Mecanica Tehnică, mecanica clasică, legiile lui Newton.

Ipoteza. Principii ale Mecanicei Tehnice.
Întroducere
Mecanica tehnică este una dintre cele mai importante discipline fundamentale științifice generale. Ea
joacă un rol semnificativ în formarea inginerilor de orice specialitate. Disciplinele inginerești generale se
bazează pe rezultatele mecanicii teoretice: rezistența materialelor, piese pentru mașini, teoria mecanismelor
și mașinilor și altele.
Sarcina principală a mecanicii teoretice este studierea mișcării corpurilor materiale sub acțiunea forțelor.
O sarcină particulară importantă este studiul echilibrului corpurilor sub acțiunea forțelor.
Noţiuni fundamentale
Spaţiul fizic este o forma obiectivă de existenţă a materiei. MT adoptă modelul spaţiului tridimensional,
infinit, omogen, continuu, izotrop.
Timpul fizic este o formă obiectivă de existenţă a materiei. MT consideră timpul infinit, continuu,
omogen, uniform, unidimensional şi variind într-un singur sens.
Masa este o masură a inerţiei corpurilor aflate în mişcare de translaţie. Mecanica clasică consideră că
masa este constantă.
Statica se ocupă cu studiul reducerii sistemelor de forţe, determinarea condiţiilor în care un sistem de
forţe este în echilibru, studiul echilibrului corpului rigid şi a sistemelor de corpuri rigide.
Cinematica studiază mişcarea punctelor materiale, mişcarea corpurilor rigide, fără a lua în considerare
cauzele care generează aceasta mişcare.
Dinamica studiază mişcarea punctelor materiale, mişcarea corpurilor rigide, luând în considerare cauzele
care genereaza mişcarea.
Principii
1. Principiul inerţiei - un corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă, atât
timp cât nu intervin acţiuni exterioare care acționează asupra sa este nulă.
Principiul inerției introduce noțiunea de forță. Forța este o mărime vectorială prin care un corp
acționează asupra altuia, transmițând mișcarea mecanică. De transmiterea interacțiunilor mecanice sunt
răspunzătoare și câmpurile de forțe.
Conform acestui principiu, rezultanta egală cu zero a unui număr oarecare de forțe este echivalentă cu
inexistența forței. Mișcarea unui corp asupra căruia acționează mai multe forțe a căror rezultantă este nulă
sau asupra căruia nu acționează nicio forță se numește mișcare inerțială.
Deoarece mișcarea este caracterizată în raport cu un sistem de referință ales arbitrar, mișcarea are caracter
relativ. În acest sens, Galilei a formulat principiul relativității mișcării mecanice. Să considerăm un călător
aflat într-un vehicul care se deplasează rectiliniu și uniform. Călătorul se poate găsi într-una din stările:
 în repaus, în raport cu sistemul de referință legat de vehicul;
 în mișcare rectilinie uniformă cu o viteză egală cu cea a vehiculului față de un sistem de referință
legat de Pământ;
 în mișcare accelerată, în raport cu un sistem de referință legat de Soare, deoarece Pământul este în
mișcare accelerată față de Soare.
Toate sistemele de referință ce se mișcă rectiliniu uniform se numesc sisteme de referință inerțiale. În aceste
sisteme de referință este valabil principiul inerției.
2. Principiul acţiunii forţei
a)     Principiul independenţei acţiunii forţelor. Dacă asupra unui punct material acţionează
simultan mai multe forţe, efectul asupra punctului a uneia dintre forţe este independent de
efectul celorlalte forţe.
b)     Principiul paralelogramului. Efectul asunpra unui punct material a două forţe care
acţionează simultan asupra punctului este acelaşi cu efectul produs de o singură forţă aplicată
punctului material, obţinută prin compunerea celor două forţe cu regula paralelogramului.
c)     Legea fundamentală a dinamicii. În raport cu un sistem de referinţă fix sau inerţial o forţă
aplicată unui punct material liber îi imprimă acestuia o acceleraţie proporţională cu forţa,
acceleraţia având direcţia şi sensul forţei.
Matematic legea se scrie F = m·a.
3.  Principiul acţiunii şi reacţiunii. Dacă un punct material acţionează asupra unui alt punct material cu o
anumită forţă, numită FORŢA DE ACŢIUNE, cel de-al doilea va acţiona asupra primului cu o altă forţă,
numită FORŢA DE REACŢIUNE, cele două forţe având aceeaşi mărime, aceeaşi dreaptă suport şi sensuri
contrare.
Formularea este corectă, deoarece conform principiului inerţiei, un corp îşi păstrează starea de repaus
dacă asupra lui nu acţionează o forţă care să îi modifice această stare. Deci, un corp se mişcă, doar dacă
asupra lui acţionează o forţă care să îi producă aceasta mişcare.
Una din formularile celui de-al treilea principiu fundamental al Mecanicii tehnice este:
"acţiunile reciproce a două corpuri sunt întotdeauna egale şi îndreptate în sensuri contrare". 
În aceste condiţii, este corectă afirmaţia că "acţiunea şi reacţiunea sunt în echilibru"? Explicaţii.
Afirmaţia este corectă, deoarece conform principiului acţiunii şi reacţiunii care spune: daca un punct
material acţionează asupra unui alt punct material cu o anumită forţă, numită FORŢA DE ACŢIUNE, cel
de-al doilea va acţiona asupra primului cu o altă forţă, numită FORŢA DE REACŢIUNE, cele doua forţe
având aceeaşi mărime, aceeaşi dreaptă suport şi sensuri contrare, deci îi produce corpului o stare de
echilibru.
Axiomele MT
Axioma 1. Dacă două forțe acționează asupra unui corp absolut liber solid, atunci corpul poate fi în
echilibru dacă și numai dacă aceste forțe sunt egale în valoare absolută și sunt direcționate pe o linie dreaptă
în direcții opuse .
 Axioma 2. Acțiunea unui singur sistem de forțe asupra unui corp absolut rigid nu se va schimba dacă se
adaugă la el sau se îndepărtează un sistem echilibrat de forțe.
Corolar din axiomele 1 și 2. Acțiunea unei forțe asupra unui corp absolut rigid nu se schimbă dacă
transferați punctul de aplicare a forței de-a lungul liniei sale de acțiune în orice alt punct al corpului.
Axioma 3 (axiomul paralelogramei de forțe). Două forțe aplicate corpului la un moment dat au o
rezultată aplicată în același punct și reprezentată de diagonală a unui paralelogram construit pe aceste forțe,
ca și pe laturi.

R = F 1 + F 2
vector Regală cu diagonala unui paralelogram construit pe vectori F  1 și F 2 se numește suma geometrică a
vectorilor.
Axioma 4. Cu fiecare acțiune a unui corp material asupra altuia, la fel ca mărime, dar opus în direcție,
are loc reacția.
Axioma 5. (principiul întăririi). Echilibrul unui corp variabil (deformabil) sub influența acestui sistem
de forțe nu va fi perturbat dacă corpul este considerat întărit (absolut solid).
Tot ceea ce restricționează mișcarea unui corp dat în spațiu este numit comunicare.
Se numește forța cu care această conexiune acționează asupra corpului, care interferează cu una sau alta din
mișcările sale rezistența legăturii  sau reacție de comunicare.
Reacția este direcționată în direcția opusă celei în care conexiunea nu permite mișcarea corpului.
Axiomul conexiunilor.Orice organism nefondat poate fi considerat liber dacă cineva aruncă obligațiunile și
își înlocuiește acțiunea cu reacțiile acestor legături.