România în cel de-al Doilea Război Mondial

Roxana Elena Ene

Clasa a VII-a B

INTRODUCERE
Declanşat la 1 septembrie 1939, cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit, în Europa, la
9 mai 1945, prin capitularea Germaniei şi la 2 septembrie acelaşi an, în Asia, prin capitularea
Japoniei.
Cel de-al doilea război mondial este considerat cel mai mare război din istorie, deoarece au
fost 56 de state participante, dar și cel mai sângeros, fiind estimat un număr de 50 de milioane de
morți, la care se adaugă milioane de răniți, mutilați, orfani, etc.

ANII DINAINTEA INTRĂRII ÎN RĂZBOI - NEUTRALITATEA

Din punct de vedere geografic, România se afla între cele două mari puteri beligerante,
Austro-Ungaria şi Rusia, având teritorii locuite majoritar de români, dar aflate sub dominația
ambelor tabere: Transilvania, Banatul şi Bucovina (sub Austro-Ungaria) şi Basarabia (sub Imperiul
Rus).
Dar România era importantă pentru ambele tabere implicate în conflict, datorită resurselor
pe care le oferea (petrolul şi cerealele). Din acest motiv, a fost dorită de ambele alianțe aflate în
război, care au făcut presiuni foarte mari pentru a-i determina implicarea în război.
La 6 septembrie 1939, România s-a proclamat neutră, ea sprijinind totuși Polonia. În tot
acest timp, au avut loc intense dezbateri privind tabăra la care era mai bine să se alieze țara, precum
și pregătiri de război.

INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI

România a intrat în război pe 22 iunie 1941, alături de Germania și celelalte puteri ale Axei,
pentru eliberarea teritoriilor naționale cotropite în vara anului 1940.
Participarea României la cel de-al doilea razboi mondial s-a caracterizat prin doua campanii:
cea din est pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei, pierduta in final, si cea din vest pentru
eliberarea Transilvaniei.
Au fost angajate în luptă Armata a 3-a și Armata a 4-a, comandate de generalii Petre
Dumitrescu și Nicolae Ciupercă, încadrate în Grupul de armate ,,Generalul Antonescu“, alături de
Armata a 11-a germană, comandată de generalul Eugen von Schobert.
Ofensiva propriu-zisă a început la 3 iulie 1941:
- la 5 iulie 1941 a fost eliberat orașul Cernăuți;
- la 16 iulie 1941 a fost eliberat orașul Chișinău.
La 26 iulie 1941, armata română a anunțat: ”Din Carpați până la mare suntem din nou
stăpâni pe hotarele străbune”.

ACȚIUNILE ARMATEI ROMÂNE DESFĂȘURATE PE TERITORIUL RUS

După eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, în 1941, Ion Antonescu a hotărât
continuarea participării la operațiile militare pe frontul de răsărit, motivându-și hotărârea de a crea
condițiile în vederea eliberării Transilvaniei.
După eliberarea nordului Bucovinei, Armata a 3-a a forțat Nistrul. Începând cu 21 iulie
1941, ofensiva a continuat spre Bug, apoi spre Nipru.
Principalele bătălii ofensive duse de armata română dincolo de Nistru:
- 1-15 septembrie 1941, Bătălia de pe Nipru;
- 15 septembrie - 11 octombrie 1941, Bătălia de la Marea Azov;
- 8 august - 16 octombrie 1941, Bătălia de la Odessa: a fost concepută și condusă de Înaltul
Comandament Român. Pe 16 octombrie 1941, trupele române au pătruns în Odessa. Succesul a fost
1
obținut cu mari pierderi umane; și-au dat viața pe câmpul de luptă aproximativ 90 000 de soldați și
ofițeri.
- 11 octombrie - 17 noiembrie 1941, Bătălia pentru Crimeea: Peninsula Crimeea era apărată
de două armate sovietice. La acțiunile militare au participat cu forțe comune armatele germane și
române.
- Luptele din Peninsula Kerci: Începând cu 26 decembrie 1941, Înaltul Comandament
Sovietic a debarcat trupe în Peninsula Kerci și Feodosia, pentru a veni în ajutorul trupelor sovietice
încercuite la Sevastopol. Forțele sovietice au fost înfrânte în urma ofensivei începute la 8 mai 1942
de către trupele germane și române.
- Asediul Sevastopolului: a fost singurul bastion de aparare sovietic în Peninsula Crimeea și
a durat 250 de zile. Orașul a rezistat circa 8 luni celor 3 asedii la care a fost supus de trupele
germano-române. Asaltul a început la 7 iunie 1942, după o pregătire de foc de 5 zile. Orașul a cedat
la 4 iulie 1942.
- 12-25 mai 1942, Bătălia de la sud de Harkov, apreciată de Ion Antonescu ca fiind ”una din
cele mai mari bătălii din istorie” la care au luat parte militarii români.
- Spre Stalingrad: începând cu 29 august 1942, împreună cu trupele blindate germane au
atacat centura exterioară de aparare a Stalingradului. În toamna anului 1942, trupele române și
germane au desfășurat lupte în Caucaz.
- 19-25 noiembrie 1942, Bătălia de la Cotul Donului: Armata a 3-a română, comandată de
generalul Petre Dumitrescu, a desfășurat o operație de apărare împotriva forțelor sovietice, care,
însă, au reusit să străpungă frontul, provocând mari pierderi umane și materiale trupelor române.
- 20 noiembrie 1942, Bătălia din Stepa Kalmuka: trupele române au fost obligate să se
retragă, românii suferind pierderi foarte mari (80% din rândul soldaților și 90% din totalul
armamentului).
Pierderile înregistrate la Cotul Donului și în Stepa Kalmuka au fost de circa 100.000 –
110.000 morți și dispăruți.
- 25 februarie - 9 octombrie 1943, Bătălia din Kuban: trupele germane și române au opus
rezistență atacurilor sovietice în Kuban, care constituia un scut de apărare a Peninsulei Crimeea.
- octombrie1943 - mai 1944: Apărarea și pierderea Crimeei, din cei 60.000 de militari
români au revenit în țară 42.250.
Continuarea războiului dincolo de Nistru, a pus România în stare de război cu Anglia
(decembrie 1941) și SUA (iunie 1942).
În martie 1944, trupele rusești au atins Nistrul, iar la începutul lunii aprilie, au pătruns în
nordul Moldovei.

PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA GERMANIEI

După arestarea Mareșalului Antonescu la 23 august 1944, România a adresat Germaniei
declarația oficială de război la 24 august 1944.
- Lupta pentru eliberarea teritoriului național: armata română și formatiunile civile de luptă
au reușit însă, într-o săptămană - între 23 și 31 august – să elibereze două treimi din teritoriul
național.
Într-o situație dificilă, după 23 august, s-au aflat trupele române din Moldova fiind puse
temporar în situația de a lupta atât împotriva trupelor germane (fostul aliat) cât și a sovieticilor (noul
aliat) Comandamentul sovietic a refuzat orice discuții cu guvernul și armata română, a ordonat
dezarmarea a circa 160.000 de militari români și internarea lor în lagăre de prizonieri din URSS.
- Participarea României la operațiunile militare pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei și
Austriei: acțiunile militare în Ungaria (începută la 24 septembrie 1944, au fost eliberate orașele
Debretin, Miscolk si a fost cucerită zona Munților Bukk, Matrasi și Hegyalja); pe teritoriul
Cehoslovaciei (armata română a suferit pierderi de 66 495 de militari); pe teritoriul Austriei (între 9
aprilie și 8 mai 1945, la care au participat circa 1.000 de militari români).
Participarea României la războiul antifascist s-a desfăşurat până la 12 mai 1945, perioadă în
care ostaşii români au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria.

2
Pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, România a mobilizat aproximativ 567.000 de soldaţi.
Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei şi în munţii Tatra, soldate cu mari pierderi de
vieţi omeneşti.
Cu un efectiv total de peste 560.000 de militari, din care au pierit peste 169.822, Armata
Română, care a parcurs peste 1.700 kilometri de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei, a
eliberat peste 200.000 de kmp de sub ocupaţia străină (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria),
a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat
peste 3.821 de localităţi, dintre care 53 de mari oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului
pierderi echivalând cu 15 divizii.
La 9 mai 1945, când războiul s-a încheiat cu victoria Naţiunilor Unite, Armata Română se
găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei.
Prin Convenţia de Armistiţiu din septembrie 1944 şi, mai târziu, prin Tratatul de Pace de la
Paris din anii 1946-1947, României i s-au impus condiţii grele de natură politică, economică şi
militară din partea marilor puteri ale Naţiunilor Unite. Prin aceste acte internaţionale, se consfinţeau
pierderile suferite de către ţara noastră în est şi sud-est, dar i se accepta, cu unele rezerve exprimate
din partea puterilor anglo-saxone, revenirea nord-estului Transilvaniei în cadrul graniţelor sale, fapt
realizat în martie 1945.

BIBLIOGRAFIE:
 Cristea, Irina Andreea (2015), Participarea României la cel de-Al Doilea Război
Mondial, Agerpres.
 Lucian Boia, Germanofilii – Elita intelectuală românească în anii Primului Război
Mondial, editura Humanitas, București, 2010
 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediția a IV-a, editura Univers
Enciclopedic, București, 2008
 Anastasie Iordache, Reorientarea politica a României și neutralitatea armată: 1914-1916,
editura Paideia, București, 1998
 Victor Atanasiu (coord.), România în primul război mondial, Editura Militară, București,
1979