FACULTATEA DE INGINERIE MECANICA

PROGRAM DE LICENȚĂ: INGINERIE MECANICA

REZISTENŢA MATERIALELOR 1
CURS PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

AUTOR: șef lucrări dr. ing. Călin ITU

ANUL II, SEM .1

2019 - 2020
Cuprins
Introducere.................................................................................................................................. 3

Modulul 1 – Noțiuni de baza in Rezistenta materialelor

U 1.1. Obiectul și problemele Rezistenței materialelor ......................................................... 5
U 1.2. Clasificarea corpurilor solide (elemente de rezistență) .............................................. 7
U 1.3. Tensiuni, deformații și deplasări................................................................................. 9
U 1.4. Legea lui Hooke - relația liniară dintre tensiuni si deformații .................................. 12
U 1.5. Ipoteze de bază ale rezistenței materialelor .............................................................. 14
U 1.6. Test de evaluare a cunoștințelor ............................................................................... 17

Modulul 2 – Diagrame de eforturi secționale la bare drepte

U 2.1. Introducere. Noțiuni teoretice ................................................................................... 18
U 2.2. Relații diferențiale între sarcinile exterioare și eforturile secționale ........................ 21
U 2.3. Tipuri de legături mecanice și încărcări utilizate la trasarea diagramelor ................ 22
U 2.4. Trasarea diagramelor de eforturi secționale la bare. Etape de calcul ....................... 25
U 2.5. Test de evaluare a cunoștințelor ............................................................................... 35

Modulul 3 – Tracțiune - Compresiune

U 3.1. Noțiuni teoretice ....................................................................................................... 37
U 3.2. Calculul la compresiune. Presiuni de contact ........................................................... 42
U 3.3. Calculul suprafețelor plane în contact ...................................................................... 43
U 3.4. Calculul suprafețelor cilindrice în contact ................................................................ 45
U 3.5. Calculul suprafețelor mici în contact ........................................................................ 45
U 3.6. Aplicații rezolvate..................................................................................................... 47
U 3.7. Test de evaluare a cunoștințelor ............................................................................... 60

Modulul 4 – Calculul convențional de forfecare

U 4.1. Noțiuni teoretice ....................................................................................................... 61
U 4.2. Calculul la forfecare al îmbinărilor nituite ............................................................... 62
U 4.3. Calculul la forfecare al îmbinărilor sudate ............................................................... 63
U 4.4. Aplicații rezolvate ..................................................................................................... 68
U 4.5. Test de evaluare ........................................................................................................ 75

Modulul 5 – Caracteristicile geometrice ale secțiunilor plane

U 5.1. Generalități ............................................................................................................... 78
U 5.2. Momente statice ........................................................................................................ 79
U 5.3. Momente de inerție ................................................................................................... 80
U 5.4. Variația momentelor de inerție cu translația axelor .................................................. 81
U 5.5. Variația momentelor de inerție cu rotația axelor ...................................................... 82
U 5.6. Raze de inerție. Elipse de inerție .............................................................................. 82
U 5.7. Aplicații rezolvate ..................................................................................................... 84

1
 U 5.8. Test de evaluare cunoștințe....................................................................................... 93

Modulul 6 – Torsiunea barelor drepte

U 6.1. Noțiuni teoretice ....................................................................................................... 95
U 6.2. Torsiunea barelor de secțiune circulară .................................................................... 96
U 6.3. Torsiunea barelor cu pereți subțiri de secțiune cu profil deschis.............................. 98
U 6.4. Torsiunea barelor tubulare secțiune cu profil închis................................................. 99
U 6.5. Aplicații rezolvate ................................................................................................... 100
U 6.6. Test de evaluare cunoștințe..................................................................................... 107

Modulul 7 – Încovoierea barelor

U 7.1. Noțiuni teoretice ..................................................................................................... 111
U 7.2. Încovoierea pură plană............................................................................................ 113
U 7.3. Încovoierea simplă plană ........................................................................................ 114
U 7.4. Lunecarea longitudinală.......................................................................................... 115
U 7.4.1. Grindă cu inimă plină realizată prin sudură .................................................... 117
U 7.4.2. Grindă cu inimă plină realizată prin nituire .................................................... 119
U 7.5. Încovoierea oblică și strâmbă ................................................................................. 120
U 7.6. Expresia generală a tensiunii la încovoiere pură .................................................... 123
U 7.7. Aplicații rezolvate................................................................................................... 125
U 7.8. Test de evaluare cunoștințe..................................................................................... 138

Bibliografie ............................................................................................................................. 142

2
Introducere

Cursul intitulat Rezistența Materialelor, abordează problematica corpurilor deformabile

și reprezintă o continuare a studiilor efectuate în cadrul cursului de Mecanica corpului
nedeformabil. Rezistența materialelor este o materie de cultură tehnică generală, de mare
importanță în rezolvarea problemelor legate de calculul și proiectarea structurilor care sunt
într-o strânsă dependență de îndeplinirea unor criterii de rezistență, performanță și
economicitate.

Obiectivele cursului
Scopul acestui curs este să aducă un plus de informație cu privire la
modalitatea de abordare a calculelor manuale inginerești, care actualmente încep
să fie trecute în plan secund datorită evoluției la scară globală a software-urilor
comerciale de calcul apărute în ultimele două decenii. Cu alte cuvinte, în acest curs
sunt abordate tipologii de probleme inginerești care pot constitui un fundament de
bază, respectiv o modalitate simplistă de validare a unor sisteme de complexitate
mai mare analizate cu software-urile existente în prezent.

Resurse şi mijloace de lucru

Parcurgerea unităților de învățare necesită utilizarea unui calculator de
mână sau a unui computer pe care să fie instalate software-uri dedicate de calcul
matematic, cu ajutorul cărora rezolvarea problemelor cu un mare volum de calcule
să se efectueze într-un timp scurt și cu o precizie dorită din punct de vedere
practic.

Structura cursului
Cursul de Rezistenta materialelor este structurat în doisprezece module,
cuprinzând mai multe unități de învățare. La rândul său, fiecare unitate de
învățare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unității de
învățare respective, exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme
propuse spre discuție şi rezolvare.

3
 Cerinţe preliminare
Deducerea relațiilor de calcul ale Rezistentei materialelor, necesita
utilizarea unor cunoștințe de matematica superioara. Pentru rezolvarea completă
si corectă a problemelor, calculul numeric are o importanta majora.

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenți a unităților de învățare ale cursului de
Rezistența materialelor (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de
autoevaluare şi rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 3-4 ore pentru
fiecare unitate.

Evaluarea
La sfârșitul semestrului, fiecare student va primi o notă care va cuprinde:
răspunsuri la un număr de întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul
acestui material, ce va deține o pondere de 40% în nota finală şi notele aferente
celor două probleme practice de rezolvat cu o pondere fiecare de 30%.

Spor la treaba !

4
Modulul 1. Noțiuni de baza in Rezistenta materialelor

Cuprins
U 1.1. Obiectul și problemele Rezistenței materialelor
U 1.2. Clasificarea corpurilor solide (elemente de rezistență)
U 1.3. Tensiuni, deformații și deplasări5
U 1.4. Legea lui Hooke - relația liniară dintre tensiuni si deformații
U 1.5. Ipoteze de bază ale rezistenței materialelor
U 1.6. Test de evaluare a cunoștințelor

U 1.1 Introducere. Obiectul și problemele Rezistenței materialelor

Rezistența materialelor este o disciplină de cultură tehnică generală care face trecerea de
la Mecanica teoretică și disciplinele fizico-matematice către disciplinele de specialitate
inginerești și care-și propune să determine sau să verifice pe bază de calcul, dimensiunile
pieselor componente ale unui ansamblu pe baza a două criterii de interes: economie de
material și siguranță în funcționare sub acțiunea încărcării exterioare.
În proiectare se urmărește realizarea unor produse cât mai ușoare şi cu dimensiuni cât
mai mici, cu scopul utilizării cât mai raționale a cantității de material din care sunt concepute.
Realizarea unor piese ușoare (dimensiuni mici ale secțiunii transversale, diametre mici, pereți
subțiri, etc), duc la scăderea rezistenței acestora, în acest sens reducerea “unor dimensiuni” ale
pieselor proiectate, nu trebuie să afecteze siguranța în funcționare a acestora. Siguranța în
funcționare este un criteriu, care cere ca piesele în timpul funcționării, să nu ajungă în situația
de a fi incapabile să-şi îndeplinească rolul pentru care au fost concepute.
Rezistența materialelor este o știință inginerească bazată pe calcule teoretice şi pe
rezultate experimentale (încercări). Ea se bazează şi pe o serie de ipoteze simplificatoare,
făcute cu scopul reducerii volumului de calcul şi a simplificării calculelor. De cele mai multe
ori, calculele sunt validate numai de rezultatele măsurătorilor experimentale; acestea se fac pe
modele sau pe piese reale şi în condiții de solicitare apropiate sau identice celor reale. Unele
dimensiuni ale structurilor proiectate se obțin direct din schițele subansamblelor sau din
schemele cinematice - acestea se numesc - dimensiuni constructive şi ele se adoptă pe bază de
experiență. Elementele principale ale pieselor de „rezistență” (în special dimensiunile
secţiunilor transversale), se determină prin calcul; calculele se conduc cu relațiile şi metodele
stabilite de Rezistența materialelor.
În realizarea calculelor se va ţine cont de următoarele:

5
  dimensiunile constructive ale elementelor de rezistență;
 mărimea, poziția şi modul de acțiune în timp al sarcinilor;
 proprietățile mecanice ale materialelor folosite;
 durata de funcționare a structurii (se iau în studiu elementele de rezistență).

O piesă proiectată, îndeplinește criteriul de „bună funcționare”, criteriu determinant în

tehnică, dacă satisface condițiile de rezistență, rigiditate şi stabilitate.
CONDIŢIA DE REZISTENŢĂ, ia în calcule eforturile interioare, de cele mai multe
ori eforturile secţionale şi deci mărimea tensiunilor din zonele cele mai solicitate ale
structurilor. Prin rezistență în accepțiune generală, se înțelege proprietatea foarte importantă a
corpurilor solide de a nu se rupe sub acțiunea sarcinilor la care sunt supuse. Forma şi
dimensiunile elementului de rezistență luat în studiu, felul materialului, precum şi modul şi
durata de aplicare a unei sarcini, duc la stabilirea capacității de rezistență a acestuia Atât
teoretic cât şi experimental, s-a arătat că forma de rupere - la care se epuizează capacitatea de
rezistență a unei piese, are o valoare finită.
CONDIŢIA DE RIGIDITATE, are în vedere mărimea deformațiilor. Subliniem faptul
că Rezistența materialelor, spre deosebire de Mecanică, consideră corpurile deformabile. La
aceleași dimensiuni ale secţiunilor transversale ale „elementelor de rezistență”, deformațiile
sunt cu atât mai mari cu cât sarcinile ce le solicită sunt mai mari. Sunt dese situațiile în care,
deformațiile unor piese sunt limitate ca mărime; numai astfel ansamblul, şi deci utilajul din
care ele fac parte, poate lucra la parametrii normali.
CONDIŢIA DE STABILITATE, are în vedere condițiile în care unele structuri își
mențin forma de echilibru pentru o anumită stare de încărcare. Condiția de stabilitate, poate fi
statică sau dinamică. Sunt situații în care, condițiile de rezistență şi rigiditate sunt îndeplinite
pentru o anumită piesă; aceasta nu rezistă totuși deoarece sarcinile exterioare ce o solicită, îi
provoacă pierderea stabilității (modificarea formei inițiale de echilibru). Forma şi
dimensiunile piesei, favorizează apariția bruscă a unei deformații foarte mari şi deci a
pierderii stabilității iar funcționarea normală a utilajului din care face parte, nu mai este
posibilă. Cazul cel mai evident este următorul: bara dreaptă şi lungă supusă la compresiune,
se distruge prin pierderea stabilității (modificarea formei inițiale de echilibru de bară dreaptă,
în bară curbă).
Cu fiecare din cele trei condiții ale Rezistenței materialelor, se rezolvă trei tipuri de
probleme.
a) PROBLEME DE DIMENSIONARE, prin care se stabilesc dimensiunile (în general
ale secțiunii transversale) optime, în condițiile când se cunosc sarcinile exterioare si
proprietățile mecanice ale materialelor.
b) PROBLEME DE VERIFICARE, prin care se verifică una, două sau toate cele trei
condiții amintite mai sus, pentru o anumită structură; calculele se fac în condițiile în care se
cunosc sarcinile exterioare, se cunosc dimensiunile pieselor şi de asemenea, se cunosc şi
proprietățile mecanice ale materialelor.

6
 c) PROBLEME DE DETERMINARE A SARCINII CAPABILE, prin care se determină
valoarea maximă a sarcinii, sarcină ce poate solicita o piesă așa încât să nu se producă
solicitări peste niște „limite admisibile”. Calculele se fac în condițiile în care se cunosc
dimensiunile piesei luate în studiu şi proprietățile mecanice ale materialului din care este ea
confecționată.
Rezistența materialelor este o știință practică ce acordă o mare atenție rezultatelor de
laborator sau a celor experimentale pe lângă relațiile de calcul stabilite teoretic. În general se
pleacă de la ideea că măsurătorile experimentale presupun costuri destul de mari, iar o
corelare a acestora cu rezultatele teoretice ar fi de dorit pentru a ne putea baza doar pe calcule
teoretice la iterații ulterioare.
Organigrama actuală a birourilor de proiectare presupune împărțirea sarcinilor pe două
grupe: o grupă se ocupă de efectuarea unor calcule preliminare (calcule de rezistență, calcule
cinematice, termice‚ etc.) și a simulărilor, iar cealaltă grupă se ocupă de activitatea de
proiectare propriu-zisă. Echipa de calcule trebuie să colaboreze îndeaproape atât cu cei ce se
ocupă de încercări experimentale cât şi cu cei de la proiectare. Chiar dacă ar fi vorba numai de
interpretarea unor rezultate furnizate de calculator, inginerul proiectant trebuie să posede
bogate cunoștințe de rezistența materialelor.

U 1.2 Clasificarea corpurilor solide (elemente de rezistență)

Calculul structurilor cu metodele Rezistenței materialelor, se face pe elemente

schematizate. De corectitudinea schematizării elementelor de rezistență, depinde
corectitudinea calculelor şi rezultatelor obținute. Schematizarea elementelor de rezistență, se
face prin forme geometrice simple; acestea depind şi de precizia cerută de calcule şi de
solicitarea sau solicitările date de sarcinile exterioare. În accepțiune generală, fiecare element
de rezistență are trei dimensiuni principale: două care caracterizează forma şi mărimea
secțiunii transversale şi una denumită lungime. După raportul dintre mărimea acestora, se
întâlnesc trei categorii de elemente de rezistență:
1. Elemente de rezistență cu două mărimi - ce formează dimensiunile secțiunii
transversale, mult mai mici decât a treia, lungimea. În această categorie sunt incluse:
a) firele, cablurile, benzile subțiri etc., sunt elemente de rezistență care suportă numai
sarcini de tracțiune; sunt flexibile așa încât nu pot opune rezistență la sarcini de compresiune
sau încovoiere.
b) barele - sunt elemente de rezistență ce suportă orice fel de sarcini, fără modificări
esențiale ale dimensiunilor sau formei. Elementele definitorii ale barelor sunt: axa barei şi
dimensiunile secțiunii transversale. Prin axa barei se înțelege locul geometric al tuturor
centrelor de greutate ale secţiunilor transversale. Prin secțiune transversală se înțelege
secțiunea perpendiculară pe axa barei (axa barei este normală la secțiune în centrul ei de
greutate). După felul axei, barele pot fi drepte, curbe în plan sau curbe în spațiu (fig.1.1).
După solicitările pe care trebuie să le suporte barele, se adoptă şi apoi se proiectează forma

7
secțiunii transversale (fig.1.2). Secțiunea transversală a barei, poate fi constantă pe toată
lungimea, variabilă în trepte sau variabilă în mod continuu (după o anumită lege de variație).
Axa barei se mai numește şi fibră medie; această denumire este des întâlnită în
capitolele ce tratează calculul deformațiilor. După sarcinile preluate, barele au denumirile:
 tiranți, sunt bare drepte supuse la tracțiune (fig.1.3,a);
 stâlpi, sunt bare drepte supuse la compresiune (fig.1.3,b);
 grinzi, sunt bare supuse la încovoiere (fig.1.3,c);
 arbori, sunt bare supuse la torsiune (fig.1.3,d)

Fig.1.1

Fig.1.2

Fig.1.3

8
 2. Elemente de rezistență ce formează suprafața mediană, cu două dimensiuni mult mai
mari decât a treia, denumită grosime. La general, aceste elemente se numesc plăci. Elementele
definitorii ale lor sunt: suprafața mediană şi grosimea; grosimea se măsoară perpendicular pe
suprafața mediană. După felul suprafeței mediane, plăcile sunt plane sau curbe. În schemele
de calcul ele sunt reprezentate numai prin suprafața lor mediană. Grosimea lor este suficient
de mare, așa încât ele pot prelua atât sarcini de tracțiune-compresiune (sarcini cuprinse în
același plan cu planul median), cât şi sarcini de încovoiere (sarcini ce lucrează perpendicular
pe suprafața mediană). O categorie aparte de placi o constituie membranele. Acestea au
grosime foarte mică, rigiditatea lor este de asemenea mică şi deci nu pot prelua decât sarcini
de tracțiune.
3. Elemente de rezistență care au toate cele trei dimensiuni comparabile ca ordin de
mărime se numesc blocuri. Din această categorie, pot face parte: tuburile cu pereți groși,
blocul motor al autoturismelor, fundația unei mașini unelte, etc.

U 1.3 Tensiuni, deformații și deplasări

Din punct de vedere al obiectului „Rezistența materialelor”, se presupune că înainte de

solicitare, corpurile sunt în stare naturală, între particulele acestora nu există forţe. În urma
încărcării cu sarcinii exterioare, în corpul solicitat iau naștere eforturi interioare care se opun
deformării corpului. Un corp nu poate rezista la o încărcare exterioară oricât de mare, dacă
aceasta depășește anumite limite; corpul se poate rupe sau poate să fie deformat peste anumite
limite admisibile, făcându-l inutil. Determinarea eforturilor interioare, din oricare punct al
unui corp solid solicitat, reprezintă una din problemele de bază ale Rezistenței materialelor.
Dacă se cunosc valorile eforturilor interioare, se poate stabili şi gradul de pericol al solicitării
date de încărcarea exterioară. În aceste condiții se pot alege şi dimensiunile corpului ce
urmează să suporte sarcinile exterioare (se determină dimensiunile așa încât corpul respectiv
să reziste).

Fig.1.4

9
 Eforturile interioare, se determină cu așa zisa metodă a secţiunilor Aceasta constă în
esență, din următoarele trei etape (fig.1.4):
a) se secționează corpul cu un plan imaginar, în zona unde urmează a se determina
eforturile interioare; rezultă porțiunile I şi II ale corpului secționat;
b) pe fiecare porțiune din cele două, se figurează sarcinile exterioare existente înainte
de secționare precum şi eforturile interioare aferente;
c) se aplică ecuațiile de echilibru static la fiecare din porțiunile I şi II rezultate.

Se îndepărtează porțiunea I de corp. Porțiunea II de corp care rămâne, va fi în echilibru

numai dacă în secțiunea A, se introduc eforturile interioare (R, C). Acestea, împreună cu
sarcinile exterioare arătate prin Fi, Fj formează un sistem de sarcini în echilibru (fig.1.4,b).
Corpul din fig.1.4,a, este în echilibru sub acțiunea sistemului de sarcini F1…Fj…Fn. Eforturile
interioare arătate prin (R, C), reprezintă de fapt efectul porțiunii I asupra porțiunii II.
Afirmațiile de mai sus, sunt valabile şi dacă se îndepărtează porțiunea II şi se ia în studiu
porțiunea I .
Metoda secţiunilor este de fapt o extindere la corpul solid, a metodei descompunerii
sistemelor întâlnită la statică. Sensul atașat noțiunii de secționare, este acela de desfacere a
„legăturilor interioare”.
Acest lucru este posibil, deoarece orice corp solid poate fi privit ca o „sumă” de
elemente mici, legate între ele rigid (legături de tipul încastrărilor); în aceste condiții eforturile
interioare nu sunt altceva decât reacțiunile din aceste „legături”. În suprafața A, obținută prin
secționarea cu planul (P), sunt foarte multe elemente (prin secționare rezultă multe arii
elementare dA, fig.1.4,b); legăturile desființate prin secționare au un caracter continuu şi deci
şi eforturile interioare corespunzătoare vor avea un caracter continuu (sunt distribuite pe toată
secțiunea A). Pe o suprafață elementară dA, se dezvoltă o forță elementară dF pe o direcție
oarecare. Prin definiție, raportul dintre forța elementară dF şi elementul de suprafață dA, se
numește tensiune totală sau rezistență totală şi se notează cu p; ea are aceeași direcție cu forța
elementară dF.
dF  N 
dF = p dA sau p = măsurată în 1 2
= 1 MPa  . (1.1)
dA  mm 

Tensiunea totală p are caracter de vector ca şi forța dF din care provine. Acest vector
depinde şi de orientarea suprafeței elementare dA. Starea de tensiune din suprafața elementară
dA dusă în jurul unui punct oarecare, produsă de sarcinile exterioare, va fi cunoscută numai
dacă se cunoaște tensiunea totală p din acel punct, pentru toate orientările posibile ale ariei
elementare dA.
În fig.1.7,b, se arată că tensiunea totală p, se descompune în două componente:
➢ componentă normală la elementul de suprafață dA ce aparține ariei A, denumită
tensiune normală sau rezistență normală şi notată cu ;
➢ componentă tangentă la suprafața elementară dA (conținută în suprafața A),
denumită tensiune tangențială sau rezistență tangențială şi notată cu .

10
 Din cele arătate, este evidentă relația:
p 2 = 2 + 2 (1.2)

O noțiune de bază în Rezistența materialelor o constituie deformațiile; acestea sunt

produse de tensiuni. Se admite deci că, prin deformare, corpul solid își schimbă forma şi
dimensiunile inițiale cu valori mici. Acestea sunt de obicei deformații elastice; după
îndepărtarea sarcinilor exterioare, corpul revine la forma şi dimensiunile inițiale.

Fig.1.5

În fig.1.5, se arată un paralelipiped elementar, detașat dintr-un corp oarecare, solicitat de

un sistem oarecare de sarcini exterioare.
Dacă paralelipipedul elementar, este solicitat de tensiuni normale ‚ fig.1.5,a, ele
produc alungirea sau scurtarea laturii paralelipipedului ce este paralelă cu tensiunea; la
solicitarea de tracțiune se produce alungire iar la cea de compresiune, se produce scurtare,
toate unghiurile paralelipipedului rămânând drepte.
Lungirea sau scurtarea laturii paralele cu tensiunile  este (ds`-ds). Prin definiție,
raportul dintre lungirea amintită şi lungimea inițială ds a paralelipipedului, se numește lungire
specifică sau mai simplu, deformație liniară, se notează cu  şi se calculează cu raportul:

ds'− ds
= . (1.3)
ds
În fig.1.5,b, se arată cum tensiunile tangențiale ‚ transformă paralelipipedul elementar
într-o prismă cu baza un paralelogram, fără a modifica lungimile laturilor. Tensiunile
tangențiale, acționează pe patru fețe ale paralelipipedului, cu sensuri ce duc la echilibrul
acestuia (se respectă legea dualității sau a parității tensiunilor tangențiale). În acest caz, se
zice că tensiunile tangențiale modifică numai unghiurile drepte ale unui „element”
dreptunghic, deformația se notează cu  şi se numește lunecare specifică. În tehnică, această
deformație mai este denumită şi deformație unghiulară.
Din definițiile date mai sus, lungirea specifică este raportul a două lungimi şi deci este
o mărime adimensională, iar lunecarea specifică este un unghi care dacă este dat în radiani
este tot o mărime adimensională (aceasta, deoarece se face raportul dintre lungimea arcului şi
raza cercului, adică tot un raport a două lungimi).

