1.

Moldova si Muntenia

La 21 iunie 1941, Ion Antonescu a ordonat ca toti evreii valizi de la 18 la 60 de ani, care
se aflau n satele dintre Siret si Prut, sa fie evacuati n Oltenia, n lagarul de la Trgu Jiu
si n satele din mprejurimi. Membrii familiilor acestor evrei si toate celelalte familii
evreiesti din alte sate ale Moldovei au fost evacuate n comunele urbane din departa-
mentele implicate. Aceeasi masura a fost luata pentru ntreaga populatie evreiasca din
Romnia care domicilia n zonele rurale . n afara de lagarul de la Trgu Jiu, au mai
existat si alte lagare la Craiova, la Caracal, Turnu Severin si la Lugoj .

n ntreaga Moldova si ntr-o mare parte a tarii au fost internati sute de evrei, care
raspundeau cu viata pentru faptele coreligionarilor lor. Internarile de ostatici au durat de
la 30 iunie 1941 pna la 23 ianuarie 1942 , dar n Regat nu au avut loc executii de
ostateci. Organizarea lagarelor s-a efectuat la ordinul Ministerului Afacerilor Interne sau
al Marilor Unitati Militare si a fost executata de unitati ale armatei si de jandarmerie .

O adresa a colonelului Captaru, prefect al departamentului Iasi, trimisa Ministerului de

Interne n iulie 1941 este semnificativa n privinta deportarilor evreilor din Moldova spre
sudul tarii. n adresa se mentioneaza deportarea din Moldova a 829 de evrei (275 barbati,
377 femei, 98 baieti, 79 fete) n 24 vagoane (12 vagoane de calatori pentru femei si copii
si 12 vagoane de marfa pentru barbati).

La 12 noiembrie 1941, la ordinul Maresalului Antonescu, Marele Cartier General al

Armatei prezenta o statistica din care, iata, rezulta ca n Romnia 47.345 de evrei erau
folositi la munca de utilitate civica (munca obligatorie) .

Unii evrei efectuau munca obligatorie n localitatile unde domiciliau. Altii, nsa, munceau
n asa-zisele detasamente exterioare de munca, trimise uneori la sute de kilometri
distanta. O lista a Marelui Stat Major (nedatata) indica faptul ca n detasamentele
exterioare de munca se aflau mai mult de 17.000 de evrei, raspnditi n 21 de judete ale
tarii . Adeseori situatia acestor evrei era dramatica. Folositi la munci extrem de grele
(spart pietre, reparat drumuri), ei se aflau ntr-o stare de extenuare fizica accentuata .

La 11 iulie 1942, Marele Stat Major a ordonat organizarea unor deportari ca pedeapsa
pentru abaterile comise n timpul muncii obligatorii . La 24 iulie 1942, Presedintia
Consiliului de Ministri a ordonat Ministerului Afacerilor Interne, prin ordinul nr. 9283 sa-
i deporteze n Transnistria pe toti evreii comunisti sau simpatizanti comunisti. La 13 iulie
1942, Ministerul Afacerilor Interne a ordonat executarea acestui ordin n urma caruia
1.045 evrei au fost deportati n Transnistria . La 3 septembrie 1940, Prefectura Politiei
Capitalei aresteaza n Bucuresti 395 de evrei, dintre care o parte suspecti de comunism,
iar alta parte cea mai numeroasa formata din cei care, n luna decembrie 1940, au
facut cereri de plecare n Basarabia, cereri gasite n arhivele legatiei U.R.S.S. din
Bucuresti . La 8 septembrie 1942, evreii arestati n ziua de 3 septembrie sunt deportati n
Transnistria. De-a lungul drumului, numarul lor va creste pna la 578, caci se vor adauga
prin statii evrei din aceeasi categorie, arestati n orasele de provincie.
Odata cu acestia, evreii comunisti sau suspectati de comunism, internati n lagarul de la
Tg. Jiu, n numar de 407, sunt mbarcati n vagoane de marfa, cu destinatia Transnistria.

Cu acelasi tren sunt expediati n Transnistria 554 de evrei suspectati de comunism, aflati
n libertate n diferite orase ale tarii, n special n Bucuresti, Timisoara; Arad, Galati,
Roman, Botosani si Iasi, si 85 de evrei condamnati pentru activitate comunista, care la
aceasta data se aflau n penitenciare, n curs de executare a pedepselor .

La 22 septembrie 1942, un nou lot de 148 evrei sunt trimisi mpreuna cu familiile lor n
Transnistria pe baza rapoartelor facute de generalul Cepleanu , iar un alt lot de evrei
arestati la 2 octombrie 1942, va fi eliberat 11 zile mai trziu si nu a fost trimis n
Transnistria .

La 13 mai 1943, un detasament de 250 evrei din Bucuresti a plecat la Balta, n

Transnistria, la munca obligatorie . Acesta a fost unul dintre ultimele transporturi de evrei
din Moldova si din Muntenia spre Transnistria.

