Drama deportaților din RSSM

dezvăluie caracterul justiției în

regimul totalitar sovietic.
În primul rând deportările au fost o formă a represiunii politice
puse în practică de autoritățile sovietice.În opt ani de putere
sovietică (1940-1941 şi 1944-1951), în RSSM au fost operate trei
valuri de deportări masive de populaţie şi, zilnic, arestări
individuale sau în grup. Violenţa şi represaliile au fost nişte
modalităţi sigure prin care puterea sovietică a înţeles să-şi
impună voinţa de a construi socialismul într-un timp record într-un
spaţiu străin.

În al doilea rând au existat trei valuri de deportări ale populației

din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de
strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între
cele trei valuri. Putem califica aceste trei valuri de deportări ca o
ofensivă totală împotriva populației din RSSM:
ofensiva politică (deportarea din 1941), economică (deportarea
din 1949) şi spirituală (deportarea din 1951). La aceste date
oficiale, se adaugă miile de cazuri de deportări individuale şi de
trimiteri forţate la muncă sau la studii în adâncurile Uniunii
Sovietice, precum şi cazurile necunoscute sau şterse din analele
memoriei.Conform sursei D putem observa pirderi majore pentru
RSSM, spre exemplu în acte au fost înstrise 12 mii 387 kg de
produse, dar la punctul de colectare au ajuns doar 110 kg. Dintr-
un raport al Administrației Generale a Lagărelor (GULAG) din
lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an,
în coloniile din RSS Kazahă, RASS Komi, ținuturile Altai şi
Krasnoiarsk, regiunile Kirov, Omsk şi Novosibirsk, au fost
deportate din țările baltice, RSSM şi regiunile vestice ale RSS
Ucrainene şi RSS Bieloruse 85 716 persoane.  

În al trei-lea rând deşi printre deportaţi erau familii care doreau

să-şi construiască propriile case,  administraţia locală nu le
permitea, deoarece nu a fost prevăzut aşa ceva. Condiţiile de
lucru erau grele, normele de lucru şi salarizarea erau neclare,
deseori făcându-se abuzuri şi încălcându-se drepturile
elementare ale oamenilor la existenţă. Câteva descrieri de pe
teren sunt îngrozitoare: 28 de familii (75 de persoane) au fost
cazate într-o baracă cu suprafaţa de 98 mp, fără scaune, mese,
pereți despărţitori. Alte 20 de familii au fost cazate în vagoane
vechi, cu găuri şi în stare antisanitară.

În concluzie pot spune ca RSSM au trait o drama de nedescris in

anii (1940-1941 şi 1944-1951), în timpul justiției în regimul
totalitar sovietic.