11
 Se precizează faptul că, în literatura de specialitate, noțiunea de deformație unghiulară
are un sens mai larg. În acest caz, se numește lunecare, unghiul cu care se modifică un unghi
oarecare cuprins între două segmente din dreptul unui punct oarecare, din interiorul unui corp
oarecare.
Se subliniază faptul că, între noțiunile deformații şi deplasări există următoarea
diferență:
 deformațiile se referă la segmente de dreaptă infinit mici care aparțin corpului
studiat; deformațiile liniare reprezintă alungirea unui segment elementar, raportată la
lungimea lui inițială, iar deformațiile unghiulare reprezintă modificarea unui unghi drept,
format de două segmente de dreaptă infinit mică;
 deplasările, se referă la modificarea formei întregului corp solid, sub acțiunea
încărcării exterioare.

U 1.4. Legea lui Hooke - relația liniară dintre tensiuni si deformații

În practică, pe baze experimentale, s-a observat că între sarcinile aplicate şi deplasările

produse precum şi între tensiuni şi deformații, există anumite legături. În cazul cel mai
general, legea lui HOOKE, arată că între sarcinile aplicate şi deplasările elastice ale corpurilor
solide, există proporționalitate.
În funcție de natura materialului corpului solid şi de mărimea sarcinilor exterioare,
deosebim comportările:
 inelastică (deformațiile au un caracter permanent; ele nu dispar după îndepărtarea
sarcinilor exterioare ce le-a produs);
 elastice (deformațiile corpului solid, dispar după îndepărtarea sarcinilor exterioare
ce le-a produs; corpul revine la forma şi dimensiunile inițiale - se zice că acestea au un
caracter reversibil).
Reprezentarea grafică a relației TENSIUNE - DEFORMAŢIE (spre exemplu  = f()),
se numește curba caracteristică σ - ε. Aceasta arată o comportare ce caracterizează fiecare
material în parte.
Deformațiile elastice ale unui corp solid, sub un sistem de sarcini, arată o comportare
elastică; în această situație procesul de încărcare cu sarcini şi cel de descărcare, se produce
după aceeași curbă, fig.1.6. Dependența dintre tensiunile σ şi deformațiile ‚ pentru unele
materiale cum ar fi oțelul şi lemnul şi în anumite limite de solicitare, este liniară şi are
expresia:

 = E (1.4)

Relația (1.4), exprimă legea lui HOOKE în cazul tensiunilor normale σ; E se numește
modul de elasticitate longitudinal (sau modulul lui Young), şi este un factor de
proporționalitate a cărei interpretare este dată în fig.1.6,b. Tot relația (1.4) arată că E, se
măsoară în [MPa] ca şi tensiunea normală σ.

12
 Fig.1.6

Legea lui HOOKE, care dă legătura dintre tensiunile tangențiale  şi deformațiile de

lunecare specifică ‚ pentru un material cu comportare liniară (fig.1.6,b), este:
 = G (1.5)
unde factorul de proporționalitate este notat cu G şi se numește modul de elasticitate
transversal al materialului; se măsoară în [MPa]. Pentru materiale omogene şi izotrope,
valorile modulelor de elasticitate E şi G, depind numai de material. Pentru materiale
neomogene şi anizotrope, valorile modulelor E şi G, depind şi de direcțiile de solicitare.
Un număr destul de mare de materiale, utilizate ca materiale de rezistență, nu respectă
de legea lui HOOKE (chiar dacă sarcinile exterioare sunt mici - fig.1.6,a). În anumite limite,
calculele de rezistență ale acestor elemente, se fac tot cu respectarea legii lui Hooke, datorită
simplificărilor aduse; erorile de calcul, de cele mai multe ori, se încadrează în limite „tehnic
admisibile”.
Materialele care satisfac legea Lui Hooke, se vor denumi materiale liniar-elastice.
Sunt materiale care respectă legea lui Hooke numai la anumite valori ale încărcării exterioare
(până la așa numita limită de proporționalitate, p).
Legea lui Robert Hooke, la modul general, se scrie sub forma:
 = F (1.6)
Relația (1.6), exprimă proporționalitatea dintre sarcina exterioară F şi deplasarea unui
punct oarecare al corpului solid solicitat, ; pentru F = 1, rezultă că  = , care se numește
coeficient de influență şi reprezintă deplasarea punctului considerat sub acțiunea unei sarcini
unitare, ce acționează în punctul şi pe direcția sarcinii F. Coeficientul de influență ‚ depinde
de material, de poziția sarcinii şi a punctului considerat, de forma şi dimensiunile corpului
considerat, de temperatura de lucru. Valoarea inversă a coeficientului de influență (k = 1/) se
numește constantă elastică.
Principiul suprapunerii efectelor este mult utilizat la materialele liniar-elastice şi este
o consecință a variabilității legii lui Hooke, la aceste materiale. Pe baza acestui principiu,

13
efectul global al unui sistem de sarcini ce acționează asupra unui corp solid (tensiuni,
deplasări şi deformații produse), este egal cu suma efectelor fiecărei sarcini în parte, aplicată
singură pe corpul solid considerat.

U 1.5. Ipoteze de bază ale rezistenței materialelor

În Rezistența Materialelor se urmărește stabilirea unor relații de calcul care să fie cât
mai simple şi cât mai generale astfel încât să se poată trata problemele de rezistență, rigiditate
şi stabilitate ale unei structuri. Calculele de rezistență prezintă două mari pârți:
1. Determinarea stării de tensiune şi de deformație din toate punctele structurii
solicitate; sunt foarte frecvente situațiile în care se fac calcule numai în punctele de maximă
solicitare. Starea de tensiune şi de deformație se determină cu respectarea următoarelor
aspecte ale problemei:
 aspectul geometric, în care intră forma corpului (piesei) luat în studiu;
 aspectul static, în care se analizează încărcarea cu sarcini a piesei;
 aspectul fizic, prin care se analizează proprietățile mecanice ale materialului din care
se execută piesa ce urmează a fi calculată.
2. Stabilirea gradului de pericol pe care îl prezintă starea de tensiune şi de deformație
determinate. Acesta este calculul de rezistență şi de rigiditate propriu zis. Starea de tensiune şi
cea de deformație astfel determinate, nu trebuie să depășească anumite valori admisibile.
Stabilirea unor relații de calcul simple şi cu grad de generalitate, necesită admiterea
unor ipoteze simplificatoare. Corectitudinea lor, se justifică numai dacă între rezultatele
calculate şi verificările experimentale corespunzătoare există o bună concordanță. S-a
constatat că, ipotezele ce vor fi caracterizate sumar în continuare, reflectă bine realitatea şi în
general, ele introduc erori de calcul acceptabile. Dacă o ipoteză nu corespunde unei anumite
probleme şi este totuși folosită, se poate ajunge la erori grosolane; de aceea este bine să se
cunoască limitele de valabilitate ale fiecărei ipoteze în parte.
Principalele ipoteze sunt următoarele:
1) IPOTEZA MEDIULUI CONTINUU - se admite că materialul corpului este continuu
şi umple întreg spațiul delimitat de volumul acestuia.
2) IPOTEZA OMOGENITĂŢII ŞI IZOTROPIEI - se consideră că materialele folosite
la organe de mașini sunt omogene adică au aceleași proprietăți fizice în toate punctele, şi
izotrope adică într-un punct au aceleași proprietăți după toate direcțiile. Oțelul, fonta,
aluminiul, sticla etc., sunt exemple de materiale care pot fi considerate omogene şi izotrope.
În realitate, oțelul nu este omogen, dacă se ia în considerare structura cristalină a acestuia; nu
este nici izotrop în cazul în care prelucrarea se face prin deformare plastică (forjare, matrițare,
laminare, etc.). Ipoteza se poate admite totuși cu suficientă precizie. Exemple de materiale
anizotrope: lemnul, masele plastice armate cu fibre de sticlă etc.
3) IPOTEZA ELASTICITĂŢII PERFECTE. Această ipoteză consideră că, dacă nu se
depășesc anumite limite, după descărcarea corpului solid de forțele ce îl solicită, el revine
exact la forma şi dimensiunile avute înainte de încărcare. În realitate, după descărcare, corpul
prezintă deformații şi deplasări remanente, de cele mai multe ori neglijabile.

14
 4) IPOTEZA PROPORŢIONALITĂŢII DINTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII. Se
admite că materialele satisfac legea lui Hooke, dacă tensiunile nu depășesc o anumită valoare;
se zice că tensiunile sunt proporționale cu deformațiile. Marea simplificare pe care această
ipoteză o introduce în calcule, face ca ea să fie aplicată şi unor materiale neliniare cum ar fi
fonta sau duraluminiul. Un material care respectă legea lui Hooke se numește material cu
comportare liniară, sau material liniar-elastic.
5) IPOTEZA MICILOR DEPLASĂRI. În general, deplasările care au loc‚ în corpul
solid în urma încărcării acestuia, sunt mult mai mici decât dimensiunile corpului (de cele mai
multe ori nici nu pot fi percepute cu ochiul liber). De aceea se neglijează modificarea formei
corpului ca urmare a încărcării şi deci, ecuațiile de echilibru de exemplu, se vor scrie pentru
corpul nedeformat. Calculele bazate pe această ipoteză se numesc de ordinul I. Dacă această
ipoteză nu se poate admite şi ecuațiile de echilibru se scriu pentru corpul deformat, se ajunge
la calcule de ordinul II (de exemplu, calculele de stabilitate). În urma acestei ipoteze,
deplasările vor fi tratate că niște infiniți mici.
6) IPOTEZA MICILOR DEFORMAŢII. Deformațiile sunt foarte mici în cazul
pieselor metalice. Se poate deci considera că deformațiile sunt mult mai mici ca unitatea
<<1,  << 1 şi în calcule se vor neglija în raport cu unitatea. Pentru oțeluri, deformațiile au
valori de ordinul 10-4 ... 10-3 şi într-adevăr această ipoteză poate fi adoptată. Există însă unele
materiale (masele plastice, cauciucul), la care deformațiile sunt mari, ele putând ajunge şi la
100% sau chiar mai mult, şi evident în cazul lor această ipoteză nu este aplicabilă.
Pentru a evidenția mai bine independența ultimelor două ipoteze, se face precizarea că
există piese în care se dezvoltă deformații mici, dar deplasările pot fi mari; de exemplu o
lamelă de oțel, materialul în care oricum deformațiile nu pot depăși valori de ordinul 5∙10-3,
poate avea deplasări elastice de ordinul de mărime al lungimii ei, fig.1.7. În acest caz, la
scrierea ecuațiilor de echilibru ale lamelei, de exemplu, nu se mai poate neglija modificarea
geometriei ca urmare a deformării ei.

Fig.1.7
Fig.1.8

Ipotezele 4, 5 şi 6 au o consecință deosebit de importantă: corpurile au o comportare

liniară, adică toate mărimile (încărcare, deplasări, eforturi secţionale, tensiuni, deformații)
variază proporțional. Se va ilustra această concluzie pe un exemplu simplu redat în fig.1.8.

15
Dacă încărcarea barei din fig.1.8 creste proporțional (adică atât forța concentrată cât şi forța
distribuită cresc în același raport), atunci deplasările, eforturile secţionale, tensiunile cresc şi
ele în același raport.
De asemenea, tot ca o consecință a celor arătate mai sus, deplasările sau tensiunile
produse numai de forța concentrată, se adună algebric cu cele produse numai de forța
distribuită. Este posibilă deci aplicarea principiului suprapunerii efectelor. Rezultă de
asemenea că nu are importantă ordinea în care se așează forțele care constituie încărcarea
exterioară pe bară. Din exemplul redat în fig.1.8 rezultă: v = v1 + v2 și  = 1 + 2.
În general se poate scrie că deplasările (ca de altfel şi tensiunile) privite ca funcții de
încărcare, satisfac relațiile:
v(P1 + P2) = v(P1) + v(P2)
(1.7)
v(P) = ∙v(P)
unde  este un număr.
7) IPOTEZA LUI BARRE DE SAINT VENANT. Conform acestei ipoteze, la o
distanță suficient de mare de locul de aplicare a încărcării, valorile deplasărilor, deformațiilor
sau tensiunilor nu depind de modul efectiv în care se aplică încărcarea. Această ipoteză este
exemplificată în fig.1.9. În încastrare, de exemplu, distribuția tensiunilor este aceeași pentru
cele trei exemple din figură, diferințele constatându-se numai local, în apropierea locului de
aplicare a forţei.

Fig.1.9
Această ipoteză se poate formula şi astfel: un sistem de forţe de torsor nul care
acționează pe o porțiune restrânsă a unui corp, are numai efect local, efect ce scade rapid cu
îndepărtarea de zona pe care acționează.
8) IPOTEZA LUI J. BERNOULLI. Ipoteza consideră că o secțiune plană a unei bare
care a fost normală pe axa barei înainte de încărcare, rămâne plană şi normală pe axa barei şi
după încărcare (cazul secțiunii B din fig.1.10). În cazul unei bare prismatice (bară dreaptă de
secțiune constantă), prin axa barei se înțelege dreapta care unește centrele de greutate ale
tuturor secţiunilor transversale. Această ipoteză este foarte restrictivă deoarece impune
tensiunilor din barele drepte o variație liniară pe secțiune, ceea ce nu este totdeauna în
concordanță cu realitatea. Afirmația este valabilă mai ales pentru locurile în care este aplicată
încărcarea, în legături sau în locurile în care secțiunea variază brusc. Caracterul restrictiv al
ipotezei rezultă şi din faptul că este o ipoteză suplimentară, problemele putându-se rezolva şi
fără ea cu ajutorul teoriei elasticității. Cu toate acestea, considerabila simplificare a calculelor
pe care o introduce, face ca ipoteza să fie folosită.

16
 Fig.1.10
În cazul plăcilor subțiri, ipoteza lui Bernoulli (denumită şi ipoteza secţiunilor plane),
este înlocuită cu ipoteza lui Kirchoff (denumită şi ipoteza normelor drepte): o dreaptă
perpendiculară pe suprafața mediană a plăcii nedeformate, rămâne dreaptă şi normală, pe
suprafața mediană şi după deformarea plăcii.

Competențe

La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:

➢ stabilească principalele problematici ale disciplinei Rezistența materialelor;
➢ să înțeleagă elementele de bază privitoare la tensiuni, deformații și
deplasări,
➢ să identifice principalele ipoteze de bază în diferitele calcule ale Rezistenței
materialelor.

Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.

17
Modulul 2. Diagrame de eforturi secționale la bare drepte

Cuprins
U 2.1. Introducere. Noțiuni teoretice
U 2.2. Relații diferențiale între sarcinile exterioare și eforturile secționale
U 2.3. Tipuri de legături mecanice și încărcări utilizate la trasarea diagramelor
U 2.4. Trasarea diagramelor de eforturi secționale la bare. Etape de calcul
U 2.5. Test de evaluare a cunoștințelor

U 2.1 Introducere. Noțiuni teoretice

Calculele de rezistență, de rigiditate şi de stabilitate ale barelor şi structurilor formate

din bare, se pot face pe baza cunoașterii eforturilor interioare şi mai ales a eforturilor
secţionale.
În cazul general al unui sistem de forţe spațiale (fig.2.1), reacțiunile raportate la sistemul
de axe xOyz, se exprimă analitic printr-un sistem de șase ecuații (2.1), unde Xi, Yi, Zi, sunt
proiecțiile forțelor pe axele sistemului de referință, iar Mxi, Myi, Mzi momentele forțelor în
jurul axelor amintite.
 X i = 0 ;  M xi = 0 ;
 
 Yi = 0 ;  M yi = 0 ; (2.1)
 
 Zi = 0 ;  M zi = 0 ;

Fig.2.1

În cazul forțelor coplanare sistemul (2.1) se reduce la (2.2).

X i = 0 ,  Yi = 0 ;  M zi = 0 , (2.2)

18
 Fig.2.2

Asupra corpului din figura 2.1 acționează câteva sarcini exterioare. Sub acțiunea acestor
sarcini exterioare, în interiorul corpului vor lua naștere sarcini interioare care dacă depășesc o
anumită valoare critică pot duce la deteriorarea corpului.

Cea mai cunoscută metodă din Rezistența Materialelor de determinare a sarcinilor

interioare este Metoda Secțiunilor. În baza acestei metode, într-o secțiune transversală
oarecare barei din figura 2.1, eforturile interioare se reduc în centrul de greutate al secțiunii la
un torsor (fig.2.2) ale cărui componente față de sistemul de referință Gxyz plasat în centrul de
greutate al secțiunii sunt:

- Forța axială N, egală cu suma proiecțiilor pe axa longitudinală Ox a barei a tuturor

forțelor situate la stânga și la dreapta secțiunii considerate, respectiv:
N =  X i = − X i (2.3)
 

- Forța tăietoare T, egală cu suma proiecțiilor în planul secțiunii a tuturor forțelor situate
la stânga și la dreapta secțiunii considerate. Forța tăietoare se poate descompune în două
componente, orientate după axele centrale principale ale secțiunii:

Ty =  Yi = − Yi , Tz =  Zi = − Zi (2.4)
   

- Momentul de torsiune Mt, egal cu suma momentelor, în raport cu axa longitudinală a

barei, a tuturor sarcinilor situate la stânga și la dreapta secțiunii considerate, respectiv:

M t =  M xi = − M xi , (2.5)
 

- Momentul de încovoiere Mi, egal cu suma momentelor, în raport cu o axă centrală (axă
ce trece prin centrul de greutate) din planul secțiunii transversale a barei, a tuturor sarcinilor
situate la stânga și la dreapta secțiunii considerate. Momentul încovoietor se poate
descompune în două componente, calculate în raport cu axele principale centrale de inerție:

19
 M iy =  M yi = − M yi , M iz =  M zi = − M zi (2.6)
   

În relațiile (2.3) ... (2.6), semnul de însumare:

-  − se referă la sarcinile din partea stângă a secțiunii,


-  − se referă la sarcinile din partea dreaptă a secțiunii.



În fig.2.3, este redat cazul foarte frecvent al grinzilor solicitate de forţe coplanare care
lucrează spre exemplu, numai în planul Q definit de axele xGy. Componentele torsorului de
reducere sunt trei şi vor fi notate cu:
➢ forța axială N;
➢ forța tăietoare T  Ty;
➢ moment încovoietor Mi  Miz.

Calculul acestor componente se face

cu relațiile:

N =  X i = − X i ;
I II

T =  Yi = − Yi ; (2.7)
I II

M i =  M zi = − M zi .
I II

Fig.2.3

Convenția de semne folosită la trasarea diagramelor de eforturi secționale pentru

porțiunea de bară situată la stânga secțiunii considerate (fig.2.1) este următoarea:
- eforturile N, Ty și Tz se consideră pozitive, dacă sunt orientate contrar axelor
sistemului de coordonate,
- Momentele Mt, Miy și Miz se consideră pozitive, dacă sunt orientate în sensul axelor
sistemului de coordonate.
În cazul particular în care sarcinile acționează într-un singur plan xy, cele șase
componente se reduc la trei, denumite simplu: forță axială N, forță tăietoare T și moment
încovoietor Miz.
În figura 2.4 este prezentată convenția de semne folosită la trasarea diagramelor de
eforturi secționale

20
 Fig.2.4

U 2.2 Relații diferențiale între sarcinile exterioare și eforturile secționale

Fig.2.5

Se consideră bara AB din figura 2.5, static determinată, solicitată de sarcinile uniform
distribuite q și p. La distanța x de capătul din stânga se detașează elementul de bară de
lungime dx, delimitat de secțiunile 1 și 2. În aceste secțiuni se introduc eforturile secționale
indicate în figura 2.6.

Fig.2.6

Elementul de bară, se află în echilibru sub acțiunea sarcinilor exterioare şi a eforturilor

secţionale amintite. Din ecuațiile de echilibru static, rezultă:

21
 
 X = 0  − N + p dx + ( N + dN ) = 0;

 Y = 0  −T + q dx + ( T + dT ) = 0

 M 2 = 0  M i + T dx − q dx dx − ( M i + dM i ) = 0
 2
2
se reduc termenii asemenea, se neglijează infinitul mic de ordin superior qdx 2 şi rezultă :

 N = −px + k ;

T = −qx + k1 ; (2.8)
 2
 M i = − q x + k1 x + k 2 .
 2
ceea ce duce la următoarele precizări:

 în zonele unde q = 0, forţa tăietoare este constantă (T = k1) iar momentul încovoietor
este cu distribuţie liniară ( Mi = k1  x + k 2 ) ;
în zonele unde q = ct, forţa tăietoare este cu variație liniară (T = - q∙x + k1) iar
momentul încovoietor este cu distribuţie parabolică Mi = −qx 2 + k1  x + k 2 .

U 2.3 Tipuri de legături mecanice și încărcări utilizate

la trasarea diagramelor de eforturi secționale

Legăturile mecanice atașate de o structură tip bară sau cadru, au rolul de a restricționa
anumite grade de libertate ale acestora. Prin restricționarea gradelor de libertate pe anumite
direcții, în legăturile mecanice apar reacțiuni sau eforturi interioare pe direcțiile restricționate.
Legături mecanice sunt de mai multe feluri, însă pentru acest capitol vor fi prezentate în
figurile de mai jos doar cele plane.

Articulația Reazemul Încastrarea

Fig.2.7

Articulația: Legătura mecanică ce permite doar rotirea în jurul axei. Blochează translațiile
după direcțiile orizontală şi verticală. În consecință introduce două reacțiuni în sistem – una
pe direcție orizontală (X) şi una pe direcție verticală (Y).

22
Reazemul: Legătura mecanică ce permite rotirea în jurul axei şi translația pe direcție
orizontală. Blochează translațiile doar după direcțiile verticală. În consecință introduce o
singură reacțiune în sistem – pe direcție verticală.

Încastrarea: Legătura mecanică ce blochează toate translațiile şi rotațiile. În consecință

introduce trei reacțiuni în sistem o reacțiune orizontală, una verticală şi un moment reactiv.

Principalele tipuri de încărcări exterioare cu care vom lucra în acest capitol sunt
prezentate în figura de mai jos.

Fig.2.8

Forţa concentrată poate fi considerată ca fiind acțiunea unei sarcini într-un punct, deși în
practică aceasta se distribuie pe o suprafață mică. Unitatea de măsură în S.I. este Newton.
Sarcina uniform distribuită este o sarcină întinsă pe o lungime definită a barei. De obicei
aceste sarcini de tip presiune pot fi distribuite uniform sau după o lege definită. În figură se
prezintă o lege de variație liniară. Această sarcină este definită de o intensitate, iar unitatea
acesteia este N/mm.

Fig.2.9

Conform cunoștințelor acumulate de la mecanica statică, în calcule, o sarcină uniform

distribuită se reduce la o rezultantă situată la jumătatea distanței pe care este distribuită acea
sarcină.

23
 Pentru o sarcină liniar distribuită, rezultanta ar trece prin centrul de greutate al
triunghiului definit de distribuția sarcinii.

Fig.2.10

Cuplul concentrat din figura 2.8 este o mărime ce poate deriva din acțiunea unei forțe
situată la o anumită distanță x.

a. b.
Fig.2.11

Conform figurii 2.11, o forță situată la o distanță x de un punct A se poate reduce la un

cuplu concentrat prin înmulțirea forței cu distanța.
➢ Un moment sau cuplu este un efect de rotire.
➢ Un moment întotdeauna acționează în jurul unui punct şi poate avea orientare orară
sau anti-orară.
➢ Momentul în jurul unui punct A cauzat de o forță particulară F se definește ca fiind
forţa F înmulțită cu distanța (pe direcția perpendiculară) de la linia de acțiune a forţei
până la punct.
➢ În baza figurilor 2.11, M = Fx.
➢ Unitatea de măsură a momentului este Nmm.

