3

3. DINAMICA
PUNCTULUI MATERIAL I

59
 CUPRINS
Nr. TEMA Pagina
crt.
1. Obiective 61
2. Organizarea sarcinilor de lucru 61
3. Topicul 1 62
Dinamica. Legea I a lui Newton
(Legea Inerţiei)
4. Exemplu ilustrativ 1 64
5. Topicul 2 67
Legea a II-a a lui Newton (Legea
fundamentală a dinamicii)
6. Exemplu ilustrativ 2 68
7. Topicul 3 70
Legea a III-a a lui Newton (Legea
acţiunilor reciproce)
8. Exemplu ilustrativ 3 71
9. Topicul 4 72
Lucru mecanic. Puterea
10. Exemplu ilustrativ 4 74
11. TEST DE AUTOEVALUARE 75
12. REZUMAT 76
13. Rezultate aşteptate 77
14. Termeni esenţiali 77
15. Recomandări bibliografice suplimentare 79
16. TEST DE EVALUARE 80

60
OBIECTIVE

Obiectivele acestui curs sunt:

 Să înţeleagă conceptul de dinamică ca parte a mecanicii.

 Să definească principiul I al dinamicii.
 Să aplice principiul I al dinamicii.
 Să definească principiul II al dinamicii.
 Să aplice principiul II al dinamicii.
 Să definească principiul III al dinamicii.
 Să aplice principiul III al dinamicii.
 Să-şi însuşească principiile dinamicii.
 Să cunoască mărimile fizice ce se definesc din principii.

Organizarea sarcinilor de lucru

 Parcurgeţi cele patru topice ale cursului.

 La fiecare topic urmăriţi exemplele ilustrative.
 Fixaţi principalele idei ale cursului, prezentate în rezumat.
 Completaţi testul de autoevaluare care se desfăşoară în 10
minute.
 Timpul de lucru pentru parcurgerea testului de evaluare
este de 15 minute.

61
 TOPICUL
1

Dinamica. Legea întâia a

lui Newton
(Legea Inerţiei)

Mecanica newtoniană este o teorie fenomenologică care tratează

mişcarea relativă a corpurilor atunci când vitezele acestora sunt mult mai
mici decât viteza luminii în vid (v<<c), condiţie în care masa corpurilor
este constantă, iar interacţiunile se propagă instantaneu. Ca orice teorie
fenomenologică, mecanica newtoniană are la bază o serie de ipoteze
fundamentale deduse experimental cu caracter general valabil care se
numesc principia [3,5]. Principiile mecanicii newtoniene au fost pentru
prima dată enunţate de Sir Isaac Newton în lucrarea Philosophiae
Naturalis Principie Mathematica (Principiile matematice ale filosofiei
naturale) apărută în anul 1687. Având la bază aceste principii, mecanica
newtoniană este un sistem teoretic coerent, convenabil datorită numărului
mic de ipoteze fundamentale.
Aristotel (384-322) susţinea că pentru a menţine corpurile în
mişcare uniformă şi rectilinie trebuie să acţioneze permanent asupra lor
cu alte corpuri. Galileo Galilei¹ (1564-1642) a observat că nu există
corpuri care să nu fie influenţate de alte corpuri. Aşa a ajuns la concluzia
că pentru a menţine corpurile în mişcarea rectilinie şi uniformă este
suficient de a îndepărta toate influenţele exterioare exercitate asupra lor
de către alte corpuri [1,39].
Partea mecanicii în care se studiază legile mişcării corpurilor în
interacţiunea lor se numeşte dinamică.

62
 Definiţie: Dinamica este partea mecanicii care studiază
mişcarea corpurilor materiale şi cauzele fizice care produc sau
schimbă mişcarea. În dinamică se stabilesc legile mişcării corpurilor
pe baza interacţiunilor dintre ele.

Ştiaţi că:
Galileo Galilei (1564-1642) fizician şi astronom Italian, pionier a
revoluţiei ştiinţifice care a precedat lucrările lui Isaac Newton. Principala
sa contribuţie în astronomie a fost folosirea telescopului pentru
observarea şi descoperirea munţilor şi văilor lunare, a patru dintre cei mai
mari sateliţi a lui Jupiter şi a fazelor lui Venus precum şi a petelor solare.
În fizică a descoperit legile care guvernează căderea corpurilor, şi a
studiat balistica proiectilelor.

Enunţul Principiul Inerţiei:

Orice corp îşi păstrează starea de repaus relativ sau de mişcare
rectilinie uniformă în care se găseşte, atâta timp cât asupra lui nu
acţionează alte corpuri care să-i schimbe această stare.

