Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
poloneze, pesoane cu handicap fizic si mental, homosexuali, negri, prizonieri de razboi in lagare de
concentrare din Europa, de către Germania nazistă, condusa de Hitler și aliatii acestuia, între 1933 și
1945.
In aceasta perioada, evreii au fost privati de drepturile lor civile si economice, fiind supusi la infometare,
deportari si ghetoizarea. Cu alte cuvinte, acestia au fost supusi la umilinte nesfarsite, suferinte fizice si
psihice, distrugerea unor comunitati, a unei culturi, a unei limbi, a tot ceea ce creeaza memoria colectiva
a unui popor.
Care au fost conditiile istorice si din ce cauza au inceput toate aceste crime ?
După primul razboi mondial, Germania a pierdut suprafeţe mari de teritoriu, a fost lovită de hiperinflaţie,
banii s-au devalorizat şi mare parte din populaţie a devenit foarte săracă. Mulţi au căutat un vinovat
pentru situația creată, astfel că Hitler a găsit în “evreu” ţapul ispăşitor perfect.
Liderul german, promova teoriile rasiste potrivit carora germanii, arieni cu piele alba, par blond si ochi
albastri, reprezentau rasa umana perfecta. Opusul rasial al germanilor erau evreii. Considerandu-i
responsabili pentru infrangerea Germaniei in Primul Razboi Mondial si pentru greutatile economice pe
care le intampina natiunea germana, evreii au inceput sa fie exclusi din viata publica. Astfel, acestia:
Mai tarziu, in seara zilei de 9 noiembrie 1938, un atac violent și sângeros a fost lansat împotriva
populației evreiești din Germania, așa-numitul Pogrom din Noiembrie. Violențele au durat câteva zile. Mii
de vitrine au fost sparte, iar magazinele evreiești jefuite. Sticla căzută pe străzi dădea impresia de cristale,
din această cauză, probabil, pogromul a primit numele de Noaptea de Cristal.
Apoi, autoritățile au vrut să creeze zone speciale, în care evreii să fie forțați să trăiască, respectiv așa-
numitele ghetouri (cel din Varsovia, Cracovia, Lodz). Toți evreii au fost forțați să poarte un semn distinctiv
pe haine, pentru a putea fi identificați ca evrei (stea galbena cu 6 colturi).
Uciderea sistematică, în masă, a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au început
deportările în centre de ucidere precum Auschwitz, Treblinka și Belzec. Această fază de ucidere
sistematică a fost numită de naziști „Solutia finala a problemei evreiesti”.
Deținuți evrei, dar și neevrei, au fost utilizați în diverse experimente: punerea subiecților în camere de
presiune, testare de medicamente pe ei, înghețarea lor, încercarea de a le schimba culoarea ochilor,
sterilizarea barbatilor si femeilor, cercetarea de vaccinuri și medicamente. Astfel, din cei 7000 de detinuti
supusi acestor experimente, majoritatea au murit în timpul lor sau imediat după ele.
La sfârșitul războiului, toate facilitățile din Chelmno, Belzec, Sobibor și Treblinka au fost distruse. Naziștii
nu voiau ca lumea să știe ce s-a întâmplat în lagăre și numărul de prizonieri uciși.
Numarul evreilor ucisi in timpul Holocaustului nu poate fi stabilit cu precizie, dar aproximativ cinci – șase
milioane de evrei au fost omorâți, reprezentând două treimi din evreii europeni.