MECANICA

1.1. MECANICA CLASICĂ A PUNCTULUI

MATERIAL

1.1.1. CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL

Fizica a dovedit concret că spaţiul şi timpul sunt forme obiective de existenţă a materiei şi că
între spaţiu, timp şi materia în mişcare există o legătură indisolubilă.

Spaţiul este tridimensional, deci corpurile se pot mişca în diferite direcţii, iar timpul este
unidimensional şi ireversibil.

Un corp se află în mişcare atunci când îşi modifică poziţia faţă de alte corpuri considerate fixe şi
este în repaus când nu-şi schimbă poziţia faţă de acestea. Un corp oarecare, considerat fix, faţă
de care se raportează mişcarea altor corpuri determină un sistem de referinţă care este un sistem
de coordonate tridimensional legat rigid de corpul fix. Deoarece în realitate nu există corpuri
absolut fixe, nu există sisteme de referinţă absolut fixe şi deci mişcările sunt relative poziţia la un
moment dat a unui corp este determinată de vectorul de poziţie care este vectorul care uneşte
originea sistemului de coordonate cu punctul în care se găseşte corpul (fig. 1.1.).

Fig. 1.1.

Cea mai simplă mişcare mecanică este mişcarea punctului material, înţelegând prin punct
material un punct geometric în care este concentrată întreaga masă a unui corp, deci punctul
material are proprietăţile corpului când acesta este în mişcare. Mişcarea unui punct material este
caracterizată prin traiectorie şi prin legea de mişcare. Traiectoria reprezintă locul geometric al
tuturor punctelor prin care trece mobilul în timpul deplasării. Legea de mişcare reprezintă legea
de variaţie a vectorului de poziţie al unui punct material în funcţie de timp şi poate fi exprimată
în felul următor:

(1.1)

sau

(1.2)

unde , , sunt vectorii axelor , , ai sistemului de referinţă ales.

În cadrul cinematicii se studiază mişcarea corpurilor fără a stabili cauzele care o produc.

Schimbarea poziţiei unui mobil în timpul mişcării este determinată de vectorul de deplasare (fig.
1.2), care este

(1.3)
corespunzător intervalului de timp

Fig. 1.2.

Dacă intervalul de timp este foarte mic, vectorul deplasare se confundă cu spaţiul parcurs de
mobil.

MECANICA

1.1. MECANICA CLASICĂ A PUNCTULUI

MATERIAL

1.1.1. CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL

Fizica a dovedit concret că spaţiul şi timpul sunt forme obiective de existenţă a materiei şi că
între spaţiu, timp şi materia în mişcare există o legătură indisolubilă.

Spaţiul este tridimensional, deci corpurile se pot mişca în diferite direcţii, iar timpul este
unidimensional şi ireversibil.

Un corp se află în mişcare atunci când îşi modifică poziţia faţă de alte corpuri considerate fixe şi
este în repaus când nu-şi schimbă poziţia faţă de acestea. Un corp oarecare, considerat fix, faţă
de care se raportează mişcarea altor corpuri determină un sistem de referinţă care este un sistem
de coordonate tridimensional legat rigid de corpul fix. Deoarece în realitate nu există corpuri
absolut fixe, nu există sisteme de referinţă absolut fixe şi deci mişcările sunt relative poziţia la un
moment dat a unui corp este determinată de vectorul de poziţie care este vectorul care uneşte
originea sistemului de coordonate cu punctul în care se găseşte corpul (fig. 1.1.).

Fig. 1.1.

Cea mai simplă mişcare mecanică este mişcarea punctului material, înţelegând prin punct
material un punct geometric în care este concentrată întreaga masă a unui corp, deci punctul
material are proprietăţile corpului când acesta este în mişcare. Mişcarea unui punct material este
caracterizată prin traiectorie şi prin legea de mişcare. Traiectoria reprezintă locul geometric al
tuturor punctelor prin care trece mobilul în timpul deplasării. Legea de mişcare reprezintă legea
de variaţie a vectorului de poziţie al unui punct material în funcţie de timp şi poate fi exprimată
în felul următor:

(1.1)

sau

(1.2)

unde , , sunt vectorii axelor , , ai sistemului de referinţă ales.

În cadrul cinematicii se studiază mişcarea corpurilor fără a stabili cauzele care o produc.

Schimbarea poziţiei unui mobil în timpul mişcării este determinată de vectorul de deplasare (fig.
1.2), care este

(1.3)

corespunzător intervalului de timp

Fig. 1.2.

Dacă intervalul de timp este foarte mic, vectorul deplasare se confundă cu spaţiul parcurs de
mobil.