2. Basarabia si Bucovina

a. Alte asasinate n masa . La 25 iulie 1941, un convoi de 25.000 evrei romni a fost
condus de trupele romne dincolo de Nistru, n Ucraina. nsa autoritatile germane au
decis sa-i ntoarca pe acesti 25.000 evrei romni n Basarabia. Condusi la Scazinet, se
face o triere, batrnii, bolnavii si indivizii istoviti, aproximativ 1.000 de suflete, fiind
ngramaditi separat, li se spune ca vor fi internati ntr-un azil de batrni. Toti au fost
mpuscati si apoi ngropati ntr-un sant antitanc, la 6 august 1941 . Acest masacru a fost
efectuat de trupele germane. La 13 august 1941, convoiul format din 24.000 evrei romni
se afla ntre Scazinet si Iampol. Circa 150 de persoane s-au oprit pentru a se odihni ntr-o
padure. Ele au fost mpuscate pe malul fluviului de trupele germane. Chiar si n ultimul
moment, la trecerea Nistrului, nemtii au mai mpuscat 800 de evrei, care nu trecusera apa
la ora ce se fixase pentru terminarea operatiunii . Dintre acesti 25.000 de evrei din
Basarabia, izgoniti dincolo de Nistru de armatele romne, la 25 iulie 1941, s-au ntors
doar 16.500 de persoane, la 17 august 1941. Mai mult de 8.000 de evrei si-au pierdut
viata ntr-un interval de timp de trei saptamni.

La 1 august 1941, din ordinul Gestapoului sunt ridicati din ghetoul Chisinau 450 evrei,
n special intelectuali si femei frumoase. Condusi afara din oras, la Visterniceni, au fost
mpuscati 411 dintre ei. Ceilalti 39 au fost readusi n ghetou spre a povesti ce s-a
petrecut . Un alt masacru, aproape de Nistru, a avut loc la 6 august 1941. Jandarmii din
Compania 23 Politie executa prin mpuscare 200 evrei, pe care i arunca n Nistru. Faptul
este raportat laconic de Inspectoratul de Jandarmi Chisinau (raport nr. 80 din 13 august).
Nu se indica nici mprejurarile, nici localitatea n care s-a savrsit macelul.
b. Lagarele de tranzit. Deportarea evreilor din Basarabia si Bucovina a constituit un
proces amplu si sistematic stabilit de generalul Antonescu si de colaboratorii sai
apropiati. Acest proces a fost implementat de Marele Stat Major al Armatei cu violenta si
brutalitate. O nota a Secretariatului General al Consiliului de Ministri din 24 ianuarie
1944, privind diversele interventii ale anumitor oameni politici n favoarea evreilor
romni, dadea urmatoarea explicatie oficiala referitoare la cauzele ce determinau
deportarile evreilor din Romnia.

Deportarea masiva a evreilor din Bucovina n Transnistria a nceput n august 1941. A

urmat apoi deportarea celor din Chisinau si din Basarabia. Mai trziu, masura deportarilor
s-a extins si la evreii din Ardeal si Banat, n proportie, nsa, mult mai mica, deportarea
facndu-se din motive precise. Astfel, pe cnd deportarea evreilor din Bucovina si
Basarabia s-a facut pentru a da o satisfactie simtului de onoare al poporului romn,
ultragiat prin:

atitudinea evreilor fata de armata romna la retragerea acesteia din teritoriile cedate n
iunie 1940 si prin:

atitudinea lor fata de populatia romna n timpul ocupatiei U.R.S.S.; celelalte deportari
de evrei din vechiul Regat, Ardeal si Banat s-au facut pe baza dispozitiilor domnului
maresal Antonescu care a ordonat, la 17 iulie 1942, ca toti evreii gasiti ca au nfrnat
legile si dispozitiunile actuale sa fie deportati pe Bug. Aceasta masura, ca si altele
ordonate de domnul maresal, cu privire la trimiterile evreilor pe Bug evreii comunisti,
evreii trecuti la alte religii, evreii care se sustrag de la munca obligatorie au avut ca
scop combaterea nerespectarii legilor si degajarea centrelor aglomerate de elementele
iudaice parazitare, care traiesc din nfrngerea legilor de economie si ordine interna .

Rezulta n mod limpede din aceasta explicatie oficiala ca motivul principal al deportarii
evreilor din Basarabia si Bucovina a fost sa dea satisfactie simtului onoarei al poporului
romn, cu alte cuvinte din motive de propaganda. Antonescu, personal, s-a implicat n
aceasta propaganda atunci cnd, ntr-un ordin dat armatei romne la 6 iulie 1941, prin
intermediul Ministerului Afacerilor Interne, neamul evreiesc a supt (sic) pinea saracilor,
a speculat si a oprit dezvoltarea neamului romnesc timp de cteva secole si vorbea
despre nevoia de a ne scapa de aceasta plaga a romnismului, prin masurile ce se afla
n curs de aplicare si care vor fi continuate dupa normele ce voi hotar .

