Curs1 SEP2020 Merged

Conf. Dr.
Nicolina POP
nicolina.pop@upt.ro
Cabinet C313A
“Viata este precum mersul pe

bicicleta. Ca sa iti pastrezi
echilibrul, trebuie sa mergi
mai departe”(A. Einstein)
‘Orice lege naturală este legea lui

Dumnezeu.’
‘Oamenii construiesc prea multe
ziduri, dar nu destule poduri.”
(I. Newton)
Fizica- Elemente
fundamentale pentru
ingineri
Cartea este structurată pe 11

module astfel încat să prezinte
succint şi gradat, capitolele
principale ale fizicii pornind de
la mecanica clasică şi
termodinamică,
până la mecanica cuantică şi
fizica corpului solid. În fiecare
capitol se prezintă noţiunile
fizice, fenomenele
caracteristice şi legile după
care se desfăşoară acestea.
De asemenea,
sunt prezentate exemple în
care astfel de fenomene se
manifestă în situaţii întâlnite
de cititor în viaţa obişnuită.La
sfârşitul fiecărui capitol sunt
formulate întrebări care să-l
ajute pe cititor la
sistematizarea cunoştiinţelor
acumulate şi la o corectă
autoevaluare.
Fizică generală în aplicații practice
Cartea conține 8 capitole în care sunt prezentate
metode experimentale pentru studiul cantitativ și
calitativ al fenomenelor fizice din mecanică, oscilații,
unde, termodinamică și fizică statistică, optică,
mecanică cuantică și fizica stării solide.
Temele experimentale propuse se pot efectua cu
aparatura existentă la acest moment în laboratoarele de
Fizică ale Departamentului Bazele Fizice ale Ingineriei.
Lucrările experimentale expuse în laboratoare

sunt concepute şi realizate prin efortul a numeroase cadre
didactice şi tehnicieni de-a lungul timpului și sunt similare
ca principiu, celor utilizate în universităţi de profil din țară și
străinătate.
BIBLIOGRAFIE
 Nicolina POP, Fizica- Elemente fundamentale pentru ingineri , Editura Politehnica, Timişoara,
2013.
 I. LUMINOSU, NICOLINA POP, V. CHIRITOIU, M. COSTACHE , Fizica - Teorie, Probleme, Teste,
Editura Politehnica, Timişoara, 2010.
 Nicolina POP, Angel PĂCURAR, Fizică generală în aplicații practice, Editura Politehnica,
Timişoara, 2016.
 Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica, Timişoara,
2001.
 I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.
 E. Luca, Gh. Zet et al.– Fizică generală, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1981.
 T. Creţu – Fizică generală, Vol. I şi Vol.II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1984 şi 1986.
Obiectul fizicii. Metode de cercetare
în fizică
Fizica este o ştiinţă a naturii care studiază:
- structura materiei
- proprietăţile generale ale materiei:- mecanice
-termice
- electromagnetice
-atomice
-nucleare, etc.
- legile de mişcare ale materiei
- transformările reciproce ale acestor forme de mişcare.
• Metode de cercetare în fizică
• Experienţă → Raţionament
• (Observaţie) ← (Model, teorie)
Principiile directoare ale fizicii
. Principiul materialităţii:
a) existenţa lumii şi a legilor ei este obiectivă
b) cunoaşterea lumii este principial nelimitată.
Principiul cauzalităţii
a) fiecare stare din lumea obiectivă este efectul unei cauze;
b) o stare este reproductibilă prin prisma relaţiei cauză-efect;
c) dependenţa cauzală este:
- asimetrică:
- tranzitivă :
Criteriul adevărului (verificarea prin experienţă a concluziilor

teoretice)
Perfecţionarea modelului → aproximaţii succesive.
Conceptele fundamentale ale fizicii :
particula şi unda
În fizica clasică (în care măsurarea este calea pentru a se putea
constata stările de lucruri obiective, care sunt independente de
procesul de măsurare):
Particula (corpusculul):
- în orice moment ocupă o pozitie determinată în spaţiu;
- două particule nu se pot afla în acelaşi loc şi în acelaşi
timp.
Unda
- ocupă orice punct al spaţiului şi chiar dacă la un moment
dat sunt prezente doar într-un punct, ulterior prezenţa lor se
manifestă într-un domeniu nepunctual.
- Două sau mai multe unde se pot găsi în acelaşi punct şi se
„suprapun”.
Din punct de vedere clasic particula şi unda
sunt ireductibile şi necomplementare!
Conceptele fundamentale ale fizicii :
particula şi unda
În fizica cuantică (în care nu se poate face o distincţie netă

între fenomenul natural şi instrumentul de măsură).
Conceptele de particulă sau undă sunt complementare!
Fiecare proces poate fi interpretat fie corpuscular, fie
ondulatoriu;
Nu se pot determina simultan toate proprietăţile
caracteristice fie pentru particulă, fie pentru undă, cu aceeaşi
precizie;
Posibilitatea de efectuare a măsurătorilor este limitată;
Evenimentele cuantice se supun unor legi probabilistice.
Noţiuni de bază ale fizicii
• Punct material -punctul geometric în care se consideră
concentrată întreaga masă a corpului. Este cel mai simplu model
mecanic.
• Sistem- o mulţime de puncte materiale

• Stare- „ imaginea” unui sistem la un timp dat
• Proces- succesiune de stări în timp
• Mărime -de stare
• - de proces
• Legi - de stare → depind de t dat (locale)

• - de proces → depind de , „drumul” urmat (globale)
• Relaţii de definiţie
Descrierea mărimilor fizice
Mărimile fizice măsurate in anumit loc, la un
moment dat sunt reprezentate de numere reale
sau de ansambluri de numere reale organizate
ca obiecte matematice cum ar fi:
• Scalari (masa, timp, temperatura): m=2kg
• Vectori (forta, viteza)

• Tensori F=|F|=3N
• Spinori
Descrierea mărimilor fizice
Orice marime fizica poarta dimensiuni fizice care rezulta din modul cum
este ea definita sau masurata in raport cu un numar minim de etaloane
strict necesare.
In fizica clasica nerelativista trebuiesc folosite cel putin trei etaloane
pentru: masă, lungime,timp. De aceea dimensiunea fizică D se exprima
ca un produs de puteri ale dimensiunilor fundamentale masa M lungime
L si timp T de forma:
D  M  LT 
Mărimea fizica X in Sistemul International SI al unitatilor de masură:

Mărimi fundamentale din SI
Nr.crt. Mărime fizică Simbol Unitate de măsură
(simbol)
1 Lungimea L metrul (m)

2 Masa m kilogramul (kg)
3 Timpul t secunda (s)
4 Temperatura termodinamică T Kelvinul (K)
5 Intensitatea curentului electric I Amperul (A)
6 Intensitatea luminoasă IL Candela (cd)
7 Cantitatea de substanță Molul(mol)
Mărimi suplimentare
1.Unghiul plan (radianul)
2.Unghiul solid (steradianul)
Mărimi fizice derivate se definesc cu ajutorul altor mărimi fizice (au formulă
de definiţie)
Ex: viteza, forța, impulsul, etc.
Unităţi de măsură tolerate
19
1.Electron-volt (eV) 1eV  1,60219 10 J
2.Unitatea atomică de masă (u.a.m.) :
Prefixe standard pentru unităţi de măsură
din SI
Multiplii Prefix Unităţi Submultiplii Prefix Unităţi
deca da 10 deci d 10-1
hecto h 102 centi c 10-2
kilo k 103 mili m 10-3
mega M 106 micro  10-6
giga G 109 nano n 10-9
tera T 1012 pico p 10-12
peta P 1015 femto f 10-15
exa E 1018 atto a 10-18

MECANICA CLASICĂ
• Capitolele mecanicii:
• Cinematica – abordează descrierea

mişcării corpurilor;
• Dinamica – studiază cauzele mişcării
corpurilor;
• Statica – are ca obiect echilibrul forţelor ce
acţionează asupra unui corp;
MECANICA CLASICĂ
Spaţiul şi timpul, sisteme de referinţă
Spaţiul fizic este ocupat de toate corpurile existente în univers, este
omogen şi izotrop având structura spaţiului euclidian.
Timpul este absolut şi universal, şi se scurge monoton de la trecut

spre viitor.
Sistemul de referinţă cuprinde un sistem de axe de coordonate,

legat rigid de un corp aflat într-o stare mişcare cunoscută faţă de alt
corp sau sistem de corpuri, care împreună cu un ceas legat de
sistemul de coordonate, indică poziţia corpurilor în spaţiu şi timp.
Indicarea stării de mişcare sau de repaus a unui corp are sens
numai în raport cu un sistem de referinţă dat.
MECANICA CLASICĂ
Traiectorie. Vectorul de poziţie
Traiectoria punctului material reprezintă
locul geometric al pozițiilor succesive ale
punctului material în raport cu sistemul de
referință ales.
Distanţa reprezintă lungimea totală a
traiectoriei, fiind întotdeauna un scalar
pozitiv.
Vectorul de poziție este un vector cu originea în
originea sistemului de coordonate şi vârful în
punctul în care se află corpul: 
  
r t   xt i  yt  j  zt k
x, y, z –proiecţiile vectorului pe axe

versorii axelor:
              
i  j ,  k  1; i  i  j  j  k  k  1; i  j  j  k  k  i  0
MECANICA CLASICĂ
Cinematica
Vectorul deplasare descrie modificarea poziţiei punctului material în decursul
mișcării:
  
r  r2  r1
Viteza medie a punctului material reprezintă
raportul dintre deplasare şi intervalul de timp în
care a fost efectuată aceasta(deplasarea
efectuată în unitatea de timp):

 r
vm 
t
Este o mărime fizică vectorială!
Unitatea de măsură în SI: vSI  1 m

s
MECANICA CLASICĂ
Cinematica
Viteza momentană reprezintă vitezei punctului material la un moment dat:
 
 r dr 
v  lim  r
t o t dt
       
v  r  x i  y j  zk  v x i  v y j  v z k
MECANICA CLASICĂ
Cinematica
Accelerația reprezintă variația vitezei punctului material în unitatea de timp:

 v
Acceleraţia medie: am 
t
Acceleraţia momentana :
aSI  1 m
s2
  2      
 v dv d r
a  lim   2  xi  yj  zk  a x i  a y j  a z k
t o t dt dt
Clasificarea mişcărilor punctului material
2
v= v0 + a(t-t0); x=x0+v0(t-t0)+𝑎(𝑡−𝑡0)
2
MECANICĂ CLASICĂ
Sir Isaac NEWTON
(1643-1727)
• Trei Principii
• Legea atracţiei universale
Galileo Galilei (1564 – 1642) “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”

Principiul inerţiei (1632):
• “A body moving on a level surface will continue in the same
• direction at constant speed unless disturbed.”
Principiile mecanicii newtoniene
I. Principiul inerţiei sau prima lege a dinamicii

Enunţ: Orice corp asupra căruia nu acţionează alt corp îşi păstrează
starea de mişcare rectilinie şi uniformă sau de repaus relativ.
Mişcarea unui corp asupra căruia nu acţionează un alt corp se numeşte mişcare
inerţială. Fiecare mişcare mecanică este relativă, deoarece caracterul mişcării
depinde de sistemul de referinţă ales.
Inerţia ( = ”lene”) este tendinţa unui corp de a-şi păstra

starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă
atâta timp cât asupra sa nu acţionează o forţă netă care
să-i modifice această stare.
Masa: - mărime fizică scalară

- măsură a cantităţii de substanţă conţinută de corp
- caracterizează inerţia unui corp
II. Principiul forţei sau a doua lege a dinamicii

O forţă care acţionează asupra unui corp îi imprimă acestuia o acceleraţie
proporţională cu forţa şi invers proporţională cu masa corpului.
𝐹
𝑎=
𝑚
  

F  ma  mr
F SI  1N 1 N  1 kg
m
s2
1 Newton reprezintă forţa care, aplicată
asupra unui corp cu masa de 1 kg îi
imprimă o acceleraţie de 1 m/s2.
• III. Principiul acţiunii şi reacţiunii sau legea a treia a

dinamicii
Enunţ: Dacă un corp acţionează asupra altuia cu o forţă, cel de al
doilea va acţiona asupra celui dintâi cu o forţă egală în modul şi opusă:
 
F12   F21
Principiile mecanicii clasice
IV. Principiul independenţei acţiunii forţelor

Fiecare dintre forţele la care este supus un corp acţionează
independent de celelalte forţe aplicate.
Din acest principiu rezultă posibilitatea înlocuirii unui ansamblu de
forţe acţionând asupra unui corp, printr-o rezultantă:
 n 
R   Fi
i 1
TIPURI DE FORTE
GREUTATEA
Greutatea reprezintă forţa cu care un cîmp gravitațional acționează asupra

unui corp de masă m:
𝐺 =𝑚∙𝑔
Mărimea g reprezintă acceleraţie gravitaţională și are valoarea:
g=9,832 m/s2 ( la Poli)
g = 9,780 m/s2 ( la Ecuator)
TIPURI DE FORTE
Forţa de atracţie gravitaţională
Forţa de atracţie gravitaţională dintre două corpuri de mase 𝑚1 și
𝑚2 de dimensiuni mici în comparație cu distanța r dintre centrele lor se
exprimă prin:
𝑚1 ∙𝑚2
𝐹=𝐾 𝑟2
unde K=6,673 ∙10-11 N∙ m2/kg2 reprezintă constanta atracției universale
TIPURI DE FORTE: FORȚA NORMALĂ
N=G N<G N>G

Forţa normală 𝑵 reprezintă forţa pe care o suprafaţă o exercită asupra unui corp cu
care se află în contact şi este întotdeauna perpendiculară (normală) pe suprafaţa de contact.
TIPURI DE FORTE
FORȚA DE FRECARE STATICĂ
- se opune deplasării relative a celor

două suprafeţe în contact
- poate lua valori cuprinse în intervalul:
0 ≤ 𝐹𝑆 ≤ 𝜇𝑆 𝑁
- μs este coeficientul de frecare.
- nu depinde de aria suprafeţei de
contact;
- are direcţia paralelă cu suprafaţa de

contact şi sens contrar tendinţei de
mişcare.
TIPURI DE FORTE
FORȚA DE FRECARE CINETICĂ
- este proporţională cu
forţa normală:
𝐹𝑐 = 𝜇𝑐 𝑁
𝜇𝑆 > 𝜇𝑐
- nu depinde de aria
suprafeţei de
contact;
- are direcţia paralelă

cu suprafaţa de
contact şi sens
contrar tendinţei de
mişcare
Sistem ABS:
roţi blocate – frecare statică
roţi în mişcare – frecare cinetică
TIPURI DE FORTE
FORȚA DE TENSIUNE ÎN FIR
Forţa de tensiune în fir 𝑻 reprezintă forţa cu care fiecare segment din fir
acţionează asupra segmentului adiacent, are direcţia firului.
Transformările Galilei
Legile mecanicii sunt invariante la transformările Galilei.

