MECANICA CURS 1

1. INTRODUCERE:
1.1 Obiectul mecanicii clasice:
Mecanica clasică (teoretică) este ştiinţa naturii care se ocupă cu mişcarea mecanică a
corpurilor materiale (de dimensiuni macroscopice) sau în particular, cu echilibrul acestora.
Deplasarea acestor corpuri are loc cu viteze mici în raport cu viteza luminii.
Mişcarea mecanică este una dintre cele mai simple forme de mişcare a materiei definită
astfel: -schimbarea în timp a poziţiei unui corp material în raport cu un reper (alt corp) sau
sistem de referinţă.

1.2. Noţiuni fundamentale:

În ştiinţă, faptele şi legăturile dintre ele se descriu cu ajutorul unor noţiuni (concepte).
Dacă se examinează noţiunile date ale unei ştiinţe, se constată că unele dintre ele,
numite noţiuni derivate, sunt definibile exact şi explicit, în funcţie de altele presupuse exacte
şi folosite drept noţiuni de referinţă, fundamentale.
Aceste noţiuni fundamentale sau primare ale ştiinţei nu pot fi definite cu ajutorul
noţiunilor genul proxim şi diferenţa specifică deoarece ele nu mai există în aceste cazuri.

Spaţiul (m) este acea formă de existenţă a materiei ce caracterizează dimensiunile

Spaţiul are următoarele proprietăţi: omogen şi izotrop, tridimensional, infinit şi
euclidian.
Mai precis acest cadru geometric exprimă forma şi mărimea corpurilor materiale, ca şi
poziţia acestora. In mecanica clasică spaţiul e considerat neutru în raport cu mişcarea
corpurilor.
Sisteme utilizate: sistemul geocentric, sistemul heliocentric şi sistemul galactic.

Timpul (s) este acea formă de existenţă a materiei ce caracterizează durata, succesiunea sau
simultaneitatea evenimentelor.
El este infinit ca întindere, omogen (în fiecare punct al spaţiului, timpul curge la fel),
unidimensional şi ireversibil (monoton crescător).

Masa (kg) este o mărime fizică ce exprimă proprietatea de inerţie a materiei şi de a produce
câmp gravitaţional.
Masa este o mărime scalară pozitivă, ce reflectă proprietatea de inerţie a materiei,
adică proprietatea de a-şi păstra starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă. Sub
această formă de masa inertă – masa intervine în principiul al doilea al mecanicii.
 Masa gravitaţională - reflectă proprietatea materiei de a produce câmp gravitaţional.
Ea intervine în legea atracţiei universale.
Masa inertă şi masa gravitaţională sunt două forme de manifestare ale aceleiaşi
forme de existenţă a materiei. Una se manifestă în mişcarea materiei, iar cealaltă în cauzele
care produc mişcarea.

Forţa (N) este o mărime fizică ce reflectă interacţiunea mecanică dintre două corpuri.
Definită de o valoare numerică – modul sau intensitate, de o direcţie şi de un sens.

1.3. Modelele mecanicii:

Modelele sunt reprezintări schematice ale corpurilor, care reţin caracteristicile esenţiale ale
corpurilor şi care le fac proprii calculului matematic făcând abstracţie de însuşirile care nu ne
interesează.
In mecanica teoretică clasică se folosesc următoarele modele:
Punctul material este un corp având dimensiunile şi forma neglijabile pentru fenomenul
studiat. El este definit ca fiind un punct geometric dotat cu masa.
Sistemul de puncte materiale sunt o mulţime de puncte materiale care interacţionează
mecanic. Dacă e mulţime finită avem sistem discret. După posibilitatea de-a se deforma sau
nu, sistemul se poate clasifica în: sistem nedeformabil (rigid) şi sistem deformabil.
Mediul (sistemul) continuu este un corp pentru care se admite că întregul domeniul spaţial
pe care îl ocupă este umplut de subsanţă, neglijând structura atomică a corpului care este
discontinue. Mediul continuu poate fi considerat un sistem infinit de puncte materiale. Se pot
clasifica in:
 Linia materială este un mediu continuu care are două dimensiuni
(lăţimea şi grosimea), exemplu: bara – rigiditate mare, firul – rigiditate transversală mică

 Suprafaţa materială este un mediu continuu având o singură dimensiune

(grosimea), exemplu: placa – rigiditate mare, membrana – rigiditate transversală mică.