La 8 iulie 1941, n cadrul unei sedinte a Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu afirma
fara echivoc, referindu-se la deportarile evreilor: nu exista n istoria noastra un moment
mai favorabil .

Doua zile mai trziu, Mihai Antonescu, vicepresedinte al guvernului, explica

inspectorilor administrativi si pretorilor trimisi n Basarabia si Bucovina: Actiunea de
purificare etnica se va desfasura prin ndepartarea sau izolarea n tabere de munca, n
locuri unde nu-si vor putea exercita influentele nefaste , a tuturor evreilor, ct si a
celorlalti straini de neam a caror atitudine este ndoielnica...
La sfrsitul lunii iulie 1941, autoritatile militare romnesti ncepeau deportarea masiva a
evreilor din Basarabia si Bucovina dincolo de Nistru. Evreii fusesera adunati n coloane si
mpinsi spre Nistru. n cursul actiunii, trupele romnesti de jandarmerie s-au lovit de
rezistenta autoritatilor militare germane care considerau ca actiunea respectiva era prea
grabita. Lagarele de tranzit din Basarabia si Bucovina au luat nastere tocmai datorita
opozitiei autoritatilor militare germane, care nu permiteau, n prima jumatate a lunii
august (1941), deportarea masiva, dincolo de Nistru, a populatiei evreiesti din Bucovina
si Basarabia. Nici nu se punea problema eliberarii lor. S-a recurs deci la solutia provizorie
a lagarelor de tranzit.

La 5 august 1941, un prim convoi de evrei romni, compus din 3.000 de persoane, este
mpins ndarat, dincolo de Nistru, la Atachi, de catre germani . La 6 august 1941
conflictul romno-german referitor la deportarile evreilor dincolo de Nistru devine
evident. Germanii nu permit trecerea spre Ucraina a evreilor, care sunt condusi napoi
sub escorta la Secureni .

Germanii au fost foarte ngrijorati si la 12 august 1941, Berlinul primea un raport:

maresalul Antonescu ordonase ca 60.000 de evrei din Vechiul Regat sa fie transferati n
Basarabia pentru a fi repartizati la construirea drumurilor. De asta data germanii s-au
alarmat. Ei au ntrezarit spectrul a mai mult de jumatate de milion de evrei, ba chiar mai
mult, de evrei trecnd Nistrul, n spatele unei Einsatzgruppe D foarte slabita si, oricum,
coplesita de misiunea istovitoare pe care o reprezenta exterminarea evreilor din sudul
Ucrainei. Cei 600 de oameni ai Einsatzgruppe-i aveau sa se prabuseasca sub greutatea
evreilor din zonele avansate precum si din cele din spate.

Reactia germana a fost rapida. La mai putin de o saptamna dupa ordonarea mobilizarii
n vederea muncii, legatia germana l sfatuia pe primul ministru adjunct, Mihai
Antonescu, sa nu procedeze la eliminarea elementului evreiesc dect ntr-un mod lent si
sistematic.

La 30 august 1941, seful misiunii militare germane din Romnia, generalul-maior Hauffe
si generalul-maior Tataranu, care reprezenta Marele Stat Major, au ncheiat la Tighina
Conventia Hauffe-Tataranu pentru Transnistria. Conventia stipula ca administratia si
exploatarea economica reveneau autoritatilor romne. n ceea ce-i privea pe evrei, se
stabileau urmatoarele: Evacuarea evreilor peste Bug nu este posibila n prezent. Ei
trebuiesc, deci, concentrati n tabere de munca si ntrebuintati la lucru, pna cnd, dupa
terminarea operatiunilor, evacuarea lor spre est va fi posibila .

n linii mari, se pot distinge doua etape n cadrul procesului de deportare a evreilor din
Basarabia si din Bucovina. Prima etapa se situeaza n timpul lunilor august si septembrie
1941, atunci cnd evreii din zonele rurale sunt concentrati n lagare de tranzit (Secureni,
Edineti, Vertujeni Marculesti si alte lagare mai mici) si cnd evreii din zonele urbane sunt
nchisi n ghetouri. A doua etapa se va situa n timpul lunilor septembrie-noiembrie 1941,
atunci cnd se va efectua deportarea sistematica a evreilor din Basarabia n Transnistria,
n urma unui ordin dat n acest sens de Antonescu, la nceputul lunii septembrie 1941 .
Pentru punerea n practica, n mod eficient a deportarilor, Mihai Antonescu cerea n
sedinta Consiliului de Ministri din 29 iulie 1941: Tot n legatura cu Basarabia si
Bucovina, v-as ruga sa trimiteti pe cine aveti mai bun si mai aspru n politie .

Masura de a-i deporta pe evreii din Basarabia si Bucovina a dat nastere unei intense
campanii de presa n ziarele romnesti. Directorul ziarului Porunca Vremii" scria despre
aceasta chestiune: Zarurile au fost aruncate... Lichidarea iudaismului a intrat n faza ei
finala si decisiva n Romnia: exodul, eliminarea evreilor din comunitatea natiunii se
transforma ntr-o realitate ...