24
 U 2.4 Trasarea diagramelor de eforturi secționale. Exemplu de calcul

Să se traseze diagramele de eforturi axiale și tăietoare, respectiv diagrama de momente

încovoietoare pentru grinda din figura 2.12.

Fig.2.12

REZOLVARE:
Încărcările exterioare ale grinzii sunt:
➢ o forță concentrată F înclinată la un unghi de 30o care se va descompune după
două direcții, orizontală și verticală,
➢ o sarcină uniform distribuită care se va reduce la o rezultantă plasată în mijlocul
tronsonului 2-B.

Fig.2.13

O primă etapă în ceea ce privește trasarea de diagrame constă în calculul reacțiunilor din
legăturile mecanice. În figura 2.13 s-au reprezentat reacțiunile din legăturile mecanice, s-a
descompus forța F înclinată la 30o și s-a redus sarcina distribuită la rezultanta R.
În baza explicațiilor anterioare, schema de încărcare a grinzii ce se va folosi la trasarea
de diagrame este cea din figura 2.13.
Cu culoare roșie s-au reprezentat forțele orizontale, iar cu culoare verde cele verticale

25
Calculul reacțiunilor:

 X = 0  X A − F cos (  ) = 0;

 Y = 0  Y A − F sin (  ) − R + YB = 0

 MA = 0  F sin (  )  2a + R  8a − YB  10a = 0

 X = aq 3;
 A
Soluțiile sistemului de ecuații sunt:  Y A = 1, 6aq;
 Y = 3, 4aq.
 B
În continuare ne propunem să efectuăm calculele de eforturi secționale necesare trasării
diagramelor de eforturi. Se va începe cu calculul eforturilor secționale axiale.
Se vor calcula eforturile secționale axiale pe fiecare tronson de bară parcurgând bara de
la stânga la dreapta. Convenția de semne ce se va utiliza este cea prezentată în figura 2.15.

Fig.2.14

Într-o secțiune curentă pe tronsonul de bară A-1, situată la distanța x, calculul efortului
secțional axial se va face în baza “convenției de stânga” – bara parcursă de la stânga la
dreapta.

Fig.2.15

Privind spre stânga dinspre secțiunea considerată și raportându-ne la convenția de

stânga pentru eforturi axiale (efortul N), rezultă efortul axial specific tronsonului A-1:
NA-1(x) = -XA.

26
 Semnul este negativ întrucât până în secțiunea curentă la distanța x de punctul A, pe
tronsonul A-1, singurul efort axial pe care îl vedem până în secțiunea considerată este XA de
semn contrar efortului N din convenția de semne.
Valorile pe care le poate lua variabila x pe tronsonul A-1 sunt în strânsă dependență cu
cota tronsonului A-1. Mai exact când x = 0 ne situâm în dreptul punctului A, iar când x = 2a
suntem în dreptul punctului 1. În consecință, pe tronsonul A-1, variabila x ia valori de la 0–2a.
Expresia efortului N pe tronsonul A-1 este o funcție constantă.
 N (x = 0) = NA = − XA
NA −1(x) = − XA →  A −1
 NA −1(x = 2a) = N1 = − XA
Explicațiile prezentate pentru acest tronson A-1 sunt valabile și pentru celelalte două
tronsoane 1-2 și 2-B.
În continuare vom calcula efortul secțional axial aferent tronsonului 1-2.

Fig.2.16
Ne propunem să calculăm efortul secțional axial într-o secțiune curentă la distanța x de
punctul 1 (fig.2.17), utilizând convenția de stânga.
Variabila x pe acest tronson ia valori: x = 0 – 4a.

Fig.2.17

 N (x = 0) = N1 = − X A + aq 3 = 0
N1−2 (x) = − X A + aq 3 →  1−2
 N1−2 (x = 4a) = N2 = − X A + aq 3 = 0

27
Efortul secțional axial pe tronsonul 2-B

Fig.2.18

Fig.2.19
 N (x = 0) = N2 = − X A + aq 3 = 0
N2−B (x) = − X A + aq 3 →  2−B
 N2−B (x = 4a) = NB = − X A + aq 3 = 0

Mai jos este prezentat graficul eforturilor secționale axiale în lungul barei.

Fig.2.20

28
Calculul eforturilor secționale tăietoare:

Vom începe să calculăm eforturile tăietoare de la stânga spre dreapta pentru cele trei
tronsoane, raportându-ne la efortul T.

Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul A-1:

Fig.2.21

Fig.2.22
 T (x = 0) = TA = YA = 1,6aq
TA −1(x) = YA →  A −1
 TA −1(x = 2a) = T1 = YA = 1,6aq

Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 1-2:

Fig.2.23

29
 Fig.2.24

 T (x = 0) = T1 = YA − aq = 0,6aq
T1−2 (x) = YA →  1−2
 T1−2 (x = 4a) = T2 = YA − aq = 0,6aq

Efortul tăietor pe tronsonul 1-2 se poate calcula și de la dreapta la stânga prin utilizarea
„convenției de dreapta” – bara parcursă de la dreapta la stânga.

Fig.2.25

 T (x = 0) = T2 = 4aq − 3,4aq = 0,6aq

T2−1(x) = R − YB →  2−1
 T2−1(x = 4a) = T1 = 4aq − 3,4aq = 0,6aq

30
Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 2-B:

Fig.2.26

Efortul tăietor se calculează în baza convenției de stânga.

Fig.2.27

T2−B (x) = YA − aq − Rx = 0,6aq − q  x

După cum se poate vedea, expresia efortului tăietor pe 2-B este o funcție liniară
(polinom de gradul 1). În grafic pe acest tronson, efortul tăietor va avea o variație liniară.

T2−B (x = 0) = T2 = 0,6aq
T2−B (x) = 0,6aq − q  x → 
T2−B (x = 4a) = TB = −3,4aq

31
Diagrama de eforturi secționale tăietoare

Fig.2.28
Calculul momentelor încovoietoare:

Pentru calculul momentelor încovoietoare pentru fiecare tronson de bară, se vor folosi
schemele de calcul utilizate la calculul eforturilor tăietoare:
- tronson A-1, figura 2.22,
- tronson 1-2, figura 2.24,
- tronson 2-B, figura 2.27.

Calculul momentului încovoietor pe tronsonul A-1:

Mi( A −1) (x = 0) = MiA = 0

Mi( A −1) (x) = YA  x → 
Mi( A −1) (x = 2a) = Mi1 = 3,2a q
2

Calculul momentului încovoietor pe tronsonul 1-2:

Mi(1−2) (x) = YA  ( 2a + x ) − aq  x = 3,2a2q + 0,6aq  x

Mi(1−2) (x = 0) = Mi1 = 3,2a2q

Mi(1−2) (x = 4a) = Mi2 = 3,2a2q + 0,6aq  4a = 5,6a 2q

32
Calculul momentului încovoietor pe tronsonul 2-B:

x
Mi( 2−B) (x) = YA  ( 6a + x ) − aq  ( 4a + x ) − R x 
2
x
Mi( 2−B) (x) = 1,6aq  ( 6a + x ) − aq  ( 4a + x ) − q  x 
2
x2
Mi( 2−B) (x) = 5,6a2q + 0,6aq  x − q
2

Mi( 2−B) (x = 0) = Mi2 = 5,6a2q

1
q  ( 4a ) = 0
2
Mi( 2−B) (x = 4a) = MiB = 5,6a2q + 0,6aq  4a −
2
După cum se poate observa, pe tronsonul 2-B, momentul încovoietor este o funcție
parabolică (polinom de grad 2).
Momentul încovoietor pe tronsonul 2-B înregistrează un maxim în dreptul zonei în care
efortul tăietor este nul, la o distanță x = 0,6a de punctul 2.

Mi( 2−B) (x = 0,6a) = Mimax = 5,78a2q

Diagrama de momente încovoietoare:

Fig.2.29

În mod normal, diagramele se reprezintă unele sub altele. În cazul acestei probleme cele
trei diagrame (N, T și Mi) s-au reprezentat separat.
În baza diagramelor trasate se pot concluziona următoarele:

33
 - în dreptul forțelor pe diagramele N și T înregistrăm salturi (treceri bruște de la o
valoare la alta în dreptul aceluiași punct),
- unde efortul tăietor este constant, momentul încovoietor variază liniar (cazul
tronsoanelor A-1 și 1-2),
- unde efortul tăietor variază liniar, momentul încovoietor variază după o parabolă de
grad 2 (momentul încovoietor este un polinom de grad n+1 superior efortului tăietor),
- din condiția T2−B (x) = 0  0,6aq − q  x = 0  x = 0,6a. La această cotă x de punctul
2 avem momentul maxim.

Fig.2.30

34
Competențele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal inițierea
studenților în problematica eforturilor secţionale in sistemele structurilor realizate
din bare static determinate.
La sfârșitul acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să:
✓ construiască diagramele de eforturi secţionale pentru diferite structuri static
determinate de bare.
✓ realizeze programe de calcul pentru trasarea diagramelor de eforturi
secţionale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 6 ore.

35
Modulul 3. Tracțiune - Compresiune

Cuprins
U 3.1. Noțiuni teoretice
U 3.2. Calculul la compresiune. Presiuni de contact
U 3.3. Calculul suprafețelor plane în contact
U 3.4. Calculul suprafețelor cilindrice în contact
U 3.5. Calculul suprafețelor mici în contact
U 3.6. Aplicații rezolvate43
U 3.7. Test de evaluare a cunoștințelor

U 3.1 Noțiuni teoretice

Tracțiunea (întinderea) și compresiunea sunt solicitări uniaxiale produse de o forță sau

sistem de forțe orientate după axa unei bare. În figura 3.1,a forțele produc întinderea barei, iar
în figura 3.1,b produc comprimarea barei.

Fig.3.1

În figura 3.2 este prezentată o bară de lungime  și secțiune inițială constantă A0,
încastrată la capătul din stânga și solicitată de o forță N la capătul din dreapta.

Fig.3.2

37
 Se consideră materialul barei este omogen și izotrop (are aceleași proprietăți după toate
direcțiile).
După cum se observă, prin acțiunea forței N, bara se alungește cu  , iar secțiunea
transversală își reduce aria cu A.
În calculele de întindere – compresiune ale barelor, sistemelor de bare sau structurilor în
general urmărim să îndeplinim condițiile de rezistență și rigiditate care presupun raportarea
din calcul a unor mărimi tensiune sau alungire la niște valori acceptabile. Cu alte cuvinte,
mărimile calculate nu trebuie să depășească valorile admisibile impuse. Relațiile de calcul
specifice condițiilor de rezistență și de rigiditate sunt date în ecuațiile (3.1) și (3.2).

N
Condiția de rezistență:  =  a (3.1)
A
N
Condiția de rigiditate:  =   a (3.2)
EA

Notațiile utilizate în relațiile de mai sus sunt:

 – alungirea barei,
N – efortul axial,
 – lungimea inițială a barei,
E – modul de elasticitate (modulul lui Young),
A – aria secțiunii transversale,
EA – modulul de rigiditate la tracțiune,
 - tensiunea de tracțiune,
a – alungirea admisibilă,
a – tensiunea admisibilă

Se definește lungirea specifică , raportul între alungirea barei și lungimea ei inițială,

relația (3.3):

 1 N 
= =  = (3.3)
 E A E

Din relația (3.3) obținem legea lui Hooke, care reprezintă proporționalitatea între
tensiuni și deformații.

 = E (3.4)

Cu ajutorul relațiilor (3.1) și (3.2) se rezolvă următoarele tipuri de probleme:

38
 N N
- de dimensionare: A nec  sau A nec  (3.5)
a E   a

N
 tr =  a
- de verificare:
A
N (3.6)
 =   a
EA
Valorile calculate trebuie să fie sub limitele admisibile.
- de sarcină capabilă (maximă): N cap  A  a (3.7)

Dacă forța axială și aria secțiunii transversale sunt variabile în lungul barei, alungirea
barei este:

N
 = dx (3.8)
0
EA

În cazul barelor verticale de lungime mare, la care se ține seama și de greutatea proprie,
relațiile tensiunii și lungirii sunt:

N
max = + (3.9)
A
 Q
 =  N + . (3.10)
A 2

Q = ∙A∙ - greutatea proprie,  - greutatea specifică.

În cazul în care bara este supusă unei încălziri sau răciri cu o variație de temperatură t,
alungirea barei și tensiunea în bară sunt date de relațiile:
 =    t ,
(3.11)
 =   E  t

Într-o bară de secțiune omogenă formată din n tronsoane cu modulele de rigiditatea

E1A1, E2A2, ...., EnAn, solicitată de o forță axială N, efortul într-un element oarecare este:

N  Ek A k
Nk = n
,
(3.12)
E A
i=1
i i

39
iar tensiunea corespunzătoare:

N  Ek
k = n
,
(3.13)
E A
i=1
i i

O categorie aparte de bare supuse la întindere o reprezintă FIRELE. Acestea se

deosebesc de bare prin faptul că pot prelua doar sarcini de întindere și nu opun nicio rezistență
la solicitarea de compresiune sau încovoiere.

Fig.3.3

În figura 3.3 s-au făcut următoarele notații:

 - deschiderea dintre punctele de suspensie ale firului,
h – diferența de nivel,
f – săgeata firului.
Dacă sarcina distribuită q = const., atunci forma de echilibru este de tip “lănțisor”. Se
face precizarea că dacă sarcina q este constantă (săgeți mici în comparație cu deschiderea), se
ajunge la o parabolă ca formă de echilibru de ecuație:

qx 2
y=− + C1x + C2 . (3.14)
2H

C1 și C2 sunt constante de integrare ce se determină funcție de legătura firului.

40
 Pentru x = 0, y= 0, iar la x = , y = h, va rezulta ecuația curbei funiculare.
2
q h qx
y= + x − . (3.15)
 2H  2H

Pentru y = ymax = h, se obține ordonata maximă:

q 2 Hh2 h
y= + + . (3.16)
8H 2q 2 2

În cazul particular al punctelor de suspensie 0 și 1 situate la același nivel se obține

expresia săgeții, respectiv a efortului corespunzător unei săgeți date:

q 2 q 2
f= , H= . (3.17)
8H 8f

Condiția de rezistență a firului:

H q 2
= =  a . (3.18)
A 8Af

Lungimea curbei funiculare este:

q2 3 h2
s= + + . (3.19)
24H2 2

Respectiv în funcție de săgeată:

8 f 2 h2
s= + + . (3.20)
3 2

Dacă h = 0 se obține:

8 f2
s= + . (3.21)
3

Alungirea totală a firului, montat între două puncte, datorită sarcinii q și unei variații de
temperatură este:

41
 q 3
 = +  ( t − t0 ). (3.22)
8fEA

t0 – temperatura în momentul suspendării firului (de referință),

t – temperatura pentru care se face calculul firului,
 – coeficientul de dilatare termică.
Lungimea L a firului în stare nemontată, la temperatura t0:

8 f 2 h2 q 3
L= + + − −  ( t − t0 ). (3.23)
3 2 8fEA

Forța de întindere a unui fir, astfel încât în timpul iernii tensiunea din fir să nu
depășească tensiunea admisibilă a, este:

q1 2
H1 = a A = , (3.24)
8f1

q1 – greutatea pe unitatea de lungime (iarna),

f1 – săgeata la temperatura t1 (iarna).

Săgeata f0 a firului de greutate q0, la temperatura de montaj t0 astfel încât la temepratura

t1 (iarna), când greutatea pe unitatea de lungime este q1, săgeata f1 și efortul H1, este dată de
ecuația de gradul trei:

 3 3 q1 4  3 q0 4
f03 −  f12 +  2
( t0 − t1 ) − f
 0 − = 0, (3.25)
 8 64 f1  EA  64 EA

în care:
q1 2
f1 = . (3.26)
8Aa

U 3.2. Calculul la compresiune. Presiuni de contact

La solicitarea de compresiune se produce o deformație de scurtare. Valoarea tensiunii

de compresiune, corespunzătoare unei scurtări specifice depinde de raportul dintre înălțimea
epruvetei şi dimensiunile secțiunii transversale. La solicitarea de compresiune, apare termenul
de „umflare transversală” a materialului epruvetei. Datorită specificului acestei solicitări, de
obicei, încercarea nu se poate termina cu ruperea (este o afirmație ce se verifică mai ales
pentru materialele tenace). Sunt materiale ca oțelul, cuprul sau aluminiul care rezistă la fel la

42
compresiune ca şi la tracțiune; alte materiale ca fonta sau betonul, rezistă bine la compresiune
şi în limite reduse la tracțiune.
În situația a două sau mai multe piese în contact, supuse la compresiune, în calculele de
rezistență va trebui să se acorde o mare importanță presiunilor de contact care de fapt sunt
tensiuni normale cauzate de compresiune. Cedarea din cadrul acestei solicitări, se produce în
principal prin distrugerea suprafeței de contact, iar acest mod de a duce la ieșirea din buna
funcționare a unor piese se mai numește şi strivire.
Calculele de rezistență se fac pentru materialul mai slab dintre cele două piese ce se află
în contact sau pentru suprafața mai mică de contact dacă cele două piese sunt din același
material.

U 3.3. Calculul suprafețelor plane în contact

La suprafețele plane de contact se consideră că tensiunile sunt uniform distribuite iar

condiția de rezistență este de forma:
Pst
pst =  pa =  a . (3.27)
A st

pst – presiunea de strivire (contact),

Pst – sarcina exterioară ce generează strivirea,
Ast – aria de strivire (contact),
a – tensiunea admisibilă la compresiune a materialului.

În structura din fig.3.4, se urmărește să

se determine ariile de contact necesare
pieselor componente, pentru a se susține
sarcina P şi greutățile proprii.
Greutatea proprie a unui tronson se
calculează cu relația:
G = m∙g = ∙V∙g = ∙g∙A∙ = ∙A∙,
 - densitatea materialului,
 - greutatea specifică,
Fig.3.4 g – accelerația gravitațională.

Pentru materialele din fig.3.4 există succesiunea: OL  FO  BET  SOL ,
Calcul secțiunii transversale notate cu A1, se face scriind condiția de rezistență la
strivire, la nivelul contactului notat cu 1:

P +  f A1 P
pst = 1
 pa = FO  A1  .
A1 FO −  f 1

43
 Calculul ariei de contact notată cu A2, se face scriind condiția de rezistență la strivire
la nivelul contactului notat cu 2:

P +  f A1 1 +  OL A 2 P +  f A1 1
pst = 2
 pa = BET  A 2  ,
A2 BET −  OL 2
P +  f A1 1 +  OL A 2
Asemănător: A 3  2
.
SOL − BETl3

U 3.4. Calculul suprafețelor cilindrice în contact

În tehnică, o frecvență foarte mare o au cazurile când suprafața de contact este

cilindrică. Spre exemplu, contactul dintre fusul unui arbore şi lagăr, contactul din cazul
îmbinărilor cu bulon sau cu nituri, etc.

Fig.2.5

În fig.3.5 este prezentat cazul unui arbore care se sprijină pe un lagăr, căruia îi transmite
sarcina P. Se presupune că între cele două piese în contact nu există joc şi contactul propriu
zis se realizează pe un unghi de 180°. Dacă se presupune că presiunea de contact este p,
atunci forța elementară ce rezultă din fig.3.5,b este:
D
dN = pdA = p  d  b ,
2

44
 Însumarea tuturor forțelor elementare dN poate fi exprimată prin condiția de echilibru:
 /2  /2 D bD /2
P= dNcos  = 
2 −/2
p dbcos  = pcos d = pbD.
− /2 − /2 2

a) Dacă se consideră că presiunea de contact este constantă, ceea ce nu poate fi tocmai

conform cu fenomenul real, se obține:
P
p=  pa (3.28)
bD

care reprezintă o condiție de rezistență la strivire, pentru suprafețele cilindrice. Se observă că

aria de strivire este A = b∙D, ca şi când contactul ar avea loc pe o suprafață plană de formă
dreptunghiulară (o proiecție a jumătății de cilindru pe un plan longitudinal) de dimensiuni
bxD, fig.3.5,c.
b) Dacă se consideră că presiunea de contact ar avea o distribuție aproximativ
sinusoidală, fig.3.5,b, cu valoarea oarecare p = p max cos  ‚ rezultă:

b  D /2 bD /2 

P= 
2 −/2
pmax cos   cos d =
2
pmax  cos 2 d = bDp max
−/2 4
Condiția de rezistentă ia forma:
P
pmax = 1, 27  pa (3.29)
bD
Dacă cele două piese nu se mișcă una fată de cealaltă (îmbinări cu nituri sau cu
buloane), se recomandă relația:
pa  1,5a ,

unde  a este tensiunea admisibilă la compresiune a materialului mai slab dintre cele două în
contact. Dacă cete două piese au o mișcare relativă.
În cazul în care între cele două piese în contact, există un joc, atunci contactul se
realizează pe un unghi mai mic de 180°, care variază cu încărcarea şi deci problema devine
mult mai complicată.

U 3.5. Calculul suprafețelor mici în contact

Rezemările pe role sau pe bile, întâlnite în cazul rulmenților, constituie un exemplu

sugestiv al suprafețelor mici de contact. Tensiunile şi deformațiile de contact au caracter
local; cunoașterea lor este cu atât mai importantă cu cât contactul se realizează pe o suprafață
mai mică. În calcule, contactul inițial al corpurilor solide poate fi punctiform sau de-a lungul
unei linii.
Problemele de contact elastic au fost tratate pentru prima oară de către H. Hertz în 1881-

45
1882 și s-au bazat pe ecuațiile teoriei elasticității și a următoarelor ipoteze:
- corpurile sunt confecționate dintr-un material omogen şi izotrop;
- solicitarea se realizează în limitele proporționalității între tensiuni şi deformații;
- frecarea pe suprafața de contact este neglijabilă;

Fig.3.6

În fig.3.6,a se arată cazul a două bile în contact solicitate la compresiune de sarcinile

exterioare P. Se presupune că pe suprafața de contact se dezvoltă numai forţe normale. Din
motive de simetrie, se constată că suprafața de contact este circulară, de diametru 2a.
S-a demonstrat că presiunea este distribuită după o lege eliptică şi are expresia:

r2
p ( r ) = p max 1 − (3.30)
a2
unde r este distanta de la centrul suprafeței de contact, la punctul de calcul al lui p. Valoarea
maximă a presiunii este:

d 3p
p = 2 rp (r ) dr  pmax = , (3.31)
0 2a2

unde cu a s-a notat raza cercului de contact şi se determină cu relația:

E1 + E 2 d1d 2
a = 0, 7 3 p, (3.32)
E1E 2 d1 + d 2

în care E1 şi E2 sunt modulele de elasticitate longitudinal pentru materialele celor doua bile în
contact.

46
 Ca o particularizare a celor arătate mai sus, pentru cazul în care E1 = E2 = E rezultă
relațiile de calcul:
2
P d1d 2  d + d2 
a = 0,88 3 , p max = 0, 62 3 PE 2  1  .
E d1 + d 2 d d
 1 2 
Dacă o bilă apasă pe o suprafață concavă (fig.3.6.,b), suprafața ce contact este mai
mare iar presiunea este mai mică și se calculează cu relaţia:
2
 d + d2 
p max = 0, 62 3 PE  1
2
 .
 d1d 2 

În cazul unei bile ce apasă pe o suprafață plană (fig.3.6,c), când d1 = d şi d2 →, se

obțin relațiile de calcul:
2
d E
a = 0,88 3 P și p max = 0,62 3 P  . (3.33)
E d

În cazul unui cilindru de lungime  ce apasă pe o suprafață plană, presiunea maximă se

calculează cu relația:
P E
pmax = 0,59 3 . (3.34)
d

Toate relațiile arătate mai sus, arată o dependență neliniară între forța P şi presiunea
maximă pmax, explicația fiind dată de faptul că suprafața de contact creste şi ea odată cu
creșterea forţei. S-a constatat că, presiunea creste mai încet decât sarcina exterioară P.
Mărimea presiunii admisibile pa‚ poate avea valori mult mai mari decât tensiunea
admisibilă de compresiune. Un oțel cu tensiunea de rupere de 600 – 700 [MPa], are o presiune
admisibilă de cel mult pa = 1600 [MPa], iar oțelurile speciale pentru rulmenți pot avea o
presiune admisibilă de până la 3800 – 4000 [MPa].
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva valori orientative de limite de rupere,
respectiv presiuni admisibile pentru diferite materiale.
Tabel 3.1
Rezistența la rupere Presiunea admisibilă
Material
r [MPa] pa [MPa]
OLC 30 500 - 540 850 – 1050
0LC 40 580 – 620 1000 – 1350
OLC 50 650 – 700 1050 – 1400
15 C 08 690 1050 – 1600
20 C 08 785 1200 – 1450
Rul 1 – 3800
Fc 35 950 – 1400 1200 – 1400

47
 U 3.6. Aplicații rezolvate

Aplicația 3.1. Pentru bara din figura 3.7, se cer următoarele:

a) Să se determine reacțiunea din încastrare,
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se verifice rezistența sistemului de bare,
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d, D = 20 [mm],
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.3.7

REZOLVARE:

a) Din ecuația de echilibru scrisă pe orizontală determinăm reacțiunea din încastrare.