Teoreme şi legi de conservare în dinamica
punctului material
Impulsul sau cantitatea de mişcare reprezintă

mărimea fizică vectorială:
1. Teorema impulsului
Forţa care acţionează asupra punctului materal este
egală cu variaţia impulsului acestuia în unitatea de
timp.
Legea de conservare a impulsului:
Dacă rezultanta forţelor care acţionează asupra
punctului material este nulă atunci impulsul se
conservă.
constantă vectorială
Momentul cinetic al unui punct
material faţă de un punct este
vectorul:
2. Teorema momentului cinetic

Derivata în raport cu timpul a momentului cinetic al corpului
faţă de un pol este egală cu momentul forţei care acţionează
asupra acestuia faţă de acelaşi pol:
Dacă momentul forţei rezultante ce acţionează asupra unuipunct
material este nul, atunci momentul cinetic este constant.
De ce patinatorii se rotesc
mai repede când îşi
apropie mâinile de corp şi
ţin picioarele lipite?
Energia mecanică şi teoremele energiei
Lucrul mecanic este o mărime fizică scalară

ce caracterizează capacitatea unei forţe care acţionează
asupra unui corp de a cauza deplasarea punctul său de
aplicaţie.
Lucru mecanic elementar este egal cu produsul scalar dintre forţă
şi deplasare:
Un Joule reprezintă lucrul mecanic
efectuat de o forţă de 1 N al cărei punct
de aplicaţie se deplasează cu 1 m în
direcţia şi sensul forţei.
1 Joule = lucrul mecanic

necesar pentru a:
• ridica un măr pe distanţa de 1
m;
• ridica cu 10 cm o sticlă de
lapte de 1 kg;
• face să lumineze un bec de
100 W timp de 0,01 s
a) Lucrul mecanic al forţei de greutate
b) Lucrul mecanic al forţei elastice:
O forţă al cărei lucru mecanic depinde doar
de poziţiile iniţială şi finală se numeşte forţă
conservativă iar regiunea din spaţiu în care
acţionează astfel de forţe poartă numele de
câmp conservativ.
c) Lucrul mecanic al forţei de frecare:
Obs. Forţele de frecare nu sunt conservative deoarece între

două puncte există o infinitate de drumuri pe care lucrul
mecanic al forţelor de frecare este diferit.
Teorema variaţiei energiei cinetice
Variaţia energiei cinetice a punctului material între stările (1) şi (2)
este egală cu lucrul mecanic al rezultantei forţelor conservative şi
neconservative care determină modificarea stării de mişcare.
Energia mecanică .Teoremele energiei
Teorema variaţiei energiei cinetice
Enunt: Variaţia energiei cinetice a punctului material
între stările (1) şi (2) este egală cu lucrul mecanic al
rezultantei forţelor conservative şi neconservative
care determină modificarea stării de mişcare:
Energia potenţială:
Depinde de poziţia în care se află corpul: Ep = Ep(x, z, y)
𝝏 𝝏 𝝏
𝛁= 𝒊+ 𝒋+ 𝒌
𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛
Energia potenţială:
Câmpuri potenţiale:
- câmpul gravitaţional: Ep= mgh
- câmpul electrostatic: Ep = qV ;
- câmpul forţelor elastice:
Teorema variaţiei energiei potenţiale
Enunt: În câmpul forţelor conservative, variaţia energiei

potenţiale este egală cu lucrul mecanic al forţelor conservative
luat cu semn schimbat:
Energia mecanică totală:
Energia mecanică totală a unui punct material (sistem) este
dată de suma dintre energia cinetică şi cea potenţială a
punctului material (sistemului):
Teorema variaţiei energiei mecanice

Enunt: Variaţia energiei mecanice a punctului material asupra
căruia acţionează atât forţe conservative cât şi forţe
neconservative este egală cu lucrul mecanic efectuat de forţele
neconservative:
ΔE = Ldisipativ
Legea conservării energiei mecanice:
Dacă rezultanta forţelor neconservative care acţionează asupra
punctului material e nulă atunci energia mecanică se conservă.
Fdisipativ = 0 =>Ldisipativ = 0 şi ca urmare E = C ( C – constantă)
Dinamica sistemelor de puncte materiale
Dacă sistemul mecanic conţine N puncte materiale, atunci

asupra fiecărui punct material i, de masă mi, acţionează atât
forţe externe Fi cât şi forţe interne din partea celorlalte
puncte materiale ale sistemului Fij.
Masa totală a sistemului este:
Centrul de masă:
Obs: Rezultanta forţelor interne şi momentul rezultant al acestora

faţă de orice pol sunt nule.
Cinematica mişcării de rotaţie
Moment de inerţie:
Bibilografie selectivă
 [1] Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica, Timişoara, 2001.
 [2] Minerva CRISTEA, Duşan POPOV, Floricica BARVINSCHI, Ioan DAMIAN, Ioan LUMINOSU, Ioan
ZAHARIE, Fizică – Elemente fundamentale, Editura Politehnica, Timişoara, 2006.
 [3] I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.
 [4] O. Aczel, Mecanică fizică. Oscilaţii şi unde, Ed. Universităţii Timişoara, 1975.
 [5] A. Hristev , Mecanică şi acustică, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982
 [6] H. Kittel, Cursul de fizică Berkeley, Vol. I, II, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982.
 [8] E. Luca, Gh. Zet şi alţii – Fizică generală, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1981.
 [9] T. Creţu – Fizică generală, Vol. I şi Vol.II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1984 şi 1986.
Oscilaţii
Mişcare oscilatorie - orice transformare a energiei unui
sistem dintr-o formă în alta, în mod periodic sau
cvasiperiodic, reversibil sau parţial reversibil.
Sistemul care oscilează se numeşte oscilator.
Oscilaţii armonice libere
Forţa elastică: Fe  ky , k -constanta elastică şi, în SI, se măsoară în N/ m.
𝑦 𝑑 𝐸𝑝 𝑦 2 𝑑2 𝐸𝑝 𝑦 3 𝑑3 𝐸𝑝
𝐸𝑝 = E𝑝 0 + + + +⋯
1 𝑑𝑦 𝑦=𝑦0
2! 𝑑𝑦 2 𝑦=𝑦0
3! 𝑑𝑦 3 𝑦=𝑦0
𝑘𝑦 2 𝑦 3 𝑑3 𝐸𝑝
𝐸𝑝 = + +⋯
2 3! 𝑑𝑦 3 𝑦=𝑦0
𝑎𝑟𝑚𝑜𝑛𝑖𝑐𝑒
𝑛𝑒𝑎𝑟𝑚𝑜𝑛𝑖𝑐𝑒
Conform principiului al doilea al mecanicii clasice, pentru un corp de masă m:

d2y
m 2  ky
dt
d2y
2
  2
0 y  0 - ecuaţie diferenţială de ordinul doi, cu
dt coeficienţi constanţi, omogenă
0 -pulsaţie proprie a oscilaţiei k 2 0 SI  rad / s

0  
T0 - perioada oscilaţiilor proprii m T0 T0 SI  s

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială a oscilaţiilor armonice :
y  A sin0 t  
A- amplitudinea oscilaţiilor (depărtarea maximă a oscilatorului faţă de poziţia sa de echilibru)

 -faza iniţială, adică o mărime care ne dă o informaţie în legătură cu poziţia iniţială a
oscilatorului, faţă de poziţia sa de echilibru
 t    0 t   - faza oscilaţiei
  0 A cos 0 t   
dy
Viteza de oscilaţie : v
dt
m 02 2
2
m  dy 
Energia cinetică a oscilatorului: Ec     A cos 2  0 t   
2  dt  2
Energia potenţială elastică: m 0 2
2
A sin 2  0 t   
k
Ep  y2 
2 2
m 02 2
Energia mecanică totală a oscilatorului: E  Ec  E p  A  const
2
legea conservării energiei oscilatorul este un sistem conservativ
Compunerea oscilaţiilor armonice
a) Compunerea oscilaţiilor paralele şi de aceeaşi pulsaţie
Fie două oscilaţii armonice individuale care au următoarea formă:
y1  A1 sin  0 t  1 
y 2  A2 sin 0 t   2 
;
Oscilaţia armonică rezultantă:
y  A sin  0 t   
A A12  A22  2 A1 A2 cos 2  1 

A1  A2  A  A1  A2
A-minimă fiind zero dacă amplitudinile
A1 sin 1  A2 sin  2 oscilaţiilor individuale sunt egale, iar
tg 
A1 cos 1  A2 cos  2 diferenţa de fază egală cu π
(opoziţie de fază).
b) Compunerea oscilaţiilor paralele şi de pulsaţie puţin diferită
1  0   1  1    t   0
2  0    2   2    t
Amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi în acest caz:

A  A12  A22  2 A1 A2 cos2  t  2  1 
Pentru A1=A2:
    1 
A  2 A1 cos t  2 
 2 2  Perioada de modificare în timp a
   1   2  1  amplitudinii este dată de intervalul dintre
y  2 A1 cos 2  t  sin t
 2   2  momentele de timp în care amplitudinea
Fenomenul de bătăi: devine zero:   2  1  2  1
2 2  T    
Tb   b
2 1  2 2 2
Fenomenul de bătăi:
Set de doua diapazoane cu cutie de rezonanta:
determinarea frecventei sunetului diapazonului

c) Compunerea oscilaţiilor perpendiculare de aceeaşi pulsaţie
Un oscilator supus acţiunii a două forţe elastice de direcţii perpendiculare, execută
oscilaţii armonice individuale de forma:
x  Ax cos 0 t  1  ; y  Ay cos 0 t   2 
Traiectoria mişcării oscilatorului va fi în acest caz

o elipsă generalizată :
2
  y 
2
 x
cos 2  1   sin 2  2  1 
x y
      2
 
 Ax   Ay  Ax Ay
 2  1  n Traiectoria este o dreaptă


 2  1  2n  1
; Ax  Ay  A -Traiectoria este un cerc
1 2
Q
2 figurile lui Lissajoux
Oscilaţii amortizate
Dacă asupra unui corp (oscilator) de masă m acţionează, în afară de forţa elastică, o
forţă de rezistenţă (de frecare), proporţională şi de semn contrar cu viteza:
Fr  b
dy
b  const
b SI  kgs 1
;
dt d2y dy
Principiul al doilea al mecanicii clasice se scrie: m   ky  b
dt 2 dt
Ecuaţia diferenţială a mişcării: d2y dy b

 2    0 y  0
2
; 
dt 2 dt 2m
i) Dacă frecarea este mare (   0 ) Miscare neperiodica
i) Dacă   0 Miscare aperiodica coeficient de amortizare
iii) Dacă frecarea este mică (   0 ) SI  s 1
Soluţia ec. este: y  Ae
  t
sin  t   
k b2
Pulsaţia oscilaţiilor amortizate:      2
0
2

m 4m 2
 [1] Nicolina POP, Fizica- Elemente fundamentale pentru ingineri , Editura Politehnica, Timişoara,
2013.
 Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica, Timişoara, 2001.
Dacă asupra unui corp (oscilator) de masă m acţionează, în afară de forţa elastică, o
forţă de rezistenţă (de frecare), proporţională şi de semn contrar cu viteza:
Fr  b
dy b  const
;
dt
bSI  kgs1
;
Principiul al doilea al mecanicii clasice se scrie:
d2y dy
m 2  ky  b
dt dt
b
d2y dy 
 2    0 y  0
2
2m
SI  s 1
Ecuaţia diferenţială a mişcării: dt 2
dt
coeficient de amortizare
Se construieşte ecuaţia caracteristică (polinom al cărui
grad este egal cu ordinul de derivare):
 2  2  02  0
2
𝜆1,2 = −  ±  − 𝜔20
Cazul I: Dacă frecarea este mare :   0
y
C
C 1
2
O t
Mișcarea este neperiodică, elongația tinde la zero când timpul tinde la infinit.
Cazul II: Dacă   0
iii) Dacă frecarea este mică (    0 )
Soluţia ec. este: y  Ae   t sin  t   
Oscilaţiile pe care le va executa corpul se numesc oscilaţii amortizate. deoarece
amplitudinea acestora scade exponenţial în timp, după legea:
At   Ae   t
Oscilatorul, datorită frecării cu mediul, îşi micşorează în mod continuu energia,
cedând-o mediului. k b2
   02   2  
Pulsaţia oscilaţiilor amortizate: m 4m 2
• decrementul logaritmic al amortizării:

yt  At 
  ln  ln  T
yt  T  At  T 
• perioada oscilaţiilor amortizării:
2 2 T0
T    T0
 02   2 2
  
1 1   
•timpul de relaxare:   
 0
2
Oscilaţii forţate (întreţinute)
Pentru a compensa pierderile de energie datorită amortizării oscilaţiilor, asupra
oscilatorului trebuie acţionat cu o forţă perturbatoare exterioară periodică, forţă care
determină oscilatorul să execute un nou tip de oscilaţii numite oscilaţii forţate.
F  F0 sin  p t
d2y dy F0
Ecuaţia diferenţială a mişcării: 2
 2    2
0 y  sin  p t
dt dt m
Soluţia ec. este: y  Ae   t sin  t     Ap sin  p t   p 
regim tranzitoriu regim staţionar de oscilaţii forţate
Ecuaţia oscilaţiilor întreţinute sau a oscilaţiilor forţate :

y  Ap sin  p t   p  ; Ap 
F0  2  p 
  arctg   2 
0   p2 
 
; p
m   2 2 2
 4  2 2p  
0 p
 p   rez   o2  2 2
Oscilaţii forţate.Rezonanţa
Dacă pulsaţia forţei exterioare  p se apropie de valoarea pulsaţiei proprii 0 a
oscilatorului, atunci amplitudinea oscilaţiilor forţate creşte foarte mult. Acest fenomen
poartă numele de fenomen de rezonanţă, iar oscilaţia cu amplitudine maximă a
oscilatorului se numeşte oscilaţie de rezonanţă.
Ap dA p
0
d p
 0
Ap , rez
 0

   
F0 1 2  0   p  2 p  8  p
2 2 2

0
2m    

2
0 2
p
2

 4  p 
2 2

3 / 2
 rez 0 p
0
Curba de rezonanţă
Oscilaţii forţate.Rezonanţa
 p   rez   o2  2 2
F0
Ap ,rez 
2 m  02   2
Caracteristici energetice ale oscilaţiilor forţate
 Puterea instantanee absorbită de oscilator:
 F0 p Ap sin  p t  cos  p t   p 

dLabs dy p
Pabs t    Fp
dt dt
Puterea absorbită medie:
p
Tp 2
1 F02
 0 Pabs t dt  m p Ap   m  2   2 2  4 2 2
2 2
Pabs
Tp  0 p p
Puterea instantanee disipată sub formă de căldură:

2
dLdis dy p  dy p 
Pdis t     Fr  2m  
dt dt  dt 
Puterea disipată medie:
Tp
Pdis 
1
 dis
P t dt  m 2 2
p Ap
Tp 0
 Puterile medii pe o perioadă sunt egale între ele şi proporţionale cu pătratul

amplitudinii:
p 2
 P p   m p Ap  
2
F
Pabs  Pdis 2 2 0
 
m  02   2p 2  4  2 2p
Oscilatorul absoarbe de la forţa exterioară exact atâta putere cât disipă mediului
ambiant. Astfel se explică de ce amplitudinea oscilaţiilor forţate rămâne constantă.
Curba de rezonanţă a puterilor

 Puterea maximă:
dP 1 F02
0 Pmax  P 0   m A 2 2

4 m
0 p , max
d p
Puterea efectivă:
2
 Ap ,max  P
Pef  m 2p Ap2,ef  m 2p    max
 2  2
Factorul de calitate:
0 0 
Q   0   0
 rez  2  1 2 
τ -timpul de relaxare, timpul după care energia oscilatorului amortizat scade de e ori .
Analogii electromecanice
În cazul unui circuit serie iau naştere oscilaţii amortizate ale
intensităţii curentului alternativ, după legea:
unde pulsaţia oscilaţiilor electrice amortizate este:
Amortizarea este cu atât mai pronunţată cu cât raportul R/L este mai
mare. După un timp teoretic infinit, dar practic un timp finit, numit
regim tranzitoriu, amplitudinea oscilaţiilor amortizate devine egală
cu zero şi oscilaţiile se sting. Acest fenomen se datorează disipării
energiei către mediul ambiant, prin efect caloric (efect Joule) prin
rezistor şi conductorii de legătură şi se întâmplă la toate circuitele
reale deoarece orice circuit real are o rezistenţă diferită de zero,
chiar dacă valoarea ei este extrem de mică.
Unde elastice
 Mediile continue (gaze, lichide şi solide) sunt sisteme de

particule legate, adică de particule (molecule, atomi sau ioni) care
interacţionează între ele.
 Procesul de propagare a unei oscilaţii în mediul ambiant se
numeşte undă.
Oscilatorul primar, care determină apariţia undei, se numeşte sursa
primară.
 Principiul lui Huygens: fiecare punct al frontului de undă
reprezintă o nouă sursă de unde (sursă secundară), de la care se
propagă noi unde care oscilează în fază cu sursa primară.
 undă longitudinală
 undă transversală
Viteza de propagare a undei u
Exemple
 undă longitudinală în medii solide, u  E /  , cu E – modulul de elasticitate
Young (N/m2),  - densitatea mediului de propagare;
 undă transversală în solide, u  G /  , cu G – modulul de forfecare al mediului
de propagare;
 undă transversală în lichide, u   /  ,  – modulul de compresibilitate al
mediului de propagare;
p
 unde longitudinale în gaze prin procese izoterme, u  , respectiv adiabatice

u   p /  , cu p – presiune,  - exponent adiabatic,  = Cp/Cv, Cp,v – călduri
molare izobare respectiv izocore ale mediului de propagare.
 undă transversală pe o coardă, u = T / m0 ; T – tensiunea mecanică în coardă,
m0 – densitate liniară a corzii.
Funcţia de undă

r , t   x,y, z, t  -funcţie de undă.
Din punct de vedere al semnificatiei fizice a functiei
de unda, aceasta depinde de tipul undei:

• unde elastice: r , t   l
• unde electromagnetice:  r, t   E  intensitat ea campului electric
 
r , t   H  intensitat ea campului magnetic

• unde sonore:  r , t   pS  presiune sonora


•unde hidrodinamice: r , t   p  presiunealichidului
Ecuaţia undei plane
Un punct M2 din mediu, situat la distanţa de sursa M1, va intra în
oscilaţie mai târziu, după un interval de timp: x
t1 
u
adică exact timpul necesar ca unda, care se propagă cu viteza u
să străbată distanţa x dintre M1 şi M2 Ψ
M1 t=0
M2
O x1 vt x
x2
. Deci, în M2 ecuaţia oscilaţiei va fi :
y  A sin  t  t1 
Dacă ţinem cont de valoarea întârzierii cu care acest punct începe să
oscileze, precum şi de faptul că lungimea de undă 
a undei reprezintă
distanţa străbătută de undă în timpul unei perioade T a oscilaţiei, adică:
  uT
Ecuaţia undei armonice monocromatice plane:
 x 2  x   t x
y  A sin   t    A sin  t    A sin 2   
 u T  u T  
Aceasta este ecuaţia undei plane care se propagă într-o singură direcţie, de-
a lungul axei Ox. Dacă unda se propagă de-a lungul unei direcţii oarecare,
aceasta trebuie precizată cu ajutorul unui vector numit vector de undă ,
vector care este orientat în direcţia şi sensul de propagare a undei:
  2   
k  kn  n n
 u
Ecuaţia undei armonice monocromatice plane pentru cazul propagării de-a
lungul unei direcţii oarecare:  

y  A sin   t  k  r 
  
Faza undei:
 r , t     t  k  r
Suprafeţele de undă sunt suprafeţe de fază constantă şi, dacă mediul este
izotrop (deci cu aceleaşi proprietăţi de propagare în toate direcţiile), ele sunt
perpendiculare pe direcţia de propagare a undei. Dacă faza undei α este
constantă, ecuaţia de mai sus reprezintă ecuaţia unui plan şi în orice
moment vectorul de undă este perpendicular pe acest plan. Unda se
numeşte monocromatică deoarece lungimea ei de undă este constantă.
Viteza undei armonice monocromatice plane coincide cu viteza de
deplasare a fazei şi de aceea se numeşte viteza de fază. Expresia ei se
obţine punând condiţia ca faza să fie constantă şi apoi diferenţiind faza
undei. Deoarece unda este un fenomen periodic în spaţiu şi timp, ecuaţia
undei plane este reprezentată de o funcţie periodică, iar faza undei depinde
de variabilele spaţiale şi de timp.

