Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Alexandru Macedonski
Și foamea se face mai mare — mai mare, Și moare emirul sub jarul pustiei
Și, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare... Și focu-n odaie se stinge și el,
Bat tâmplele... — ochii sunt demoni Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,
cumpliți... Și frigul se face un brici de oțel...
Cutremur e setea, ș-a foamei simțire Dar luna cea rece, ș-acea dușmănie
E șarpe, ducându-și a ei zvârcolire De lupi care urlă, — ș-acea sărăcie
În pântec, în sânge, în nervii-ndârjiți... Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă,
Bat tâmplele... — ochii sunt demoni Sunt toate pustia din calea cea dreaptă,
cumpliți. Ș-acea izolare, ș-acea dezolare,
Sunt Meka cerească, sunt Meka cea
Abia mai pășește cămila ce-l poartă... mare...
Speranța, chiar dânsa, e-n sufletu-i Murit-a emirul sub jarul pustiei.
moartă...
Dar iată... — părere să fie, sau, ea?...
În zarea de flăcări, în zarea de sânge,
Lucește... Emirul puterea și-o strânge...
Chiar porțile albe le poate vedea...
E Meka! E Meka! ș-aleargă spre ea.