 X = 0  −X A − F1 + F2 = 0  X A = F2 − F1 = 50 [kN].

b) Se vor scrie eforturile axiale pe cele două tronsoane în baza convenției de semne
pentru eforturi axiale prezentată la capitolul anterior.

N (x = 0) = NA = XA = 50 [kN]
NA −1(x) = XA →  A −1
 NA −1(x = a) = N1 = XA = 50 [kN]

N1−2 (x = 0) = N1 = X A + F1 = 175 [kN]

N1−2 (x) = XA + F1 → 
N1−2 (x = 2a) = N2 = XA + F1 = 175 [kN]

Diagrama de eforturi este prezentată în figura 3.8.

48
 Fig.3.8

c) Verificarea barei se va face în baza condiției de rezistență

N
 =  a
A
Această relație de verificare se va utiliza pentru ambele tronsoane de bară.
N
- pentru tronsonul A-1: A −1 = A −1  a
A A −1
Indicii din ecuație fac referire la tronsonul A-1.

50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 636,62 [MPa]  a
d 2

 10 [mm ]
2 2

4 4

Condiția de rezistență nu este îndeplinită pe tronsonul A-1, în consecință bara nu rezistă

sarcinilor aplicate pe acest tronson. Pentru a satisface condiția de rezistență pe acest tronson,
va trebui să adoptăm diametrul d = 25 [mm]. Se reia calculul cu aceast[ valoare de diametru și
se obține:

50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 101,85 [MPa]  a
d 2

 25 [mm ]
2 2

4 4

Cu această valoare de diametru, condiția de rezistență este îndeplinită.

- pentru tronsonul 1-2:

N 175000 [N] 175000 [N]
1−2 = 1−2 = = = 89,127  a
A1−2  
D 2
 50 [mm ]
2 2

4 4

Condiția de rezistență este îndeplinită și pe cel ce-al doilea tronson 1-2.

49
 d) Deplasările orizontale ale punctelor 1 și 2 sunt:

NA −1  A −1 XA  a 50  103  500
u1 =  A −1 = = = = 0,255 [mm]
E A −1  A A −1 E    d2 5   25
2
2  10 
4 4
2
N  N 
u2 =   i = A −1 +  1−2 = A −1 A −1 + 1−2 1−2
i=1 EA −1  A A −1 E1−2  A1−2

u2 =
XA  a ( X + F )  2a = 0,255 + 175000  1000 = 0,7 [mm].
+ A 1
  
E   d2 E   D2 2  105   502
4 4 4

Aplicația 3.2. Pentru bara din figura 3.9, se cer următoarele:

a) Să se ridice nedeterminarea (determinare reacțiuni XA, XB),
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se dimensioneze bara (D, d = ?),
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d, D = 20 [mm],
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.3.9
REZOLVARE:
a. Vom scrie din statică ecuația de echilibru de forțe pe direcția axei:
 X = 0  − XA − F1 + F2 + XB = 0  XA − XB = F2 − F1
După cum se poate observa, ecuația din statică are două necunoscute (XA, XB), iar
pentru determinarea acestora va mai fi nevoie de încă o ecuație exprimată în funcție de
deformațiile elastice.
N
 AB = 0;  AB =  A1 +  12 +  2B = 0 ,  =
EA

Se va obține un sistem de două ecuații cu două necunoscute de forma:

- din statică : XA − XB = 50000
X A  2a ( X A + F1 )  a ( X A + F1 − F2 )  3a
- din deformatii elastice : + + =0
E
  d2
E
  D2
E
(
  D2 − d2 )
4 4 4

50
  X = 5,77 [kN],
Prin rezolvarea sistemului, obținem soluțiile:  A
 XB = −44,23 [kN].

b) diagrama de eforturi axiale:

Fig.3.10

c) Dimensionarea barei se va face tot din condiția de rezistență.

Se va efectua calculul de dimensionare pe fiecare tronson în parte și în funcție de
eforturile axiale din fiecare tronson se calculează o arie necesară și funcție de aceasta rezultă
un diametru necesar, respectiv o pereche de valori D, d.
În final vor rezulta trei perechi de valori, din care pentru îndeplinirea rezistenței se vor
adopta diametrele cu valorile cele mai mari.
N
Condiția de rezistență:  =  a .
A
N N
Dimensionarea se va face în baza condiției limită: = a  A =
A a

Calculul de dimensionare pe tronsonul A-1

5770 5770
A A −1 = = = 38,46mm2
a 150
  d2 4  A A −1
A A −1 = d= = 7 [mm].
4 
dA −1 = 7 [mm], DA −1 = 2  dA −1 = 14 [mm].

51
 Calculul de dimensionare pe tronsonul 1-2

130770 130770
A1−2 = = = 871,8 [mm2 ]
a 150
  D2 4  A1−2
A1−2 = D= = 34 [mm]
4 
 D1−2
D1−2 = 34 [mm], d1−2 = = 17 [mm].
 2

Calculul de dimensionare pe tronsonul 2-B

44230 44230
A 2−B = = = 294,86 [mm2 ]
a 150

A 2−B =
(
  D2 − d2 )A =
(
  4d2 − d2 ) = 3d2

2 −B
4 4 4
4  A 2−B
d= = 6 [mm]
3
d2−B = 6 [mm], D2−B = 2  d2−B = 12 [mm].

Dintre toate perechile de valori de diametre determinate, pentru îndeplinirea condiției de

rezistență se vor adopta diametrele cu valorile cele mai mari:
d = 7 [mm],

D = 2  d = 14 [mm].

d) Calculul deplasărilor punctelor 1 și 2.

X A  2a 5,77  103  2  500

u1 =  A1 = = = 1,049 [mm]
  d2 5   17
2
E 2,1 10 
4 4

X A  2a ( X A + F1 )  a
u2 =  A2 = A −1 + 1− 2 = +
  d2   D2
E E
4 4

52
 50  103  2  500 130,77  103  500
u2 = + = 1,392 [mm].
5   17 5   34
2 2
2,1 10  2,1 10 
4 4
Valorile pozitive obținute pentru deplasări înseamnă că deplasarea punctelor se face în sensul
axei x care este orientată către dreapta.

Aplicația 3.3. Să se determine valoarea forţei F dacă deplasarea pe verticală în dreptul ei este
 = 0,6 mm. Se cere:
a) Să se calculeze eforturile N1 și N2 din barele verticale,
b) Să se calculeze tensiunile din barele verticale.
Aplicație numerică:  = 400 [mm], A1 = 500 [mm2], A2 = 800 [mm2],
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.3.11

REZOLVARE:

a) Sub acțiunea forței F, în barele 1 și 2 iau naștere eforturile axiale N1 și N2, acest lucru fiind
prezentat în figura 3.12

Fig.3.12

53
- ecuația de echilibru pe care o scriem din statică, este:
 MA = 0; N1  a + N2  2a − F  3a = 0
N1 + 2N2 = 3F

În baza ecuației din statică avem o ecuație cu două necunoscute. Sistemul este static
nedeterminat cu grad de nedeterminare unitar. În consecință va trebui să mai sciem o ecuație
din deformații elastice pe baza schemei din figura 3.13.

Fig.3.13

Sub acțiunea încărcării exterioare (forța F), barele 1 și 2 se alungesc cu cantitățile ∆1 și
∆2. Pentru determinarea eforturilor N1 și N2, vom scrie următoarele asemănări de triunghiuri:

ABB’  ADD’
BB' AB  a 
=  1=   1 = = 0,2 [mm]
DD' AD  3a 3
N1  1 E A
= 0,2  N1 = 0,2  1 1 = 26,25 [kN]
E1  A1 1

ACC’  ADD’
CC' AC  2a 2
=  2 =  2 = = 0,4
DD' AD  3a 3
N2  2 E A
= 0,4  N2 = 0,4  2 2 = 168 [kN]
E2  A 2 2

Înlocuind N1 și N2 în ecuația din statică, vom obține forța F:

N1 + 2N2
F= = 120,75 [kN]
3
b) Tensiunile din barele verticale sunt:

N1 26,26  103 N 168  103

1 = = = 52,5 [MPa] < a , 2 = 2 = = 210 [MPa] > a
A1 500 A2 800

54
 În baza calculelor de verificare efectuată, se constată că bara 2 nu îndeplinește condiția
de rezistență. Pentru îndeplinire se propune majorarea ariei secțiunii transversale A2 = 1200
[mm2].
N2 168  103
2 = = = 140 [MPa] < a .
A2 1200

Aplicația 3.4. Pentru sistemul din figura 3.14, se cere:

a) Determinarea eforturilor N1 și N2 din barele verticale,
b) Dimensionarea barelor.
 N 
Aplicație numerică:  = 400 [mm], a = 0,5 [m], q = 10   ,  = 30o
 mm 
E = 2,1∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.3.14

REZOLVARE:
- din statică:  MA = 0; N1  a + N2Y  9a − R  5a = 0 ,
R = 8aq – rezultanta sarcinii uniform distribuite

Fig.3.15
3
N2Y = N2∙cos() = N2∙
2
9 3
Ecuația din statică: N1 + N2 = 40aq (1)
2

55
- din deformații elastice:

Fig.3.16

ABB’  ADD’
BB' AB  a N1  1
=  1=  v D = 9 1 =9 (2)
DD' AD vD 9a E1  A1

În DD’’D’
D''D'  2  2 N2  2
cos (  ) = =  vD = =
DD' vD cos (  ) E2 A 2 cos (  )

cos (  ) =  =
cos (  )
2
2

N2  2
vD = (3)
E2 A 2 cos2 (  )

Prin egalarea relațiilor (2) și (3) obținem:

N1  1 N2  2 N  N2 
9 = 9 1 =
E1  A1 E2 A 2 cos (  )
2
E  A EA cos2 (  )
4
9N1 = N2 (4)
3

Relația (4) se introduce în (1) și obținem eforturile din bare:

N1 = 0,745aq = 3725 [N]

N2 = 5,03aq = 25150 [N]

56
b) dimensionarea barelor se face din condițiile de rezistență:

N1 3725 3725
1 =  a  = 150  A1nec = = 24.83 [mm2 ]
A1 A 150

N2 25150 25150
2 =  a  = 150  A 2nec = = 167.67 [mm2 ]
A2 A 150

A nec = max(A1nec ,A 2nec ) = 167.67 [mm2 ]

d2 4  167.67
A nec = = 167.67  d = = 14.61 [mm]
4 

Se adoptă d1 si d2 = 15 mm.

Să se rezolve următoarele aplicații în baza teoriei descrise, respectiv a exemplelor

prezentate la secțiunea anterioară

Aplicația 3.5.
1) Să se determine reacțiunea din încastrare,
2) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
3) Să se verifice rezistența sistemului de bare,
4) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Date intrare:
a = 0.5 [m], p = 5 [kN/m], F1 = 5ap, F2 = 10ap, D=2d, D = 20 [mm],
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].

Fig.3.17

Aplicaţia 3.6.

57
1) Să se determine reacțiunea din încastrare,
2) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
3) Să se dimensioneze sistemul de bare (D, d = ?),
4) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Date intrare: a = 0.5 [m], p = 5 [kN/m], F1 = 5ap, F2 = 10ap, D=2d,
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].

Fig.3.18

Aplicaţia 3.7.
1) Să se determine eforturile secţionale din barele sistemului,
2) Să se determine aria necesară a barelor 1, 2, 3;
3) Să se calculeze deplasările verticale ale punctelor B, C şi D.
Date intrare:  = 1 [m], a = 0.5 [m], q = 5 [kN/m], a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].

Fig.3.19

58
Aplicația 3.8.
1) Să se determine eforturile secționale din barele sistemului,
2) Să se determine aria necesară a barelor 1, 2, 3;
3) Să se calculeze deplasările verticale ale punctelor B, C şi D.
Date intrare:  = 1 [m], a = 0.5 [m], q = 5 [kN/m], a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].

Fig.3.20

Aplicația 3.9.
1) Să se determine reacţiunea din încastrare,
2) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
3) Să se dimensioneze sistemul de bare (D,d = ?),
4) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Date intrare: a = 0.5 [m], p = 5 [kN/m], F1 = 5ap, F2 = 10ap, D=2d,
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].

Fig.3.21

59
Competențe

Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal inițierea

studenților în problematica determinării tipului de solicitare de tracțiune-
compresiune , stabilind forța axială, tensiunile si deformațiile care apar.
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
➢ rezolve tipurile de probleme static determinate, precum și cele static
nedeterminate;
➢ determine caracteristicile materialelor analizate prin prisma încercărilor
specifice.

Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 6 ore.

60
Modulul 4. Calculul convențional de forfecare

Cuprins
U 4.1. Noțiuni teoretice
U 4.2. Calculul la forfecare al îmbinărilor nituite
U 4.3. Calculul la forfecare al îmbinărilor sudate
U 4.4. Aplicații rezolvate
U 4.5. Test de evaluare

U 4.1 Noțiuni teoretice

În secțiunea transversală a unei bare se produce solicitarea simplă de forfecare, dacă

eforturile secționale din secțiunea considerată se reduc la o singură forță cuprinsă în planul
secțiunii. Efectul de forfecare asupra unei bare este dat de acțiunea a două forțe paralele, egale
și de sens contrar, acționând la mică distanță una de alta, cele două forțe fiind perpendiculare
pe axa barei.

Fig.4.1

Relațiile de calcul privind calculul convențional de forfecare sunt aplicabile mai mult
pentru bare de secțiune transversală mică. Condiția de rezistență are forma:

61
 T
f =  a , (4.1)
A

cu ajutorul căreia se rezolvă cele trei tipuri de probleme: dimensionare, verificare și

determinare sarcină capabilă. Relațiile de calcul sunt:
T T
A nec  ; f =  a ; Tcap  A  a . (4.2)
a A

Pentru materiale omogene și izotrope, pentru stabilirea valorii admisibile a rezistenței la

forfecare se folosesc ipotezele de rupere. Se recomandă:

a = ( 0,5...0,8 )  a (4.3)

În tabelul 4.1 sunt prezentate câteva valori admisibile de tensiuni de forfecare pentru
diverse tipuri de materiale:

Tabelul 4.1
r [MPa] r [MPa]
Oţel 250 – 800 Carton 30 – 60
Alamă 250 – 380 Carton presat 70 – 80
Cupru 200 – 280 Cauciuc 1 – 10
Duraluminiu 220 – 380 Piele 50 – 60

U 4.2 Calculul la forfecare al îmbinărilor nituite

Dimensionarea unei asamblări nituite se face din condiția de egală rezistență a tijei
nitului la forfecare și strivire:

Fig.4.2

62
 d2
- la forfecare: F =  a ;
4
- la strivire: F = d  hmin  pa , unde hmin = minim(h1; h2).
Prin egalarea celor două relații se obține diametrul nitului:

d2
 a = d  hmin  pa , de unde:
4
4 p
d =  a  hmin . (4.4)
 a

La nituri se pot accepta între tensiuni relaţiile:

a  ( 0,7 0,9 )  a ; pa  1,5a (4.5)

Cu aceste valori se ajunge la o relaţie:

d  2hmin . (4.6)

Valoarea obţinută din calcul, se rotunjeşte la un număr întreg şi se adoptă apoi din
STAS valoarea imediat următoare (dacă cea rotunjită nu coincide cu o valoare STAS).

TABELUL 4.2.
Diametrul găurii
13 15 17 19 21 23 25 28 31 34 37
de nit [mm]

Idealizarea nitului

Suprafețele în
contact cu platbanda
Fig.4.3

63
 Determinarea numărului de nituri necesar unei îmbinări ce trebuie să suporte sarcina
exterioară P, se determină astfel:
a) Se calculează sarcina suportată de un nit la forfecare,
d2
Tf = i a , unde i - este numărul secţiunilor de forfecare;
4
Spre exemplu, pentru asamblarea nituită din figura 4.3, nitul este supus forfecării în
două secțiuni (i = 2).
b) Se calculează sarcina suportată de un nit la strivire,
Pst = d  hmin  pa , unde h este grosimea celei mai subţiri table din pachet.

Fig.4.4

Aria de strivire a unui nit dintr-o asamblare, se consideră în calcule ca fiind o arie
diagonală obținută din proiecția suprafeței laterale a cilindrului pe un plan tăietor ce trece prin
axa găurii din tablă. Aria obținută prin tăiere este aria unui dreptunghi calculată ca produs
dintre diametrul găurii de bolț și grosimea tablei. Acest lucru este evidențiat grafic în figura
4.4.
c) Se determină numărul de nituri (calculat), nc,
F
nc =
min ( Tf ,Pst )
d) Se majorează cu 20% numărul de nituri calculat pentru a se ține cont că F nu se
repartizează uniform pe nituri:

1,2F
n = nc + 20% sau n= . (4.7)
min ( Tf ,Pst )

U 4.3. Calculul la forfecare al îmbinărilor sudate

La calculul îmbinărilor sudate, pentru corectitudinea calculelor se impun respectarea

următoarelor principii generale:
a) Tensiunea admisibilă a materialului cordonului de sudură se determină pe baza
tensiunii admisibile la întindere a tablelor sudate, a:
➢ pentru tracțiune: s = 0,8∙a,

64
 ➢ pentru compresiune: s = 1,0∙a,
➢ pentru forfecare: s = 0,65∙a,
b) se consideră că tensiunea este uniformă pe toată lungimea cordonului de sudură,
c) datorită imperfecțiunilor de capăt ale cordoanelor de sudură, se acceptă relația:

u =  – 2a (4.8)

u – lungimea utilă sau lungimea de calcul a cordonului,

 – lungimea reală, executabilă,
a – grosimea cordonului de sudură,

Grosimea cordonului de sudură se adoptă în funcție de felul în care este realizată

sudura.
Pentru o sudură cap la cap (fig.4.5) supusă la tracţiune, se consideră că grosimea sudurii
este egală cu grosimea tablelor a = h, iar lungimea utilă a sudurii este s = b - 2a.

Fig.4.5

Se scrie condiţia de rezistenţă:

F
tr =  0,8a , a=h. (4.9)
a  ( b − 2a )

În cazul unei suduri de colț bilaterale, grosimea sudurii se calculează funcție de tipul
sudurii:
- sudură de colț bilaterală normală: a = 0,7h,
- sudură de colț bilaterală adâncă: a = h, unde h = min(h1,h2).

Pentu o sudură frontală, forţa de tracţiune F ce solicită îmbinarea, este preluată de

cordoanele de sudură aplicate. Tablele sudate sunt de grosimi diferite. Grosimea cordonului
de sudură va fi: a = 0,7h, unde h = min(h1,h2).

65
 a) sudură colț normală b) sudură colț adâncă
Fig.4.6

a) sudură monofrontală b) sudură bifrontală

Fig.4.7

Cordonul de sudură are secţiunea transversală a unui triunghi dreptunghic şi isoscel (fig
4.8).

Forța F se descompune în componentele N de tracţiune şi

T de forfecare, egale cu:
- sudură monofrontală
N = T = Fcos45  0,7F ,
- sudură bifrontală
Fig.4.8 N = T = 0,5  Fcos 45  0,35F .

Aceste componente N și T, dau o solicitare compusă de tracţiune cu forfecare pentru

cordonul de sudură. S-a constatat că solicitarea cu efect mai mare este forfecarea. Condiţia de
rezistenţă pentru sudura frontală este:

F
- sudură monofrontală: f =  0,65a ,
a ( b − 2a )
(4.10)
0,5F
- sudură bifrontală: f =  0,65a .
a ( b − 2a )

66
 La sudurile de flanc cu două cordoane de sudură simetrice (figura 4.9), condiția de
rezistență este (4.11).

F
f =  0,65a ,
a ( b − 2a ) (4.11)
a = 0,7h, unde h = min(h1,h2).

Fig.4.9

La cordoanele de sudură asimetrice față de axa piesie, forţa F acţionează pe direcţia

centrelor de greutate a cornierelor. Sudurile sunt solicitate la forfecare de forţele T1 şi T2, care
se determină din teorema momentelor şi a proiecţiilor. Se obţin expresiile:

c1 c1
T1 = F şi T2 = F (4.12)
c1 + c 2 c1 + c 2

Condițiile de rezistență scrisă pe fiecare cordon în parte sunt:

T1 T2
fs1 =  0,65a , şi fs2 =  0,65a . (4.13)
a ( 1 − 2a ) a ( 2 − 2a )

Fig.4.10

Lungimile efective ale cordoanelor de sudură se determină din (4.13) și au expresiile:

67
 T1 T2
1  + 2a, 2  + 2a. ,
1,3a  a 1,3a  a (4.14)
a = 0,7h, unde h = min(h1,h2).

Deși la majoritatea îmbinărilor se manifestă efectul de concentrare a tensiunilor, în

aplicațiile din acest capitol acești coeficienți nu au fost luați în considerare.

U 4.4. Aplicații rezolvate

Aplicația 4.1. Pentru motajul din figura 4.11 se cunosc următoarele rezistențe admisibile at =
140 [MPa], af = 110 [MPa] și pa = 210 [MPa], precum și F = 500 [kN]. Se cere să se
determine diametrul util al șuruburilor 2, precum și dimensiunile a, b, d1, d2, d3.

Fig.4.11

68
REZOLVARE: Tija şuruburilor este supusă la tracţiune:
N F 2F
tr = =  at   at  d = 27,54 [mm].
A d 2
3d2
6
4
se adoptă un diametru standardizat.
După cum se poate observa din figura 4.12, suprafețele de forfecare ale pieselor 3 și 4
(indicate cu culoare roșie), sunt niște arii laterale de cilindru.

Tendința de forfecare a piesei  Tendința de forfecare a piesei 

Fig.4.12

Sunt supuse la tracţiune piesele  şi :

N 4F
- piesa :  tr =   at  2   at (1)
A d3
F
- piesa :   at (2)
 2
4
(
d2 − d12 )
Sunt supuse la forfecare piesele  şi :
T F
- piesa :  f =  af   af (3)
A d3 a
F
- piesa :  af (4)
d1b
Se produce strivire sau presiune de contact între piesele  şi :
Pst F
p st =  pa   pa (5)
A st  2
4
( 2
d1 − d3 )
Din relațiile (1), (2) ... (5) se obține un sistem de 5 ecuaţii cu 5 necunoscute.
Soluțiile sistemului sunt:
d1 = 87,078 mm, d2 = 110,146 mm, d3 = 67,450 mm,
a = 21,46 mm, b = 16,62 mm.

69
 Aplicația 4.2. Pentru motajul din figura 4.13 se cunosc următoarele rezistențe
admisibile at = 160 [MPa], af = 120 [MPa] și pa = 320 [MPa], precum și F = 500 [kN].
Determinați dimensiunile a, b, b1, c și d.

Fig.4.13

REZOLVARE:

Calculul tijei la tracțiune:

N F F F 160  103
tr = =  at  A = a =
2
a= = 31,6 [mm]
A A at at 160
Se adoptă a = 32 [mm].

