ne vor bântui pentru eternitate.
Aceste amintiri le vom ține cu toții aproape, pentru a împiedica
răul să se repete.