Razboiul de Independenta din 1877-1878 a scos in evidenta
loialitatea evreilor fata de tara: M. Brociner a fost primul evreu care a devenit ofiter in armata romana dupa ce a fost ranit la Grivita. M. Brociner a fost unul dintre voluntarii evrei care au participat la Razboiul de Idependenta. In timpul razboiului evreii au donat bani, echipamente si alimente si au organizat convoiul umanitar Ambulanta Romana- Israelita Zion La Congresul de Pace de la Berlin (1879) Romania a fost fortata sa modifice articolul 7 din Constitutia 1866 si sa acorde evreilor drepturi civile. Din pacate aceste drepturi au fost acordate doar individual si nu colectiv. Aceasta atitudine discriminatorie a zdruncinat increderea evreilor in tara si societatea in care traiau si pentru care au luptat la fel ca orice alt roman. In acest context a aparut miscarea sionista la care se alaturau evreii care doreau sa creeze Statul Israel, statul in care, sperau ei, puteau sa traiasca o viata decenta si fara ingradirile si discriminarile de care sufereau dj de prea mult timp. Inainte de primul razboi mondial, problema evreiasca era inca in voga si nerezolvata; in ciuda presiunilor internationale, in ciuda faptului ca erau pamanteni si nascuti in Romania, evreii inca erau lipsiti de drepturi civice elementare. Chiar si in aceasta situatie, peste 25000 de evrei au luptat ca soldati in armata romana in timpul primului razboi mondial. Ei puteau lupta, puteau murii dar nu puteau devenii ofiteri. Evrei necombatanti au sprijinit efortul de razboi al tarii prin actiuni caritabile si donatii. La sfarsitul primului razboi mondial au fost inregistrati: 882 soldati evrei morti 740 soldati evrei raniti 449 soldati evrei luati prizonieri 3043 soldati evrei disparuti
Nici acest aport nu a fost indestulator pentru a schimba situatia
juridica a evreilor romani ei continuand sa fie considerati o problema.