La bucuria dezrobirii se adauga si mndria de a fi pionieri si deschizatori de drumuri n

rezolvarea problemelor iudaice n Europa.

Din satisfactia cu care presa germana nregistreaza cuvintele si hotarrile maresalului

Antonescu, ntelegem limpede ca Romnia prefateaza azi deciziile istorice ale Europei de
mine n chestiunea jidoveasca .

Evreii din Basarabia si Bucovina au fost adunati n lagarele de tranzit de la Secureni,

Edineti, Marculesti, Vertujeni, precum si n alte lagare mai mici. Dar pentru a ajunge n
aceste lagare de tranzit populatia evreiasca a fost trta de jandarmeria romna de colo-
colo, pe drumurile desfundate ale Basarabiei si Bucovinei, cel mai adesea fara apa si fara
hrana. Au murit cel putin 17.000 de evrei numai n luna august a anului 1941 n timpul
acestor marsuri fortate .

Din rapoartele jandarmeriei militare romne, adresate n aceasta perioada Marelui Cartier
General, reiese ca n ceea ce privea deportarea evreilor sau crearea lagarelor de tranzit
situatia era haotica...

Care era situatia n lagarele de tranzit? La 17 iulie 1941, autoritatile romne din Balti
creeaza aproape de oras, n padurea Rautel, un lagar unde sunt masati evrei din ghetoul
orasului. Lagarul de la Rautel se afla la 12 km de Balti si era compus din cteva cocioabe
cazute n ruina si nconjurate cu srma ghimpata . n acest lagar au fost internati 2.600-
2.800 de evrei. Capacitatea celor 6 cocioabe existente era de, cel mult, 100 de persoane,
iar restul locuia n santuri antitanc acoperite de ramuri .

Lagarul de tranzit de la Secureni a fost creat la sfrsitul lunii iulie 1941. Au fost internati
n acest lagar n primul rnd evreii din judetul Hotin, evreii din Noua Sulita si din alte
trgusoare din Basarabia. Conform unui raport, din cauza alimentatiei cu cereale crude,
mortalitatea a fost n primele zile de 30-40%, iar mai trziu de 3-4%. Din punct de
vedere, financiar evreii din Secureni se aflau ntr-o situatie mai buna deoarece proveneau
din judetul Hotin, pe cnd evreii din Edineti care venisera din Cernauti, Storojinet, Noua
Sulita si Radauti erau totalmente lipsiti de bani n urma jefuirii lor n timpul deportarii lor
prealabile dincolo de Nistru. Acesti evrei lihniti de foame au sosit n lagarul de la Edineti,
care era organizat pe 5 strazi ale acestei comune . La Edineti, mortalitatea era foarte
ridicata si, n octombrie 1941, 85% din copii murisera .
La 1 septembrie 1941, Inspectoratul de Jandarmi din Cernauti raporta Serviciului Marelui
Pretor urmatoarele: cazarea (la Edineti si Vertujeni) s-a facut n conditiuni bune. S-a
mai constatat si ca evreii nu prea aveau bani. La Edineti s-au ivit cazuri de scarlatina, de
rujeola, dizenterie si febra tifoida, iar la Secureni erau internati si 1.698 de evrei din
Lipcani ntr-o stare deplorabila. Ei erau nemncati de patru zile, rupti si plini de
paraziti .

Marile ghetouri: Chisinau si Cernauti .

Ghetourile de la Chisinau si Cernauti au fost cele mai mari ghetouri din Basarabia,
respectiv, din Bucovina. Primul a durat cteva luni, din iulie pna-n noiembrie 1941.
Dupa noiembrie 1941, au ramas n ghetoul din Chisinau numai cteva sute de evrei.
Ghetoul din Chisinau a fost creat la 24 iulie 1941 prin ordinul nr. 61 al generalului
Voiculescu, guvernatorul Basarabiei. Au fost internati n cartierul sudic al orasului, la
Visterniceni, 11.000 de evrei . La Chisinau, ca si n alte lagare unde evreii aveau bunuri
cu ajutorul carora puteau cumpara bunavointa paznicilor, acestia nchideau ochii. Ba
unii chiar faceau mici servicii evreilor, procurndu-le alimente sau facilitnd schimbul de
scrisori. Aceasta situatie este descrisa de seful Inspectoratului de Jandarmi din Chisinau si
de generalul Voiculescu, guvernatorul militar al Basarabiei, care nota: Personal,
ducndu-ma la aerodrom, am facut constatarea ca paza este iluzorie. Trebuie luate
masuri, altfel ne vom pomeni cu toti jidanii peste noi sau fugiti. Unitatile de garda nu vor
sta mai mult de 10 zile n ghetou .