Definiţie: Forţa este o mărime fizică vectorială care

caracterizează interacţiunea dintre corpuri.

Forţa are asupra corpurilor următoarele efecte:

- Modificarea vitezei.
- Modificarea formei sau dimensiunilor corpurilor.

Câteva tipuri principale de forţe:

 Forţe elastice.
 Forţe de frecare.
 Forţe gravitaţionale.
 Forţe de legătură.
 Forţe de „inerţie”.

63
 CONCLUZIE

Enunţul realist al Principiului Inerţiei:

Dacă rezultanta tuturor forţelor care acţionează asupra unui corp
este nulă atunci corpul îşi păstrează la nesfârşit starea de repaus relativ
sau de mişcare rectilinie şi uniformă în care se găseşte.

Definiţie: Proprietatea corpurilor libere de a se mişca de la

sine uniform şi rectiliniu, timp infinit, se numeşte INERŢIE.

Definiţie: Mărimea fizică care caracterizează cantitativ inerţia

corpurilor, fiind proporţională cu cantitatea de substanţă conţinută în
corp se numeşte masa (inerţială).

Principiul relativităţii galileene

EXEMPLU ILUSTRATIV 1:

http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_d124879.gif

64
 http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_m7f9b309c.gif

Definiţie: Sistemele de referinţă în care este valabilă legea

inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale (SRI).

Afirmaţie: Orice sistem de referinţă aflat în repaus sau în mişcare

rectilinie şi uniformă faţă de un sistem inerţial este şi el inerţial.

Afirmaţii:
 Ecuaţiile de mişcare au aceeaşi formă în toate SRI. Orice experienţă
fizică se desfăşoară identic în toate SRI.
 Nu există sisteme de referinţă privilegiate; toate sunt echivalente.
 Legile mecanicii sunt egal valabile în toate sistemele de referinţă
inerţiale. (Principiul relativităţii Galileene)

Transformările galileene
Fie două sisteme de referinţă inerţiale. Sistemul SRI' se deplasează
cu viteza v faţă de sistemul de referinţă SRI. Timpul se scurge uniform în
toate sistemele de referinţă [7,40]. Atunci transformările galileene se
scriu ca:
 x  x'v  t  x'  x  v  t
 y  y' y'  y
 
 şi invers  , (3.1)
z  z'  z'  z
t  t ' t '  t

În mecanica Newtoniană lungimile măsurate în SRI diferite sunt egale:

 x 1'  x 1  v  t
 ' , (3.2)
 x 2  x 2  v  t

65
 Fig. 3.1 Sistemul de referinţă inerţial SRI' se mişcă
cu viteza de transport v faţă de sistemul de referinţă SRI.

Lungimile măsurate în ambele sisteme de referinţă sunt egale:

l'  x 2'  x 1'  x 2  v  t  x 1  v  t  x 2  x 1  1 , (3.3)

Componentele vitezei măsurate în sistemul de referinţă mobil, SRI'

sunt legate de componentele vitezei măsurate în sistemul de referinţă fix,
SRI şi de viteza de transport prin relaţiile:

(3.4)

În ambele sisteme de referinţă inerţiale acceleraţia este aceeaşi:

(3.5)

66
 TOPICUL 2

Legea a doua
a lui Newton
(Legea fundamentală
a dinamicii)
 
F  ma (3.6)

Sau dacă sunt mai multe forţe atunci fiecare produce propria
acceleraţie:
n  n

F  m  a ,
i 1
i
i 1
i (3.7)

Impulsul corpurilor
O altă formă a legii fundamentale

se poate

obţine

pornind de la:
  dv d(m  v ) dp
F  ma  m   (3.8)
dt dt dt

Definiţie: Forţa care acţionează asupra unui corp este egală cu

produsul dintre masa corpului şi acceleraţia imprimată de acea forţă.

unde s-a introdus mărimea:  

p  mv (3.9)

67
 EXEMPLU ILUSTRATIV 2:

http://inmemory.orgfree.com/img/3_h http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_m
tml_65fb19fe.jpg 37d6e4c4.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/3_html http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_
_m5fe584.jpg 32a98230.png

http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_2 http://inmemory.orgfree.com/img/3_htm
fb7685d.jpg l_569be2eb.jpg

68
 Fig. 3.2 Două corpuri care se deplasează cu aceeaşi viteză au impulsuri
diferite, iar la ciocnire, variaţia în timp impulsului dă forţe diferite.

Definiţie: Mărimea fizică care caracterizează mişcarea din

punct de vedere dinamic, egală numeric cu produsul dintre masa şi
viteza corpului se numeşte impulsul corpului (sau cantitate de
mişcare).