Viteza de fază este:  dr  
vf   n
dt k
 
vf   u
k T
Unda armonică monocromatică plană este un concept idealizat.Semnalele
(undele reale) nu sunt monocromatice ci prezintă un spectru oarecare de
frecvenţe (mai multe frecvenţe apropiate ca valoare), deoarece orice proces
perturbator care este sursa unei unde are o durată şi o întindere spaţială
finită.
O suprapunere de mai multe (infinit de multe) unde armonice
monocromatice plane cu frecvenţe foarte apropiate se numeşte grup de
unde sau pachet de unde , iar viteza cu care se propagă grupul de unde
se numeşte viteza de grup. Aceasta se identifică cu viteza de deplasare
a maximului central, care constituie şi maximul de energie purtată de undă.
UNDE ELASTICE
Viteza de grup: d d uk  du du

vg   uk u 
dk dk dk d
u  u( ) dispersia undelor: undele care au module ale

vectorului de undă diferite, respectiv care au lungimi
de undă diferite se propagă cu viteze diferite.
 [1] Nicolina POP,Fizica- Elemente fundamentale pentru ingineri, Editura Politehnica, Timişoara, 2015.
 Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica, Timişoara, 2001.
Caracteristici energetice ale undei
Unda elastică posedă energie mecanică, sub formă de energie
cinetică şi energie potenţială elastică.
Într-un mediu conservativ, deci care nu are pierderi de energie, energia

mecanică totală primită de mediu este egală cu energia mecanică totală a
undei:
W  Wc  W p
Considerăm că ecuaţia undei elastice este unidimensională:

 x
y  A sin   t  
 u
Energia cinetică pe care o primeşte o particulă la care a ajuns unda este:
1  y 
2
1  x
Wc ,1  m1    m1 2 A 2 cos 2   t  
2  t  2  u
Energia cinetică a tuturor particulelor din volumul V
1  x
Wc    V 2 A 2 cos 2   t  
2  u
Conform legii lui Hooke, forţa elastică este proporţională cu deformaţia

relativă  , respectiv cu deformaţia absolută (elongaţia) x
S
Fe   ES   E x  kx
l0
Lucru mecanic este egal cu:
l l 2
S E  l  l y   x
L   Fel  dx   E  x  dx    
l  0 l S   
E 2
 V  
l 0 x
  A cos   t  
0
l 0 0 2  0  2 u  u
E 2 1 1  x
W p   L   V  u 2 2 V  V 2 A2 cos2  t  
2 2 2  u
Densităţile de energie ale undei în mediul de propagare sunt
definite astfel:
dW W  x
w  lim  wc  w p   A cos   t  
2 2 2
dV V 0 V  u
Se observă că densitatea de energie cinetică este egală cu densitatea de
energie potenţială elastică, ambele fiind dependente de timp. De aceea este
util a se calcula valoarea medie a densităţii totale de energie în decursul
unei perioade:
1T
w   wt dt  2 A2  const
1
T0 2
Fluxul de energie este mărimea fizică ce reprezintă cantitatea de energie
transmisă de undă printr-o suprafaţă oarecare, în unitatea de timp:

dW
SI J
 1  1W
dt s
Densitatea fluxului de energie a undei reprezintă fluxul de
energie transportat de undă prin unitatea de suprafaţă, perpendicular
pe această suprafaţă:
 d d  dW  dW dr   j SI 1
W
j       wu m2
dS dS  dt  dV dt
Intensitatea energetică a undei,

 
I  j 
vectorul lui Poynting -arată că unda transportă energie în direcţia şi sensul

propagării sale, adică în direcţia şi sensul vitezei de fază.
 1 2 2
 I   A u
2
Absorbţia undelor
Dacă unda se propagă printr-un anumit mediu dat, atunci are loc
absorbţia treptată a energiei undei de către particulele mediului
de propagare. Drept consecinţă, amplitudinea undei scade, adică
are loc atenuarea undei. Experienţa arată că scăderea amplitudinii
undei se face după o lege exponenţială, de forma:
 
Ar   A0 e  nr
Intensitatea undei este proporţională cu amplitudinea deci, în cazul unui

mediu absorbant obţinem legea de absorbţie a lui Beer: I (0)
I d   I 0e  d d
Coeficientul de absorbţie :   2 I (d )
este egal cu inversul distanţei după care intensitatea undei scade de e (baza
logaritmilor naturali) ori, când pătrunde în mediul respectiv.
Interferenţa undelor.Unde staţionare
Dacă într-un mediu se propagă mai multe unde, acestea nu se perturbă

reciproc ci se suprapun şi compun, adică interferă.
1  A cos(t  kr1 )
2  A cos(t  kr2 )
Din suprapunerea şi compunerea lor rezultă:
  1  2  2 A cos[k (r2  r1 ) / 2] cos[t  k (r2  r1 ) / 2]
o undă staţionară, a cărei amplitudine, pentru un punct dat, are aceeaşi

valoare în orice moment. A( r ) | 2 A cos[k ( r  r ) / 2] |
2 1

Dacă A(r )  0, (r2  r1 )  (2n  1)
punctele se numesc noduri.
 2
Dacă A( x)  2 A, (r2  r1 )  2n punctele se numesc ventre.
2
Reflexia și refracția undelor
Reflexia reprezintă schimbarea direcției de propagare a undei atunci când,
propagându-se printr-un mediu, notat generic cu 1, întâlnește o discontinuitate (sau un
alt mediu de propagare, notat generic cu 2), fenomen în urma căruia unda se întoarce
în mediul inițial 1.
Refracția (sau transmisia) reprezintă tot o schimbare a direcției de propagare a undei,
dar ea nu se mai întoarce în mediul 1, ci pătrunde în mediul 2.
  
n  sin  j  cos  k
i ,t i ,t i ,t
  
n  sin  j  cos  k
r r r
Legile fenomenelor de reflexie și refracție trebuie să fie aceleeași indiferent de


poziția observatorului și indiferent de momentul observării. Cele două variabile, r și t
sunt independente, ceea ce, din punct de vedere matematic înseamnă că
i   r  t
adică pulsațiile (sau, echivalent, frecvențele) undelor reflectată și transmisă trebuie să

fie egale cu pulsația (frecvența) undei incidente. Prin urmare, pentru medii omogene
frecvenţa undelor este invariantă în raport cu fenomenele de reflexie și de refracție.
Pentru ca legea de conservare a fluxului energetic să nu depindă nici de poziția

observatorului, trebuie să fie îndeplinite relațiile:
     
ki  r  k r  r  kt  r
  2   
k kn  n n   
 v ni  r  nr  r  nt  r
u1 u1 u2
Prima lege a reflexiei, respectiv a refracției : direcțiile de propagare

(determinate de direcția vectorului de undă) ale celor trei unde (incidentă, reflectată,
refractată sau transmisă) se găsesc în același plan  yOz  numit plan de incidență.
Pe de altă parte, dacă alegem ca poziția
  observatorului să fie în planul de
incidență, chair pe axa Oy , adică să avem r  y ,j efectuând produsele scalare, vom
ajunge la egalitățile :
     
ni  r  r sin  i ; nr  r  r sin  r ; nt  r  r sin  t
Vom avea :
  
r sin i  r sin  r  r sin t
u1 u1 u2
Indicele de refracție al unui mediu se definește, în general, ca raportul dintre viteza
undei într-un mediu de referință (în optică acest mediu se ia a fi vidul) și viteza undei în
mediul respectiv :
c
n
u
astfel încât, amplificând cu c, relațiile devin :
n1 sin  i  n1 sin  r  n2 sin  t
Aceste relații conțin legea a doua a reflexiei, respectiv a refracției.

Din prima egalitate rezultă legea a doua a reflexiei :   i r
care spune că reflexia undelor are loc în așa fel încât unghiul de incidență  i este egal
cu unghiul de reflexie  r .
Prima și a treia egalitate ne conduc la legea a doua a refracției sau a
transmisiei :
n1 sin  i  n2 sin  t
care precizează că refracția (transmisia) undelor se face în așa fel încât produsul dintre
indicele de refracție și sinusul unghiului de refracției este constant pentru ambele medii.
Această ultimă relație mai poartă denumirea și de legea lui Snellius.
UNDE SONORE
Dacă undele elastice care se propagă printr-un mediu solid, lichid
sau gazos au frecvenţe cuprinse între limitele 16 Hz şi 20 kHz, ele
produc o senzaţie auditivă şi se numesc unde sonore sau sunete.
Undele elastice cu frecvenţe sub 16 Hz se numesc unde infrasonore
sau infrasunete, iar undele elastice cu frecvenţa peste 20 kHz se
numesc unde ultrasonore sau ultrasunete.
Acustica este ramura fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi
recepţionării undelor acustice, precum şi cu studiul efectelor produse în urma
interacţiunilor acestora cu mediul prin care se propagă .
Fiecare sunet real este o suprapunere de oscilaţii armonice cu un set
determinat de frecvenţe, set numit spectru acustic.
În funcţie de senzaţia auditivă produsă, sunetele se deosebesc după

înălţime, timbru şi intensitate (tărie).
Urechea poate percepe un sunet de o anumită frecvenţă numai dacă acesta
are o intensitate cuprinsă între
-. o valoare minimă, numită prag de
audibilitate (P.A.) şi o intensitate maximă, numită pragul senzaţiei
dureroase (P.S.D)
Nivel de intensitate sonoră
Urechea omenească are cea mai mare sensibilitate acustică în

domeniul de frecvenţe între 1000 Hz şi 4000 Hz, domeniu în care
intensitatea sonoră (energetică) are valoarea I s 0  1012 W / m2 .
Frecvenţa  0 = 103 Hz a fost luată drept frecvenţă standard.
Intensitatea maximă corespunzătoare pragului auditiv superior este :
I s , max = 102 W / m2
Nivel de intensitate sonoră:
N s  10 lg
Is N s SI  1 dB
I s0
Unitatea de măsură în SI a nivelului de intensitate sonoră se numeşte decibel
şi are simbolul dB.
Intervalul nivelului sonor al sunetelor percepute de urechea umană se întinde
între valorile de la 0 la 140 dB.
Nivel de intensitate sonoră
Nivelul
Intensitatea auditivă
Sursa de unde sonore
sonor, dB
Foşnetul produs de căderea 10

unei frunze
Tic-tacul unui ceasornic, la 20
distanţa de 1 m
Şoapte într-o cameră liniştită 30
Legea Weber-Fechner: creşterea minimă
percepută a senzaţiei auditive (S)produsă de Paşi sau vorbire înceată, la 40
un sunet este direct proporţională cu distanţa de 1 m
creşterea relativă a intensităţii sonore a Vorbire obişnuită, la distanţa 60

de 1 m
sunetului respectiv:
Vorbire tare, la distanţa de 5 m 70
I s dI s Stradă cu trafic automobilistic

S  k dS  k
90
intens
Is Is
Orchestră mare sau zgomotul 100
I s2 unei motociclete
S 2  S1  k lg Zgomotul produs de un ciocan 110
I s1 de nituire
Intensitatea auditivă I a Zgomotul motorului de avion, 120
este egală cu intensitatea sonoră a sunetului la distanţa de 5 m
standard de referinţă care produce aceeaşi Zgomotul motorului de avion, 130
senzaţie auditivă ca şi sunetul dat: I a; 0  I s; 0 la distanţa de 3m
Nivel auditiv
Nivelul auditiv:
I a;
N a  10 lg N a SI  1 fon
I a; 0
Nivelul auditiv de 1 fon reprezintă nivelul auditiv al unui sunet de o

frecvenţă oarecare a cărui intensitate auditivă este de 1,26 ori mai mare
decât intensitatea auditivă a sunetului standard de referinţă, care produce
aceeaşi senzaţie auditivă ca şi sunetul de studiat. Evident, că cele două
unităţi sunt egale 1 dB = 1 fon, doar că măsoară mărimi fizice diferite.
Reverberaţia este fenomenul de persistenţă a unui sunet într-un spaţiu

închis, după ce sursa încetează să mai emită, datorită reflexiilor multiple pe
pereţii încăperii, înainte de absorbţia sa totală.
Timpul de reverberaţie: determinat de volumul şi suprafaţa încăperii şi de
coeficientul de absorbţie mediu al acesteia.
 Efectul Doppler-Fizeau clasic
•Fenomenul de modificare a frecventei undei receptionate faţă de unda

emisă, atunci când sursa şi receptorul se află în mişcare relativă unul faţă de
celălalt.
a) Receptor şi sursă mobile pe direcţia comună:
u  vR
-Apropiere relativă:  R  S
u  vS
-Departare relativă:    u  v R
R S
u  vS
u
b) Receptor fix şi sursă mobilă pe direcţia comună: R  S
u  vS
c) Receptor mobil şi sursă fixă pe direcţia comună: u  vR

R  S
u
curgere a fluidului depaseste o anumita valoare numita viteza critica vcr.
TERMODINAMICA
Teorema de echipartiţie a energiei după gradele de
libertate
Fiecărui grad de libertate al moleculei unui gaz îi corespunde o energie

medie: 1
 k T B
2
f f
U  Nf  Nk BT  RT
Energia internă a gazului este: 2 2
f  3N  l
kB = 1,38054 · 10-23 J·K-1 – constanta lui Boltzmann

R= 8,31433 · 103 J · kmol-1 · K-1 - constanta universală a gazelor
Transformare termodinamică sau proces termodinamic - energia
internă a sistemului se modifică (parametrii externi datorita efectuării de
lucru mecanic; sau parametrii interni -schimb de căldură ).
TERMODINAMICA
Principiile termodinamicii
Principiul zero al termodinamicii:

Enunt: Dacă două sisteme termodinamice sunt la echilibru termodinamic
cu al treilea, atunci ele sunt la echilibru termodinamic şi între ele.
Proprietatea de echilibru termodinamic este tranzitivă, adică se transmite
de la un sistem la altul, dacă sistemele se află în contact.
Două sisteme termodinamice sunt la echilibru termodinamic dacă au aceeaşi

temperatură empirică t.
Aceasta poate fi pusă în legătură cu temperatura termodinamică T :
T  t  273,15 T  t
Diferenţa dintre temperaturile absolute T (măsurată în grade Kelvin, K)
este egală cu diferenţa de temperatură empirică t (în grade Celsius ºC)
Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius, diferă doar originea scării Kelvin,
care este deplasată faţă de scara Celsius.
Scările: Kelvin, Celsius şi Fahrenheit
tC = T - 273,15
tf = tC 9/5 + 320F
TERMODINAMICA
Principiul întâi al termodinamicii
Enunt: Cantitatea de căldură (infinitezimală sau finită) absorbită de
un sistem termodinamic este egală cu creşterea (infinitezimală sau
finită) a energiei interne a sistemului plus lucrul mecanic
(infinitezimal sau finit) efectuat de sistem asupra mediului ambiant.
Expresia matematică a principiului întâi al termodinamicii este:
- sub formă diferenţială sau locală: Q  dU  L