La 19 august, ghetoul din Chisinau avea de la 9.984 pna la 10.578 de evrei, dintre care
2.200 pna la 2.300 de copii si 5.200 pna la 6.200 femei . ntr-un raport trimis
Presedintiei Consiliului de Ministri, generalul Voiculescu raporta la 31 august 1941 ca n
ghetoul din Chisinau exista o minoritate de evrei care traiau din vnzarea bunurilor lor, o
alta minoritate de 800 care lucra si ca majoritatea nu aveau nici o posibilitate de
subzistenta, acestia fiind ajutati de comitetul local al ghetoului constituit ad-hoc.
Generalul Voiculescu propunea ca autoritatile n drept sa se adreseze organizatiei HIAS
pentru ca evreii saraci sa fie ajutati de confratii lor din America .

Iesirea evreilor din ghetoul de la Chisinau era posibila doar n teorie, cu permise eliberate
de comandantul militar al orasului. De fapt, multi soldati si civili romni au folosit
ghetoul si pe locuitorii lui ca pe o sursa de mbogatire rapida.

Un raport al SSI din 20-31 august 1941 mentiona ca situatia sanitara a evreilor din lagare
si ghetouri se nrautatea din zi n zi, ca urmare a lipsei de sapun si de rufarie de corp si
prevedea o epidemie de tifos. O alta nota informativa mentiona ca n ghetoul din
Chisinau, evreii nu aveau haine si nici rufarie de pat si ca mureau 10-15 pe zi dintre ei.
Numarul evreilor din Chisinau era n septembrie 1941 de 5.377 de familii, adica un total
de 11.380 de indivizi .
La 4 decembrie 1941, ntr-o sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu a decis sa
constituie o comisie de ancheta pentru a cerceta situatia ghetoului si conditiile n care
fusesera deportati evreii. Raportul trimis lui Ion Antonescu de aceasta comisie mentiona
existenta n ghetou a unui numar de 11.525 de evrei, dintre care circa 3.000 foarte saraci.
Conform acestui raport, 441 evrei murisera n ghetou, dintre care 20 sinucisi, nainte de
deportare . Marea majoritate a evreilor morti din cauze naturale n ghetoul din Chisinau
erau batrni si copii foarte mici.

Toti evreii din ghetoul de la Chisinau au fost deportati n toamna lui 1941. A fost amnata
deportarea unui numar de aproximativ 150 de evrei bolnavi.

Cernauti . Ghetoul din Cernauti a avut o populatie de aproximativ 55.000 de evrei.

30.000 de evrei au fost deportati n toamna lui 1941 si 5.000 au fost deportati n timpul
verii lui 1942 . Guvernamntul Basarabiei a avut trei guvernatori: colonelul Alexandru
Riosanu, mort la 30 august 1941, generalul Cornel Calotescu, unul dintre responsabilii
deportarilor din 1941 si 1942 si generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator n
1943.

Dupa ce a primit ordin de la autoritatile centrale, guvernatorul Riosanu a semnat o

ordonanta prin care devenea obligatorie pentru evreii din Cernauti purtarea stelei galbene.
Sub Calotescu, si stelele galbene au devenit o sursa de bani pentru administratia locala.
Sute de evrei din Cernauti au fost condamnati la scurte pedepse de transferare n lagare
de concentrare (Edineti), deoarece fusesera surprinsi fara steaua galbena . n timpul
retragerii din 1944, generalul Dragalina a suspendat masura portului stelei galbene pentru
evreii din Cernauti, deoarece se temea de eventualele executii efectuate de germani.
Printre evreii care n-au fost deportati, numai posesorii unor autorizatii speciale aveau
dreptul de a munci. n perioada 1943-1944, dintre cei 15.000 de locuitori evrei ai
ghetoului numai 1.000 aveau autorizatii de munca .

Regulamentul functionarii ghetoului de la Cernauti, din 11 octombrie 1941 (purtnd

semnatura guvernatorului Calotescu), preciza ca evreii se aflau sub jurisdictie militara, ca
portul stelei lui David era obligatoriu n ghetou si ca nesupunerea sau instigarea la
nesupunere erau pasibile de pedeapsa cu moartea. Se mai stabileau, de asemenea, norme
referitoare la aprovizionarea evreilor si interdictia ca acestia sa paraseasca ghetoul .
ntreaga populatie evreiasca din Cernauti a fost nchisa n ghetou la 11 octombrie 1941.
Pentru aceasta operatiune au fost necesare numai 9 ore .

d. Deportarile din Basarabia si Bucovina . La 6 octombrie 1941, Ion Antonescu declara

ntr-o sedinta a Consiliului de Ministri: n ceea ce-i priveste pe evrei, am luat masura ca
sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este n curs. Mai am n Basarabia
aproximativ 10.000 de evrei, care n cteva zile vor fi trecuti peste Nistru, iar daca
circumstantele vor permite, vor fi trecuti dincolo de Urali . Evreii din Basarabia au fost
deportati din ghetoul de la Chisinau, din lagarul de la Vertujeni, unde erau internati evreii
din judetul Soroca; din lagarul de la Marculesti au fost deportati evreii din judetul Balti
care, n prealabil, fusesera internati n lagarele de la Rascani, Limbeni, Rautel. Au fost, de
asemenea, deportati evreii din ghetourile de la Orhei, Cahul, Ismail, Vlcov, Chilia Noua,
Belgrad .

