1.

acţiunile considerate a fi eficiente în cursul şedinţelor terapeutice (eventual sub

forma unor jocuri de rol) şi apoi le va aplica în diferite situaţii de viaţă, prin
intermediul “temelor pentru acasă”. În funcţie de rezultatele obţinute se
evaluează eficienţa activităţilor realizate. Dacă soluţia este eficientă, se poate
încheia consilierea. Dacă rezultatul nu este bun, se poate relua întregul proces.
Consilierul ineficient acceptă soluţiile propuse de client fără a analiza
corespunzător problema sau lasă clientul să se descurce singur atunci când
aplică soluţia.

În ceea ce priveşte modalitatea de lucru, consilierul eficient dă dovadă

de creativitate în munca sa cu clientul şi, în acelaşi timp, ştie şi să stimuleze
creativitatea clientului. Are cunoştinţe teoretice solide şi aplică aceste
cunoştinţe în funcţie de caracteristicile situaţiei. Consilierul ineficient este rigid,
se bazează pe o singură concepţie teoretică, aplică aceleaşi tehnici, indiferent de
problemele clienţilor.
Unii consilieri ineficienţi pot nega problemele reale ale clienţilor şi pot
refuza să se ocupe în mod serios de aceste probleme (“de ce vă plângeţi, şi alţii
au probleme de acest fel”). Alţii văd o singură modalitate în care pot fi abordate
problemele (o singură concepţie teoretică, un singur mod de a defini problema
şi de a o soluţiona). Ei aplică aceste modalităţi, chiar dacă rezultatele nu sunt
bune. Sunt consilieri care schimbă repede şi fără motiv concepţiile pe care le
aplică, definiţiile privind problema, obiectivele, planurile de acţiune. O altă
categorie de consilieri este conştientă de complexitatea problemelor şi se
caracterizează prin anxietate, prin teama de a nu omite ceva important. Aceşti
consilieri sunt nesiguri în acţiunile întreprinse.
Consilierul eficient este deschis la noi alternative şi posibilităţi care pot
să apară în cursul şedinţelor de consiliere, dar fără să piardă din vedere direcţia
principală de acţiune.