-sub formă integrală sau globală: Q  U  L
Observaţie: Cantitatea de căldură Q şi lucrul mecanic L nu sunt funcţii de

stare, ci sunt funcţii de proces. Aceste mărimi nu sunt diferenţiale totale
exacte, deci integrala din aceste mărimi va depinde de drumul de integrare,
deci de procesul efectuat de sistem.
TERMODINAMICA
Capacitatea calorică molară pentru parametrul ai constant:
1  dQ 
C ai   
  dT  ai const
dQ   Cai dT
- cantitatea de căldură absorbită de sistem este pozitivă: dQabs  0

- cantitatea de căldură cedată de sistem este negativă: dQced  0
Observatie:Lucrul mecanic şi cantitatea de căldură au semne contrare!
Exemplu: un singur parametru, presiunea p:
dQ  dU  pdV , dU   CV dT dQ   CV dT  p dV
TERMODINAMICA
Principiul al doilea al termodinamicii se referă la sensul de desfăşurare a

transformărilor din termodinamică.
Transformările pot fi:
-reversibile, când sistemul poate reveni la starea iniţială trecând prin
aceleaşi stări intermediare de echilibru;
- ireversibile, când revenirea la starea iniţială nu se poate face trecând
prin aceleaşi stări, ci sistemul revine prin alte stări .
Procesele naturale sunt ireversibile.
Formularea lui Clausius: Cantitatea de căldură nu poate trece de la sine

de la un corp mai rece la un corp mai cald, ci numai invers.
Formularea lui Kelvin: Nu se poate realiza un proces termodinamic ciclic

în care întreaga cantitate de căldură să se transforme în lucru mecanic.
TERMODINAMICA
 Principiile termodinamicii-principiul II
Inegalitatea lui Clausius:

Qk
k T  0
k
Pentru un ciclu alcătuit din procese foarte mici (infinitezimale), suma trebuie
înlocuită cu o integrală curbilinie de-a lungul unui contur închis:
dQ
 T  0  dS  0

Entropia S- o funcţie de stare a sistemului
2
dQ dQ
dS  S  S 2  S1  
T 1
T
Dacă drumul de integrare dintre starea 1 şi starea 2 este parcurs printr-un
proces ireversibil: 2
dQ dQ
S   dS 
1
T T
TERMODINAMICA
Principiile termodinamicii-principiul II
Teoremele lui Carnot:
1. Randamentul unei maşini termice ideale reversibile depinde numai de

temperatura T1 a sursei calde şi de temperatura T2 a sursei reci şi nu
depinde de natura substanţei de lucru.
2. Randamentul unei maşini termice ireversibile este întotdeauna mai mic
decât randamentul unei maşini termice ideale reversibile, care funcţionează
între aceleaşi limite de temperatură.
T2
irev  1 
Q2
≤  rev  1 
Q1 T1
Q1 Q2 Qk
T1

T2
0 k T  0
k
TERMODINAMICA
 Principiile termodinamicii-principiul II
Pentru un sistem izolat (în care schimbul de căldură cu mediul ambiant este
nul): S  0 sau dS  0
Formularea matematică a principiului al doilea al termodinamicii:
Dacă un sistem termodinamic evoluează printr-un proces ireversibil
(natural), atunci entropia sistemului creşte, iar dacă evoluţia se face printr-
un proces reversibil, atunci entropia lui rămâne constantă.
Principiul întâi al termodinamicii se mai poate scrie sub forma:
TdS  dQ  dU  pdV
Din punct de vedere statistic, se poate afirma că entropia caracterizează
gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. Conform principiului al
doilea al termodinamicii, sistemele izolate evoluează în aşa fel încât gradul
de dezordine din sistem să crească.
S=kBlnW
W-probabilitate termodinamica (nr. microstari corespunzatoare unei
macrostari date).
TERMODINAMICA
 Principiile termodinamicii
Principiul al treilea al termodinamicii vine să fixeze limita inferioară
a valorii entropiei (corespunzătoare temperaturii de zero absolut).
Formularea lui Planck: Entropia unui sistem termodinamic tinde la

zero atunci când temperatura absolută a sistemului tinde către zero.
Matematic, principiul al treilea al termodinamicii se exprimă prin relaţia:
lim S  S 0  0
T 0
Principiul al treilea al termodinamicii precizează valoarea limitei inferioare a
variaţiei entropiei, deci determină valoarea absolută a acesteia. Astfel, un
sistem aflat la echilibrul termodinamic la temperatura absolută T:
T
S T   
dQ
0
T
Temperatura de zero absolut (zero grade Kelvin) nu poate fi atinsă prin nici
un fel de proces fizic real!
TERMODINAMICA
 Transformări simple ale gazului ideal
Ecuaţia de stare a gazului ideal : p V   RT

Cea mai generală transformare simplă a gazului ideal este transformarea
politropă, transformare în care capacitatea calorică molară C rămâne
constantă: 1 dQ
C  const
 dT
Principiul întâi al termodinamicii, sub formă diferenţială:
 C dT   CV dT  p dV
Diferenţiind ecuaţia de stare a gazului ideal, obţinem:
dp C  C p dV

p dV  V dp   R dT p C  CV V
TERMODINAMICA

C  Cp
Indicele politropic :    0,  
C  CV
Ecuaţia transformării politrope:
 
pV  const TV  1
 const
pT  1
 const
Lucrul mecanic într-o transformare politropă:
dV p1V1  p 2V2
2 V2
L   pdV  p1V1 V V    
R
T1  T2 
1 1
 1  1
TERMODINAMICA

Transformări simple:
1. Transformarea izobară: (p  const) ,   0
2. Transformarea izotermă: (T  const) ,  1
Cp
3. Transformarea adiabatică: (dQ  0) ,     1
CV
4. Transformarea izocoră: (V  const),  
IV. TERMODINAMICA

TERMODINAMICA
 Gazul real
Gazul ideal este doar un model fizic. In realitate, moleculele gazului nu sunt
punctiforme ci au anumite dimensiuni, iar interacţiunile dintre molecule nu pot
fi neglijate, astfel, s-a elaborat modelul gazului real.
Există mai multe modele de gaz real. Cea mai bună concordanţă cu datele
experimentale o prezintă modelul gazului Van der Waals, a cărui ecuaţie de
stare este:  2 a 
 p  2 
V   b   RT
 V 
-constanta b numită covolum este egală cu volumul propriu al moleculelor
dintr-un kilomol de gaz;
- termenul în care intervine constanta a se datoreşte faptului că forţele

intermoleculare se manifestă prin crearea unei presiuni suplimentare asupra
gazului, numită presiune internă.
Elemente de teoria cinetică a fenomenelor
de transport
 Difuzia. Procesul de evoluţie spre echilibru, în absenţa forţelor
externe a unui sistem molecular format din unul sau mai multe
componente, având o distribuţie neuniformă a concentraţiilor, prin
apariţia unui flux de substanţă care determină egalizarea
concentraţiilor. Dacă sistemul neuniform este format dintr-o singură
componentă, fenomenul se numeşte autodifuzie, în caz contrar este
interdifuzie.
Macroscopic, difuzia este descrisă de legea fenomenologică a lui Fick:
dn
J m  D
dx
de transport
 Conductibilitatea termică. Dacă într-un gaz temperatura este distribuită
neuniform atunci ia naştere un flux de căldură (energie) dinspre regiunile cu
temperatura mai mare spre cele mai reci.
Transferul de căldură se realizează în cursul mişcării dezordonate a moleculelor ,
a căror energie cinetică medie variază de la un loc la altul la fel ca temperatura.
Printr-un raţionament asemănător celui din cazul difuziei staţionare se poate
obţine legea conductibilităţii termice (Fourier):
dQ dT
  kQ
Sdt dx
coeficientul de conductibilitate termică: kQ
de transport
 Vâscozitatea: fenomenul care se manifestă când diferitele straturi
ale unui gaz (fluid) se deplasează cu viteze u diferite. Astfel
moleculele vor avea un impuls datorită mişcării ordonate cu viteza
u, iar variaţia acestuia în urma ciocnirii moleculelor din straturi cu
viteze diferite determină forţa de vâscozitate (forţa de frecare
internă).
Procedând similar cazului difuziei staţionare, se găseşte legea
vâscozitatii lui Newton:
du
F  
dx
Coeficientul de vâscozitate dinamică: 
CÂMPUL ELECTROMAGNETIC
 Este o formă de existenţă a materiei caracterizată de 4

vectori, continui şi cu derivate continue în orice punct
din spaţiu:
 
1. Intensitatea câmpului electric: Er , t 
 
2. Inducţia magnetică: Br , t 
 
3. Inducţia electrică: Dr , t 
 
4. Intensitatea câmpului magnetic: Hr , t 
Relaţiile matematice pe care le satisfac aceşti vectori sunt:
ecuaţiile lui Maxwell.
 Câmpul electric
Sarcinile electrice
Atomii care compun toate corpurile din natură prezintă un nucleu, format la
rândul său din protoni şi neutroni, în jurul căruia se mişcă electronii. Nucleul
atomilor are sarcină electrică pozitivă dată de sarcina electrică pozitivă a
protonilor , neutronii fiind particule fără sarcină electrică. Electronii au sarcină
electrică negativă. Sarcina electrică pozitivă a unui proton este egală în mărime
absolută cu sarcina electrică negativă a unui electron. Această mărime este o
constantă universală denumită sarcină elementară, având valoarea:
19 C
e  1,602  10
în SI unitatea de sarcină electrică fiind coulombul - C. Atomii care au pierdut unul sau
mai mulţi electroni devin ioni pozitivi ; în alte împrejurări atomii pot dobândi electroni în
exces şi devin ioni negativi.
Câmpul electric
Sarcinile electrice
Legea conservării sarcinii electrice afirmă că suma algebrică a sarcinilor unui
sistem izolat rămâne constantă.
Distribuţia neuniformă a sarcinilor electrice de cele două semne între corpuri sau
între părţi ale acestora determină electrizarea corpurilor. Experienţa arată că
corpurile electrizate interacţioneză cu forţe electrice: corpurile cu sarcini de
acelaşi semn se resping iar cele cu sarcini de semn contrar se atrag.
Câmpul electric
Legea lui Coulomb exprimă forţa de interacţiune dintre două corpuri puncti-forme
electrizate:
 
Q1Q2 r
F
4  r 2 r
 - permitivitatea mediului.  o        F/m
În SI permitivitatea se măsoară în F/m.

Permitivitatea relativă a mediului: r   /o
Interacţiunea dintre corpurile încărcate cu sarcini electrice se realizează prin intermediul
câmpului electric.
Intensitatea câmpului electric într-un punct al câmpului este egală cu raportul dintre
forţa cu care acţioneză câmpul asupra unui corp de probă aflat în acel punct şi sarcina
electrică a corpului de probă:  F
E
q
 Q 
E r
4  r 3
Pentru reprezentarea grafică a unui câmp se utilizează linia de câmp : o curbă tangentă
în fiecare punct al său la vectorul intensitate a câmpului şi având sensul acestuia. Liniile
câmpului electrostatic (creat de sarcini electrice în repaus) sunt linii deschise în sensul
că pornesc de pe sarcini pozitive şi sfârşesc pe sarcinile negative.
Fluxul elementar al câmpului electric printr-o suprafaţă se defineşte prin relaţia:

   
d e  E  dS dS  dS  n
 
Fluxul câmpului electric printr-o suprafaţă finită:  e   EdS

Câmpul electric
Teorema lui Gauss: fluxul câmpului electric printr-o suprafaţă închisă este egal cu
sarcina din interiorul suprafeţei, împărţită la  :
o
 
 EdS  q o
Teorema lui Gauss permite calculul câmpului electric pentru diferite distribuţii de sarcin
electrice.
Sub acţiunea forţelor câmpului o sarcină electrică liberă se poate deplasa. Lucrul
mecanic efectuat de forţele câmpului la deplasarea sarcinii între două puncte A şi B
este: B 

L AB  q  Edr
A B  
Tensiunea electrică între două puncte este: U AB   Edr
A
Tensiunea electrică între două puncte este numeric egală cu lucrul mecanic efectuat
de forţele câmpului electric la deplasarea sarcinii unitate între acele puncte.
L AB  qU AB
Potenţialul electric într-un punct oarecare al câmpului creat de o sarcină punctiformă
are expresia: Q
V 
4 r
Tensiunea electrică între două puncte este egală cu diferenţa de potenţial:
U AB  VA  VB B B  
Legătura între potenţialul electric şi câmp: V A  VB  V    dV   Edr
Pentru un câmp uniform: U AB  Ed A A
În SI, potenţialul electric şi tensiunea electrică se măsoară în volt, V: 1V=1J/1C, iar

intensitatea câmpului electric se măsoară în V/m.
Energia potenţială a sarcinii în câmpul electrostatic: W  qV

L AB  q(V A  VB )  WA  WB
Obs. Câmpul electrostatic este un câmp potenţial (forţe conservative), adică lucrul
mecanic efectuat de forţele câmpului la deplasarea unei sarcini între două puncte nu
depinde de drum , iar la deplasarea pe o curbă închisă lucrul mecanic este nul:

 Edr  0
Potenţialul unui conductor izolat încărcat este proporţional cu sarcina lui:
Q
C
V
C reprezintă capacitatea electrică a conductorului.
Un sistem de două conductoare (numite armături) încărcate cu sarcini egale în mărime
şi de semn contrar, separate printr-un dielectric, formează un condensator electric.
Capacitatea electrică a condensatorului este: C  Q /U
W cu armăturile plan-paralele de arie S şi distanţa dintre ele

Condensatorul plan,
d are capacitatea dată de: S
C
d
În SI, capacitatea electrică se măsoară în farad, F: 1F=1C/1V.
Energia câmpului electric

Condensatorul încărcat reprezintă un sistem caracterizat printr-o energie W
egală cu lucrul mecanic efectuat pentru încărcarea lui:
Q Q
QdQ 1 2 1 1 1
L   U dQ    Q  CU 2 W L  SdE 2   vE 2
0 0 C 2C 2 2 2
 Câmpul electric în dielectrici

Unii dielectrici, numiţi polari, au moleculele astfel încât centrul sarcinilor pozitive nu
coincide cu cel al sarcinilor negative şi fiecare moleculă constituie un dipol electric: un
ansamblu de două sarcini egale în mărime dar de semn opus aflate la o anumită
distanţă între ele.
Dipolul electric se caracterizează prin momentul de dipol electric:
 
pe  ql
Momentul cuplului:
        
M c  l  F  l  qE  ql  E  pe  E
Polarizarea dielectricului
 La introducerea în câmp electric dipolii moleculari tind să se orienteze

asfel că pe feţele dielectricului paralele cu armăturile apar sarcini
electrice de semn opus. Se spune că dielectricul s-a polarizat.
 Polarizarea dielectricului se petrece şi în cazul dielectricilor cu
molecule nepolare, în această situaţie dipolii moleculari fiind induşi
chiar de câmpul în care este plasat dielectricul.
  
E  Eo  E p
Intensitate de polarizare electrică

sau polarizaţie electrică:
  p e
P
v
Polarizaţia electrică este proporţională cu câmpul electric din dielectric:
 
P  o e E
e - susceptivitate electrică, pentru mediile izotrope fiind o mărime scalară,
caracteristică materialului dielectricului.
  
Vectorul inducţie electrică: D  oE  P
    
D   o E   o  e E   o (1   e ) E   E
   o r  r  1 e
Teorema lui Gauss se va scrie cu ajutorul inducţiei electrice în forma:
 
 DdS  q
 Câmpul magnetic
Câmpul magnetic se manifestă prin acţiunea pe care o exercită

asupra:
• sarcinilor electrice în mişcare
•conductorilor parcurşi de curent
•magneţilor permanenţi.
Câmpului magnetic se caracterizează
 printr-o mărime vectorială
numită inducţie magnetică, B
În SI, inducţia magnetică se măsoară în tesla, T: 1T este
inducţia magnetică a unui câmp magnetic uniform care acţioneză cu o
forţă de 1N asupra fiecărui m de lungime a unui conductor liniar
parcurs de un curent de 1A, situat perpendicular pe liniile de câmp.

Dacă o particulă cu sarcina electrică q se mişcă cu viteza v

într-un câmp magnetic de inducţie B asupra ei acţioneză forţa Lorentz:
  
FL  qv  B
Intr-un conductor parcurs de curent electric, sarcinile electrice
au o mişcare ordonată, astfel că asupra fiecăreia acţioneză o forţă de
tip Lorentz, iar asupra conductorului în ansamblul său rezultă forţa
electromagnetică:I
  
Fm  Il  B

leste un vector de mărime egală cu lungimea conductorului aflat în câmp
magnetic, orientat în sensul curentului electric.
Sursele câmpului magnetic. Câmpul magnetic este creat de sarcini electrice
în mişcare, respectiv de curenţi electrici (cum s-a arătat mai sus, tocmai
asupra acestora acţioneză cu forţe), câmpul creat de magneţii permanenţi
având aceeaşi origine dacă se ţine seama de structura lor microscopică.
Experienţele de până acum nu au putut pune în evidenţă sarcini magnetice,
care să fie surse ale câmpului magnetic!
 