Marele Cartier General a fost, totusi, organismul central care a organizat si supervizat
deportarea evreilor din Basarabia si din Bucovina.

La 2 septembrie 1941, Marele Pretor al armatei, generalul Ion Topor, ordona

Inspectoratului de Jandarmi Transnistria sa pregateasca lucrarile n vederea deportarii
peste Nistru a tuturor evreilor din lagare. Deportarea urmeaza a ncepe la 6 sept., n
grupuri de cte 1.000 de oameni, prin punctele Griuleni-Karantin si Rezina-Rbnita. (nr.
73)

La 3 septembrie 1941, legiunea de jandarmi din Transnistria raspunde ca, conform

ordinului generalului Antonescu, deportarea va ncepe la 15 septembrie . Desi
Comandamentul II Teritorial al Armatei a ordonat Uniunii Comunitatilor Evreiesti sa
colecteze pentru evreii din Basarabia 5.000 asortimente complete de efecte de corp
civile (costum, palton, ghete sau pantofi, palarie, camase, izmene, ciorapi) si, desi
ordinul a fost executat, aceste efecte n-au ajuns niciodata la evreii basarabeni .

La 23 decembrie 1941 , locotenentul Augustin Rosca, nsarcinat cu deportarea evreilor

internati n lagarele de tranzit de la Edineti si Secureni, a primit de la Marele Cartier
general, ordinul urmator:

Evreii din lagarele Edineti si Secureni sa fie evacuati peste Nistru. S-au transmis si
detalii cum sa se execute operatia; sa se formeze grupuri de 100 de persoane pe zi, sa se
aibe grije de hrana lor, sa se ceara cte o caruta pentru 100 de persoane si, n ce priveste
consemnul special, ca acei care nu se pot tine de convoi, fie din neputinta, fie din boala,
sa fie executati . Asupra modului de executie, mi-a ordonat sa trimit cu 2-3 zile nainte de
plecarea convoaielor un (spatiu alb n text) ce trebuie sa se prezinte la sefii de posturi
din localitati si sa ceara militari si unelte (lopeti si trnacoape), care sa faca din timp
gropi pentru circa 100 persoane la locuri potrivite, si anume, departe de sate, pentru a
nu se auzi tipete si focuri de arme, si sa nu fie n vale, pentru a nu spala apele groapa.
Gropile sa fie la distanta din 10 n 10 metri, unde se vor aduna cei ramasi de coloana.
Pentru acei, nsa, care nu se puteau aduce pna la gropi, consemnul conventional de
executare pe loc era Alexianu .

Evreii din Basarabia, deportati n Transnistria, au fost sistematic jefuiti, si nu numai de

taranii din satele pe care le traversau. La Chisinau, o comisie a Bancii Nationale Romne
a fost nsarcinata de generalul Voiculescu sa confiste aurul si celelalte valori pe care le
posedau evreii . Toate mobilele ce apartineau evreilor din Chisinau au fost confiscate si
distribuite functionarilor locali, civili si militari . O comisie asemanatoare a BNR
actioneaza la Atachi unde, conform declaratiilor generalului Tataranu, seful Statului
Major al armatei, n complicitate cu ofiteri si subofiteri din campania 60 de politie i
jefuiau pe evrei . Un raport al generalului de jandarmerie Tobescu, datat din 20 noiembrie
1941, mentiona: atunci cnd trenurile cu deportati au ajuns la Nistru, mari cantitati de
bagaje ramasesera, prin gari sau pe cmpuri. Autoritatile locale au luat masura de a stoca
aceste bagaje n case si n depozite, nsa masurile luate pentru a le pazi sunt insuficiente.
Astazi a nceput inventarul bagajelor acestora si se va stabili distribuirea lor catre armata,
spitale, Crucea Rosie sau Societatea de Patronaj. Pna-n prezent, Comandamentul 4
Teritorial din Marculesti a luat 10 vagoane si Ministerul Apararii Nationale alte 3
vagoane.

Deportarea evreilor din Bucovina si Basarabia a nsemnat nca de la nceput, pentru multi
dintre ei, moartea. Drumurile care duceau de la lagarele de tranzit spre Nistru erau,
literalmente, acoperite de cadavre. Uneori paznicii convoaielor i-au mpuscat pe evreii cei
mai bine mbracati, la cererea taranilor aflati pe sosea, care cumparau cu 1.200 sau 1.500
lei oameni nca vii si pe care soldatii i predau dupa ce-i ucisesera, ca sa-i jefuiasca de
haine . Raportul de ancheta nr. 2 al comisiei constituite conform ordinului maresalului
Antonescu, la sfrsitul lui 1941, pentru a cerceta nereguli comise n ghetoul de la
Chisinau, cuprinde precizari privitoare la directivele primite de jandarmii care escortau
convoaiele si la modul n care aceste directive fusesera executate. Locotenentul Rosca
executase scrupulos dispozitiile, care au avut drept rezultat 500 de evrei ucisi, dintre cei
ce fusesera evacuati din lagarul de la Secureni, pe drumul Secureni-Cosauti...