Calculul de forfecare al capului tjei:

T F F F 160  103
f = =  af   af  c = =
A A 4ac 4  a  af 4  32  120
c = 10,4 [mm]. Se adoptă c = 11 [mm].

Calculul presiunii de contact dintre manșon și capului tjei:

F F F 160  103
ps =  pa  2  p a  b1 = + a 2
= + 322
A b1 − a2 pa 320
b1 = 38,7 [mm]. Se adoptă b1 = 39 [mm].

Calculul de forfecare al umărului manșonului:

F F F 160  103
f =  af   af  d = =
A 4  d  b1 4  b1  af 4  39  120
d = 8,5 [mm]. Se adoptă d = 9 [mm].

70
 Calculul la tracțiune al manșonului:
F F F
tr =  at  2  at  b = + b12  50 [mm].
A b − b12 at

Aplicația 4.3. Doua profile laminate sunt îmbinate cu o platbandă ca în figura 4.14 cu
ajutorul niturilor de diametrul d = 4 [mm]. Forța care solicită această îmbinare este P = 35000
[N]. Grosimea profilelor este h1 = 1 [mm], iar a platbenzii h = 2 [mm]. Cunoscând rezistențele
admisibile ale niturilor af = 100 MPa, pas = 280 Mpa, se cere să se calculeze numărul de
nituri necesar îmbinarii.

Fig.4.14

REZOLVARE:

Se va calcula sarcina capabila de forfecare si strivire ce revine pe un nit.

Se va nota cu i – numărul de secțiuni ce tind să se foarfece pe un nit. În cazul acestei
aplicații, i = 2.
- forfecare:
Pf Pf d2   42
f = =   fa  Pf (cap) = i    fa = 2   110 = 2512 [N],
Af d2 4 4
i
4
- strivire:
Pst Pst
pst = =  pa  Pst(cap) = d  hmin  pa = 4  2  280 = 2240 [N].
A st d  hmin
hmin = min(2h1,h).

Numarul de nituri necesar imbinarii din calcul:

71
 P 35000
n= = = 15,625
min(Pf (cap) ;Pst(cap) ) 2240
Se adoptă: n = 16 nituri.
Numărul total de nituri necesar îmbinării se majorează cu 20%.
ntotal = n + 20% = 1.2n = 19.2 nituri.
Se adoptă ntotal = 20 nituri.

Aplicația 4.4. Doua table de oțel sunt îmbinate cu patru nituri de diametrul d = 20 [mm]. Să se
verifice îmbinarea, considerând o tensiune admisibilă de a = 140 [MPa].

Fig.4.15
REZOLVARE:
P
Forța ce revine pe un nit este: P1 = = 30 [kN].
4

Verificarea niturilor la forfecare:

T P 4  30  103
f = = 12 = = 95,5 [MPa] < af ,
A f d   202
4
af = ( 0,7 − 0,9 )  a = 0,8  140 = 112 [MPa].

Calculul la strivire:
P1 P1 30  103
pst = = = = 166,67 [MPa] < pa ,
A st d  hmin 20  9
pa = (1,5 − 2,0 )  a = 1,5  140 = 210 [MPa].

72
 Verificarea tablelor la tracțiune în secțiunile 1, 2 și 3::
N1 120 103
1 = = = 133,3 [MPa] < a ,
A1 (120 − 20 )  9
N2 120  103 − 30  103
2 = = = 125 [MPa] < a ,
A2 (120 − 2  20 )  9
N3 30  103
3 = = = 33,3 [MPa] < a .
A 3 (120 − 20 )  9

Aplicația 4.5. Sa se calculeze lungimile necesare ale celor două cordoane de sudură din figura
4.16 astfel încât ansamblul să îndeplinească condiția de rezistență.
Se dau: h = 10 [mm], a = 140 [MPa].

REZOLVARE:
Din memorator, pentru L 80x80x10, se extrag caracteristicile geometrice de interes:

e = 23,4 [mm],

L80x80x10 : A = 1510 [mm2 ],
c = 80 [mm].


Fig.4.16

În primă fază, vom determina sarcina capabilă (maximă) preluată de ansamblu din
condiția de rezistență la tracțiune.

73
 N P
tr = =  a  P(cap) = A  a = 1510  140 = 211400 [N] ,
A A

Cordoanele de sudură preiau forțele P1 și P2, care se obțin din ecuațiile de momente
scrise față de fiecare cordon de sudură în parte.

P  c2 P  c 2 211400  56,6
P1  ( c1 + c 2 ) = P  c 2  P1 = = = = 149565,5 [N],
c1 + c 2 c 80
P  c1 P  c1 211400  23,4
P2  ( c1 + c 2 ) = P  c1  P2 = = = = 61834,5 [N].
c1 + c 2 c 80

Tensiunile de forfecare pe cele două cordoane de sudură sunt:

P1 P1
fs1 = =  as  P1 = a  1c  as
A fs1 a  1c
P2 P2
fs2 = =  as  P2 = a  2c  as
A fs2 a  2c

a  0.7  h = 0,7  10 = 7 [mm]

as = 0,65  at = 0,65  140 = 91 [MPa]
Fig.4.17

Sudura de colț se idealizează cu o prismă cu baza triunghiulară. Secțiunea cea mai

periculoasă la forfecare este indicată cu hașură în figura 4.17. Practic, secțiunea este un
dreptunghi obținut din tăierea prismei cu un plan longitudinal orientat la un unghi de 45o față
de muchiile bazei.
Lungimile celor doua cordoane de sudura rezultate din calcul sunt:

P1 149565,5
1c = = = 234,8 [mm]
a  as 7  91
P2 61834,5
2c = = = 97,07 [mm]
a  as 7  91

Lungimile utile ale celor doua cordoane de sudura sunt:

1u = 1c + 2a = 251.68 [mm],
2u = 2c + 2a = 112.26 [mm].

74
Competențele unității de învățare
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal inițierea
studenţilor în problematica determinării si calculării diverselor tipuri de elemente
de îmbinare folosite curent in tehnică.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
➢ rezolve tipurile de probleme specifice fiecărui tip de imbinare;
➢ determine caracteristicile diverselor tipuri de îmbinări.

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore.

75
Modulul 5. Caracteristicile geometrice ale secțiunilor plane

Cuprins
U 5.1. Generalități
U 5.2. Momente statice
U 5.3. Momente de inerție
U 5.4. Variația momentelor de inerție cu translația axelor
U 5.5. Variația momentelor de inerție cu rotația axelor
U 5.6. Raze de inerție. Elipse de inerție
U 5.7. Aplicații rezolvate
U 5.8. Test de evaluare cunoștințe

U 5.1 Generalități

Momentele statice și momentele de inerție sunt proprietăți geometrice care descriu

capacitatea unei secțiuni transversale de a rezista la solicitări de încovoiere, respectiv torsiune.
Spre exemplu în figura 5.1 avem două situații:
a) secțiunea transversală are latura verticală mai mare (h > b),
b) secțiunea transversală are latura orizontală mai mare (b > h).

Fig.5.1

Sub acțiunea aceleiași sarcini exterioare, se poate observa că grinda din cazul a) se
deformează mai puțin decât cea din cazul b). În concluzie, secțiunea transversală din cazul a)
are o capacitate mai mare de preluare a sarcinilor exterioare față de cazul b) datorită modului

78
în care este distribuită aria secțiunii transversale față de direcția de acțiune a forței exterioare
(greutatea omului).
În relaţiile de calcul de la solicitările simple de tracţiune (compresiune) şi forfecare (cazul
pieselor de secţiune transversală mică), intervine aria secţiunii transversale. Forma acesteia nu
influenţează mărimea tensiunilor ce apar în urma solicitărilor amintite. În cazul barelor
solicitate la torsiune sau încovoiere, dimensiunile secţiunilor transversale se pun în evidență
prin caracteristici de ordin superior: momente statice, momente de inerţie sau module de
rezistenţă. Mărimea şi forma secţiunii transversale influenţează considerabil mărimea
caracteristicilor amintite, pe baza acestora efectuându-se calcule de rezistență (dimensionare,
verificare, sarcină capabilă) și rigiditate (deformații).

U 5.2 Momente statice

Se consideră o suprafaţă oarecare, A (fig.5.2), raportată la sistemul de axe zOy.

Momentele statice se definesc față de o axă şi se calculează ca „suma” produselor dintre aria
elementară dA şi distanţa de la aceasta la axa de calcul.

Fig.5.2

Sz =  ydA și S y =  zdA. (5.1)

A A

Momentele statice se măsoară în unităţi de lungime la puterea a III-a [mm3] şi pot fi

pozitive, negative sau nule. Ele pot fi calculate şi în funcţie de coordonatele centrului de
greutate:

79
 Sz = A  y G ; S y = A  zG . (5.2)

Axele faţă de care momentele statice ale suprafeţei A sunt nule se numesc centrale,
intersecţia lor fiind centru de greutate G al suprafeţei considerate. Totdeauna axele de simetrie
sunt axe centrale; faţă de acestea momentele statice sunt nule.
Poziţia centrului de greutate G al unei suprafeţe oarecare A se determină cu relaţiile:

S  ydA Sy  zdA
yG = z = A
, zG = = A
. (5.3)
A  dA
A
A  dA
A

Dacă suprafaţa oarecare A este formată din arii simple cunoscute Ai, relaţiile (5.3) iau
forma:

yG =
 y i  A i , z =  zi  A i .
(5.4)
 Ai G
 Ai

U 5.3 Momente de inerție

Pentru suprafaţa oarecare A, raportată la sistemul rectangular de axe zOy, se definesc trei
tipuri de momente de inerţie:

a) Momente de inerţie axiale sau ecuatoriale. Acestea se definesc faţă de câte o

axă și se calculează ca suma produselor dintre aria elementară dA şi pătratul distanţei de la
aceasta la axa de calcul. Acestea sunt totdeauna pozitive si se măsoară în [mm4].

 z =  y 2dA;  y =  z2dA.
(5.5)
A A

b) Moment de inerţie centrifugal. Acesta se defineşte faţă de două axe şi se calculează

cu suma produselor dintre aria elementară dA şi distanţele de la aceasta la axele de calcul.

 zy =  zydA.
A
(5.6)

Momentul de inerţie centrifugal poate fi pozitiv, negativ sau nul şi se măsoară in [mm4].
Relaţia de definiţie (5.6) arată că, suprafeţele ce au cel puţin o axă de simetrie suprapusă peste
o axă centrală, au momentul centrifugal egal cu zero.

80
 c) Momentul de inerţie polar. Acesta se defineşte faţă de un punct denumit pol (în
general originea sistemului de referinţă) şi se calculează cu suma produselor dintre aria
elementară dA şi pătratul distanţei de la aceasta la pol.

p =  r 2dA.
(5.7)
A

( )
p =  z2 + y 2 dA =  z +  y .
(5.8)
A

Ecuaţiile de mai sus arată că suma momentelor de inerţie axiale ale suprafeţei A, este
chiar momentul de inerţie polar al acestuia.

U 5.4. Variația momentelor de inerție cu translația axelor

Dacă sistemul rectangular z1O1y1 este central, adică O1 coincide cu centrul de greutate
G al ariei A, momentele de inerţie ale acestuia faţă de sistemul zOy oarecare paralel z1O1y1
(fig.5.2), se calculează cu relaţia lui Steiner:

 z =  z1 + y 02  A;

 y =  y1 + z0  A;
2
(5.9)

 zy =  z1y1 + z0 y 0 A;

relaţii care arată variaţia momentelor de inerţie ale ariei A cu translaţia axelor.
Dacă suprafaţa oarecare A, este formată din figuri geometrice simple cunoscute, relaţiile
(5.9) iau forma:

 n

(
 z =   zi + y 0i A i ;
2
)
 i=1

 n
 = (
 y   yi + z0i A i ;
2
) (5.10)
 i=1
 n

(
 zy =   zi yi + z0i y 0i A i ;
 i=1
)

zi, yi fiind axele ce trec prin centrele de greutate Gi ale suprafeţelor geometrice simple,
componente ale suprafeţei A.

81
 U 5.5. Variația momentelor de inerție cu rotația axelor

Suprafaţa oarecare A din figura 5.2 este raportată la sistemul rectangular de axe zOy faţă
de care se cunosc momentele de inerţie z, y, zy. Faţă de sistemul de referinţă z1Oy1, rotit cu
unghiul față de sistemul inițial zOy, momentele de inerţie au expresile (5.11).

Fig.5.3

 z + y z − y
 z1 = + cos(2 ) −  zy  sin(2 );
 2 2
 z + y z − y
 y1 = − cos(2 ) +  zy  sin(2 ); (5.11)
 2 2
 z − y
 z1y1 = sin(2 ) +  zy  cos(2 );
 2

U 5.6. Raze de inerție. Elipse de inerție

Axele faţă de care momentele de inerţie axiale au valori extreme, unul maxim celălalt
minim, se numesc direcţii principale de inerţie; ele sunt date de relaţia:

2 zy
tg ( 21,2 ) = − , (5.12)
z − y

cu soluţiile 1 şi 2, adică 1 = 2 + , Faţă de direcţiile principale de inerţie notate cu 1 şi 2

se calculează momentele principale de inerţie 1 şi 2 unde 1 > 2. Faţă de aceste direcţii
momentul de inerţie centrifugal este zero.

82
 z + y
( )
2
1,2 =  z − y + 4 2zy (5.13)
2

Relația:
z + y  zy
pr = − ,
2 sin ( 21,2 ) (5.14)

arată „direcţia” faţă de care, momentul de inerţie principal este cel mare. Se desprind cazurile:
a) Dacă zy < 0, pr devine cel mare pentru sin(21,2) > 0, înseamnă că 0 < 1,2 < 90o, adică faţă
de direcţia principală ce trece prin cadranele I şi III ale sistemului de axe (cadranul I fiind dat
de rotirea axei z peste axa y în sens antiorar, fig.5.4,a).
b) Dacă zy > 0, pr devine cel mare pentru sin(21,2) < 0, înseamnă că 90o < 1,2 < 180o, adică
faţă de direcţia principală ce trece prin cadranele II şi IV ale sistemului de axe (fig.5.4,b).

Fig.5.4
Dacă punctul O luat ca origine a sistemului de axe de coordonate este chiar centrul de
greutate G al suprafeței A, axele se numesc principale centrale de inerție, iar momentele sunt
principale de inerție.
Razele de inerție pe baza cărora se construiește elipsa de inerție se calculează cu
relațiile:
1 2
i1 = , i2 = . (5.15)
A A

Pentru verificarea calculelor se poate utiliza relația:

 z   y −  2zy = 1   2. (5.16)

83
 U 5.7. Aplicații rezolvate

Aplicația 5.1.

Pentru suprafața din figura 5.5, se

cer momentele de inerţie ale suprafeţei
z, y și zy, direcțiile principale de inerție
(1, 2), momentele principale de inerție
1, 2 și elipsa de inerție.

Fig.5.5

REZOLVARE:

Pentru soluționarea cerințelor se vor parcurge pașii descriși la partea teoretică.

Suprafața se va împărți în suprafețe simple cunoscute. Se vor obține trei dreptunghiuri
așa cum se observă în figura 5.6,
Pentru fiecare dreptunghi se va indica centrul de greutate și de acesta se va atașa un
sistem local central de axe.
Se va alege un sistem de referință inițial și se vor poziționa centrele de greutate ale
dreptunghiurilor în raport cu originea sistemului ales.

Fig.5.6
Fig.5.7

84
 Determinarea centrului de greutate al întregii suprafețe:
Se vor poziționa centrele de greutate O1, O2 și O3 în raport cu originea sistemului ales
inițial z0Oy0 (figura 5.6).
În tabelul de mai jos este dată poziția centrelor de greutate și aria fiecărei suprafețe.

c.g. local Coordonate în raport cu z0Oy0 Arie suprafață

yi zi Ai
O1 t 3t 12t2
O2 6t t 16t2
O3 11t -t 12t2

y A i i
y1A1 + y 2 A 2 + y 3 A 3 t  12t 2 + 6t  16t 2 + 11t  12t 2
yG = i=1
= = = 6t ;
3
A1 + A 2 + A 3 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
A
i=1
i

z A i i
z1A1 + z 2 A 2 + z3 A 3 3t  12t + t  16t + ( −t )  12t
2 2 2

zG = i=1
= = = t.
3
A1 + A 2 + A 3 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
A i=1
i

Centrul de greutate al întregii suprafețe, în raport cu originea aleasă inițial are

coordonatele G(yG, zG)  G(+6t;+t).
Determinarea momentelor de inerție axiale z, y și centrifugale, zy:

Odată determinată poziția centrului

de greutate, sistemul de referință ales
inițial nu mai este de utilitate, iar pentru
calculul momentelor de inerție se va
utiliza noul sistem de coordonate zGy ce
trece prin centrul de greutate al suprafeței.
Acest sistem se va numi sistem central, iar
axele sale față de care vom calcula
momentele de inerție sunt axe centrale.
Punctul G va fi noua origine față de
care vom poziționa punctele O1, O2 și O3.

Fig.5.8

85
 c.g. local Coordonate în raport cu zGy Arie suprafață
yGi zGi Ai
O1 -5t 2t 12t2
O2 0 0 16t2
O3 5t - 5t 12t2

Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa z, z:

3
 z =   zi + y Gi
2
(
 Ai )
i=1

- primul termen din relația lui Steiner reprezintă momentul de inerție al suprafeței 1 în
raport cu axa locală z1,
- al doilea termen este momentul de inerție al suprafeței 1 în raport cu axa centrală z.

momentul de inerție axial în raport cu axa

b  h3
locală z, pentru dreptunghi:  zi = i i .
12

i=1
(
 z =   zi + y Gi
2
) (
 A i =  z1 + y G1
2
) (
 A1 +  z2 + y G2
2
) (
 A 2 +  z3 + y G3
2
 A3 )
 6t  ( 2t )3    2t  ( 8t )3    6t  ( 2t )3  
 + ( −5t )  12t  +   + ( 0 )  16t  +   + ( 5t )  12t 2 
2 2 2
 z =  2 2

 12    12    12  

     
 z = 693,33t . 4

Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa y, y:

3
 y =   yi + zGi
2
( Ai , )
i=1

bi3  hi
 yi = - momentul de inerție axial în raport cu axa locală y, pentru dreptunghi,
12
3

i=1
( ) (
 y =   yi + zi2 A i =  y1 + zG1
2
) (
 A1 +  y2 + zG2
2
 A 2 +  y3 + zG3
2
) (
 A3 )
 ( 6t )3  2t    ( 2t )3  8t    ( 6t )3  2t  
+ ( 2t )  12t + + ( 0 )  16t + + ( −2t )  12t 
2 2 2
y =    2
    2
    2

 12    12    12  

     
 y = 173,33t 4 .

Calculul momentului de inerție centrifugal, zy:

3

(
 zy =   zi yi + zGi  y Gi  A i
i=1
)

86
  zi yi = 0 - momentul de inerție centrifugal în raport cu sistemul locală central, pentru
dreptunghi este nul pentru că cel puțin una din axele centrale ale sistemului local se suprapun
peste cel puțin o axă de simetrie,
 zy =  z1y1 + zG1  y G1  A1  +  z2 y2 + zG2  y G2  A 2  +  z3 y3 + zG3  y G3  A 3 

 zy = 0 + 2t  ( −5t )  12t 2  + 0 + 0  0  16t 2  + 0 + ( −2t )  5t  12t 2  ,

zy = - 240 t4.

Determinarea direcțiilor principale de inerție:

2 zy
tg(21 ) = − ,
z − y

1  2 zy 
1 = arctg  −  = 12,405
o

2  z − y
 

1 
1 = arctg  −
−240t 4 ( ) 

2  693.33t 4 − 173.33t 4 
 
1 = 12,405o

2 = 1 + = 102,405o.
2

Fig.5.9

În figura 5.9 sunt prezentate axele principale de inerție (1) și (2).

Întrucât 1 > 0, sistemul central zGy se rotește în sens anti-orar cu unghiul 1 și se obține
sistemul central principal ce conține axele principale (1) și (2) față de care se obțin momentele
de inerție extreme (maxim și minim).
Întrucât zy < 0, axa de maxim va traversa cadranele I și III.

Calculul momentelor de inerție principale 1, 2:

z + y
( )
2
1,2 =  z − y + 4 2zy
2
1 = 787,66t 4 ,  2 = 79,794t 4

Determinarea razelor elipsei de inerție:

1 787.66t 4 2 79.794t 4
i1 = = = 4.44t, i2 = = = 1.4t
A 12t 2 + 16t 2 + 12t 2 A 12t 2 + 16t 2 + 12t 2

87
 În figura 5.10 se prezintă elipsa de
inerție obținută pentru suprafața formată
din cele trei dreptunghiuri.
După cum se poate observa, raza
mare a elipsei este orientată perpendicular
pe axa de maxim (1) care trece prin
cadranele I și III.
Orientarea elipsei aduce o
informație legată de modul în care este
concentrat materialul în structura
suprafeței analizate.

Fig.5.10

Se poate concluziona că direcția care oferă cea mai mare rigiditate este direcția (2)
perpendiculară pe axa față de care s-a obținut momentul de inerție maxim.

Aplicația 5.2. Se cer momentele de inerţie ale suprafeţei simetrice din fig.5.11.

REZOLVARE:

Dacă suprafaţa din fig.4.11, este privită

ca fiind un dreptunghi de dimensiuni 6ax7a,
din care se scad două dreptunghiuri de
dimensiuni 2,5ax5a (toate au centrele de
greutate pe axa Gz), momentul de inerţie
axial se calculează astfel:

6a ( 7a ) 2,5a ( 5a )
3 3

z = −2 = 119,4a 4
12 12
Fig.5.11

Pentru determinarea momentului de inerţie axial z, prin aplicarea relației lui Steiner
(5.10) se ajunge la același rezultat.
3

1
(
 z =   zi + y Gi
2
 Ai )
 6a  a3  a  ( 5a )2   6a  a3
2 
+ ( 3a )  6a  +  + ( 3a )  6a2  = 119,4a4
2 2
z =  + 0 + 
 12   12   12 
Iz1 Iz2 Iz3

88
 Pentru calculul momentului de inerţie axial Iy, nu se mai foloseşte Steiner deoarece toate
cele trei dreptunghiuri au centrele de greutate pe axă faţă de care se face calculul (Gy):

( 6a ) a3  5a ( 6a )  a
3 3
3 a
 y =   yi = + + = 36,4a4 .
1 12 12 12
Iy1 Iy2 Iz3

Aplicația 5.3. Se cer momentele de inerţie ale suprafeţei plane din fig.5.12.

Fig.5.12

REZOLVARE:
Suprafaţa din fig.5.12, este formată din figurile geometrice cunoscute  şi , simetrice
faţă de axa Gy. Se alege sistemul de axe z1Oy1 faţă de care se determină poziţia centrului de
greutate G:

zG =
 zi A i = 0 (axa Oy =axă de simetrie)
 Ai
1
y1A1 + y 2 A 2 −0,849 2  ( 2a ) + a  4a
2 2

yG =
 yi A i = = = −0,13a .
 Ai A1 + A 2 1
 ( 2a ) + a  4a
2 2

2
Centrul de greutate al semicercului  s-a calculat cu relaţia:

2D 4R 4  2a
y1 = = = = 0,849a.
3 3 3

Pe baza coordonatelor zG şi yG se obţine sistemul de axe zGy, care este un sistem

central (trece prin centrul de greutate G) şi faţă de care se vor calcula momentele de inerţie
axiale centrale.
Semicercul notat cu , are următoarele momente de inerţie:

89
 - Faţă de axa Oz1 (se calculează cu jumătate din momentul de inerţie al cercului de
diametru D = 2R = 4a):
1 D4 1   ( 4a )
4

 z1 = = = 2a4 .
2 64 2 64

- Faţă de axa zoG1, momentul de inerţie axial se calculează pe baza relaţiei lui Steiner,
astfel:  z1 =  z0 + y 02 A ,
unde:
1
 z0 =  z1 − y02 A = 2a4 − ( 0,849a )  ( 2a ) = 1,7533a4
2 2

Momentul de inerţie axial z , al întregii suprafeţe este:

( 2a ) + a + 0,13a 2  4a2
2
2

1
( 2
0 )
 z =   zi + y A i = 1,7533a + ( 0,849a − 0,13a )
4 2

2
( 2a ) +
2

12
( )
 z1  z2

 z = 11,439a 4

Momentul de inerţie axial y are valoarea:

1 D4 ( 2a ) 1   ( 4a ) ( 2a ) = 7,6133a4 .
4 4 4
2
 y =   y1 = + = +
1 2 64 12 2 64 12

Aplicația 5.4. Să se calculeze direcţiile principale de inerţie şi momentele principale de

inerţie, pentru suprafaţa din fig.5.13.

