CURS 1.

DEFINITIA GEOGRAFIEI

Denumirea disciplinei provine de la Eratosthenes matematician si filosof grec care a trait în

Alexandria, între anii 275-195 Î. H. si care a definit geografia ca pe o descriere a Pãmântului
(Gheea = Pãmânt; grafein = a descrie).

Alexander von Humboldt (1769 – 1859) geograf si naturalist german considerat întemeietorul
geografiei moderne, a definit geografia ca având drept scop "studierea legilor generale si a
legãturilor interne ale fenomenelor telurice".

Paul Vidal de Blache (1845 – 1918) geograf francez si unul din cei mai mari reprezentati ai
geografiei de la sfârsitul secolului al XlX-lea considera cã "geografia este stiinta locurilor" care
au trãsãturi diferite datoritã "diferentelor sociale, asociate cu diversitãtile locurilor".

Karl Ritter (1779-1859), un mare istoric german, afirma cã „Geografia studiazã Pãmântul ca o
casã de educatie a geniului omenesc” sau „geografia studiazã relatia dintre om si mediul sãu
planetar”.

Emmanuel de Martonne (1873 - 1955) un emerit geograf francez afirma cã „Geografia studiazã
repartitia la suprafata Globului, a fenomenelor fizice, biologice si umane, cauzele acestei
repartitii si raporturile fizice ale acestor fenomene”. Ulterior acelasi geograf afirma cã
„Geografia este stiinta despre Pãmânt sau stiinta care cerceteazã relatia dintre masele celor patru
învelisuri planetare, atât din punct de vedere static (formã, dimensiune, pozitie), cât si din punct
de vedere dinamic (directie, intensitate, ritm).

Geograful român Simion Mehedinti (1869-1962) a definit geografia ca fiind „stiinta care descrie
relatiile (statice si dinamice) dintre masele celor patru învelisuri planetare”.

Vintilã Mihãileascu (1890-1978) afirma cã „Geografia studiazã întregul teritorial de la localitate

la planetã”.

Un loc aparte îl ocupã conceptiile lui I. Donisã (1977) care considera cã "geografia este stiinta
care studiazã sociogeosistemul ca o formã specificã de organizare a materiei la nivelul unui
singur corp cosmic", în conceptia acestui autor "sociogeosistemul desemneazã sistemul complex
rezultat din îmbinarea geosistemului cu sociosistemul".

Au existat numeroase alte definitii, dar majoritatea evidentiazã faptul cã obiectul de studiu al
geografiei este planeta TERRA.

În concluzie, geografia studiazã învelisurile planetare, relatiile dintre acestea si mai ales relatiile
dintre acestea si societatea umanã.

Geografia generalã studiazã Pãmântul ca întreg si transpune la scarã globalã realitãtile regionale
si locale.
Geografia generalã are ca obiect de studiu învelisul terestru prin prisma trãsãturilor sale
definitorii în vederea descoperirii, definirii si sistematizãrii conceptelor, legilor si teoriilor
indispensabile întelegerii sale sub aspect morfologic, structural, relational, functional si dinamic.

Pentru cunoasterea detaliatã a legilor anumitor componente ale învelisului geografic, Geografia
generalã se poate diferentia în: Geografia fizicã generalã si Geografia umanã generalã.

Geografia fizicã generalã studiazã procesele de structurare si interactiune a componentilor

abiotici si biotici prin prisma legilor ce actioneazã la scarã planetarã, urmãrindu-se geneza,
alcãtuirea, functionarea, dinamica si evolutia lor.

Geografia umanã generalã studiazã caracteristicile grupurilor umane si legitãtile care definesc
relatiile existente ale acestora, stabilite prin interactiuni cu substraturile fizice ale învelisului
geografic.

EVOLUTIA CONCEPTIILOR GEOGRAFICE

Datã fiind perioada îndelungatã de existentã a geografiei pot fi separate urmãtoarele etape: etapa
antichitãtii, etapa medievalã, etapa geografiei moderne si etapa geografiei contemporane.

Etapa antichitãtii

Aparitia unor puternice state în perioada anticã a favorizat si dezvoltarea geografiei. Dezvoltarea
comertului, aspectele militare si dorinta omului de a cunoaste lumea în care trãieste au stimulat
acumularea de cunostinte care atunci se rezumau la descrieri de locuri, popoare, obiceiuri etc.