La 18 noiembrie, generalul Voiculescu trimitea Presedintiei Consiliului de Ministri un

raport n care mentiona:

n Basarabia, problema evreiasca este rezolvata.Se mai gasesc numai 118 evrei n
ghetoul Chisinau, din care 53 bolnavi in spitale. n curnd, vor fi trecuti peste Nistru si
acestia.

La 30 iunie 1942, Guvernamntul Basarabiei raporta Presedintiei Consiliului de Ministri

(numarul 1817/C) ca existenta ghetoului din Chisinau luase sfrsit, ultimul lot de evrei
fiind deportat la 25 iunie 1941 la Vradievca, n Transnistria . Membri ai unor secte
religioase, precum Martorii lui Iehova, baptistii si inochentistii au fost si ei, persecutati n
Basarabia din pricina credintei lor. n decembrie 1941, 38 de membri ai sectei mileniste
au fost internati la Onestii Noi. n 1943 se aflau n lagarul de la Onestii Noi numerosi
Martori ai lui Iehova. n decursul aceluiasi an, 74 de baptisti au fost internati la Onestii
Noi .

La 9 octombrie 1941, Guvernamntul Bucovinei a ordonat autoritatilor militare de la

Cernauti sa supravegheze atent mprejurimile Cernautilor, pentru a mpiedica, astfel,
iesirea evreilor din oras . La 13 octombrie 1941, a nceput deportarea evreilor de la
Cernauti . Chiar si naintea datei respective, casele evreilor fusesera jefuite de populatia
ucraineana si romneasca din Cernauti, dupa cum reiese dintr-o nota informativa a
Sigurantei Romne . Evreii din Cernauti au fost deportati ntre 14 si 24 octombrie cu 20
de trenuri. Primul tren a plecat de la Sadagura transportnd 400 de familii evreiesti care
fusesera internate n lagarul ce purta acelasi nume. Celelalte trenuri au pornit de la
Cernauti. Jumatate din aceste trenuri, care plecasera la orele 21,5, aveau ca destinatie
lagarul de la Marculesti. Iar a doua jumatate, ce pornisera la orele 14,5, au avut ca
destinatie Atachi . Evreii care nu primisera autorizatia de a ramne la Cernauti au fost
ridicati din ghetoul cernautean care, din cauza lipsei de apa potabila si a densitatii foarte
mari a populatiei, mirosea a sudoare nacrita, urina, fecale, umezeala igrasioasa , si
escortati pna la gara. Populatiunea sortita deportarii era, mai nti, adunata n grupe de
2.000 si apoi, prin noroi si mocirla, mpinsa spre rampele de ncarcare din gara principala.
Aici, nghesuita n vagoane, cte 40-50 de vagon (vagoanele sub paza militara, iar trenul
sub comanda unui ofiter) si convoiul se pune n miscare spre Nistru, spre punctele de
concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste ru erau trecuti de Charon n mparatia
infernului. Scene sfsietoare se petreceau pe rampa de mbarcare si la plecarea trenurilor.
Despartirea de membrii aceleiasi familii, plecnd copiii si ramnnd parintii, sau invers,
despartirea de frati si surori, ba chiar dintre soti, umpleau de vaiet vazduhul si miscau si
inimile cele mai mpietrite. Era despartirea pentru totdeauna, plecarea unora la suferinta
si moarte, ramnerea celorlalti n sclavie si durere.

Exodul evreilor din Cernauti constituie un tragic capitol din istoria omenirii si va
nregistra de-a pururi stirbirea cea mai grava adusa notiunei de civilizatie si cultura.

La 7 noiembrie 1941 a nceput deportarea evreilor din zona Dorohoi, evrei care-au fost,
n prealabil, jefuiti de bani si de bijuterii. Locuiau n acel moment la Dorohoi 12.238 de
evrei, din care jumatate fusesera deportati din zonele rurale n orasel. Un raport al politiei
din Dorohoi, din luna octombrie 1941, descrie conditiile lor de viata. Cazati n case
insalubre, barbati, femei si copii, cu hrana mizerabila si insuficienta, care se compune
dintr-o supa incolora si nimic altceva, dorm cte 15, 20 n camere ntunecate, goi si n
zdrente .

La 7 noiembrie au fost deportati evreii din Darabani. Nu s-a permis ramnerea nici celor
batrni de 80-90 ani, a bolnavilor, copiilor mici, a infirmilor, dementilor, decoratii de
razboi, invalizii si vaduvele de razboi, ofiterii de rezerva, medici, avocati, farmacisti,
dentisti . Toti deportatii au fost din nou jefuiti la gara, nainte de a fi mbarcati n trenuri.
La gara, nainte de mbarcare, au fost perchezitionati si li s-a luat tot ce mai aveau
asupra lor, dupa cum s-a descris mai sus, si bagati n vagoane de marfa, 50-60 la un loc si
apoi ncuiati. Acestia fiind evacuati din oraselele lor nca din luna iunie, nu aveau,
majoritatea din ei, dect o camasa pe dnsii, desculti si n haine rupte de vara, copiii mici
si batrnii nghetati de frig, a prilejuit un spectacol care facea lumea sa plnga cnd i
vedea .

