''CEI CE STAU DEOPARTE'' :

RESPONSABILITATE PENTRU
ALEGERE .NICI VICTIME, NICI JERTFE.
COLABORAREA : MODALITATE
DE SALVARE SAU COOPERARE?
CUPRINS
 Definitie

 Trăsături distinctive
 Numărul evreilor uciși
 Ideologie și scara genocidului
 Rezistența evreiască
DEFINIȚIE

• Holocaust:Exterminare (prin diferite metode) a

unei mari părți a populației evreiești din
Europa de către naziști și aliații lor.
TRĂSĂTURI
DINSTINCTIVE
• Bisericile parohiale și Ministerul de Interne au furnizat liste de
nașteri care arătau cine este evreu; Poșta a livrat ordinele de
deportare și denaturalizare; Ministerul de Finanțe a confiscat
proprietățile evreiești; firmele germane au concediat muncitorii
evrei și au exclus acționarii evrei; universitățile au refuzat să admită
studenți evrei, au refuzat să acorde diplome celor înmatriculați și au
concediat profesorii evrei; oficiile guvernamentale de transport au
pregătit trenurile de deportare; companiile farmaceutice germane au
testat medicamente pe prizonierii din lagăre; alte companii au licitat
pentru contracte de construcție a crematoriilor; liste detaliate de
victime au fost alcătuite folosind mașinile de pontaj ale
companiei Dehomag care au făcut înregistrarea meticuloasă a
omorurilor. Când intrau în lagărele morții, prizonierii erau obligați
să-și predea toate obiectele personale, atent catalogate și etichetate
înainte de a fi trimise în Germania pentru a fi valorificate.
Berenbaum arată că “soluția finală a problemei evreiești” era “în
ochii făptuitorilor... cea mai mare realizare a Germaniei
NUMĂRUL EVREILOR UCIȘI
• n teritoriile controlate direct sau indirect de naziști au trăit între 8 și 10
milioane de evrei. Incertitudinea apare din lipsa de informații privind
numărul de evrei domiciliați în Uniunea Sovietică. Cele 6 milioane de
victime ale Holocaustului reprezintă, astfel, între 60% și 75% dintre evreii
europeni. Au fost exterminați peste 90% din evreii polonezi, care fuseseră în
număr de 3,3 milioane.
IDEOLOGIA ȘI SCARA
GENOCIDULUI

• Holocaustului a fost aceea că pentru prima oară în istorie

un stat și-a pus întreaga putere în spatele declarației că
un întreg popor trebuie eliminat complet și fără excepție,
cât mai repede posibil.Richard J. Evans a observat
„obsesia” și „dorința de comprehensivitate” a germanilor
în timpul Holocaustului în timp ce încercau să elimine
evreii din toată lumea, nu doar din Germania. Dogma
nazistă era că evreii sunt, așa cum afirmă David
Bloxham, „un popor parazit, poluant”, coroziv față de
orice interacționează cu ei. Alte „rase” sau grupuri erau
și ele considerate inferioare, dar nu în același grad ca
evreii. Printre aceste grupuri se numărau romii și negrii,
precum și persoanele cu handicap, infractorii și alți
neadaptați sociali
REZISTENȚA EVREIASCĂ
• În fiecare ghetou, în fiecare tren de deportare, în fiecare lagăr de muncă, chiar și
în lagărele de exterminare, voința de rezistență a fost puternică, și a luat multe
forme. Lupta cu puținele arme ce puteau fi găsite, acte individuale de sfidare și
protest, curajul de a obține hrană și apă sub amenințarea morții, superioritatea de
a refuza germanilor satisfacția de a vedea panica și disperarea evreilor.
• Chiar și pasivitatea era o formă de rezistență. A muri cu demnitate era o formă de
rezistență. A rezista forțelor răului, demoralizatoare, brutalizante, a refuza
reducerea la nivelul de animale, a supraviețui supliciului, a trăi mai mult decât
torționarii, acestea au fost acte de rezistență. Chiar și a da, după toate acestea,
mărturie despre evenimente a fost, în final, o contribuție la victorie. Simpla
supraviețuire era o victorie a spiritului uman.
• Au existat multe exemple de rezistență a evreilor la
Holocaust, cea mai importantă fiind revolta din ghetoul
Varșovia din ianuarie 1943, când mii de luptători evrei slab
înarmați au rezistat împotriva SS timp de patru săptămâni, și
au ucis câteva sute de germani înainte de a fi striviți de forțe
net superioare. Aceasta a fost urmată de revolta din lagărul
de exterminare Treblinka din mai 1943, când 200 de deținuți
au reușit să evadeze din lagăr după lupte cu paznicii. După
două săptămâni, a fost o altă revoltă la ghetoul
din Białystok. În septembrie, a existat o altă revoltă, de
scurtă durată, în ghetoul din Vilnius. În octombrie, 600 de
prizonieri evrei și ruși au încercat o evadare din lagărul de
exterminare Sobibór. Aproximativ 60 au supraviețuit și s-au
alăturat partizanilor sovietici. Majoritatea participanților la
aceste revolte au fost uciși, dar unii au reușit să evadeze și s-
au alăturat unităților de partizani.
SFÂRȘIT

A realizat Schimbătoru
proiectul: Stanislav