Evreii în epoca modernă (statutul juridic și economic, aspecte culturale)

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea începe procesul de emancipare a evreilor. Franța

a fost prima țară europeană care a acordat drepturi civile evreilor în timpul Revoluției Franceze
(1791). Ulterior, războaiele purtate de Napoleon au dus la emanciparea evreilor și în alte țări
europene.
O dată cu secolul al XIX-lea, apar noi episoade de persecuție împotriva evreilor, parțial din
cauza prejudecăților medievale și parțial din cauza ascensiunii naționalismului. În acest secol se
conturează conceptul de stat național (apar noi state naționale).
Evreii s-au implicat activ în Revoluția de la 1848, însă multe din programele de emancipare
nu s-au realizat, parțial și din cauza faptului că valul revoluționar de la 1848 a fost înfrânt.
La finalul secolului XIX se desfășoară unul dintre cele mai răsunătoare episoade de scandal
public în Franța, provocat de presupusa vină a lui Alfred Dreyfus de fi transmis secrete de stat către
Germania. Acesta, fiind de origine semită (evreu) și alsaciană, a împărțit opinia publică din Franța
în două tabere; pro și contra. Prin extensie pro și contra evreilor în general.
Puși din nou în fața unor noi episoade de discriminare, mulți evrei au emigrat la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX în S.U.A., aceasta devenind țara cu comunitatea
evreiască cea mai puternică și cea mai numeroasă.
Astfel, la finalul secolului al XIX-lea se conturează antisemitismul. Acesta presupune
atitudinea medievală anti-iudaică de tip religios + ură rasială.
În timpul Primului Război Mondial evreii au luptat în cadrul armatelor naționale din Europa,
iar prin Tratatul Minorităților din cadrul Păcii de la Paris, a fost recunoscut statutul de minoritate
națională pentru evrei în țările succesorale imperiilor. Însă curând, în țările învinse, nemulțumirile
față de felul în care s-a încheiat Primul Război Mondial au fost canalizate inclusiv împotriva
evreilor sub forma antisemitismului, lucru ce s-a întâmplat și în țări învingătoare.
Totuși, în epoca modernă, o serie de evrei au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural
universal. În acest sens amintim personalități precum:
- Baruch Spinoza (1632-1677) – fondatorul gândirii filozofice moderne din Europa.
- Moses Mendelssohn (secol XVIII) – dezvoltă curentul Haskala (varianta evreiască a
iluminismului).
- Heinrich Heine (secol XIX) - poet în Germania.
- Karl Marx (secol XIX) – filozof în Germania, fondatorul socialismului.
- Sigmund Freud (secole XIX-XX) – creatorul psihanalizei.
- Albert Einstein – creatorul teoriei relativității.
- Marcel Proust – romancier în Franța.
- Benjamin Disraeli – om politic în Marea Britanie.