Deci legea a doua a dinamicii este:

 dp
F (3.10)
dt

Forţa care acţionează asupra unui corp este o mărime fizică

vectorială egală numeric cu variaţia impulsului în unitatea de timp.

Impulsul Forţei
 dp   p2
 t2 
F  dp  F  dt     F  dt 
d p
dt p1 t1

t2
(3.11)
p  p2  p1   F  dt
t1

Definiţie: Impulsul forţei într-un interval de timp Δt = t2 – t1 este

egal cu variaţia impulsului corpului în acelaşi interval de timp.

69
 TOPICUL 3

Legea a treia a lui Newton

(Legea acţiunilor
reciproce)

În natură nu există acţiuni unilaterale, numai din partea unui corp

asupra altuia. Acţiunile corpurilor unele asupra celorlalte sunt reciproce.

Fig. 3.3 Ilustrarea principiului acţiunii şi reacţiunii

Enunţ: Forţele cu care două corpuri acţionează unul asupra

celuilalt sunt orientate în lungul aceleiaşi drepte, sunt egale în mărime şi
au sensuri opuse.
 
F12  F21 (3.12)

70
COROLAR
Principiul suprapunerii acţiunii forţelor
Prezentat de Newton ca prim corolar, principiul suprapunerii
acţiunii forţelor precizează că un corp sub acţiunea a două forţe unite
descrie diagonala unui paralelogram în acelaşi timp în care ar descrie
laturile sub acţiunile separate ale forţelor.
Observaţia experimentală că efectele fizice se suprapun permite
enunţarea principiului în modul următor: forţa rezultantă F  t ,r ,v pe care
o mulţime de sisteme fizice o exercită asupra unui punct material este
egală cu suma vectorială a forţelor F1 ,F2 ,....,Fn pe care fiecare dintre
sistemele fizice ale mulţimii le-ar exercita asupra punctului material,
dacă s-ar găsi singur în prezenţa lui, în aceeaşi poziţie relativă, adică:
n

 
F t ,r ,v   F  t ,r ,v
k 1
k k k  (3.13)

Rezultă de aici că forţa rezultantă pe care o “simte” punctul material

este suma vectorială a forţelor singulare cu care fiecare sistem fizic din
mulţime acţionează asupra punctului, această constatare extinzându-se şi
asupra acceleraţiilor [31,43].
În figurile 3.4.a şi 3.4.b se exemplifică pentru două cazuri simple,
în care un corp este suspendat prin intermediul unui fir şi respectiv,
pentru un corp aflat pe o suprafaţă orizontală existenţa forţelor de acţiune
şi reacţiune. Dacă se consideră că acţiunile sunt forţele de greutate atunci
reacţiunile sunt tensiunea din fir şi respectiv, normala pe suprafaţă.

EXEMPLU ILUSTRATIV 3:

Fig.3.4a Echilibrul corpurilor Fig. 3.4b Echilibrul corpurilor

suspendate susţinute
71
 TOPICUL 4

Lucru mecanic
Puterea
Se menţionează că întotdeauna forţele de acţiune şi reacţiune au
puncte de aplicaţie diferite.

Lucrul mecanic al forţelor constante

Definiţie: Lucrul mecanic al forţei constante este egal cu
produsul scalar dintre vectorul forţa şi vectorul deplasare al punctului
de aplicaţie al forţei.

 
L  F  s  F  s  cos  (3.14)

unde α este unghiul dintre forţă şi deplasarea produsă de acea forţă.

Fig. 3.5 În general forţa care acţionează asupra corpurilor nu este

orientată în direcţia deplasării acestora

Se pot distinge două cazuri:

1. Forţa este orientată în direcţia deplasării, α = 0, cos α = 1 :
72
  
L  F s  F s (3.15)

2. Forţa nu este orientată în direcţia deplasării, α ≠ 0:

 
L  F  s  F  s  cos   F cos   s  Fs  s , (3.16)

Lucrul mecanic este egal cu produsul dintre componenta forţei pe

direcţia deplasării şi deplasarea produsă de această componentă.
Componenta forţei normală (perpendiculară) pe direcţia deplasării nu
produce lucru mecanic. Dacă unghiul α > 90º, cos α < 0 lucru mecanic
este negativ. Lucrul mecanic efectuat de o forţă în absenţa frecării nu
depinde de drumul pe care se deplasează corpul.