Fig.5.13

90
 REZOLVARE:

Suprafaţa din fig.5.13, poate fi privită ca fiind formată din dreptunghiul de dimensiuni 6
x 4,5 şi de centrul de greutate O1 din care se scade dreptunghiul punctat, de dimensiuni 2,5 x 3
şi de centru de greutate O2. Se calculează poziţia centrului de greutate G, faţă de sistemul
z0Oy0, ales pentru acest calcul:

yG =
y A i i
=
2,25  6  4,5 − 1,5  2,5  3
= 2,538 [mm]
A i 6  4,5 − 2,5  3

zG =
 z A = ( −3 )  6  4,5 − ( −4,75 )  2,5  3 = −2,327 [mm] .
i i

A i 6  4,5 − 2,5  3

yG şi zG - sunt coordonatele centrului de greutate G, faţă de sistemul de axe z1Oy1. Se

obţine deci, sistemul de axe central zGy, faţă de care se vor calcula elementele cerute în
aplicaţie.
Momentele de inerţie axiale şi cel centrifugal, calculate faţă de sistemul central zGy
sunt:
 
2
6  4,5 3  2,5  3 3 
1
( )
 z =   zi + y 02 A i =
12
+ ( 2,538 − 2,25 )  6  4,5 − 
2

 12
+ ( 2,538 − 1,25 )  2,5  3 
2


Iz
(1)  Iz
( 2) 
 z = 34,10 [mm4 ] ;

 
2
6 3
 4,5  2,5 3
 3 
( )
 y =   yi + z02 A i =
12
+ ( 3 − 2,327 )  6  4,5 − 
2
+ ( 4,75 − 2,327 )  2,5  3  ;
2

1  12 
Iy ( )
1  Iy ( )
2 
 y = 45,29 [mm4 ]

(
 zy =   ziyi + y 0 z0 A i
1
)
 zy = ( −2,538 + 2,25 )( −3 + 2,327 )  6  4,5 − ( −2,538 + 1,5 )( −4,75 + 2,327 )  2,5  3 
 zy = −13,63 [mm4 ]

Direcţiile principale de inerţie, sunt date de relaţia:

2 zy 2  ( −13,6297 )
tg21,2 = − = = −2,436 , de unde
z − y 34,10 − 45,29

91
 1 = −33,84 și 2 = 1 + 90 = 56,16 .

Unghiul 1 este negativ, ceea ce înseamnă că pentru determinarea direcțiilor principale,

sistemul central se va roti în sens orar cu 33,84o.
Deoarece zy < 0, momentul de inerţie principal maxim 1 se obține faţă de axa ce trece
prin cadranele I şi Ill, axă ce se notează cu (1). Axa perpendiculară pe aceasta se notează cu
(2), fig.5.13.
Momentele de inerţie principale 1,2 sunt:

34,10 + 45,29 1
( 34,10 − 45,29 )
2
1,2 =  + 4  13,62972 ,
2 2

de unde 1 = 54,43 [mm4 ] şi  2  24,96 [mm4 ] .

Razele de inerţia au valorile:

1 54,43
i1 = = = 1,6 [mm] şi se poziţionează pe direcţia (2) ;
A 6  4,5 − 2,5  3
2 24,96
i2 = = = 1,13 [mm] şi se poziţionează pe direcţia (1).
A 19,5

Se obţine astfel, elipsa de inerţie din fig.5.13; ea este orientată pe direcția pe care este
distribuit materialul.

Competențele unității de învățare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal inițierea
studenţilor în problematica determinării caracteristicilor geometrice de rang
superior ale suprafețelor plane.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
➢ construiască elipsele principale centrale de inerție pentru diferite suprafețe
plane de formă complexă;
➢ realizeze programe de calcul pentru trasarea elipselor principale centrale de
inerție.

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 6 ore.

92
Modulul 6. Torsiunea barelor drepte

Cuprins
U 6.1. Noțiuni teoretice
U 6.2. Torsiunea barelor de secțiune circulară
U 6.3. Torsiunea barelor cu pereți subțiri de secțiune cu profil deschis
U 6.4. Torsiunea barelor tubulare secțiune cu profil închis
U 6.5. Aplicații rezolvate
U 6.6. Test de evaluare cunoștințe

U 6.1 Noțiuni teoretice

O bară dreaptă este supusă la torsiune (răsucire), dacă sistemul de sarcini ce o solicită, nu
întâlneşte axa acesteia. Torsorul eforturilor interioare (de cele mai multe ori - secţionale), în
orice secţiune transversală, este un moment în lungul axei barei; acesta se numeşte moment de
torsiune sau de răsucire. Ţinând seama de consideraţiile de la „eforturi secţionale”, momentul
de răsucire dintr-o secţiune a barei, se calculează cu suma algebrică a momentelor de răsucire,
aplicate barei la stânga sau la dreapta secţiunii considerate.

Mt =  Mx = − Mx .
 
(6.1)

Solicitarea de torsiune este des întâlnită la:

arborii maşinilor unelte, arborii
reductoarelor şi cutiilor de viteză, arcuri
elicoidale cilindrice sau conice, şasiuri de
autovehicule, structuri de bază ale diferitelor
maşini agricole, structuri sau părţi ale
structurilor diferitelor construcţii bazate pe
bare de diferite forme şi lungimi etc.
Fig.6.1

În cazul figurii 6.1, momentul de torsiune dat de forțele F este:

Mx = Mt = F  d. (6.2)

95
 El este pozitiv când sensul momentului dat de forțele F, în reprezentare vectorială este în
sensul axei x a sistemului de axe de coordonate.
În multe aplicaţii practice, momentul de torsiune ce trebuie transmis (sau preluat) de o
bară (arbore), se calculează în funcţie de turaţia acesteia şi de puterea ce trebuie transmisă.
Un arbore ce se roteşte cu n turaţii pe minut, are o viteză unghiulară: ω = 2n/60 = ∙n/30
radiani. Momentul de torsiune, este dat de raportul dintre putere şi viteza unghiulară:

P 30P P
Mt = =  9,55 kN  m, (6.3)
 n n

Dacă P este dată în kilowaţi. Dacă puterea se dă în CP, pe baza relaţiei 1CP=0,736 kW,
momentul de torsiune are expresia:

P
Mt = 7,02
n
kN  m (6.4)

Dacă momentul de torsiune variază în lungul barei (prin momente distribuite pe o

lungime şi momente concentrate în diferite secţiuni), pentru determinarea secţiunii maxim
solicitate se trasează diagrama de momente de torsiune.

U 6.2 Torsiunea barelor de secțiune circulară

În cazul barelor de secțiune circulară și dreptunghiulară, distribuția tensiunilor tangențiale

este redată în figura 6.2, iar relațiile de bază folosite în calcul sunt date în (6.5). Acestea
reprezintă o generalizare a condițiilor de rezistență, respectiv de rigiditate pentru secțiunile
din figura 6.2.

a) b)
Fig.6.2

96
 Mt M
max =  a , max = t  a . (6.5)
Wt G t

Valoarea admisibilă a tensiunii tangențiale a, se determină în funcție de valoarea

admisibilă la tracțiune a a materialului. Se recomandă: a = (0,55 – 0,65)∙a.
Caracteristicile geometrice de rezistență sunt date de modulul de rezistență Wt iar cele
de rigiditate sunt date de momentul de inerție t. Pentru secțiunea circulară și inelară acestea
se notează cu Wp și p și se numesc modul de rezistență polar, respectiv moment de inerție
polar.
Cu fiecare din relațiile (6.5) se rezolvă trei tipuri de probleme: dimensionare, verificare
și determinarea sarcinii capabile.
Unghiul de torsiune elementar este:

Mt
d = dx, max =  a . (6.6)
G t

unde  este unghi specific de torsiune. Unghiul total de torsiune este:

Mt dx
 =  d =  dx =  . (6.7)
Gp

Modulul de rezistență polar, rezultat din forma secțiunii transversale, se calculează cu

relațiile:

p D4 2 D3
- secțiune circulară: Wp = =  = ;
R 32 D 16

- secțiune inelară:
p (
 D 4 − d4 )2 = 
Wp =
R
=
32 D 16D
( )
D3 − d3 .

Pentru cazul barelor de secțiune dreptunghiulară: Wt = k1hb2, t = khb3, unde h este latura
mare a dreptunghiului, iar coeficienții k, k1 și k2 depind de raportul laturilor h și b. Valorile
acestor coeficienți (pentru cazuri des întâlnite în practică) sunt date în tabelul 6.1.

97
 Tabelul 6.1
h/b 1,00 1,50 1,75 2,00 2,50 3
k 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267
k1 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263
k2 1,000 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753

Tabelul 6.1 (cont.)

h/b 4 6 8 10 
k 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
k1 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
k2 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742

U 6.3 Torsiunea barelor cu pereți subțiri de secțiune cu profil deschis

În cazul barelor cu secţiuni transversale deschise, formate dintr-o sumă de dreptunghiuri

(şi nu numai) cu perţi subţiri, fig.6.3 tensiunea tangenţială are o distribuţie liniară pe grosime,
trece prin zero în dreptul liniei mediane a secţiunii transversale, valoarea maximă obţinându-
se în dreptunghiul de lăţime maximă.

Fig.6.3

Condtţiile de rezistenţă şi rigiditate pentru torsiunea barelor cu pereți subțiri deschise

sunt:
3Mt  bmax 3Mt
max =  a ,  =  a (6.8)
 hb 3
G hb3

98
Cu notațiile:

1  hb
3
1
Wt =
3 bmax
; t =
3
 hb3 . (6.9)

1
Secţiunea este cu „pereţi subţiri” dacă raportul h/b > 10. În acest caz k = k1 = .
3
Precizări:
a) Barele cu pereţi subţiri, cu secţiuni transversale dechise, ce au două axe de simetrie, au
axa de răsucire aceeaşi cu axa centrelor de greutate; în acest caz relaţiile de mai sus sunt
valabile.
b) În cazul barelor la care secţiunile trensversale au o singură axă de simetrie (exemplu
profil U) rotirea unei secţiuni oarecare (de calcul) se realizează în jurul unei axe ce trece
printr-un punct denumit centru de răsucire-încovoiere; acesta NU coincide cu axa centrelor de
greutate ale secţiuni transversale. „Centrul de răsucire” este acel punct din secţiunea
transversală prin care trece suportul forţelor tăietoare.

U 6.4 Torsiunea barelor tubulare secțiune cu profil închis

În cazul barelor tubulare cu pereţi subţiri (profil închis), cu secţiunea transversală

formată ditru-un singur contur, pentru calcul se folosesc relaţiile lui R. Bredt:

Mt d Mt ds
max =
2  t min
 a ;  = =
dx 4G2  t
(6.10)

unde cu  s-a notat suprafaţa secţiunii transversale cuprinsă în interiorul fibrei medii a
acestuia. În cazul particular în care grosimea t a peretelui secţiunii transversale este construită
pe circumferinţă, condiţia de rigiditate are forma:

Mt S
=  a (6.11)
4G2 t

În practică se întâlnesc foarte des secţiuni multiplu conexe (elemente din construcţia de
maşini, construcţia avioanelor, nave marine, etc.). În figura 6.4 se prezintă o secţiune
transversală cu două contururi (  1 şi  2 ) delimitate de trei ramuri (cde, efc şi ce). Relaţiile
de calcul sunt:

1t1 = 2 t 2 + 3 t 3 2G1 = 1S1 + 3S3

(6.12)
M1 = 21t11 + 22 t 2  2 2G 2 = 2S2 − 3S3

99
 Fig.6.4

Relațiile (6.12) formează un sistem de 4 ecuații cu 4 necunoscute 1, 2, 3, și . Aceste
relații se pot aplica pentru secțiunle transversale cu mai multe contururi tip cheson, prin
analogie și generalizare.

U 6.6. Aplicații rezolvate

Aplicația 6.1.
Determinați momentul de torsiune pe care-l poate prelua bara și unghiul total de
torsiune, cunoscând a = 60 [MPa].

Fig.6.5

100
REZOLVARE:
Din condiția de rezistență punem condiția:
Mt
maxt =  a  Mt  a  Wtmin ;
Wt

- pentru secțiuni dreptunghiulare:

Wt = k1  h  b2 ; (h > b),
- pentru pătrat: h = b = a, k1 = 0,208,
Wt = 0,208a3 = 0,208  283 = 4,566 [mm3 ]

- pentru secțiuni circulare:

  d3   403
Wt = Wp = = = 12566,37 [mm3 ],
16 16
Momentul de torsiune capabil va fi:
Mtcap = a  Wtmin = 60  4566 = 0,273  106 [N  mm],

Momentul de inerție torsional pentru secțiunea pătrată, este:

 t = k  h  b3 = k  a4 = 0,141 282 = 8,66  104 [mm4 ]

Unghiul total de torsiune va fi:

Mt  1 Mt  2 Mt  1 
 = 1 + 2 = + =   + 2 ,
G  p G  t G   p  t 

0,273  106  200 100  32 

=  + 4 
= 0,00924 [rad]  0,530.
8  10 4
 8,66  10 4
  40 

Aplicația 6.2.
Arborele din figura 6.6 este solicitat la torsiune de momentele de torsiune aplicate în
secțiunile 1 și 3. Se cer următoarele:
a) momentul de torsiune reactiv din secțiunea A, MA,
b) diagrama de momente de torsiune,
c) verificarea rezistenței arborelui,
d) calculul rotirilor secțiunilor 1 și 2 (1 și 2),
Se cunosc:
• 1 = 2 = 3 =  = 400 [mm], d2 = d = 40 [mm],
• raportul diametrelor d1 = 0,5d și d3 = 1,5d, M0 = 500 [N∙m],
• modulul de elasticitate transversal G = 8∙104 [MPa] și a = 100 [MPa].

101
 Fig.6.6

REZOLVARE:
a) Din statică scriem ecuația de echilibru:

M x = 0  MA + 2M0 − 3M0 = 0  MA = M0 .

b) Diagrama de momente se obține în baza expresiilor de momente de torsiune scrise pe

tronsoane:
Mt( A −1) = MA = M0 ,

Mt(1−2) = MA + 2M0 = 3M0 , Mt(2−3) = MA + 2M0 = 3M0 .

c) Verificarea arborelui se face din condiția de rezistență la torsiune pe fiecare tronson și în

baza diagramei de momente de torsiune construite.
Mt( A −1) M0 500  103  16
- tronson A-1: t( A −1) = = = = 318,3 [MPa] > a = 100 [MPa],
Wp( A −1) d13   203
16
Se constată că criteriul de rezistență pe primul tronson nu este îndeplinit întrucât
tensiunea obținută depășește limita admisibilă.
Pentru soluționarea problemei se propunere o creștere a diametrului pe primul tronson la
valoarea d1 = 30 [mm]. Se reia calculul cu această valoare.

500  103  16
t( A −1) == = 94,314 [MPa] < a = 100 [MPa],
  303
Cu această valoare de diametru adoptată, criteriul de rezistență este îndeplinit pe primul
tronson. Se vor verifica rezistența arborelui și pe următoarele două tronsoane.

102
 - tronson 1-2:
Mt(1−2) 3M0 3  500  103  16
t(1−2) = = = = 35,368 [MPa] < a = 100 [MPa],
Wp(1−2) d32   603
16
- tronson 2-3
Mt(2−3) 3M0 3  500  103  16
t(2−3) = = = = 10,479 [MPa] < a = 100 [MPa], Rezistența
Wp(2−3) d33   903
16
arborelui este îndeplinită.

d) Calculul rotirilor de secțiuni:

Mt( A −1)  ( A −1) 500  103  400
1 = A −1 = = = 0,031 [rad] = 1,8o ,
G( A −1)  p( A −1) 
8  104   304
32
Mt(1−2)  (1− 2) 3  500  103  400
2 = A −1 + 1−2 = 1 + = 0,031 +
G(1−2)  p(1−2) 
8  10 4   60 4
32
2 = 0,037 [rad] = 2,14o .

Aplicația 6.3.
Arborele din figura 6.7 este solicitat la torsiune de momentele de torsiune aplicate în
secțiunile 1 și 2. Se cer următoarele:
a) momentul de torsiune reactiv din secțiunile de capăt, MA, MB,
b) diagrama de momente de torsiune,
c) dimensionarea arborelui (D, d = ?),
d) calculul rotirilor secțiunilor 1 și 2 (1 și 2),
Se cunosc:
 = 400 [mm], M0 = 500 [N∙m],
modulul de elasticitate transversal G = 8∙104 [MPa] și a = 100 [MPa].

REZOLVARE:
a) Din statică scriem ecuația de echilibru:

M x = 0  MA + M0 − 3M0 + MB = 0  MA + MB = 2M0 . (1)

După cum se poate observa ecuația din statică este insuficientă pentru determinarea
celor două momente reactive de capăt. Din acest motiv, se va mai scrie o ecuație din
deformații elastice.

103
 Fig.6.7

Din deformații elastice:

Mt 
A −B = 0 A −B = A −1 + 1−2 + 2−B = 0,  = (2),
G  p

A −1 =
(MA + M0 )  2 , 1−2 =
(MA + M0 )  ,  = (MA − 2M0 ) 
 4  2 −B

 ( 2d)  ( 2d)
4 4
G d G G
32 32 32
Prin înlocuirea rotirilor relative scrise pe tronsoane, vom obține forma finală a ecuației
din deformații elastice:

(MA + M0 )  2 +
(MA + M0 )  + (MA − 2M0 )  = 0  MA =
M0
,
 4   34
 ( 2d)  ( 2d)
4 4
G d G G
32 32 32
Se obțin reacțiunile din încastrări:
M0 67
MA = , MB = M0
34 34
b) Diagramele de torsiune sunt prezentate în figura 6.7.
c) Dimensionarea arborelui se va face în baza condiției de rezistență
Mt M
t =  a  Wp  t
Wp a

Se va calcula pentru fiecare tronson de arbore modulul de rezistență polar:

104
- tronson A-1:
Mt( A −1) M0 500  103
Wp( A −1) = = = = 147,06 [mm3 ],
a 34  a 34  100

- tronson 1-2:
Mt(1−2) 35  M0 35  500  103
Wp(1−2) = = = = 5147,06 [mm3 ],
a 34  a 34  100

- tronson 2-B:
Mt(2−B) 67  M0 67  500  103
Wp(2−B) = = = = 9852,94 [mm3 ],
a 34  a 34  100


 ( 2d) ,
3
Wp = max(Wp( A −1);Wp(1−2);Wp(2−B) ) = Wp(2−B) =
16

16
d= 3  Wp(2−B) =79,2 [mm], se adopta d = 80 [mm].
8

d) Unghiurile de rotire sunt:

M0  2 500  103  2  400
1 = A −1 = =
 4 
34  G  d 34  8  10 4   80 4
32 32
1 = 3,66  10 −5 [rad] = 0,002o ,

35M0 
2 = A −1 + 1−2 = 1 + = 7,66  10−5 [rad] = 0,004o .

34  G  ( 2d)
4

32

Aplicația 6.4.
Se consideră o bară de secţiune pătrată, chesonată, cu latura medie a şi grosimea
peretelui t. Se cere să se arate de câte ori scade rezistenţa barei la torsiune prin tăierea ei de-a
lungul unei generatoare. În caz particular se va lua a = 6t.

Fig.6.8

105
REZOLVARE:
Se vor calcula modulele de rezistență pentru cele două secțiuni:
- secțiune profilul închis 1: Wt1 = 2  t   = 2t  a2 = 72t 3 ,

1 4a 2
- secțiune profilul deschis 2: Wt2 =  s  t2 =  t = 8t 3 .
3 3
Se va face raportul modulelor de rezistență calculate:
Wt2 8  t3 1 1
= =  Wt2 = w t1.
Wt1 72  t 3
9 9

După tăiere, rezistența barei scade de 9 ori.

Pentru a compara rigiditatea celor două secțiuni, vom calcula momentele de inerție
pentru cele două secțiuni:
- secțiune profilul închis 1:

42 42  t 4a4  t a4  t

 t1 = = = = = a3 t = 216t 4 ,
ds s 4a a
 t
1 3 1
- secțiune profilul deschis 2:  t2 = st =  4at 3 = 8t 4 .
3 3
Se va face raportul momentelor de inerție calculate:
 t2 8t 4 1 1
= =   t2 =  t1.
 t1 216t 4
27 27

După tăiere, rezistența barei scade de 27 de ori.

Aplicația 6.5.
Se consideră o bară de secţiune transversală ca în fig.6.9 (în trei variante constructive)
supusă torsiunii. Aria celor trei tipuri de secţiune transversală fiind aceeaşi, se cere să se
precizeze care dintre acestea suportă cel mai mare moment de torsiune.

Fig.6.9

106
REZOLVARE:
Toate cele trei profile sunt ]nchise. Tensiunea de torsiune are expresia:
Mt
t =  a  Mt = 2  t  a ,
2  t
Momentele de torsiune pentru cele trei secțiuni sunt:
  D2 1
Mta = 2   t  a =   D 2  t   a ,
4 2
 D  D 1
Mtb = 2   t  a =  2  D 2  t   a ,
4 4 8
 D  D 1
Mtc = 2   t  a =  2  D 2  t   a .
3 6 9
Se vor raporta momentele de torsiune:
Mta 4 Mta 9
= = 1,273 , = = 1,433 .
Mtb  Mtc 2
La acelaşi consum de material, secţiunea inelară e cea mai rezistentă, având capacitatea
să preia un moment de torsiune mai mare cu 27,3% decât în varianta b) şi cu 43,3% decât în
varianta c).

Competențele unității de învățare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal inițierea
studenţilor în problematica determinării și calculării diverselor structuri cu diferite
forme de secțiuni supuse la torsiune.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
➢ să rezolve tipurile de probleme specifice solicitării de torsiune;
➢ proiecteze structuri de diferite forme care pot prelua solicitările de
torsiune..

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 6 ore.

107
Modulul 7. Încovoierea barelor

Cuprins
U 7.1. Noțiuni teoretice
U 7.2. Încovoierea pură plană
U 7.3. Încovoierea simplă plană
U 7.4. Lunecarea longitudinală
U 7.4.1. Grindă cu inimă plină realizată prin sudură
U 7.4.2. Grindă cu inimă plină realizată prin nituire
U 7.5. Încovoierea oblică și strâmbă
U 7.6. Expresia generală a tensiunii la încovoiere pură
U 7.7. Aplicații rezolvate
U 7.8. Test de evaluare cunoștințe

U 7.1 Noțiuni teoretice

Cuplurile sau forţele transversale, care generează în secţiunile grinzilor momente

încovoietoare, produc solicitare de încovoiere. Sub acţiunea acestora, grinda se deformează
şi se constată că fibrele din partea convexă se lungesc, iar cele din partea concavă se
scurtează; acestea sunt separate de cele din planul neutru, fibre ce îşi menţin lungimea
iniţială (fig.7.1).