Fluxul magnetic : m   BdS
În SI fluxul magnetic, SI  1Wb
Teorema lui Gauss : fluxul inducţiei magnetice prin orice suprafaţă

închisă este zero:
 
 BdS  0
Câmpul magnetic creat de o sarcină electrică punctiformă q:
 o qv  r
B
4 r 3
V. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC

  o Idl  r
 o qv  r dB 
B 4 r 3
4 r 3
legea lui Biot şi Savart
 o  4  10 7 Tm/A este permeabilitatea magnetică a vidului.

Liniile câmpului magnetic sunt cercuri în plane perpendiculare pe direcţia
de mişcare a sarcinii, cu centrul pe această direcţie, având sensul dat de
regula burghiului.
Câmpul creat de un element de lungime dl dintr-un conductor parcurs
de curentul I
V. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC
Aplicarea legii lui Biot şi Savart pentru câteva cazuri particulare:

- inducţia creată de un conductor rectiliniu, infinit de lung, parcurs de
curentul I la distanţa r de conductor: I
B  o
2 r
- inducţia magnetică creată în centrul unei spire circulare de rază r parcurs

de curentul I : I
B  o
2r
- inducţia magnetică creată pe axa unui solenoid cu N spire de lungime l
mare în comparaţie cu diametrul spirelor, parcurs de curentul I: NI
B  o
l
În interiorul solenoidului câmpul magnetic este uniform (aceleaşi valori în
toate punctele), iar liniile de câmp sunt paralele cu axa solenoidului.
Legea lui Ampere. Curentul de deplasare.
Să considerăm câmpul magnetic produs de un conductor rectiliniu,
infinit de lung, parcurs
 de un curent electric.

 Bdl  o I
 
Enunţ: integrala de-a lungul unei curbe închise a produsului Bdl
este egală cu permeabilitatea magnetică a vidului înmulţită cu intensitatea
curentului ce trece prin suprafaţa delimitată de conturul închis.
Inducţia electromagnetică: apariţia unei tensiuni electromotoare într-un
circuit străbătut de un flux magnetic variabil în timp.
Legea inducţiei electromagnetice (Faraday): tensiunea electromotoare

indusă într-un circuit este egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic prin
suprafaţa acelui circuit, luată cu semn schimbat:
d m
E
dt
Regula lui Lenz: tensiunea electromotoare indusă şi curentul indus au un
astfel de sens, încât fluxul magnetic produs de curentul indus să se opună
variaţiei fluxului magnetic inductor.
În cazul mişcării unui conductor într-un câmp magnetic, perpendicular pe
liniile câmpului magnetic, putem explica apariţia t.e.m. induse prin acţiunea
forţei magnetice Lorentz : E  Blv
Curentul electric dintr-un circuit crează un câmp magnetic proporţional cu

intensitatea curentului , care produce prin suprafaţa circuitului un flux
magnetic, de asemenea proporţional cu curentul:   LI
m
L-inductanţa circuitului
N 2S
Pentru un solenoid inductanţa are expresia: L
l
Unitatea de inductanţă în SI se numeşte henry, H: 1H=1Wb/1m2.
Autoinducţia: Tensiunea autoindusă într-un circuit este direct proporţională
cu viteza de variaţie a curentului din acel circuit: dI
E  L
dt
di
Energia câmpului magnetic dW  Uidt  L idt  Lidi
I
dt
1 2
W  L  idi  LI
0 2
Densitatea de energie a câmpului magnetic : W B2

w 
V 2o
Densitatea de energie a câmpului magnetic : W  0E 2

we  
V 2
Intensitatea câmpului magnetic:


 B
H
o În SI intensitatea câmpului magnetic se măsoară în A/m.
Sinteza legilor fenomenelor electrice şi
magnetice. Ecuaţiile lui Maxwell
Ecuaţiile lui Maxwell in forma locala
Ansamblul câmpurilor electric şi magnetic, variabile în timp, care se
generează reciproc, constituie un câmp electromagnetic.
Ecuaţiile lui Maxwell in forma locala
Ansamblul câmpurilor electric şi magnetic, variabile în timp, care se
generează reciproc, constituie un câmp electromagnetic.
Unde electromagnetice
O perturbaţie a câmpului electromagnetic (adică, în ultimă instanţă,
modificarea în timp a vectorilor de câmp) se propagă în mediul ambient cu o
viteză finită , sub formă de unde electromagnetice.
Pentru a deduce proprietăţile specifice ale undelor electromagnetice, din
punct de vedere practic, ne interesează să studiem (să măsurăm) câmpul
electromagnetic într-un spaţiu lipsit 
de surse de câmp, adică de densităţi de
sarcini   0 şi densităţi de curent j  0
precum şi în medii omogene şi izotrope, deci unde vectorii inducţie sunt coliniari cu
vectorii intensitate.
În aceste condiţii, ecuaţiile lui Maxwell se simplifică în felul următor :
 
 H  E
  E     H  
t t
 
H  0 E  0
Unde electromagnetice
Vom obţine, după câteva calcule, două ecuaţii matematic
identice pentru vectorii intensitate a câmpului electromagnetic:
 
 1 2E  1 2H
E  2 2  0 H  2 0
v t v t 2
unde viteza de propagare a undelor electromagnetice într-un

mediu oarecare cu permitivitatea dielectrică    r  0 şi
permeabilitatea magnetică   r 0 este:
1 1 1 c
v  
  0 0  r r  r r
respectiv :
1 1 m
c   3  10 8
 0 0 1 1 F 7 H s
 4  10
4 9  10 9 m m
c este viteza luminii în vid.

Producerea undelor electromagnetice
 Antena
Pentru a obţine un câmp electromagnetic care se propagă (unde
electromagnetice), trebuie realizat un circuit oscilant deschis numit şi dipol
electric oscilant sau antenă.
O antenă dipol oscilant poate fi construită în diferite moduri în funcţie de
frecvenţa de lucru.
Un model care funcţioneză bine în domeniul radiofrecvenţelor este constituit
din doi conductori rectilinii coliniari conectaţi la bornele unei surse de
+q
tensiune alternativă ca în figura:
Sursa
ac
-q
Producerea undelor electromagnetice
 Antena
Sarcinile din dipol, q sin  t şi  q sin  t , produc un câmp electric peste care
se suprapune câmpul generat de variaţia în timp a câmpului magnetic produs
de curentul din dipol. Prin suprapunerea acestor două câmpuri rezultă, în
momentul când curentul în conductor este zero, un câmp electric cu linii de
câmp închise. Acest câmp electric se “desprinde” de dipol şi începe să se
propage. În semiperioada următoare, procesul se repetă, dar sensul
câmpurilor electric şi magnetic este inversat.
Distribuţia câmpurilor radiaţiei emise de un dipol electric
 
oscilant este destul
de complexă, dar la distanţe mari de dipol vectori E si B sunt
perpendiculari unul pe celălalt şi amândoi sunt perpendiculari pe direcţia de
propagare a undei, unda electromagnetică este astfel o undă transversală.
Dipolul magnetic oscilant funcţioneză de asemenea ca o sursă de radiaţie; un
exemplu este o buclă circulară parcursă de un curent sinusoidal. În ceea ce
priveşte energia radiată, la frecvenţe suficient de înalte, antena dipol magnetic
este mai eficientă decât cea dipol electric de dimensiuni comparabile.
Caracteristicile undelor electromagnetice
  
Într-o undă electromagnetică, vectorii v , E și H sunt reciproc perpendiculari, adică
formează, în această
 ordine, un triedru rectangular drept sau dextrogir (la fel ca și
 j
versorii i , și k ai sistemului cartezian de axeOx , Oy șiOz ).
1  T  T 2  T  1  1  
k  kn  n n  n  2 v   v
 2 2  vT v v
Introducem vectorul lui Poynting electromagnetic, care, la fel ca și cel din teoria
undelor elastice, are semnificația unei intensități energetice (energia transmisă în
unitatea de timp prin unitatea de suprafață, perpendicular pe această suprafață). Prin
definiție, acesta este, în general :    1  
SP  E  H  EB

Unitatea sa de măsură în SI este : S P SI  E SI H SI  1 V 1
A W
1 2
m m m
Vectorul lui Poynting se poate scrie :
   1
 
 
S P   E 2 v   H 2 v   E 2   H 2 v  wem v
2
unde, în ultima egalitate, apare densitatea de energie electromagnetică :
wem 
1
2
 E2   H 2 
Prin urmare, unda electromagnetică transportă, de-a lungul direcției sale de propagare,
o energie electromagnetică de densitate wem și intensitate S P .
Gama undelor electromagnetice
Gama undelor electromagnetice
Radiaţia vizibilă este cuprinsă în domeniul lungimilor de undă:
Radiaţia infraroşie cuprinde domeniul de lungimi de undă situat între 10-3 m - 7,8.10-7
m. Sunt produse de corpurile încălzite, dar în ultimul timp sau realizat şi instalaţii
electronice care generează infraroşii. Sunt folosite la fotografia în întuneric, instalaţii
militare, cercetare.
Radiaţia ultravioletă este situată în domeniul lungimilor de undă cuprinse între 3,8.10-
7 m şi 6.10-10 m. Este generată în Soare, lămpile cu vapori de mercur, etc. Ca şi
lumina vizibilă, radiaţiile ultraviolete sunt emise în urma tranziţiilor electronilor periferici
din atomi.
   
Din cei doi termeni ai forţei Lorentz: F  q( E  v  B)
cu care acţionează unda electromagnetică asupra unei sarcini, se poate arăta că
componenta electrică este de c / v ori mai mare decât cea magnetică, în care
este viteza de mişcare a sarcinii, iar este viteza luminii în vid.
Rezultă că vectorul câmp electric al undei electromagnetice este cel care
determină fenomenele luminoase şi de aceea i se spune şi vector luminos.
Fenomene cum sunt:
 reflexia,
 refracţia,
 interferenţa,
 difracţia,
 dispersia,
 polarizarea
se explică ţinând seama de natura ondulatorie electromagnetică a luminii.
 emisia şi absorbţia luminii,
se explică ţinând seama de manifestarea corpusculară, fotonică a acesteia.
Reflexia și refracția undelor electromagnetice
Reflexia reprezintă schimbarea direcției de propagare a undei atunci când,
propagându-se printr-un mediu, notat generic cu 1, întâlnește o discontinuitate (sau un
alt mediu de propagare, notat generic cu 2), fenomen în urma căruia unda se întoarce
în mediul inițial 1.
Refracția (sau transmisia) reprezintă tot o schimbare a direcției de propagare a undei,
dar ea nu se mai întoarce în mediul 1, ci pătrunde în mediul 2.
Să alegem originea sistemului de referință Ochiar în punctul unde direcția

vectorului de undă intersectează planul de separație. În acest caz axa Ozjoacă și rolul
de normală la suprafața de separație. Unda incidentă (u.i.) se va despica în două unde :
unda reflectată (u.r.) și unda transmisă (u.t.), care, în general, nu oscilează în fază.
Vectorii electrici ai acestor trei unde sunt de forma :
 
 
 
Ei  E0 i exp i i t  k i r
 
  
Er  E0 r exp i  r t  k r r   r 
 
  
Et  E0 t exp i t t  k t r   t 
unde, rși  t sunt fazele relative ale undelor reflectate, respectiv transmise, față de faza
undei incidente pe care am luat-o egală cu zero,  i  0 , cu scopul simplificării calculelor.
Ținînd cont de condițiile de conservare a fluxului energetic la trecerea din mediul 1 în
mediul 2, între care există o discontinuitate (un salt) a mărimilor  și , se poate
demonstra că se conservă doar componentele paralele ale vectorului electric (deoarece
proiecția se face pe axa Oy , nu este nevoie să scriem relația vectorial): E  E  E
i r t
adică sub formă complexă :
  
   
   
E0i p exp i i t  k i r  E0r p exp i r t  k r r   r  E0t p exp i t t  k t r   t 

Această relație trebuie să fie valabilă pentru orice valoare a vectorului de poziție r și
pentru orice moment t . Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că legile
fenomenelor de reflexie și refracție trebuie să fie aceleeași indiferent de poziția

r
observatorului și indiferent de momentul observării. Cele două variabile, și t sunt
independente, ceea ce, din punct de vedere matematic înseamnă că exponențialele nu
trebuie să conțină aceste două variabile.
Pentru a elimina variabila timp, observăm că trebuie îndeplinită condiția :
i   r  t
adică pulsațiile (sau, echivalent, frecvențele) undelor reflectată și transmisă trebuie să
fie egale cu pulsația (frecvența) undei incidente. Prin urmare, pentru medii omogene
frecvenţa undelor electromagnetice este invariantă în raport cu fenomenele de reflexie și
de refracție.În optică acest rezultat însemnă că, prin reflexie sau refracție (transmisie), o
unda incidentă nu își schimbă frecvența.
2.4. Reflexia și refracția undelor electromagnetice
Pentru ca relația să nu depindă nici de poziția observatorului, deci de vectorul

lui de poziție , care este deci un vector arbitrar,
 trebuie să
 fie îndeplinite relațiile:
  
ki  r  k r  r  kt  r
Prin urmare produsele scalare dintre vectorii de undă ai celor trei unde și,
respectiv, vectorul de poziție al observatorului trebuie să fie egale, iar de aici nu poate
să rezulte că și vectorii de undă ai celor trei unde ar fi egali (căci acești trei vectori nu
sunt coliniari). 
Dacă considerăm că vectorul de undă are versorul n, să-l scriem sub forma :
  2   
k kn  n n
 v
astfel că, ținând cont că unda incidentă și cea reflectată se află în mediul 1 și au viteza
de propagare v1, iar unda refractată (transmisă) se află în mediul 2 și are viteza v2 ,
ultimele egalități se pot scrie sub forma:   
n  sin  j  cos  k
       
i ,t

i ,t i ,t

ni  r  nr  r  nt  r nr  sin r j  cos r k
v1 v1 v2
Prima lege a reflexiei, respectiv a refracției : direcțiile de propagare
(determinate de direcția vectorului de undă) ale celor trei unde (incidentă, reflectată,
refractată sau transmisă) se găsesc în același plan  yOz  numit plan de incidență.
Pe de altă parte, dacă alegem ca poziția observatorului să fie în planul de
incidență, chair pe axa Oy , adică să avem r  y j, efectuând produsele scalare, vom
ajunge la egalitățile :
     
ni  r  r sin  i ; nr  r  r sin  r ; nt  r  r sin  t
Vom avea :
  
r sin  i  r sin  r  r sin  t
vi v1 v2
Indicele de refracție al unui mediu se definește, în general, ca raportul dintre viteza
undei într-un mediu de referință (în optică acest mediu se ia a fi vidul) și viteza undei în
mediul respectiv : 1
 0 0 v v o
c
n    r r  1   
v 1 f c/ o n

astfel încât, amplificând cu c, relațiile devin :
n1 sin  i  n1 sin  r  n2 sin  t
Aceste relații conțin legea a doua a reflexiei, respectiv a refracției.