La 8 noiembrie 1941 au fost evacuati n aceleasi conditii evreii din Saveni si din
Mihaileni, iar la 12 noiembrie 1941 a. nceput deportarea evreilor de la Dorohoi, care a
continuat si a doua zi, 13 noiembrie. Au fost deportati, de asemenea, din Dorohoi 1.200
de evrei care mai fusesera, anterior, deportati n sudul tarii, la munca obligatorie n timpul
verii lui 1941. La 14 noiembrie 1941 s-a suspendat deportarea evreilor din Dorohoi.
Conform raportului avocatului Musat, trimis la Dorohoi de Uniunea Comunitatilor
Evreiesti din Romnia, au fost deportati din Dorohoi, doar n aceste cteva zile,
aproximativ 10.000 de evrei, n orasel ramnnd numai 2.500. Unii evrei din Dorohoi au
murit de frig n vagoanele ce-i duceau la Atachi. Cei care au supravietuit au fost aici din
nou jefuiti. Ordinul de deportare a evreilor din Dorohoi fusese dat de Guvernamntul
Bucovinei n colaborare cu autoritatile militare .
La 28 mai 1942, ntr-o sedinta a Consiliului de Ministri, guvernatorul Bucovinei,
generalul Calotescu a anuntat ca decisese, dupa ce-l consultase n prealabil pe Alexianu,
guvernatorul Transnistriei, sa deporteze 4-5.000 de evrei din Cernauti . n luna iunie 1942
un nou val de deportari s-a abatut asupra populatiei evreiesti din Bucovina. Au fost
deportati aproximativ 4.000 de evrei din Cernauti si cteva sute din Dorohoi. La 7 iunie
1942, din ordinul Guvernatorului Bucovinei, general Corneliu Calotescu si sub directa
supraveghere a sefului sau de cabinet, maior Stere Marinescu, se procedeaza la o noua
serie de deportari din Cernauti. Se pare ca proiectul prevedea deportarea celor 4.000 de
oameni care, cu prilejul triajului din noiembrie 1941, capatasera autorizatii de ramnere
n oras, semnate de fostul primar, dr. Traian Popovici, acum cazut n dizgratie. Mii de
evrei au fost adusi pe terenul sportiv Macabi, pe baza listelor pregatite n prealabil.
Dupa o perchezitie severa (inclusiv controlul ginecologic al femeilor), cei ce fusesera
retinuti pe terenul Macabi au fost deportati n vagoane nchise n Transnistria.

Cifra aproximativa a evreilor asasinati de armatele romnesti si germane n Basarabia si

Bucovina este greu de stabilit, deoarece din statistici si documente nu reiese n mod clar
cti evrei din cele doua provincii fusesera deportati din iulie 1940 pna-n iunie 1941 de
catre autoritatile sovietice si cti dintre ei se retrasesera cu Armata Rosie si cu autoritatile
civile. Ultimul recensamnt romnesc dinaintea celui de-al doilea razboi mondial stabilea
cifra de 756.930 pentru populatia evreiasca din Romnia, populatie care constituia n acel
moment a 3-a comunitate evreiasca din Europa n ceea ce privea numarul membrilor ei.

Dintre acesti 756.930 evrei, 205.958 traiau n Basarabia, ceea ce reprezenta 7,2% din
populatia provinciei acesteia, si 107.975 locuiau n Bucovina, reprezentnd 10% din
populatia acestei provincii. n Basarabia si Bucovina traiau, deci, n 1930, 315.000 de
evrei. Conform evaluarilor Institutului Central de Statistica, 278.943 evrei au fost inclusi
n populatia U.R.S.S., n timpul ocupatiei de catre U.R.S.S. a Basarabiei si a Bucovinei
de nord . Diferenta dintre 279.000 si 315.000, respectiv 36.000 de evrei, reprezinta n
mare numarul evreilor care traiau n sudul Bucovinei (ramas romnesc), precum si
rezultatul anumitor modificari demografice (migrari, diferente dintre nasteri si decese). n
judetul Dorohoi, ncorporat ulterior Bucovinei, mai locuiau nca alti 15.000 evrei. Zeci de
mii de evrei din Basarabia si Bucovina au fost ucisi n timpul lunilor iulie si august 1941.
La 1 septembrie 1941 a avut loc o numaratoare oficiala a locuitorilor din Basarabia si din
nordul Bucovinei. A rezultat pentru ambele provincii cifra de 126.634 evrei .
Conform evaluarilor lui Matatias Carp si ale lui Jean Ancel, n perioada iulie-august 1941
aproximativ 150.000 de evrei romni au fost ucisi n Basarabia, Bucovina, Herta si
Dorohoi .