Fig.7.1

111
 Q1 - plan longitudinal în care se află sarcinile;
Q2 - plan ce conţine fibrele care nu îşi modifică lungimea după solicitare, denumit plan
neutru;
Q3 - planul secţiunii transversale oarecare;
Intersecţia dintre planele Q1 şi Q2 este „fibra medie deformată” a grinzii; aceasta se
confundă cu axa barei la barele drepte;
Intersecţia dintre planele Q2 şi Q3, se face după o dreaptă numită axa neutră.
Încovoierea este o solicitare, compusă din tracţiune cu compresiune. În cadrul acestui
capitol se admite că suportul fiecărei sarcini trece prin centrul de greutate al secţiuniii
transversale a grinzii şi nu produce o solicitare suplimentară de torsiune. De asemenea,
sarcinile se consideră normale pe axa longitudinală a grinzii („locul geometric al centrelor de
greutate al tuturor secţiunilor transversale”).
În figura 7.2 sunt prezentate principalele tipuri de încovoiere:

Fig.7.2

112
 U 7.2 Încovoierea pură plană

O grindă este supusă la încovoiere pură plană, dacă torsorul forţelor se reduce în oricare
secţiune numai la un moment încovoietor (fig.7.2,a); acesta este situat în planul secţiunii şi
trece prin centrul ei de greutate. Tensiunile obținute în secțiunea transversală sunt normale de
tip .
În fig.7.1, sunt prezentate principalele „elemente” ale încovoierii pure plane; solicitarea
este dată de momentele încovoitoare Mi (acestea lucrează în sens pozitiv al convenţiei de
semne adoptată).
Relații de calcul:
M y
= i (7.1)
z

care arată că tensiunile au o distribuţie liniară pe înălţimea secţiunii, trecând prin zero pentru
y=0, adică în axa neutră.
Mi  y 
max =  a , Wz = z . (7.2)
Wz ymax

care reprezintă condiţia de rezistenţă la încovoiere. Cu Wz se notează modulul de rezistenţă la

încovoiere al secţiunii transversale. Relaţia (7.2) este relaţia lui NAVIER şi cu aceasta se
rezolvă trei tipuri de probleme: dimensionare (Wz = ?), verificare (i = ?) şi sarcină capabilă
(Mcap = ?).
1 Miz
= , (7.3)
p E z

unde − reprezintă curbura fibrei medii deformate, iar produsul Ez rigiditatea la încovoiere a
grinzii.
Miz
d = dx. (7.4)
E z

unde d, este rotirea relativă a două secţiuni aflate la distanţă elementară dx, una față de
cealaltă.
Pentru o înţelegere corectă a calculului şi utilizării modulului de rezistenţă W, se fac
precizările (fig.7.3).
- dacă încovoierea se produce în jurul axei Oz la calculul tensiunii max se foloseşte

modul de rezistenţă Wz = z ;
ymax

113
 - dacă încovoierea se produce în jurul axei Oy, la calculul tensiunii max se foloseşte

modulul de rezistenţă Wy = y ;
zmax

Fig.7.3

U 7.3 Încovoierea simplă plană

Barele drepte, supuse la încovoiere

simplă plană sunt solicitate atât la încovoiere
cât și la forfecare. În baza diagramei din figura
7.4, se observă că momentul încovoietor este
variabil, iar efortul tăietor diferit de zero. În
acest fel, pe lângă tensiunile normale  date de
momentele încovoietoare apar și tensiuni
tangențiale  date de eforturile tăietoare.
Din grinda considerată, se detașează un
element de lungime dx, mărginit de planele
foarte apropiate ,  (fig.7.4) și de un plan
paralel cu planul xz situat la distanța y de Fig.7.4
centrul de greutate (fig.7.5,a și fig.7.5,b).

Cum planul sarcinilor este xy, forţa tăietoare T este dirijată în lungul axei principale de
inerţie y. Momentele încovoietoare Mi şi Mi+dMi, arătate în capetele elementului de bara de
lungime dx, se dezvoltă prin tensiuni normale i şi i + di. În dreptul unui punct oarecare al
secţiunii transversale, situat la distanţa y de axa neutră, se obţine:
M y
i = i , i + di = i
(M + dMi )  y .
(7.5)
z z

114
 Fig.7.5

Tensiunea tangențială dezvoltată în planul longitudinal se notează xy, unde primul

indice reprezintă axa după care are loc lunecarea “x”, iar cel de-al doilea indice reprezintă axa
“y” ce definește planul longitudinal. Întrucât secțiunile transversale ale grinzii prin
deformarea axei longitudinale se rotesc în jurul axei z, tensiunile tangențiale de lunecare se
mai notează z, în care indicele reprezintă axa față de care secțiunile transversale se rotesc.
Tensiunile normale i se calculează cu relația lui Navier, iar tangențiale z se determină
cu relația lui Juravski:
Ty  S z
z = . (7.6)
b  z

- Ty – forța tăietoare maximă, luată din diagrama de forțe tăietoare,

- Sz =  ydA - moment static de inerție al suprafeței din secțiunea transversală care tinde să
A

lunece,
- z – moment de inerție axial al întregii secțiuni transversale, calculat față de axa neutră z.

U 7.4 Lunecarea longitudinală

Fenomenul de lunecare longitudinală, poate fi demonstrat cu ușurință în cazul a două

grinzi suprapuse (fig.7.6), supuse la încovoiere.
Dacă grinzile nu sunt îmbinate, ele se deformează independent. Dacă forţa de frecare
dintre grinzi este neglijabilă, atunci se constată că cele două suprafeţe în contact, alunecă una
faţă de cealaltă (lunecare longitudinală).
Dacă grinzile sunt îmbinate, lucrează împreună şi în acelaşi timp la încovoiere (ca o
singură grindă). Lunecarea longitudinală este împiedicată şi preluată de către elementele de
îmbinare.

115
 Fig.7.6

Grinzile compuse presupun rezolvarea a două probleme de rezistenţă, în următoarea

ordine:
a) Dimensionarea secţiunii transversale, din condiţia de rezistenţă la încovoiere (relaţia
lui Navier), astfel încât grinda compusă să reziste momentului încovoietor maxim.
b) Dimensionarea elementelor folosite pentru îmbinare (sudură, nituri etc.), astfel încât
să fie preluată forţa de lunecare longitudinală.
Forţa de lunecare longitudinală pe o lungime e, este:
➢ în cazul când T = const. (fig.7.7,a):

TSz S x +e TSz
dN = xy  bdx =
b z
bdx  N = z
z 
x
Tdx =
z
e (7.7)

➢ în cazul când T variază liniar (fig.7.7,b):

Sz x +e Sz S
N =  Tdx = (Mx +e − Mx ) = z A x,x +e (Mi ). (7.8)
z x z z

în care Mx şi Mx+e ‚ sunt momentele încovoietoare de la marginea intervalului considerat.

La grinzile compuse, interesează forţa de lunecare longitudinală ce ia naştere între

piesele solidarizate. Elementele de solidarizare, care sunt solicitate la forfecare şi strivire,
trebuie să preia această forţă, în condiţii de siguranţă deplină.

116
 Fig.7.7

U 7.4.1 Grindă cu inimă plină realizată prin sudură

Sudura poate fi continuă (fig.7.8,a) sau discontinuă (fig.7.8,b). Dacă sudura este
continuă, atunci calculul se face pe o lungime egală cu unitatea şi se urmăreşte determinarea
grosimii sudurii, a.

Fig.7.8

117
 La general, forţa de lunecare longitudinală este dată de relaţia:

TSz
N = z A lun = b, (7.9)
b z

- pentru unitatea de lungime ( =1)

TSz
n = , (7.10)
z

unde Sz este momentul static al suprafeţei ce tinde să lunece (în cazul de faţă, momentul static
al secţiunii tălpii faţă de axa neutră).
Condiţia de rezistenţă la forfecare, scrisă pentru unitatea de lungime de sudură este:

nl TSz
ef = =  as ,
2a  1 2aI z
de unde ţinând cont că as = 0,65a, rezultă grosimea sudurii:

TSz
a= , (7.11)
1,3 z a

Pentru o sudură bună, tehnologic realizabilă, grosimea “a” se ia de cel puţin 4 mm. Cum
din calculul sudurii în varianta continuă, cota „a” rezultă în jurul valorii de 1 mm, se apelează
la sudura discontinuă. În acest caz, se adoptă lungimea cordonului de sudură c şi grosimea
acesteia a şi se calculează pasul e (fig.7.8,b).
Forţa de lunecare ce trebuie preluată de o pereche de cordoane de sudură, cu
dimensiunile a şi c, calculată pe lungimea e este:

TSz
Ne = n  e = e, (7.12)
z

Condiţia de rezistenţă la forfecare este:

Ne T  Sz  e
ef = =  as ;
2a ( c − 2a ) 2a ( c − 2a ) I z
de unde, punând as = 0,65a rezultă:

1,3a ( c − 2a )   z a
e , (7.13)
TSz

Din relația (7.13) se poate adopta şi un e convenabil unei situaţii anume, caz în care din
această relație se determină cota c.

118
 U 7.4.2 Grindă cu inimă plină realizată prin nituire

Diametrul d al niturilor din asamblarea prezentată în figura 7.9 se alege din STAS, în
funcţie de grosimea tablelor din îmbinare. Din condiţia de rezistenţă a niturilor la forfecare şi
strivire (trebuie împiedicată lunecarea longitudinală), se determină distanţa dintre acestea
(pasul e).
1) Pentru determinarea pasului e1, se presupune că lunecă platbanda  faţă de restul
structurii. Forţa de lunecare preluată de o “pereche” de nituri (niturile  zise “de talpă”), este:

TSz1
Ne1 = e1 , (7.14)
z

Fig.7.9

Datorită forfecării şi strivirii, o pereche de nituri rezistă la:

d 2
Ff = 2 af ; Fst = 2dt min pa ; (7.15)
4
unde tmin = minim(t1, t2).

Rezultă distanţa e1 dintre nituri, din condiţia Ne1= minim(Ff , Fst):

119
 min (Ff ,Fst )   z
e1 = , (7.16)
TS z1

unde Sz1 este momentul static al platbenzii  faţă de axa neutră z; z este momentul de inerţie
al întregii secţiuni transversale.
2) Se presupune că lunecă platbanda  şi cornierele  faţă de restul structurii.
Forţa de lunecare pe distanţa e2, preluată de niturile  (denumite „de gât”), este:
TSz2
Ne2 = e2 , (7.17)
z

Din forfecare şi strivire, un nit  rezistă la:

d 2
Ff = 2 af ; Fst = 2dt min pa (7.18)
4
unde tmin = minim(t3, 2t2), iar 2 reprezintă cele 2 secţiuni de forfecare ale nitului.
Punând condiţia Ne2 = minim(Ff ,Fst )‚ rezultă distanţa e2 dintre niturile de gât:
min (Ff ,Fst )   z
e2 = , (7.19)
TS z2

unde Sz2 este momentul static al platbenzii  şi cornierelor , faţă de axa neutră z.
3) Pentru structuri înalte, se pot practica găuri de uşurare de diametru D. Distanţa e3
dintre aceste găuri de uşurare, se determină din condiţia de rezistenţă la forfecare; trebuie
preluată forţa de lunecare longitudinală pe lungimea e3:
D
e3 = .
T  Sz max (7.20)
1−
b z af

unde Szmax este momentul static al unei jumătăţi de secţiune transversală, calculat faţă de axa
neutră.

U 7.5 Încovoierea oblică și strâmbă

O piesă este solicitată la încovoiere oblică (fig. 7.2,c), atunci când planul în care
acţionează momentele de încovoiere nu conţine nici una din axele principale centrale de
inerţie ale secţiunii.
Deosebirea dintre încovoierea oblică şi cea strâmbă, este aceea că în cazul celei dintâi
toate forţele se găsesc în acelaşi plan, pe când în cazul al doilea, forţele se găsesc în plane
diferite.
Fie o grindă de secţiune oarecare, dar constantă pe toată lungimea ei, supusă la
încovoiere oblică sau strâmbă (fig.7.2,c,d,e). Secţiunea grinzii se raportează la direcţiile ei
principale centrale de inerţie Oz, respectiv Oy. Planul de acțiune al forțelor exterioare F, este
înclinat la unghiul  față de axa principală Oy (fig.7.10). În acest fel, vectorul moment

120
încovoietor Mi este perpendicular pe planul forțelor exterioare și înclinat cu unghiul  față de
axa principală Oz.

Fig.7.10

Vectorul moment încovoietor poate fi descompus după direcțiile principale Oy și Oz,

obținându-se componentele:

Miz = Mi cos (  ) și Miy = Mi sin (  ) . (7.21)

În felul acesta, aplicând principiul suprapunerii efectelor, tensiunea în dreptul unui

punct Q se poate calcula prin însumarea tensiunilor obțiute după direcțiile principale de inerție
calculate cu relațiile lui Navier.
Mz My  cos  sin  
i = iz + iy = y+ z = Mi  y+ z , (7.22)
z y  z y 
 

Axa neutră reprezintă locul geometric al punctelor în care tensiunea normală este egală
cu zero. Această axă este situată în acele cadrane în care cele două componente iy şi iz au
semne contrare, astfel încât prin însumare algebrică să se obțină tensiunea normală i nulă.
Ecuația axei neutre (7.23) se obține din condiția: i = 0.
Mz My
y+ z = 0, (7.23)
z y

121
 Unghiul , pe care-l face axa neutră cu axa Oz se obține din relația:
y My  z 
tg = = −  = − z tg (7.24)
z Mz  y y

În baza relațiilor (7.23) și (7.24) se poate trasa axa neutră. În cazul general, aceasta nu
coincide cu suportul vectorului moment, ci numai în cazul particular când z = y. Dacă
secţiunea are z > y, se vede că  >  şi invers.
Valorile extreme ale tensiunilor ce se dezvoltă în secțiunea respectivă se calculează în
baza relației (7.22):

Mz My  cos  sin  
max = B = yB + zB = Mi  yB + zB  ,
z y  z  
 y 
(7.25)
M My  cos  sin  
min = A = − z y A − z A = −Mi  yA + zA .
z y  z y 
 

În cazul unor secţiuni colţuroase, de gen: secţiune dreptunghiulară, secţiune profil

laminat , U, etc. (fig.7.11), punctul cel mai îndepărtat de axa neutră, este totodată cel mai
îndepărtat şi de axele principale centrale de inerţie ale secţiunii (zA = zB = zmax şi yA = yB =
ymax).

Fig.7.11

Pentru punctele cele mai îndepărtate de axa neutră, rezultă relațiile:

 Mz My M My
max = ymax + zmax = z + ,
  z  y W z W y
 (7.26)
 = − Mz y − My z = − Mz − My .
 min z
max
y
max
Wz Wy


max = min . (7.27)

122
 În cazul grinzilor care au aceleaşi momente de inerţie după direcţiile centrale z = y,
suportul momentului încovoietor este chiar axa neutră; calculul la încovoiere poate fi efectuat
cu formula lui Navier. Acest lucru se întâmplă la secţiunile circulare, pătrate, etc.
Pentru calculul de verificare a grinzilor supuse la încovoiere oblică sau strâmbă, se pot
utiliza relaţiile (7.26) (7.27). La dimensionare însă, relaţiile conţin mai multe mărimi
necunoscute, dependente una de alta. Prin urmare, pentru dimensionare este necesar să se
admită forma secţiunii şi chiar anumite rapoarte între dimensiuni. Spre exemplu în cazul
secţiunilor colţuroase, plecând de la relaţia (7.25), se obţin succesiv:

Mz My 1  W 
max = + =  Mz + My z   a ,
Wz Wy Wz  Wy 

şi notând raportul Wz / Wy = k atunci rezultă:

Mz + k M y
Wz nec  . (7.28)
a

Pentru a putea efectua calculul, este necesar sa se cunoască sau să se adopte valoarea
raportului k. Acesta se admite în funcţie de forma secţiunii:
- pentru secţiunea profil , k = 8,5 10;
- pentru secțiune profil U, k = 6  8;
- pentru dreptunghi k= 1,5.

U 7.6 Expresia generală a tensiunii la încovoiere pură

Grinda de secţiune transversală oarecare din

figura 7.12 este solicitată de sarcinile F la
încovoiere pură. Suportul momentului încovoietor,
este perpendicular pe planul sarcinilor. Secţiunea
transversală se raportează la un sistem de referinţă
oarecare – central zGy. Grinda, este dintr-un
material omogen şi izotrop; solicitarea se realizează
în limitele respectării legii lui Hooke.
Relațiile de calcul deduse în condițiile
descrise au o mare generalitate și pot fi folosite la
încovoierea plană, oblică sau strâmbă.

Fig.7.12

Expresia generală a tensiunii de încovoiere pură, este:

123
 i =
( y y ) ( )
− z zy  Mz − z z − y zy  My
.. (7.29)
z y −  2
zy

iar coeficientul unghiular este dat de relația (din condiția i = 0):

y  zMy +  zyMz
tg = = .. (7.30)
z  yMz +  zyMy

În funcţie de situaţiile practice întâlnite, relaţiile (7.29) şi (7.30) se particularizează și se

obțin următoarele situații:
1. My = 0; Mz = Mi (planul sarcinilor conţine axa y). Rezultă relaţiile de calcul:
y z − z zy y 
i = Mz ; tg = = zy . (7.31)
 z  y −  zy
2
z y

2. Izy = 0; My = Misin ; Mz = Micos (planul sarcinilor este oarecare; axele

sistemului de referinţă sunt axe principale centrale de inerţie). Rezultă relaţiile de calcul:
M My y I My
i = z y − z; tg = = z  (7.32)
z y z Iy Mz

Relațiile (7.32) corespund încovoierii oblice și strâmbe.

3. Izy = 0; My = 0; Mz = Mi (încovoierea este plană iar sistemul de axe este principal

central de inerţie). Acestea sunt condiţiile puse în deducerea relaţiei lui Navier. Din (7.29) şi
(7.30) rezultă:

Mz y
i = ; tg = 0. (7.33)
Iz

124
 U 7.6. Aplicații rezolvate

Aplicația 7.1.
Să se verifice la încovoiere bara încărcată ca în fig.7.13. Se dau: a = 1 [m], q = 5 [kN/m],
F = 10 [kN], t = 20 [mm], a = 150 [MPa].

Fig.7.13
REZOLVARE:
Bara din figură este solicitată la încovoiere simplă (momentul încovoietor variază în
lungul barei, deci efortul tăietor este diferit de zero). Pentru rezolvarea acestui tip de
probleme, se începe cu tasarea diagramelor de eforturi secţionale.
Din diagrame se observă că solicitarea maximă se obţine în dreptul nodului 1. Se
precizează că, tensiunile cele mai mari de încovoiere se produc la barele lungi. În aceste
cazuri, eforturile secţionale tăietoare, dau tensiuni tangenţiale în general neglijabile. De aceea,
secţiunea periculoasă este data de efortul secţional maxim (cel de încovoiere).
Secţiunea transversală este simetrica axa de simetrie notată cu y, este şi axă principală
de inerţie. Se vede că, încărcarea acţionează după direcţia axei locale y şi deci se produce o
solicitare de încovoiere simplă plană.
Calculul reacţiunilor:
a
 M(C) = 0 ; YA  2a − F  a − q  3a  2 = 0 ;
3a
 M( A) = 0 ; YC  2a − F  a − q  3a  2 = 0 ;
de unde rezultă: YA = 8,75 kN, YC = 16,25 kN.

125
 Se verifică dacă reacţiunile sunt corect determinate, cu relaţia:

 Y = 0  YA - F - 3ap + Yc = 8,75 - 10 - 15 + 16,25 = 0,

i

În concluzie, reacţiunile sunt corecte.

Următorul pas în rezolvarea problemei constă în trasarea diagramelor de efortri tăietoare
T și momente încovoietoare Mi.
Se determină poziţia centrului de greutate al secţiunii, faţă de un sistem de axe z1Oy1
arbitrar ales:

zG = 0, yG =
 yi Ai = 2t  4t 2 + 4,5t  4t 2 = 3,25t.
 Ai 4t 2 + 4t 2
Prin determinarea centrului de greutate G, s-a determinat reperul zGy, care este
principal central. Încovoierea se produce în jurul axei z şi deci:
t ( 4t )
3
4t  t 3
( 2
Gi )
 z =   zi + y  A i =
12
+ (1,25t )  4t 2 +
2

12
+ (1,25t )  4t 2
2

 z = 18,17t = 2,907  10 [mm ],

4 6 4

Conform teoriei, tensiunea maximă se obţine în fibrele extreme (cele mai îndepărtate
de axa neutră):
 18  17t 4
Wz = z = = 44730 [mm3 ],
ymax 3,25t
care reprezintă modulul de rezistenţa axial.
Tensiunea maximă, ce se obţine la nivelul nodului 1, este:
Miz 6,25  106
i = = = 5,59t 3 = 139,7 [MPa],
Wz 44730
Condiţia de verificare, cerută de problemă este:
i max = 139, 7 MPa  a = 150 MPa ;
rezultă că grinda rezistă încărcării exterioare, dată de sarcinile din fig.7.13.

Aplicația 7.2.
Pentru grinda din figura 7.14 se cere:
a) dimensionarea bolţului (d = ?) din articulaţia 2;
b) dimensionarea profilului ( = ?);
c) trasarea diagramelor ef şi ef în secţiunea cea mai solicitată.
Se cunosc: a = 100 [MPa]; a = 90 [MPa]; Mo = 20 [kNm] și F = 40 [kN].

REZOLVARE:
Pentru a stabili solicitările la care este supusă grinda, precum şi secţiunea periculoasă,
vom trasa diagramele de eforturi.

126
 Fig.7.14

Calculul reacţiunilor (fig. 7.14):

MA = 0; YB4 + 2Mo + Mo – F4,5 = 0  YB = 30 [kN],
MB = 0; YA4 –Mo – 2Mo + F0,5 = 0  YA = 10 [kN].

Algoritmul de calcul pentru trasarea diagramelor de eforturi:

Intervalul (A – B), x = 0 - 4 [m]:

TA −B (x = 0) = YA = 10 [kN],
TA −B (x) = YA → 
TA −B (x = 4m) = YA = 10 [kN].

MiA −B (x = 0) = −20 [kN  m],

MiA −B (x) = YA  x − M0 → 
MiA −B (x = 4m) = 20 [kN  m].
Intervalul (1 – B), x = 0 – 0,5 [m]

TB−1(x = 0) = F = 40 [kN],
TB−1(x) = F → 
TB−1(x = 0,5 m) = F = 40 [kN].

Mi1−B (x = 0) = 0 [kN  m],

MiA −B (x) = −F  x → 
Mi1−B (x = 0,5 m) = −20 [kN  m].
Diagramele de eforturi sunt prezentate în fig.7.14. Rezultă solicitările:
➢ forfecare, cu secţiunea periculoasă în articulația A,
➢ încovoiere, cu secţiunea periculoasă pe reazemul A respectiv articulația B.

127
 a) Dimensionarea bolţului (d = ?)
Bolţul este solicitat la forfecare:

T   d2
A necf = = 2 , (1)
a 4

2T 2  40  103
d= = = 16,8 [mm].
  a   90

Vom adopta d = 17 [mm].

b) Dimensionarea profilului ( = ?)
Fiind vorba de solicitarea de încovoiere, relaţia de dimensionare este:
Miz max
Wz min_nec = , (2)
a
Determinarea caracteristicilor geometrice ale secţiunii este făcută pe baza cotelor din
fig.1.3.
Momentul de inerţie z:

3  (10)3   (8)3   173

z = − − 2 = 207,33   4 − 818,8  
12 12 12
Modulul de rezistenţă minim:

z 207,33  4 − 818,8  
Wz min = = = 41,466  3 − 163,76,
ymax 5

Din relaţia (2) rezultă:

20  106
41,466  3 − 163,76 =  nec = 16,9 [mm].
100
Adoptăm  = 17 [mm]. Cu aceste dimensiuni rezultă:
z = 1,73∙106 [mm4], Wz = 2,035∙105 [mm3].

c) Diagramele ef şi ef din secţiunile periculoase

Tensiunile normale:
Miz max 20  106
ef = = = 98,25 [MPa],
Wz min 203558,65

128
 Tensiunile tangenţiale se calculează pentru diverse nivele ale planului de lunecare cu
T S
formula lui Juravski:  = max z ,
b  z

Punctele de la nivelul:
: b = 2 = 34 [mm];
8,5
Sz = 352,5 – 42 – 28,5 = 1,437∙105 [mm3],
2
40  103  143705,25
 = = 9,77 [MPa],
34  17302485
: b = 2 = 34 [mm]; Sz = 34,5= 6,632∙104 [mm3]

40  103  66325,5
 = = 4,25 [MPa],
34  17302485
’: b = 3 = 51 [mm]; Sz = 34,5= 6,632∙104 [mm3]

40  103  66325,5
II = = 3 [MPa],
51 17302485
Diagramele  și  sunt prezentate în figura 7.15:

Fig.7.15

Aplicația 7.3.
Grinda din fig.7.16 este supusă la încovoiere simplă plană; este realizată din platbenzi
îmbinate prin sudură. Se cere să se dimensioneze grinda (din condiţia de rezistenţa), să se
dimensioneze „sudura” şi să se traseze diagramele ‚  pe înălţimea secţiunii, pentru valori
maxime ale forţei tăietoare şi ale momentului încovoietor.
Se cunosc: q = 10 [kN/m], a = 0‚5 [m], a = 180 [MPa].