Din prima egalitate rezultă legea a doua a reflexiei :   i r
care spune că reflexia undelor are loc în așa fel încât unghiul de incidență  i este egal
cu unghiul de reflexie  r .
Prima și a treia egalitate ne conduc la legea a doua a refracției sau a
transmisiei :
n1 sin  i  n2 sin  t
care precizează că refracția (transmisia) undelor se face în așa fel încât produsul dintre
indicele de refracție și sinusul unghiului de refracției este constant pentru ambele medii.
Această ultimă relație mai poartă denumirea și de legea lui Snellius.
Dispersia luminii
Fenomenul determinat de dependenţa indicelui de refracţie al mediului de
lungimea de undă a luminii (sau, corespunzător, de frecvenţă) se numeşte
dispersie a luminii.
Fenomenul de dispersie a fost studiat pentru prima oară de către Newton,
observând trecerea unui fascicul de lumină albă (naturală) printr-o prismă,
având ca rezultat descompunerea luminii în culorile componente:
Rosu
Orange
Galben
Verde
Albastru
Indigo
Violet
Dispersia luminii
Dependenţa indicelui de refracţie de lungimea de undă poate fi reprezentată, într-o
aproximaţie suficient de bună, prin relaţia lui Cauchy :
B C
n  A 2  4
 
unde constantele A, B, C pot fi obţinute din măsurători experimentale ale lui n pentru trei
lungimi de undă (culori) diferite.
Fenomenul de dispersie are, între altele, aplicaţie la realizarea aparatelor
spectrale, care descompun lumina albă în culorile componente prin dispersia produsă
de o prismă. De asemenea, producerea curcubeului la reapariţia soarelui după ploaie,
se explică prin combinarea efectelor de dispersie, reflexie şi refracţie a luminii în
picăturile fine de apă din atmosferă:
Absorbția undelor electromagnetice în medii
conductoare
Dacă o undă electromagnetică întâlnește o suprafață de separație cu un mediu
conductor, intensitatea undei (modulul vectorului lui Poynting electromagnetic) este
proporțională cu pătratul amplitudinii:  1 
I d   S P   E v  I (0) exp   cos t  d 
2
1    
unde am notat: 2 
 c
Pentru o incidență normală (perpendiculară pe suprafața materialului conductor), adică
atunci când i  0 , iar din legea refracției (transmisiei) rezultă , astfel că relația pentru
intensitate se scrie sub forma:
 1 
I d   I (0) exp   d 
  
Această relație se numește legea de absorbție a lui Beer și arată că, la o pătrundere
perpendiculară a undei în materialul conductor (în general, într-un material absorbant),
intensitatea undei scade exponențial cu distanța parcursă de undă.
Prin urmare, pătrunderea undei electromagnetice în mediul conductor este
condiționată atât de pulsația undei  , cât și de conductibilitatea  a materialului
conductor.
Interferenţa luminii
Dispozitivul lui Young constă dintr-o sursă de lumină monocromatică S ( un
bec cu incandescenţă, având un filtru în faţa sa) urmat de un paravan
prevăzut cu două fante dreptunghiulare şi paralele S1 şi S2 şi apoi un ecran
pe care se observă interferenţa.
Principiul lui Huygens: punctele de pe frontul de undă care ating fantele emit
noi unde, cele două fante devenind surse coerente.
P
P r1
xm
S1 r2
S1 
S d

S2
S2
D
Dispozitivul lui Young
E1  Eo sin( t  kr1 )
E2  Eo sin( t  kr2 )
E  E1  E 2  Eo sin( t  kr1 )  sin( t  kr2 ) 
2 r2  r1 2 r1  r2
 2 Eo cos sin( t  )
 2  2
Intensitatea luminoasă în punctul P va fi:
 (r2  r1 )
I ~ A 2  4 Eo2 cos 2
 
Intensitatea luminoasă va fi maximă în punctul P: r2  r1  2m 2 m  0 ;  1;  2 ;...

Intensitatea luminoasă va fi minimă în punctul P: r2  r1  (2m  1)
2
Ca rezultat al interferenţei, pe ecran vor apare franje luminoase
alternând cu altele întunecoase (maxime şi minime) paralele cu
fantele. Distanţa dintre două franje luminoase (întunecoase)
succesive se numeşte interfranjă.
Interfranja este distanţa dintre două maxime succesive:
D
i  xm1  xm 
d
Lama cu feţe plan-paralele
Diferenţa de drum optic este:

  ( L3 )  ( L2 )  n( AB  BC )  ( AD  )
2
Raza (2) suferă reflexie pe un mediu mai dens şi din această cauză “pierde”  / 2
adică suferă un salt de fază egal cu 

  2nd cos  t 
2

În cazul incidenţei normale:   2nd 
. 2
Aplicaţii:
•Straturile antireflex sunt pelicule subţiri depuse pe suprafaţa componentelor optice
(lentile). Grosimea lor este astfel aleasă încât razele reflectate să fie stinse ( diferenţa de
drum să corespundă unui minim de interferenţă).
•Straturile reflectătoare: Dacă diferenţa de drum între razele reflectate pe feţele stratului
corespunde unui maxim de interferenţă atunci razele reflectate sunt “întărite” şi stratul
este puternic reflectător (oglindă).
•Filtrele interferenţiale permit trecerea unei culori bine determinate prin filtru.
Difracţia luminii
Obstacolele întâlnite de frontul de undă determină deformări ale acestuia şi, ca
rezultat, undele luminoase pătrund şi în domeniul umbrei geometrice.
O
F
dx x

a

B
B’
x L E
E o amplitudinea vibraţiilor luminoase corespunzătoare întregului fascicul ce cade

pe fanta considerată infinit de lungă, de lăţime a.
.Divizând suprafaţa de undă din dreptul fantei în fâşii paralele cu marginea fantei,
amplitudinea undelor secundare provenind de la o fâşie de lăţime dx aflată la distanţa x
Eo
de marginea fantei, va fi: dE  cos( t  kx sin  ) dx
a
Difracţia luminii
E
E   dE   cos(  t  kx sin  ) dx 
a a
o

0 0
a
E sin  t  sin(  t  ka sin  )

 o

a k sin 
ka sin 
sin

Eo 2 cos  t  ka sin  
a k sin   2 
2
 a 
sin 2  sin  
Id ( )  I o   
 a
2

 sin   a
   sin   m m  0 ;  1 ;  2 ...

Pentru direcţiile care satisfac condiţia: a sin   m
intensitatea luminii este zero. Intre minime se dispun maximele de difracţie, a căror
poziţie poate fi găsită prin anularea derivatei intensităţii.
Difracţia luminii
1
Id() 0.5
0 0.4 0.2 0 0.2 0.4

rad
Reţeaua de difracţie: este formată dintr-un ansamblu de N fante identice, paralele şi

echidistante. Distanţa d dintre două fante succesive se numeşte constanta reţelei.
 a   N d 
sin 2  sin   sin 2  sin  
I  I o      
 a 
2  d 
 sin   sin 2  sin  
     
“Curcubeul” care se vede privind suprafaţa unui CD este efectul difracţiei produsă prin
reflexie de reţeaua formată de “şanţurile” circulare acestea fiind de fapt o succesiune
de adîncituri a căror lungime variabilă codifică informaţia , adâncimea lor fiind de cca
0,1 m. Reţeua de difracţie este piesa principală a spectrografelor cu reţea, utilizate
pentru cercetarea radiaţiei emise de diferite substanţe.
Reţeaua de difracţie
Polarizarea luminii
 Este o caracteristică a tuturor undelor transversale. Lumina, ca radiaţie
electromagnetică, este şi ea o undă transversală, direcţiile de oscilaţie ale
vectorilor câmp electric şi magnetic fiind perpendiculare pe direcţia de
propagare a luminii.
 Numim plan de polarizare a luminii planul ce conţine direcţia de vibraţie a
vectorului E şi direcţia de propagare.
 Unda luminoasă al cărui vector intensitate a câmpului electric este conţinut
mereu într-un singur plan se numeşte liniar polarizată.(a)
 Lumina naturală nu conţine nici o direcţie privilegiată de vibraţie, de aceea
se numeşte nepolarizată.(b)
 La trecerea luminii prin anumite medii se constată că anumite direcţii de
vibraţie sunt favorizate faţă de direcţiile perpendiculare; În acest caz spunem
că lumina este parţial polarizată. (c)
Polarizarea luminii
I1  I 2
 Gradul de polarizare: P
I1  I 2
Pentru lumina naturală: I1  I 2 P0
Pentru lumina total polarizată: P 1
Pentru lumina este parţial polarizată: 0  P 1
Metode de obţinere a luminii polarizate:
•Polarizarea prin dicroism (absorbţie selectivă): Proprietatea unor materiale

de a absorbi în mod diferit vibraţiile luminoase care se efectuează pe direcţii
diferite. Asfel de materiale sunt utilizate pentru confecţionarea filtrelor
polarizoare pentru lumină, polaroizi- analizori.
Polarizarea luminii transmise prin polarizor
Polarizarea luminii
•Polarizarea prin dicroism (absorbţie selectivă):
I  I o cos 2 
legea lui Malus.
• Polarizarea prin reflexie:

Fie o undă luminoasă plană monocromatică, incidentă pe suprafaţa de separaţie plană
dintre două medii transparente. Faţă de planul de incidenţă, orientarea vectorului
luminos este oarecare, dar acest vector poate fi descompus după o direcţie
perpendiculară pe plan şi alta paralelă cu planul. Experienţa arată, iar teoria
electromagnetică poate descrie acest fapt, că cele două componente, în general, nu
rămân egale în urma reflexiei şi refracţiei luminii. Ca urmare a acestei asimetrii, lumina
reflectată, ca şi cea transmisă (refractată) , este polarizată.
Polarizarea luminii
 Dacă unghiul de incidenţă al luminii naturale (nepolarizate) este astfel ca
raza reflectată să fie perpendiculară pe cea transmisă, se constată că raza
reflectată este total polarizată (polarizată liniarîn urma reflexiei nu rămân
decât vibraţiile luminoase perpendiculare pe planul de incidenţă; raza
transmisă este parţial polarizată:

Unghiul de incidenţă pentru care se întâmplă aceasta se numeşte unghi Brewster B
sin  i sin  B n2
  tg B 
sin  t  n1
sin(   B )
2
Polarizarea luminii
 Polarizarea prin dublă refracţie (birefringenţa)
În general, lichidele, solidele amorfe de tipul sticlei, solidele cristaline cu
structură cu simetrie cubică sunt optic izotrope, adică proprietăţile lor optice
(viteza de propagare a luminii, deci şi indicele de refracţie) sunt
independente de direcţie sau de starea de polarizare.
Multe alte solide cristaline sunt optic anizotrope. Cristalele ale căror
proprietăţi prezintă o simetrie de rotaţie în raport cu o axă se numesc
uniaxiale. De-a lungul acestei axe, viteza de propagare a luminii nu depinde
de orientarea vectorului luminos, iar axa se numeşte axă optică. Astfel de
cristale sunt spatul de Islanda (calcit, varietate de CaCO3), cuarţul, azotatul
de sodiu, gheaţa etc.
Polarizarea luminii
 Polarizarea prin dublă refracţie (birefringenţa)
Se constată experimental că dacă o rază de lumină naturală cade pe faţa
unui cristal uniaxial apare fenomenul de birefringenţă sau dublă refracţie,
care constă în apariţia a două raze care se refractă pe direcţii diferite: una,
numită rază ordinară , care respectă respectă legile refracţiei, iar a doua,
deviată se numeşte rază extraordinară.
Cele două raze sunt polarizate în plane perpendiculare: în raza ordinară
oscilaţiile au loc perpendicular pe planul principal, iar în cea extraordinară
oscilaţiile au loc în plan paralel cu cel al secţiunii principale.
Pentru explicarea birefringenţei se ţine seamă că cristalul poate fi
considerat drept un ansamblu de oscilatori elementari, excitaţi de câmpul
electric al undei.
În practică, pentru obţinerea luminii liniar polarizate se construiesc
dispozitive de polarizare bazate pe birefringenţă, sub forma unor prisme
(Nicol sau alte tipuri), care elimină una din cele două componente.
Polarizarea luminii
 Birefringenţa mecanică.
Un mediu optic izotrop care suferă o deformare (elastică) devine anizotrop,
comportându-se ca un cristal uniaxial. Mărimea birefringenţei indusă
mecanic este dată de:
no  ne  k    p
p este presiunea exercitată,  este lungimea de undă a luminii, iar k

este o constantă ce depinde de natura substanţei.
Birefringenţa electrică
În prezenţa unui câmp electric are loc schimbarea caracteristicilor de propagare a
undelor luminoase în anumite medii, care determină apariţia sau modificarea
birefringenţei acestora, fenomen denumit electrooptic.
ne  no  B E 2
Polarizarea luminii
B- este constanta lui Kerr, care depinde de natura substanţei, de lungimea de
undă a luminii şi de temperatură. Dintre substanţele care au constanta Kerr
mare, sunt de menţionat nitrobenzenul, sulfura de carbon, apa.
Birefringenţa magnetică
Este indusă într-un mediu de un câmp magnetic exterior, care interacţioneză cu
momentele magnetice moleculare, determinând orientarea acestora.
Efectul magnetooptic pătratic (efect Cotton-Mouton), analog efectului electrooptic Kerr,
constă în apariţia birefringenţei într-un mediu izotrop. Direcţia câmpului magnetic aplicat
devine axă optică a mediului. Mărimea birefringenţei este dată de :
ne  no  C B 2
C- Cotton-Mouton, ce depinde de natura subsatanţei, de lungimea de undă a luminii şi
de temperatură.
Birefringenţa circulară magnetică (efectul Faraday): La substanţe formate din molecule
simetrice se poate crea o disimetrie prin plasarea acestora într-un câmp magnetic, ale
cărui linii de câmp coincid cu direcţia de propagare a luminii polarizate liniar; rotirea
planului de polarizare în acest caz constituie efectul Faraday.
Elemente de fizica stării solide
Reţeaua cristalină
Corpul solid (caracterizat macroscopic prin formă geometrică proprie şi volum
determinat) se manifestă prin două forme sau stări de existenţă:
•Starea amorfă obţinută prin răcirea stării lichide a unor corpuri care nu au o
temperatură de topire bine determinată (de exemplu, sticla, masele plastice,
cauciucul, unele aliaje metal – nemetal etc.) şi care, prin răcire, devin din ce
în ce mai vâscoase. Acestei stări îi corespunde un minim relativ al energiei
interne, deci starea amorfă este o stare de echilibru metastabil. Corpurile
amorfe prezintă numai o ordine apropiată, corespunzătoare distanţelor mici
dintre atomi sau molecule.
•Starea cristalină este starea care prezintă o aranjare a unităţilor structurale
ale sistemului (ioni, atomi, molecule) într-o ordine bine definită în cele 3
dimensiuni spaţiale. Această aşezare ordonată are loc atât în cadrul unui grup
limitat de unităţi structurale (ordonare locală sau apropiată), cât şi pe domenii
mai extinse (ordonare globală sau depărtată).
Acest grup limitat de unităţi structurale se numeşte celulă elementară sau
structură cristalină.
Reţeaua cristalină
  
Muchiile celulei elementare se numesc axe cristalografice, iar vectorii a, b , c sunt
vectorii de bază ai reţelei cristaline (cristalografice), modulul şi orietarea lor
determinând în mod univoc caracteristicile reţelei cristalografice.
Constantele reţelei (6 numere), determină în mod univoc caracteristicile celulei
elementare a cristalului.
În funcţie de forma paralelipipedului care constituie celula elementară, cristalele se
împart în 7 sisteme cristalografice numite singonii (triclinic, monoclinic, ortorombic,
tetragonal sau pătratic, cubic, hexagonal şi romboedric sau trigonal).
 Un cristal are o astfel de structură geometrică periodică încât, dacă pornim dintr-o
origine şi efectuăm o translaţie în orice direcţie, vectorul de poziţie al oricărui atom
(sau ion) situat într-un nod oarecare al reţelei cristaline va putea fi scris astfel:
   

r  ma  nb  pc m, n, p -numere întregi
Trei puncte necoliniare ale reţelei spaţiale determină planul cristalin sau nodal. Planul
cristalografic să fie specificat cu ajutorul a trei numere întregi h, k, l numite indici Miller.
Indicii Miller se pun în paranteze acolade {h k l} şi se obţin luând valorile inverse ale
numerelor m, n, p (m=2, n=2, p=3. ) şi reducerea acestora la trei numere întregi h, k, l
astfel încât să avem egalitatea rapoartelor:
h:k:l=1/m :1/n : 1/p.

 Distanţa dintre două plane ale familiei {hkl} este:
a
d hkl 
h2  k 2  l 2
Mărimea dhkl este constanta reţelei cristaline, se măsoară în Å (angström).
reţea + bază = structură cristalină
(reţea) (bază) (structură cristalină). legea Wulf – Bragg

Structura cristalină poate fi studiată prin: - microscopia electronică;
- difracţia de neutron;
- difracţia radiaţiilor X: 2d sin   n
Fortele de legatura dintre atomi
 Între atomii constituenţi ai corpurilor solide, cristaline sau amorfe, se
exercită forţe de atracţie sau de respingere, forţe care se găsesc în stare de
echilibru pentru o anumită distanţă de echilibru caracteristică fiecărei
substanţe.
 
