Evreii in spatiul Romanesc in perioada 1878-1919

Razboiul de Independenta din 1877-1878 a scos in evidenta

loialitatea evreilor fata de tara: M. Brociner a fost primul evreu care a
devenit ofiter in armata romana dupa ce a fost ranit la Grivita.
M. Brociner a fost unul dintre voluntarii evrei care au participat la
Razboiul de Idependenta. In timpul razboiului evreii au donat bani,
echipamente si alimente si au organizat convoiul umanitar Ambulanta
Romana- Israelita Zion
La Congresul de Pace de la Berlin (1879) Romania a fost fortata sa
modifice articolul 7 din Constitutia 1866 si sa acorde evreilor drepturi
civile. Din pacate aceste drepturi au fost acordate doar individual si nu
colectiv. Aceasta atitudine discriminatorie a zdruncinat increderea evreilor
in tara si societatea in care traiau si pentru care au luptat la fel ca orice alt
roman.
In acest context a aparut miscarea sionista la care se alaturau evreii
care doreau sa creeze Statul Israel, statul in care, sperau ei, puteau sa
traiasca o viata decenta si fara ingradirile si discriminarile de care sufereau
dj de prea mult timp.
Inainte de primul razboi mondial, problema evreiasca era inca in
voga si nerezolvata; in ciuda presiunilor internationale, in ciuda faptului ca
erau pamanteni si nascuti in Romania, evreii inca erau lipsiti de drepturi
civice elementare.
Chiar si in aceasta situatie, peste 25000 de evrei au luptat ca soldati
in armata romana in timpul primului razboi mondial. Ei puteau lupta,
puteau murii dar nu puteau devenii ofiteri. Evrei necombatanti au sprijinit
efortul de razboi al tarii prin actiuni caritabile si donatii.
La sfarsitul primului razboi mondial au fost inregistrati:
882 soldati evrei morti
740 soldati evrei raniti
449 soldati evrei luati prizonieri
3043 soldati evrei disparuti

Nici acest aport nu a fost indestulator pentru a schimba situatia

juridica a evreilor romani ei continuand sa fie considerati o problema.