Dimensiunea şi unitatea de măsură a lucrului

mecanic:
[L]  [F ] [ s]  N  m  J
(3.17)
[L]  M  L2  T 2

Lucrul mecanic al forţelor variabile

Pentru calculul lucrului mecanic efectuat de forţă când punctul ei
de aplicaţie se deplasează de la A la B împărţim deplasarea totală în
intervale infinit mici, pentru care se poate considera forţa constantă.
Atunci lucrul mecanic este:

 B B
 
dL  F (s)  ds    F (s)  ds
dL 
A A
B

(3.17)

LAB   F (s)  ds
A

Definiţie: Lucrul mecanic al forţelor variabile cu deplasarea

este egal cu integrala forţei în raport cu spaţiul parcurs.

De multe ori ne interesează nu numai valoarea lucrului mecanic

efectuat de cineva sau de ceva ci şi timpul în care a fost efectuat lucrul
dat.
dL
P (3.18)
dt

73
 Definiţie: Puterea este viteza de producere a lucrului mecanic,
sau viteza de variaţie a energiei cinetice în unitatea de timp.

Dacă forţa care produce lucrul mecanic este constantă în timp

atunci:
dL d(F  s) d(s)
P  F  F v (3.19)
dt dt dt
Ştiaţi că:
James Prescott Joule: Fizician englez, James Joule este cunoscut
pentru lucrările sale în domeniul electricităţii şi termodinamicii (studiul
căldurii). Joule a descoperit relaţia dintre curentul electric, rezistenţa
electrică şi căldura produsă de circuitele electrice. Unitatea de măsură în
sistemul internaţional este joule (J), numită după James Joule.
Puterea instantanee a unui agent care lucrează cu forţa constantă
este egală cu produsul dintre forţa şi viteza instantanee a punctului sau de
aplicaţie.
Unitatea de măsură şi dimensiunea³
[L] j
[P ]    1W
[t ] s (3.20)
2 3
[P ]  ML T
Wattul este puterea unui agent care produce un lucru mecanic egal
cu 1 Joule în fiecare secundă [1,21]. Din ecuaţia (3.16) se deduce lucrul
mecanic în funcţie de putere:
L  P t (3.21)

EXEMPLU ILUSTRATIV 4

http://inmemory.orgfree.com/img/3_html_ http://inmemory.orgfree.com/img/3_ht
32565843.jpg ml_m71672740.jpg

74
http://inmemory.orgfree.com/img/3_html http://inmemory.orgfree.com/img/3_htm
_m69d1a59e.jpg l_m4d7598fe.jpg

TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri corecte
la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru: 10 minute

1. Dinamica este partea mecanicii care studiază:

a). mişcarea corpurilor materiale.
b). cauzele fizice care produc sau schimbă mişcarea.
c). Niciuna.

2. Forţa poate să aibă asupra corpurilor următoarele efecte:

a). modificarea vitezei.

b). modificarea formei sau dimensiunilor corpurilor.

75
 3. Principale tipuri de forţe sunt:

a). Forţe elastice.

b). Forţe de frecare.
c). Forţe gravitaţionale.
d). Forţe de legătură.
e). Forţe de „inerţie”.

4). Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a). ecuaţiile de mişcare au aceeaşi formă în toate SRI.

b). orice experienţă fizică se desfăşoară identic în toate SRI.
c). nu există sisteme de referinţă privilegiate; toate sunt
echivalente.
d). legile mecanicii sunt egal valabile în toate sistemele de
referinţă inerţiale. (Principiul relativităţii galileene)

5. Legile dinamicii sunt:

a). sistem de referinţă inerţial.

b). ecuaţia lui Galilei
c). inerţia
d). lucrul mecanic

Grila de evaluare:

1.-a,b; 2.-a,b; 3.-a,b,c,d,e ; 4.-a,b,c,d ; 5.-niciunul

REZUMAT

- în TOPICUL 1 am definit dinamica, parte a mecanicii, precum şi

legea/principiul I al dinamicii. Principiul relativităţii galileene ca
exemplu de aplicaţie a acestui principiu.
Definiţie: Dinamica este partea mecanicii care studiază
mişcarea corpurilor materiale şi cauzele fizice care produc sau
schimbă mişcarea. În dinamică se stabilesc legile mişcării corpurilor
pe baza interacţiunilor dintre ele.

76
 - în TOPICUL 2 am definit legea/principiul al II-lea al dinamicii
cu aplicaţie şi exemplu ilustrativ reprezentativ, respectiv, impulsul
corpurilor şi impulsul forţei.

- în TOPICUL 3 am prezentat şi definit legea/principiul III al

dinamicii.

- în TOPICUL 4 am definit şi clarificat mărimile fizice ce se

definesc şi apar ca consecinţe a legilor dinamicii.