REZOLVARE.
Se calculează reacţiunile YA și YB utilizând ecuaţiile de echilibru static, apoi se trasează
diagramele T, Mi .

129
 Fig.7.16

M B = 0  YA  10a + C1 − 10aq  7a + P  2a − C2 = 0 ;
M A = 0  − YB  10a + P  12a − C2 + 10aq  3a + C1 = 0 ;
Din cele două ecuații din statică se obțin reacțiunile: YA = 6,6aq ; YB = 5,4aq .
Din condiţia Y = 0, se verifică corectitudinea reacţiunilor.
Diagrama de eforturi se prezintă în figura 7.17.

Fig.7.17

Pentru a putea efectua calculul sudurii (varianta continuă și discontinuă), va trebui să

calculăm poziția centrului de greutate a secțiunii transversale în raport cu sistemul inițial ales
z0Oy0.

130
 Fig.7.18
Calculul centrului de greutate:

yG =
 yi Ai 0, 5t  4t 2 + 5t  8t 2 + 9, 5t  6t 2
= = 5, 5t ; z G = 0;
 Ai 4t 2 + 8t 2 + 6t 2
Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa centrală Gz:
(
 z =   zi + yGi
2
 Ai )
t  ( 8t )
3
4t  t 3 6t  t 3
+ ( 5t )  4t 2 + + ( 0,5t )  8t 2 + + ( 4t )  6t 2 = 241,5t 4 ;
2 2 2
z =
12 12 12
Se determină modulul de rezistenţa axial Wz, atât din forma secţiunii cât şi din solicitare
(Navier) şi apoi se dimensionează.
z 241,49t 4
Wz = = = 43,907t 3 (din forma secţiunii);
ymax 5,5t
Mi max 10,58a2q 10,58  500 2  10
Wz = = = = 146,9  103 [mm3 ], ;
a a 180
43,907t3 = 146,9  103 ; t = 14,96[mm]. Se adoptă: t = 15 [mm].

Calculul sudurii în varianta „continuă” (fig.7.18,a).

Pentru T = 4,6aq forţa de lunecare pe unitatea de lungime este:

T  Sz
n = z  A lunecare = b  1.
b  z
Această forţă, supune două cordoane de sudură de lungime „unitate”, la forfecare:
T  Sz
f =  a ; a = 0,65 a
 z  2a'  1
T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
rezultă: a' = = = 0,542 [mm]. .
2 z  0,65  a 2  241,49t 4  0,65  a

Tehnologic, un a’ = 0,542 [mm] nu se realizează şi deci se apelează la sudură discontinuă.

131
Calculul sudurii în varianta discontinuă (fig.7.18,b)

Se adoptă a’ = 5 [mm]; c = 200 mm şi se calculează pasul cordoanelor de sudură e.

Forţa de lunecare longitudinală, ce se dezvoltă pe lungimea e, trebuie preluată prin
„forfecare” de două cordoane de lungime c.
N
 f = e  a ;
Af
 z  2a' ( c − 2a' )  0,65  a 241,5t 4  10 ( 200 − 10 )  0,65  180
e = ;
T  Sz 46  500  10  4t 2  5t
rezultă: e  1750,54 [mm]. .
Deoarece, calculele s-au făcut pentru Tmax din diagrama de forţe tăietoare, se poate
adoptă e = 1750 mm. Pentru calcul, s-a presupus că platbanda de sus tinde să lunece faţă de
restul grinzii.

Trasarea diagramelor ‚ :

Fig.7.19

În figura 7.24 sunt trasate diagramele ,  pe înălţimea secţiunii, pentru valorile

maxime din diagrama de eforturi:
Mi = 10,58a2q = 26,45  106 [N  mm] ;
T = 4,6aq = 23  103 [N] .

Mi y1 26,45  106  5,5  15

1 = = = 178,5 [MPa] ;
z 241,5  15 4

Mi y 2 26,45  106  4,5  15

2 = = = 146,03 [MPa] .
Iz 241,49  154

132
 T  Sz
B = = 0 ; Sz =0;
b  Iz

T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
'C = = = 2,116 [MPa] ;
b  Iz 4t  241,49t 4

T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
"C = = = 8,465 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4

 4,5t 
4,6aq  4t 2  5t + 4,5t 2
T  Sz  2 
G = = = 12,75 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4

T  Sz 4,6aq  6t 2  4t
"D = = = 10,159 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4

T  Sz 4,6aq  6t 2  4t
'D = = = 1,69 [MPa] ;
b  z 6t  241,49t 4

T  Sz
E = = 0 ; Sz = 0.
b  Iz

Aplicația 7.4.
Se reia grinda de la fig.7.17 şi se presupune că are secţiunea transversală din fig.7.20.
Îmbinarea elementelor componente se face prin nituire. Să se verifice rezistenţa grinzii şi să se
calculeze numărul de nituri necesar îmbinării. Grosimea plăcii t2 = 10 [mm].

Fig.7.20

133
REZOLVARE. Din memoratorul de Rezistența Materialelor se extrag caracteristicile
profilelor:

t1 = 7,5 [mm],
A1 = 2400 [mm2], t3 = 10,16 [mm],
z = 85,3∙104 [mm4], A3 = 2790 [mm2],
U16 18
y = 925∙104 [mm4], z = 1450∙104 [mm4],
e1 = 18,4 [mm],
b = 65 [mm].

Se determină centrul de greutate al secţiunii transversale faţă de sistemul ales z0Oy0:

z G = 0;

yG =
y A i i
=
−18,4  24  102 + 5  16  102 + 100  27,9  102
= 35,764 [mm]
A i 24  102 + 16  102 + 27,9  102
Se determină momentul de inerţie axial z şi modulul de rezistenţă axial Wz şi se face
verificarea secţiunii transversale:
 z =   zi + y Gi
2
(
 Ai )
 160  103
 z = 85,3  10 4 + (18,4 + 35,764 )  2400 + 
2

 12
 
+ 30,764 2  1600  +


+ 1450  10 4 + (100 − 35,764 )  2790
2

 z = 3,544  106 [mm4 ];

z  3,544  106
Wz = = z = = 2,298  105 [mm3 ] .
ymax y1 154,236
Mi max 26,45  106
i ef = = = 115,1[MPa] ;
Wz 2,29  105
i ef = 115,1[MPa]  a = 180 [MPa] .
Condiția de rezistență este îndeplinită.
Pasul e, dintre niturile ce realizează îmbinarea, se determină din condiţia ca o pereche
de nituri, să preia forţa de lunecare longitudinală pe această lungime; niturile sunt supuse la
forfecare şi strivire. Forţa de lunecare longitudinală este:

T  Sz T  Sz
Ne = z  A lun = be = e.
b  z z
Presupunem că tinde să lunece profilul U16, faţă de restul elementelor componente.
Rezultă :
4, 6aq  24  102 ( e1 + 35, 764 ) e
Ne = = 84, 355  e .
3544, 36  104

134
 O pereche de nituri 17 poate prelua:
d2   172
- prin forfecare: Tf = 2 a = 2 110 = 49910,3 [N] ;
4 4
- prin strivire: Pst = 2d  hmin  pa = 2  17  7,5  210 = 53550 [N] ;
unde: h min = min ( t1 , t 2 + t 3 ) .
Din condiţia ca forţa de lunecare, să poată fi preluată de rezistenţa minimă a perechii
de nituri, rezultă:
N e = min ( Tf ,Pst ) ; 84,355e = 49910,3 .
Rezultă: e = 591,669 [mm] . Se adoptă: e = 592 [mm].

Numărul de nituri, necesar îmbinării este:

14a 14  500
n=2 = = 23, 648 . Se adoptă: n = 24.
e 592
Calculele sunt făcute pentru forţa tăietoare maximă din diagramă. În zonele grinzii
unde forţa tăietoare este mică, pasul dintre perechile de nituri poate fi mărit.

Aplicația 7.5.
Grinda din fig.7.21, este solicitată la încovoiere oblică, de un sistem de sarcini verticale;
sarcinile se află în acelaşi plan longitudinal, plan ce conţine şi axa centrală y a secţiunilor
transversale. Se cere să se determine secţiunea cea mai solicitată şi sa se precizeze punctele
acesteia, în care tensiunea este maximă.
Se dau: a = 0,5 [m], q = 1 [kN/m], t = 10 [mm], a = 120 [MPa].

Fig.7.21

135
REZOLVARE. Se determină recţiunile din reazeme pe baza de simetrie(a grinzii şi
încărcării) şi se trasează diagramele cotate T şi Mi (pe baza de simetrie (Mi) şi antisimetrie
(T)), a eforturilor secţionale.
Secţiunea maxim solicitată la încovoiere, este la x = 4a de reazemul 2. În această
secțiune momentul încovoietor este: Mi =1,5106 [N∙mm].
Se obține din calcule poziția centrului de greutate G a secțiunii transversale din fig.7.28.
Reperul de axe de coordonate zGy este central, dar oarecare. Pentru calculul tensiunii
maxime, se va folosi expresia generală a tensiunii de încovoiere pură.
Se calculează momentele de inerţie ale secţiunii, faţă de reperul central rezultat:

 t (10t )
3
 6t  t 3
+ ( 5,5t )  6t 2  +
2
z = 2  = 4,47  10 6 [mm4 ] ;
 12  12
 ( 6t )3  t  t 3  10t
+ ( 2,5t )  6t 2  +
2
y = 2  = 1,112  10 6 [mm4 ] ;
 12  12

 zy = ( −5,5t )  2,5t  6t 2 + 5,5t ( −2,5t ) 6t 2 = 1,65  10 6 [mm 4 ] .

În cazul solicitării din fig.7.29:

My = 0 ; Mz = Mi max = 15  106 [N  mm] .
Direcţia axei neutre:
 zy −165
 = arctg = arctg    −56 .
y 111,83

Se duc paralele la axa neutră şi se constată ca punctele (E) şi (F) sunt cele mai
îndepărtate de aceasta. Pe baza particularizării expresiei generale a tensiunii, se va calcula
valoarea în aceste puncte.

E =
y y − z zy
Mz =
(
60  1,12  106 − 5 −1,65  10 6 )  1,5  106 ;
z y −  ( )
2 2
zy 4,47  10  1,12  10 − −1,65  10
6 6 6

E = 49,5 [MPa] .

F =
y y − z zy
Mz =
(
50  1,12  106 − ( −55 ) −1,65  10 6 )  1,5  106 ;
z y −  ( )
2 2
zy 4,47  106  111,83  10 4 − −1,65  10 6
F = −22,9 [MPa] .

Punctul cel mai solicitat este (E); grinda rezista solicitării de încovoiere oblică simplă,
deoarece:
E = 49,5 MPa  a = 120 MPa .

136
 Aplicația 7.6.
Grinda din figura 7.22 este supusă la încovoiere oblică strâmbă și este de secțiune
dreptunghiulară. Planul forțelor concentrate F conține axa y, iar planul sarcinii uniform
distribuite face cu axa y unghiul  = 30o. Să se verifice grinda la încovoiere și să se precizeze
punctele maxim solicitate.
Se dau: a = 0,2 [m], h = 3b, q = 10 [kN/m], a = 180 [MPa], b = 100 [mm].

Fig.7.22

REZOLVARE. Se trasează diagramele de momente încovoietoare pentru cele două încărcări

aflate în plane diferite.
Se constată că cea mai solicitată secțiune este cea din dreptul punctului 2, unde:
- forța distribuită generează un moment Miq, orientat după axa z:
Miq = 8a2q = 8∙2002∙10 = 3,2∙106 [N∙mm],
- forțele concentrate F, generează un moment MiF înclinat cu  = 30o față de axa z:
MiF = 2a2q = 2∙2002∙10 = 0,8∙106 [N∙mm].
Solicitarea secțiunii periculoase, după direcțiile axelor centrale principale de inerție se
face cu componentele:
Miz = Miqz + MiF = 3,2∙106∙cos(30o) + 0,8∙106= 3,57∙106 [N∙mm],
Miy = Miqy = 3,2∙106∙sin(30o) = 1,6∙106 [N∙mm].
Caracteristicile geometrice ale secțiunii transversale:
- Modulele de rezistență după axele principale
bh2 b2h
Wz = = 5,556  10 4 [mm3 ]; Wy = = 1,852  10 4 [mm3 ];
6 6
- Momentele de inerție după axele principale
bh3 b 3h
z = = 2,78  106 [mm4 ];  y = = 3,086  105 [mm4 ].
12 12

137
 Înclinarea axei neutre față de axa z, se face cu unghiul  ce se calculează cu relația:
 Miy  2,78 1,6 
tg = z    = arctg    = 76,071o.
 y Miz  0.308 3,57 
Se trasează axa neutră și se duc paralele la aceasta prin punctele cele mai depărtate ale
secțiunii C și D. Tensiunile în aceste puncte vor fi:
M Miy   3,57  106 1,6  106 
max,min =   iz + =  + = 150,85 [MPa].
 Wz Wy  
 5,556  10 4
1,852  10 4 

 
Tensiunea maximă, cea de tracțiune se produce în punctul C, iar cea de compresiune în
punctul D. Ele nu depășesc tensiunea admisibilă.

Competențele unității de învățare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal inițierea
studenţilor în problematica determinării și calculării diverselor structuri cu diferite
forme de secțiuni supuse la solicitări de încovoiere.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
➢ să rezolve tipurile de probleme specifice solicitării de încovoiere plană,
oblică sau strâmbă;
➢ proiecteze structuri de diferite forme care pot prelua solicitările de
încovoiere.

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 8 ore.

138
Bibliografie

1. BÃNUŢ, V., - CALCULUL NELINIAR AL STRUCTURILOR, Ed. Tehnicã,

Bucureşti, 1981.
2. BEZERGUI, A., ş.a., - RESISTANCE DES MATERIAUX, PRESSES
INTERNATIONALES POLZTECHNIQUE, MONTREAL,2002.
3. BELEAEV,N.M. - REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. I şi II, Ed. Tehnică 1956.
4. BIA,C., ILLE,V., SOARE,M.V., - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI TEORIA
ELASTICITĂŢII, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1983.
5. BIŢ, C., S., RADU, N., GH., CIOFOAIA, V. – ELEMENTE DE MECANICA
RUPERII, Ed. MACARIE, Târgovişte, 1997
6. BUZDUGAN,GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. Tehnică Bucureşti, 1980.
7. BUZDUGAN,GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. Academiei, Bucureşti,
1986.
8. BUZDUGAN,GH.,BLUMENFELD,M. - CALCULUL DE REZISTENŢĂ AL
PIESELOR DE MAŞINI, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982.
9. BUGA, M.M ILIESCU, N., ATANASIU, C., TUDOSE, I., - PROBLEME ALESE DIN
REZISTENŢA MATERIALELOR, Universitatea POLITEHNICĂ, Bucureşti 1995
10. BEZUHOV,N.T., - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI PLASTICITĂŢII, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1957.
11. CĂLIN, ITU – CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA PLĂCILOR
CIRCULARE REALIZATE DIN MATERIALE COMPOZITE STRATIFICATE, Teză
de doctorat, 2014.
12. CĂLIN, ITU – MATERIALE COMPOZITE STRATIFICATE, Ed. Universității
Transilvania Brașov, 2015.
13. CĂLIN, ITU – MATERIALE COMPOZITE STRATIFICATE ÎN INGINERIA
MECANICĂ, Ed. Universității Transilvania Brașov, 2016.
14. CURTU,I., ... RADU,N.GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR-MEMORATOR,
Reprografia Universităţii din Braşov, 1989.
15. CURTU,I., ... RADU,N.GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Reprografia
Universităţii TRANSILVANIA din Braşov, 1990.
16. DEUTSCH,I. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1979.
17. DEUTSCH,I., GOIA,I., CURTU,I., NEAMŢU,T., SPERCHEZ,FL. - PROBLEME DE
REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.
18. DIACONU,M. - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI TEORIA ELASTICITĂŢII,
Reprografia Institutului Politehnic “GH. ASACHI”, Iaşi, 1985.
19. DOBRE, I., ş.a. – REZISTENŢA MATERIALELOR – CULEGERE DE PROBLEME
DATE LA CONCURSUL ŞTIINŢIFIC STUDENŢESC, TIMIŞOARA, 1989.
20. FEODOSSIEV, V. - RÉSISTANCE DES MATÉRIAUX, 2e ÉDITION, REVISÉE ET
COMPLÉTÉE, 1971, EDITIONS MIR. MOSCOU.
21. FOGIEL, M., CHIEF EDITOR - THE STRENGTH OF MATERIALS & MECHANICS
OF SOLIDS PROBLEM SOLVER, NEW JERSEY, 1996.
22. GIONCU,V., IVAN,M., - BAZELE CALCULULUI STRUCTURILOR LA
STABILITATE, Ed. Facla, Timişoara, 1983.
23. GOIA,I. - REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. I (1978), vol. II (1981), Reprografia
Universităţii din Braşov.
24. GOIA,I.,...RADU,N.GH., - REZISTENŢA MATERIALELOR, Culegere de probleme,
Reprografia Universităţii TRANSILVANIA din Braşov, 1991.

142
25. HĂRDĂU, M., - APLICAREA MEF LA CALCULUL DE REZISTENŢĂ ÎN
CONSTRUCŢIA DE MAŞINI, Universitatea Tehnicã Cluj-Napoca, 1992
26. IEŞAN, D., - TEORIA TERMOELASTICITĂŢII, Ed. Academiei, Bucureşti, 1979.
27. KERGUIGNAS, M., CAIGNAERT, G. - RÉSISTANCE DES MATÉRIAUX, DUNOD
UNIVERSITE, PARIS,1977.
28. LEONARD SPIEGEL, P.E., GEORGE, F. LIMBRUNNER, P.E. - APPLIED
STRENGTH OF MATERIALS, NEW YORK, OXFORD, SINGAPORE, SYDNEY,
1994.
29. MIROLYUBOV, I., N., ş.a., - AN AID TO SOLVING PROBLEMS IN STRENGTH
OF MATERIALS, MIR. PUBLISHERS, MOSCOW, 1974.
30. MOCANU,D.R., - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980.
31. MODICA, M., - REZISTENŢĂ MATERIALELOR, I.I.S. Galaţi, 1986
32. MUNTEANU, GH.M., RADU,N.GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR,
Reprografia Universităţii din Braşov, 1981.
33. MUNTEANU, GH. M.,RADU,N.GH., POPA,V.AL. - REZISTENŢA
MATERIALELOR vol. I (1989), vol. II (1990), Reprografia Universităţii din Braşov.
34. MUNTREANU, GH. M., ALDICA, C., RADU, N., GH., - METODA
ELEMENTELOR FINITE – Suport de curs şi laborator, Universitatea
„TRANSILVANIA” Braşov, 1997
35. OLARU, V., ROŞCA, I., RADU, N., GH., ... – BIOMECANICA, BAZELE
BIOMECANICII, vol. I. ISBN 973-9372-01-5, Editura „MACARIE” Târgovişte, 1998
36. PONOMARIOV,S.D., ş.a. - CALCULUL DE REZISTENŢĂ ÎN CONSTRUCŢIA DE
MAŞINI, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960.
37. POSEA,N. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1979.
38. POSEA,N. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Probleme, Ed. didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1986
39. RADU, N., GH., MUNTEANU.GH.M., BIŢ, C., S., - REZISTENŢA
MATERIALELOR ŞI ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII, vol. I (1994), vol.
II (1995), Editura MACARIE Târgovişte.
40. RADU, N. GH., - ASUPRA ÎNCOVOIERII ELASTICE A PLĂCILOR PLANE
SUBŢIRI. NOŢIUNI DE STABILITATE ELASTICĂ LA BARE DREPTE, Ed.
„MACARIE” Târgovişte, 1999.
41. RADU, N. GH., - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI ELEMENTE DE TEORIA
ELASTICITĂŢII, Editura UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA BRAŞOV, 2002, 2
volume (TEORIE ŞI APLICAŢII 1200 pag.)
42. RADU, N. GH., - CONTRIBUŢII LA STUDIUL ÎNCOVOIERII ŞI AL
STABILITĂŢII ELASTICE A DISCURILOR SUBŢIRI ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE,
ÎN REGIM TERMIC AXIAL-SIMETRIC, Teză de doctorat, Braşov, 1992.
43. RADU,N.GH., CIOFOAIA,V., NEAMŢU,T. - REZISTENŢA MATERIALELOR -
LUCRĂRI DE LABORATOR, Universitatea din Braşov, 1988.
44. RADU, N.GH., MUNTEANU, M., BIŢ, C.S., - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI
REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. 1 – 1994, vol. 2 – 1995, vol. 3 – 1998,
Universitatea „TRANSILVANIA” Braşov.
45. RADU, N.GH., COMĂNESCU, I. - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA
MATERIALELOR – CAPITOLE SPECIALE, Editura LUX LIBRIS (recunoscută
CNCSIS) 2004, BRAŞOV.
46. RADU, N.GH., DOGARU, S., Fl., REZISTENŢA MATERIALELOR – CULEGERE
DE PROBLEME, vol. 1, Editura LUX LIBRIS 2004, BRAŞOV.

143
47. RADU, N.GH., DOGARU, S., Fl., CĂLIN, A., ITU, REZISTENŢA
MATERIALELOR – CULEGERE DE PROBLEME, vol. 2, Editura LUX LIBRIS
2005, BRAŞOV.
48. ROBERT, W. LITTLE - ELASTICITY, PRENTICE-HALL INC., ENGLEWOOD
CLIFFS, NEW JERSEY, 1973.
49. SCARLAT, A. - STABILITATEA STRUCTURILOR, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1969
50. SOARE, M. – APLICAREA ECUAŢIILOR CU DIFERENŢE FINITE LA
CALCULUL SUPRAFEŢELOR SUBŢIRI, Ed. De Stat, 1954
51. STOICESCU,L. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Universitatea Galaţi, 1986.
52. SOFONEA,G., FRĂŢILĂ,M. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. Universităţii
“L. BLAGA”, Sibiu, 1998.
53. TEODORESCU, P.P., - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI INTRODUCERE ÎN
MECANICA SOLIDULUI DEFORMABIL, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976.
54. TIMOSHENKO, S., GOODIER, S.N. - THEORY OF ELASTICITY, NEW YORK,
TORONTO, LONDON, 1951.
55. TUDOSE, I., CONSTANTINESCU, D., M., STOICA, M. – REZISTENŢA
MATERIALELOR APLICAŢII, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
56. VOINEA,R., ş.a. - INTRODUCERE ÎN MECANICA SOLIDULUI CU APLICAŢII ÎN
INGINERIE, Ed. Academiei, Bucureşti, 1988.
57. HUTTE – MANUALUL INGINERULUI, FUNDAMENTE, EDITURA TEHNICĂ,
BUCUREŞTI, 1995.

144