U r
F  U (r )   
r r
Condiţia de echilibru într-un punct corespunzător poziţiei de echilibru se obţine dacă
derivata energiei potenţiale se anulează în acel punct : U
Respingere
 
 U  r
F (r0 )    0 U(r)
 r  r r0 r 1
 mA  n  m
A B r0   
U (r )  m  n  nB  r
r r
Atracţie
 Fortele de interactiune dintre atomii solidelor determina trei tipuri de
legaturi in aceste materiale:
 Legatura ionica
 Legatura covalenta
 Legatura metalica
La cristalele ionice, punctele nodale ale reţelei cristaline sunt ocupate

alternant de ioni ai elementelor puternic electronegative (F, Cl, Br, I)
respectiv puternic electropozitive (Li, Na, K, Cs).Forţele coulombiene
dintre ioni se manifestă pe toate direcţiile.Fiecare cation stabileste
forte de atractie cu toti anionii retelei si invers. Fiecare cation stabileste
forte de respingerecu ceilalti cationi.
Exemplu: Legătura ionică Na+Cl- se formează prin trecerea
electronului de pe nivelul 3s al Na pe nivelul 3p al Cl.
Legatura ionica
B e 2
U (r )  n 
r 4 0 r
Caracteristice ale cristalelor ionice
Legatura covalenta
 Legătura covalentă sau de valenţă este de natură cuantică şi se
realizează prin forţe de interacţiune numite forţe de schimb.
 Diamantul este prototipul reţelei atomice cu legături covalente.
 Distanţele C–C sunt de 1,54 Å

 Proprietăţi fizice:
 - duritate foarte mare,
 - punctul de topire foarte ridicat (diamantul nu are punct de topire,
 la t = 3500 oC el trece direct în stare de vapori),
 - solvabilitatea este redusă,
 -colorate sau opace, excepţie face diamantul (absoarbe numai
 radiaţia ultravioletă)
 Legătura covalentă este specifică cristalelor semiconductoare.
 La cristalele covalente sarcina electrică este localizată în legături,
iar acestea sunt orientate în spaţiu şi sunt puternice.
Legătura metalică
 Electroni liberi în reţeaua cristalului.
 Cristalul conduce curentul electric.
 Electronii liberi provin din electronii de valenţă şi nu sunt

localizaţi în legături, ca la cristalele covalente, sau legaţi
în ioni, ca la cristalele ionice.
 Cristalul metalic este:
- Maleabil (poate fi tras în foi foarte subţiri),

- Ductil (poate fi tras fire foarte subţiri)
- Flexibil (poate fi încovoiat uşor fără a suferi deformaţii
permanente)
- Legatura Van de Waals- intre moleculele neutre exista
forte de atractie slabe. C
U (r )   6
r
Proprietăţi electrice ale corpurilor solide
Conductibilitatea electrică
Electronii liberi din metale, în absenţa unui câmp electric exterior, se mişcă
haotic şi dezordonat, cu viteza medie de agitație termică  v  :  v    
 
Sub acţiunea unui câmp electric exterior fiecare electron liber va începe să se
mişte accelerat în direcţia câmpului electric exterior, cu viteza de drift:
  e  
v d  a     E
mv
Dacă concentraţia electronilor liberi (numărul de electroni liberi din unitatea de
volum) este n , va apare un curent de conducţie cu densitatea superficială:
 dI d  dQ   
j       n e vd   E legea vectorială a
dS dS  dt2  lui Ohm
ne   
Conductivitatea electrică : 
m  
Proprietăţi electrice ale corpurilor
solide
 Mobilitatea electronilor- raportul modulelor vitezei de drift şi a intensităţii
câmpului electric exterior:
vd e   
   
m2
E mv V s
SI
  ne
Conductivitatea electrică se poate calcula astfel, cunoscând doar mobilitatea şi
concentraţia purtătorilor, depinzând de temperatură.
Gazul de fononi din cristal
Particulele din nodurile reţelei cristaline efectuează mişcări de vibraţie
continue în jurul poziţiilor de echilibru, numite oscilaţii normale.
 Datorită interacţiilor dintre atomi,vibraţia oricărui atom se transmite, din
aproape în aproape, tuturor atomilor din cristal. Undele se reflectă pe
noduri şi pe feţele cristalului şi apar unde elastice staţionare.
 ⇒Pe orice direcţie se propagă 3 unde elastice cu aceeaşi pulsaţie: 1 undă
longitudinală şi 2 unde transversale cu planele de vibraţie perpendiculare
 între ele.
 Frenkel a introdus cuantificarea modurilor normale asociate vibraţiilor
 termice ale reţelei.
 Cuanta de energie schimbată de un mod normal de vibraţie la trecerea

dintr-o stare de oscilaţie în alta se numeşte fonon.
 Fononul este o particulă fictivă (cuasiparticulă).
Nivelul Fermi. Potenţialul chimic
 Electronii sunt particule cuantice cu numărul cuantic de spin

semiîntreg, s = 1/2.
 Funcţia de partiţie Fermi-Dirac reprezintă numărul mediu de electroni
din starea cu energia E:
 Energia maximă pe care o au electronii la 0 K în groapa de potenţial

se numeşte energie Fermi, EF.
 Nivelul Fermi separă, la T = 0 K, stările complet ocupate cu electroni
de stările complet libere.
 Energia minimă necesară pentru scoaterea unui electron din cristalul
metalic, în vid, se numeşte potenţial chimic, μ.
 La 0 K, potenţialul chimic, μ0, este egal cu energia Fermi, μ0= EF.
Functia de distributie Fermi-Dirac
Formarea benzilor de energie
Cauza fizică ce determină deplasarea nivelelor energetice ale atomilor în
procesul de formare al cristalului, precum şi apariţia benzilor de energie
permisă este interacţiunea dintre electronii diferiţilor atomi, a cărei
intensitate creşte odată cu apropierea atomilor.
Fiecărei subpături de electroni ai atomilor individuali îi corespunde în cristalul nou format
o bandă de energie permisă (BP). Benzile de energie permisă sunt separate prin benzi
de energie interzise (BI).
E E
B.P.
2p
B.I.
B.P. 2s
B.I.
B.P. 1s
0 a r
Clasificarea corpurilor solide din punct
de vedere al structurii de benzi
 Banda de energie permisă ocupată (parţial sau total) de electroni de valenţă se numeşte
bandă de valenţă (BV) sau bandă fundamentală.
 Urmează banda interzisă (BI), a cărei lărgime se notează cu E g şi se măsoară în
eV (1 eV = 1,6 · 10-19 J).
 Banda de energie permisă, situată deasupra acestei benzi interzise, se numeşte
bandă de conducţie (BC).
 Din analiza structurii şi a lărgimii benzilor energetice permise şi interzise, corpurile
solide se împart în: conductori, semiconductori şi izolatori.
mono valenţă B.C .

valente superioară
B.C.
B.C . B.C .
E g  3eV
Eg E g ~ 0,1  3eV
B.V . B.V . B.V .
Metal Semiconductor Izolator

Semiconductorii
 semiconductori intrinseci (fără impurităţi), a căror conducţie electrică se datorează doar
trecerii electronilor din BV în BC;
 semiconductori extrinseci (cu impurităţi), la care conducţia electrică se datorează, în
plus, şi unui număr foarte mic de atomi străini.
Perioad Pătura Grupa III IV V VI VII
a
2 L Z → 5 6
K
Eg(eV) B C
→ (1,1) (1,2)
3 M 14 15 16
L
K Si P S
(1,1) (1,5) (2,5)
N 32 33 34
M
4 L Ge As Se
K
(0,67) (1,2) (1,7)
O 50 51 52 53
N
5 M Sn Sb Te I
L
K
(0,1) (0,12) (0,36) (1,25)
Semiconductori intrinseci
 La temperaturi scăzute, toţi electronii sunt ataşaţi de atomii de care aparţin.
Atomii în reţeaua cristalină sunt legaţi prin legături covalente, nu există
electroni liberi, la T=0.
 Dacă temperature creşte, datorită agitaţiei termice, o parte din legături
slăbesc şi unii electroni pot trece din BV în BC, având energie suficientă să
treacă peste banda interzisă (BI).
 Prin plecarea unui electron, în locul lui rămâne un gol. Deoarece în
ansamblu materialul semiconductor este neutru, golul din legătura chimică
se manifestă ca o sarcină electrică pozitivă, egală în valoare cu sarcina
electronului.
-generare a golurilor, prin
trecerea unui electron din
BV în BC;
- recombinare a
electronilor cu golurile,
prin trecerea electronilor
din BC în BV.
 La semiconductorul intrinsec concentraţiile

purtătorilor sunt egale: n=p
 σ0 = e·n0 (μe + μg) - conductivitatea iniţială a
semiconductorului.
 La semiconductoare rezistivitatea depinde de
temperatură conform legii:
Semiconductori extrinseci
 În funcţie de raportul dintre valenţa dopantului şi valenţa
semiconductorului de bază se pot deosebi:
- Semiconductori de tip n, dacă v dop  v baza , de tip donor.
- Semiconductori de tip p, dacă v dop  v baza
, de tip acceptor.
Banda de
conducţie
e EF Ed~0,01 eV
Eg ~1 eV Nivel donor
Banda de
valenţă
- As; e -electron
Semiconductorul de bază (gr. A IV-a) şi o impuritate din gr. a V-a (As), de tip n.
Banda de
conducţie
Eg ~1 eV Nivel acceptor
EF Ea~0,01 eV
Banda de
valenţă
Nivele energetice în semiconductorul p.
In semiconductorii extrinseci dopaţi cu impurităţi acceptoare, purtătorii majoritari de

sarcină sunt golurile din BV datorate impurităţilor acceptoare şi a celor creaţi prin
trecerea electronilor semiconductorului de bază din BV în BC. Purtătorii minoritari sunt
electronii semiconductorului de bază trecuţi din BV în BC.
In semiconductorii dopaţi cu impurităţi donoare, purtătorii de sarcină sunt electronii, de
aceea semiconductorii aceştia extrinseci se numesc de tip n. Purtătorii majoritari sunt
electronii, iar purtătorii minoritari - golurile, create de electronii semiconductorului de
bază.
Joncţiunea p-n Joncţiunea p-n este zona de trecere de
la semiconductorul p la semiconductorul
p
Eo
n
n în aceeaşi reţea cristalină.
Are loc redistribuirea purtătorilor şi
p
formarea zonei de sarcină spaţială
na
(Z.S.S.): electronii majoritari din zona n
pp pn
trec prin difuzie în zona p şi lasă în zona
o n sarcini pozitive fixe necompensate: în
p p  n p n n   pn
zona p electronii se combină cu golurile,
n astfel în zona p apar sarcini negative
nd fixe necompensate.
np nn
o V
U
Uo p n
polarizare I
directa mA
o +
lp
 ln
Joncţiunea p-n
Joncţiunea este polarizată direct dacă zona p a acesteia se
conectează la polul pozitiv al sursei iar zona n la polul negativ.
Curentul direct prin joncţiune creşte exponenţial cu tensiunea directă.
Joncţiunea este polarizată invers dacă zona p a acesteia se

conectează la polul negativ al sursei iar zona n la polul pozitiv. Curentul
prin joncţunea polarizată invers este foarte mic şi la creşterea tensiunii
tinde spre o valoare de saturaţie numit curent invers de saturaţie IS.
Joncţiunea p-n
 Caracteristica diodei
I
V
IS
Polarizare Polarizare
inversa directa
Caracteristica curent-tensiune a diodelor
 
reale, este într-un anume fel diferită față
I  I s exp(eU / mkT)  1 de cea a diodei ideale, descrise de
ecuația de mai sus. Diodele reale se
I s
- curentul invers de saturaţie. caracterizează printr-o tensiune inversă
de străpungere US la care curentul invers
m este un coeficient dependent de natura
creşte brusc.
chimică a diodei şi de modul de preparare
al jocţiunii, m=[1, 2].
DIODA SEMICONDUCTOARE
 Dioda electroluminiscentă (LED)
Este o joncţiune p-n care emite lumină. Când joncţiunea este polarizată direct, sunt
injectate spre joncţiune un mare număr de goluri din regiunea p şi electroni din
regiunea n. În joncţiune electronii se recombină cu golurile, iar în urma recombinării
unei perechi electron-gol se emite un foton cu energie aproximativ egală cu lărgimea
benzii interzise.
Efectul fotovoltaic
Semiconductorul absoarbe fotoni ai radiaţiei cu care este iluminat, se crează perechi
electron-gol. Perechile create în joncţiune sau destul de aproape de aceasta ca să
poată migra fără recombinare sunt separate de către câmpul electric al joncţiunii, care
antrenează electronii spre regiunea n şi golurile spre regiunea p . Astfel dioda se
comportă ca o sursă de tensiune electromotoare şi poate menţine un curent printr-o
rezistenţă de sarcină conectată la bornele sale. Dispozitivul este numit adesea celulă
solară deşi el poate funcţiona cu lumina oricărei surse, cu condiţia ca energia fotonilor
emişi de aceasta să fie mai mare ca lărgimea benzii interzise.
Tranzistorul
 Joncţiuni –npn
 - pnp
La tranzistorul în conexiunea cu bază comună, curentul

colectorului este comandat de curentul emitorului care la
rândul său este determinat de tensiunea aplicată între
emitor şi bază.
Efectul Seebeck
 Efectul Seebeck constă în generarea unei tensiuni electromotoare
 între sudurile a două metale diferite sau două semiconductoare
 diferite sau un metal şi un semiconductor când sudurile se află la
 temperaturi diferite.
 Tensiunea termoelectromotoare, φ, este generată prin trei procese:
 1) gradientul de temperatură în lungul conductoarelor determină
apariţia unui flux ordonat al purtătorilor de sarcină;
 2) fenomenul de contact determină modificarea nivelelor Fermi;
 3) fononii reţelei antrenează electronii în lungul firului de la sudura
caldă spre cea rece.
 ->coeficient termoelectric
Efectul Peltier
Efectul Peltier se produce dacă prin circuitul închis a două fire de
natură chimică diferită trece un curent electric continuu şi constă în
încălzirea unei suduri şi răcirea celeilalte. Este efect opus efectului
Seebeck.
Din zona „a” vor pleca spre zona „b” electronii cei mai energetici.
Prin plecarea acestora, distribuţia de echilibru, în spaţiul restrâns din jurul sudurii, este
perturbată. Distribuţia de echilibru se restabileşte dacă electronii din zona „a” absorb
energie de la reţea şi, ca urmare, aceasta se va răci. Analog, reţeaua din zona „b” se va
încălzi.
Semiconductorii
 semiconductori intrinseci (fără impurităţi), a căror conducţie electrică se datorează doar
trecerii electronilor din BV în BC;
 semiconductori extrinseci (cu impurităţi), la care conducţia electrică se datorează, în
plus, şi unui număr foarte mic de atomi străini.
Perioad Pătura Grupa III IV V VI VII
a
2 L Z → 5 6
K
Eg(eV) B C
→ (1,1) (1,2)
3 M 14 15 16
L
K Si P S
(1,1) (1,5) (2,5)
N 32 33 34
M
4 L Ge As Se
K
(0,67) (1,2) (1,7)
O 50 51 52 53
N
5 M Sn Sb Te I
L
K
(0,1) (0,12) (0,36) (1,25)
 La temperaturi scăzute, toţi electronii sunt ataşaţi de atomii de care aparţin.
Atomii în reţeaua cristalină sunt legaţi prin legături covalente, nu există
electroni liberi, la T=0.
 Dacă temperature creşte, datorită agitaţiei termice, o parte din legături
slăbesc şi unii electroni pot trece din BV în BC, având energie suficientă să
treacă peste banda interzisă (BI).
 Prin plecarea unui electron, în locul lui rămâne un gol. Deoarece în
ansamblu materialul semiconductor este neutru, golul din legătura chimică
se manifestă ca o sarcină electrică pozitivă, egală în valoare cu sarcina
electronului.
-generare a golurilor, prin
trecerea unui electron din
BV în BC;
- recombinare a
electronilor cu golurile,
prin trecerea electronilor
din BC în BV.
 La semiconductorul intrinsec concentraţiile

purtătorilor sunt egale: n=p
 σ0 = e·n0 (μe + μg) - conductivitatea iniţială a
semiconductorului.
 La semiconductoare rezistivitatea depinde de
temperatură conform legii:
 În funcţie de raportul dintre valenţa dopantului şi valenţa
semiconductorului de bază se pot deosebi:
- Semiconductori de tip n, dacă v dop  v baza , de tip donor.
- Semiconductori de tip p, dacă v dop  v baza
, de tip acceptor.
Banda de
conducţie
e EF Ed~0,01 eV
Eg ~1 eV Nivel donor
Banda de
valenţă
- As; e -electron
Semiconductorul de bază (gr. A IV-a) şi o impuritate din gr. a V-a (As), de tip n.
Banda de
conducţie
Eg ~1 eV Nivel acceptor
EF Ea~0,01 eV
Banda de
valenţă
Nivele energetice în semiconductorul p.
In semiconductorii extrinseci dopaţi cu impurităţi acceptoare, purtătorii majoritari de

sarcină sunt golurile din BV datorate impurităţilor acceptoare şi a celor creaţi prin
trecerea electronilor semiconductorului de bază din BV în BC. Purtătorii minoritari sunt
electronii semiconductorului de bază trecuţi din BV în BC.
In semiconductorii dopaţi cu impurităţi donoare, purtătorii de sarcină sunt electronii, de
aceea semiconductorii aceştia extrinseci se numesc de tip n. Purtătorii majoritari sunt
electronii, iar purtătorii minoritari - golurile, create de electronii semiconductorului de
bază.
Joncţiunea p-n Joncţiunea p-n este zona de trecere de
la semiconductorul p la semiconductorul
p
Eo
n
n în aceeaşi reţea cristalină.
Are loc redistribuirea purtătorilor şi
p
formarea zonei de sarcină spaţială
na
(Z.S.S.): electronii majoritari din zona n
pp pn
trec prin difuzie în zona p şi lasă în zona
o n sarcini pozitive fixe necompensate: în
p p  n p n n   pn
zona p electronii se combină cu golurile,
n astfel în zona p apar sarcini negative
nd fixe necompensate.
np nn
o V
U
Uo p n
polarizare I
directa mA
o +
lp
 ln
Joncţiunea p-n
Joncţiunea este polarizată direct dacă zona p a acesteia se
conectează la polul pozitiv al sursei iar zona n la polul negativ.
Curentul direct prin joncţiune creşte exponenţial cu tensiunea directă.
Joncţiunea este polarizată invers dacă zona p a acesteia se