77
 Să se înţeleagă şi clarifice
părţile mecanicii, din care
dinamica este una dintre ele şi are
o importanţă deosebită, fiind acea
parte a mecanicii în care se
REZULTATE definesc legile dinamicii care au
AŞTEPTATE numeroase aplicaţii practice.
După studierea acestui curs
ar trebui să fie înţelese şi însuşite
legile dinamicii şi modul de
aplicare a lor în domeniul
ingineresc.

Dinamica este partea mecanicii care

studiază mişcarea corpurilor materiale şi cauzele
fizice care produc sau schimbă mişcarea. În
dinamică se stabilesc legile mişcării corpurilor
pe baza interacţiunilor dintre ele.

Legea I a lui Newton (Legea Inerţiei).

Principiul relativităţii galileene

TERMENI Legea a doua a lui Newton (Legea

ESENŢIALI fundamentală a dinamicii).
Impulsul corpurilor. Impulsul forţei.

Legea a III-a a lui Newton (Legea

acţiunilor reciproce).

Lucru mecanic.
Puterea.

78
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE SUPLIMENTARE

- Ardelean I., Fizică pentru ingineri, Editura U.T.PRESS, Cluj-

Napoca, 2006;
- Biro D., Prelegeri „Curs de Fizică generală” (format electronic, CD,
revizuit), Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Berkeley, Cursul de fizică - Electricitate şi Magnetism (Vol. 2),
Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982;
- Berkeley, Cursul de fizică - Mecanică (Vol.1), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981;
- Fechete R., Elemente de fizică pentru ingineri, Editura U.T.PRESS,
Cluj Napoca, 2008;
- Feynmann R.P., Leighton R. B., Sands M., Fizica modernă, Vol. I -
III. Editura Tehnică, Bucureşti, 1970;
- Gîju S., Băţagă E., Lucrări de laborator - Fizică. Editura -
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 1991;
- Gîju S., Teorie şi Probleme, Editura Universitatea. „Petru Maior”,
Tîrgu-Mureş, 2001;
- Gîju S., Curs de Fenomene termice şi electromagnetice, Editura
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2003;
- Halliday D., Resnick R., Fizica, vol. I şi II. Editura Didactică. şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975;
- Hudson A., Nelson R., University Physics, Second Edition,
Saunders College Publishing, New York, 1990;
- Modrea A. , Lucrări de laborator” (format electronic), Universitatea,
„Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Modrea A., Curs de Fizică generală”(format electronic),
Universitatea, Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Oros C., Fizică generală-format electronic, Universitatea „Valahia”,
Târgovişte, 2008;
- Serway R. A., Physics for Scientists and Engineers with Modern
Physics, Second Edition, Saunders College Publishing, New York,
1986.

79
 TEST DE EVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri corecte
la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru :15 minute

1. Proprietatea corpurilor libere de a se mişca de la sine uniform şi

rectiliniu, timp infinit, se numeşte:

a) greutate.
b) masă.
c) inerţie.

2. Forţa este o mărime fizică vectorială care caracterizează:

a) interacţiunea dintre corpuri.

b) impulsul dintre corpuri.

3. Enunţul legii a doua a dinamicii este:

a). Impulsul forţei într-un interval de timp Δt = t2 – t1 este egal

cu variaţia impulsului corpului în acelaşi interval de timp.
b). Forţa care acţionează asupra unui corp este egală cu
produsul dintre masa corpului şi acceleraţia imprimată de acea
forţă.
c). Forţa care acţionează asupra unui corp este o mărime fizică
vectorială egală numeric cu variaţia impulsului în unitatea de
timp.

80
4. Forţele cu care două corpuri acţionează unul asupra celuilalt sunt
orientate în lungul aceleiaşi drepte, sunt egale în mărime şi au sensuri
opuse definesc legea:

a). întâi a dinamicii.

b). inerţiei
c). a doua a dinamicii
d). fundamentală a dinamicii

5. Lucrul mecanic al forţei constante este egal cu:

a). produsul scalar dintre vectorul viteză şi vectorul deplasare al

punctului de aplicaţie al forţei.
b). produsul scalar dintre vectorul forţa şi vectorul acceleraţie al
punctului de aplicaţie al forţei.
c). produsul scalar dintre vectorul acceleraţie şi vectorul
deplasare al punctului de aplicaţie al forţei.
d). produsul scalar dintre vectorul forţa şi vectorul deplasare al
punctului de aplicaţie al forţei.
d). produsul scalar dintre vectorul greutate şi vectorul deplasare
al punctului de aplicaţie al forţei.

Grila de evaluare:
1.-c; 2.-a; 3.- b,c; 4.-niciunul ; 5.-d.

81