conectează la polul negativ al sursei iar zona n la polul pozitiv. Curentul
prin joncţunea polarizată invers este foarte mic şi la creşterea tensiunii
tinde spre o valoare de saturaţie numit curent invers de saturaţie IS.
Joncţiunea p-n
 Caracteristica diodei
I
V
IS
Polarizare Polarizare
inversa directa
Caracteristica curent-tensiune a diodelor
 
reale, este într-un anume fel diferită față
I  I s exp(eU / mkT)  1 de cea a diodei ideale, descrise de
ecuația de mai sus. Diodele reale se
I s
- curentul invers de saturaţie. caracterizează printr-o tensiune inversă
de străpungere US la care curentul invers
m este un coeficient dependent de natura
creşte brusc.
chimică a diodei şi de modul de preparare
al jocţiunii, m=[1, 2].
DIODA SEMICONDUCTOARE
 Dioda electroluminiscentă (LED)
Este o joncţiune p-n care emite lumină. Când joncţiunea este polarizată direct, sunt
injectate spre joncţiune un mare număr de goluri din regiunea p şi electroni din
regiunea n. În joncţiune electronii se recombină cu golurile, iar în urma recombinării
unei perechi electron-gol se emite un foton cu energie aproximativ egală cu lărgimea
benzii interzise.
Efectul fotovoltaic
Semiconductorul absoarbe fotoni ai radiaţiei cu care este iluminat, se crează perechi
electron-gol. Perechile create în joncţiune sau destul de aproape de aceasta ca să
poată migra fără recombinare sunt separate de către câmpul electric al joncţiunii, care
antrenează electronii spre regiunea n şi golurile spre regiunea p . Astfel dioda se
comportă ca o sursă de tensiune electromotoare şi poate menţine un curent printr-o
rezistenţă de sarcină conectată la bornele sale. Dispozitivul este numit adesea celulă
solară deşi el poate funcţiona cu lumina oricărei surse, cu condiţia ca energia fotonilor
emişi de aceasta să fie mai mare ca lărgimea benzii interzise.
Tranzistorul
 Joncţiuni –npn
 - pnp
La tranzistorul în conexiunea cu bază comună, curentul

colectorului este comandat de curentul emitorului care la
rândul său este determinat de tensiunea aplicată între
emitor şi bază.
Efectul Seebeck
 Efectul Seebeck constă în generarea unei tensiuni electromotoare
 între sudurile a două metale diferite sau două semiconductoare
 diferite sau un metal şi un semiconductor când sudurile se află la
 temperaturi diferite.
 Tensiunea termoelectromotoare, φ, este generată prin trei procese:
 1) gradientul de temperatură în lungul conductoarelor determină
apariţia unui flux ordonat al purtătorilor de sarcină;
 2) fenomenul de contact determină modificarea nivelelor Fermi;
 3) fononii reţelei antrenează electronii în lungul firului de la sudura
caldă spre cea rece.
 ->coeficient termoelectric
Efectul Peltier
Efectul Peltier se produce dacă prin circuitul închis a două fire de
natură chimică diferită trece un curent electric continuu şi constă în
încălzirea unei suduri şi răcirea celeilalte. Este efect opus efectului
Seebeck.
Din zona „a” vor pleca spre zona „b” electronii cei mai energetici.
Prin plecarea acestora, distribuţia de echilibru, în spaţiul restrâns din jurul sudurii, este
perturbată. Distribuţia de echilibru se restabileşte dacă electronii din zona „a” absorb
energie de la reţea şi, ca urmare, aceasta se va răci. Analog, reţeaua din zona „b” se va
încălzi.
PLASMA
Pe Pamant, materia:
solid, lichid, gaz.
In 1879,
Sir William CROOKES
a identificat a 4-a stare de agregare ,
numita in 1929 « PLASMA »
e catre Irving LANGMUIR.
PLASMA
Pentru a produce și susține o plasmă,
trebuie BREAKING legaturi
↓
trebuie injecta energie :
termic,
electric,
electromagnetic
( visibil, UV, …)
Display cu plasmă
O plasmă slab ionizată reprezintă un sistem complex în care electroni, ioni pozitivi,
specii excitate şi fotoni interacţionează împreună şi cu câmpul electric.
Câmpul electric în regiunea de plasmă se micşorează iar căderea de potenţial se
redistribuie în regiunea dintre catod şi plasmă, până sunt îndeplinite din nou condiţii de
echilibru. Acest nou regim corespunde descărcării luminiscente şi este caracterizat printr-o
emisiune luminoasă intensă rezultată din dezexcitările atomilor şi moleculelor, a căror
excitare s-a produs prin ciocniri electronice. Descărcarea luminiscentă decurge la o tensiune
mai mică decât tensiunea de străpungere, tensiunea minimă depinzând de amestecul de gaze
şi de catodul materialului (200 V este o valoare tipică).
În displayurile color este folosită emisiunea UV din descărcare spre a excita o substanţă
fosforescentă în cele trei culori fundamentale (un pixel de pe ecran include trei celule de
descărcare). Amestecuri tipice de gaze rare folosite în panourile de display cu plasmă
(PDP )c olor sunt neon-xenon şi heliu-xenon. Alegerea procentajului de gaz tampon
(heliu sau neon) rezultă din compromisul între tensiunea de lucru joasă (mai mult gaz
tampon) şi o emisie mai puternică de UV (mai mult xenon). Speciile excitate sunt create în
timpul descărcării prin ciocniri cu electronii a atomilor de xenon în starea fundamentală
urmată de reacţiile de transfer a excitaţiei. Energia necesară electronilor pentru excitarea
atomilor de xenon este furnizată de câmpul electric intens .
Panouri Display cu plasmă
sticlă În timpul funcţionării, se aplică permanent o
tensiune sub formă de impulsuri
dielectric
dreptunghiulare (tensiune de susţinere) pe
substanţă electrozii linii şi coloane. Amplitudinea acestei
fosforescentă
tensiuni este mai mică decât tensiunea de
străpungere. Pentru a aprinde un element,
dielectric peste tensiunea de susţinere se aplică o
gaz
tensiune suplimentară între linia şi coloana care
lumină definesc o celulă: ca urmare ia naştere o
UV (neon-xenon)
vizibilă
descărcare şi se emit fotoni UV. Această
descărcare conduce la acumularea unei sarcini
(sarcină de memorie) pe straturile de dielectric
care apoi stabileşte o tensiune opusă celei
aplicate. Această reducere a căderii de
MgO tensiune conduce la stingerea descărcării.
Când se inversează polaritatea, tensiunea
datorată sarcinii de memorie se adaugă la
electrozi tensiunea aplicată şi celula de descărcare se
aprinde din nou. Astfel se realizează o
descărcare pulsantă în celulă la fiecare
semiperioadă, când pixelul este aprins.
LASERUL
LASER este acronimul din limba engleză pentru Light Amplification by

Stimulated Emission of Radiation (amplicarea luminii prin emisia stimulată a
radiației).
Primul laser construit

în anul 1960 Primul efect Laser produs
de către T.H. Maiman. În România în anul 1961
de către Ion I. Agârbiceanu.
Elementele principale ale dispozitivului laser:

 Mediul activ (stare gazoasa, lichida sau solida), format din atomi,
molecule sau ioni care pot genera și amplifica lumina ca urmare a
tranzițiilor cuantice între nivelele lor energetice caracteristice.
Er:YAG
 Pompajul optic - excitarea sistemelor atomice care formează mediul activ
pe nivele
energetice superioare pentru a realiza inversia de populație.
 Rezonatorul optic - sistem de lentile și oglinzi necesare pentru

amplificarea optica a radiației emise. Este folosit pentru colimarea mult mai
precisa, pentru concentrarea razelor într-un punct calculat, pentru dispersia
razelor, etc.
(a) absorbția (b) emisia spontană (c)emisia

stimulată
Reprezentarea schematica a laserului
Proprietățile radiației laser
1. Intensitatea pentru cele mai multe tipuri de laser depașește cu câteva

ordine de mărime pe cea a surselor de lumina incoerenta. Intensitatea mare
a fasciculului laser permite studierea fenomenelor neliniare, cum ar fi
procesele multifoton sau fenomenele de saturație.
Câștigul optic G:
2. Direcționalitatea sau divergența redusa (unghiul solid mic) a fasciculului
laser face mai facila manipularea și controlul fasciculului de lumina și permite
folosirea lui în dispozitivile optice integrate. Din punct de vedere spectroscopic,
aceasta proprietate a fasciculului laser este folosită în cazul măsuratorilor
coecientților de absorbție foarte mici.
3. Monocromaticitatea sau lărgirea spectrală mică are un impact considerabil

asupra dezvoltării tehnologiilor și aplicațiilor spectroscopiei de înaltă rezoluție.
Spre exemplu, rezoluția spectrală furnizată de anumite lasere depășește cu
câteva ordine de mărime pe cea al celui mai sensibil monocromator.
4. Coerența - Foarte multe experimente în spectroscopia laser depind de

proprietățile de coerență ale radiației. În spectroscopie fasciculele coerente de
lumină sunt folosite pentru o mai bună rezolvare a spectrelor (separare mai bună a
benzilor spectrale).
5. Posibilitatea funcționării laserului în regim de pulsuri scurte și ultrascurte (de
ordinul femtosecundelor) de intensitate mare. Această caracteristică permite
studierea fenomenelor rapide și ultrarapide .
Laserul cu 4 nivele Laserul cu 3
nivele
Domeniile spectrale acoperite de diferitele tipuri de lasere
Laseri cu excimeri
Mediul activ al acestui tip de laser constă dintr-un gaz inert (X) sau dintr-un amestec
de gaz inert cu unul de halogen (X+Y). Denumirea de excimer provine de la dimer
excitat, adică o moleculă biatomică formată din doi atomi de gaz inert (XX)* sau dintr-
un atom de gaz inert și unul de halogen (XY)*.
Caracteristica esențială care permite obținerea efectului laser de către acest mediu
activ constă în faptul că atomii care formează dimerul sunt legați numai în starea
excitată.
Laseri cu excimeri și lungimile de undă de emisie

caracteristice
Laseri cu gaz
i) Tranziția laser are loc între nivelele electronice ale atomilor neutri sau
ionizați (laseri cu gaz atomic: laserul cu He-Ne, laseri cu gaz ionic: laserii cu
Ar+ și Kr+).
Se caracterizează prin monocromaticitatea pronunțată a fasciculului laser în
comparație cu laserii cu corp solid și printr-un gradul înalt de coerență.
laser cu heliu-neon
Inginerie de Mentenanţă pentru ELI-NP

Laseri cu gaz
ii) A doua categorie de laseri cu gaz, folosește ca mediu activ moleculele

(gazul molecular).
În acest caz, tranzițiile laser au loc între nivelele de rotație-vibrație ale

moleculelor, și astfel lungimile de undă de emisie se vor găsi în domeniul IR
al spectrului .
Laserul cu CO2: lungimea de undă laser caracteristică acestuia este în jurul a

10600 nm, iar puterea fasciculului laser, care operează în regim continuu,
este de câțiva kilowați cu o eficiență laser de aproximativ 30%.
Laseri cu coloranți
 Mediul activ al acestor tipuri de laseri este format din molecule de colorant
dizolvate într-un lichid (de exemplu, alcool etilic sau metilic), care prezintă o
fluorescență intensă în urma excitării cu lumină din domeniul vizibil sau UV.
 Laserii cu coloranți reprezintă cea mai larg utilizată categorie de laseri
acordabili. În regim de pulsuri, puterile tipice ale acestor laseri sunt în
domeniul 10- 106 W, iar în regim continuu puterea laserului este de
ordinul unităților de wați cu o semilărgime de aproximativ 1 MHz.
09/03/2015
Laseri cu semiconductori
Principiul de funct,ionare a unei diode laser

Reprezentare joncțiunea p -n
folosită pentru producerea
efectului laser. Domeniile spectrale ale emisie laser
pentru câteva materiale
semiconductoare.
Laseri cu corp solid
Mediul activ constă dintr-un material izolator (dielectric) în care se găsesc centri
optic activi. Trei tipuri de centri activi sunt folosiți, de obicei, ca centri activi laser,
și anume: ionii de pământ rar, ionii metalelor de tranziție și centri de culoare.
Laserul cu rubin (Al2O3:Cr3+) - primul laser construit în anul 1960 de către T.H.
Maiman . Nivelele energetice implicate în emisia laser sunt asociate ionului de Cr3+
care substituie ionul de Al3+ în rețeaua cristalină a Al2O3. Prin folosirea unei bare de
rubin plasată în interiorul unei lămpi cu pulsuri în formă de spirală care conține
xenon la presiune mare, este posibil pompajul optic al ionilor Cr3+ de pe nivelul
fundamental pe nivelele excitate.
Laserul Nd:YAG
(cristal de Yttrium Aluminium Garnet
dopat cu ioni de Nd3+)
09/03/2015
European Centre for high-level research
on laser and gamma matter
interactions,
interdisciplinary research infrastructure
for fundamental and applied sciences.

Curs1 SEP2020 Merged

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs1 SEP2020 Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. Dr.

“Viata este precum mersul pe

‘Orice lege naturală este legea lui

Cartea este structurată pe 11

Lucrările experimentale expuse în laboratoare

Criteriul adevărului (verificarea prin experienţă a concluziilor

În fizica cuantică (în care nu se poate face o distincţie netă

• Sistem- o mulţime de puncte materiale

• Legi - de stare → depind de t dat (locale)

Mărimea fizica X in Sistemul International SI al unitatilor de masură:

1 Lungimea L metrul (m)

deca da 10 deci d 10-1

hecto h 102 centi c 10-2

kilo k 103 mili m 10-3

mega M 106 micro  10-6

giga G 109 nano n 10-9

tera T 1012 pico p 10-12

peta P 1015 femto f 10-15

exa E 1018 atto a 10-18

• Cinematica – abordează descrierea

Timpul este absolut şi universal, şi se scurge monoton de la trecut

Sistemul de referinţă cuprinde un sistem de axe de coordonate,

x, y, z –proiecţiile vectorului pe axe

Este o mărime fizică vectorială!

Unitatea de măsură în SI: vSI  1 m

• Legea atracţiei universale

Galileo Galilei (1564 – 1642) “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”

I. Principiul inerţiei sau prima lege a dinamicii

Inerţia ( = ”lene”) este tendinţa unui corp de a-şi păstra

Masa: - mărime fizică scalară

II. Principiul forţei sau a doua lege a dinamicii

• III. Principiul acţiunii şi reacţiunii sau legea a treia a

IV. Principiul independenţei acţiunii forţelor

Greutatea reprezintă forţa cu care un cîmp gravitațional acționează asupra

N=G N<G N>G

- se opune deplasării relative a celor

- are direcţia paralelă cu suprafaţa de

- are direcţia paralelă

Legile mecanicii sunt invariante la transformările Galilei.

Impulsul sau cantitatea de mişcare reprezintă

2. Teorema momentului cinetic

Lucrul mecanic este o mărime fizică scalară

1 Joule = lucrul mecanic

Obs. Forţele de frecare nu sunt conservative deoarece între

Teorema variaţiei energiei potenţiale

Enunt: În câmpul forţelor conservative, variaţia energiei

Teorema variaţiei energiei mecanice

Dacă sistemul mecanic conţine N puncte materiale, atunci

Obs: Rezultanta forţelor interne şi momentul rezultant al acestora

 [3] I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.

 [5] A. Hristev , Mecanică şi acustică, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982

Conform principiului al doilea al mecanicii clasice, pentru un corp de masă m:

0 -pulsaţie proprie a oscilaţiei k 2 0 SI  rad / s

A- amplitudinea oscilaţiilor (depărtarea maximă a oscilatorului faţă de poziţia sa de echilibru)

Oscilaţia armonică rezultantă:

A A12  A22  2 A1 A2 cos 2  1 

Amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi în acest caz:

Set de doua diapazoane cu cutie de rezonanta:

determinarea frecventei sunetului diapazonului

Traiectoria mişcării oscilatorului va fi în acest caz

 2  1  n Traiectoria este o dreaptă

Ecuaţia diferenţială a mişcării: d2y dy b

 [3] I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.

 [5] A. Hristev , Mecanică şi acustică, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982